Episodul 2
In care eroii sunt placuti impresionati de urbea natala dar stramba din nas cand remarca aceeasi populatie ca in anii trecuti. Eroii duc lupte ca la Plevna si impotriva sistemului bancar romanesc. Wall street, you're next! Intalinirea cu familia. Cu baietii. Restaurantul romanesc... pardon, chinezesc. O prima saptamana calda sa moara canadienii de ciuda si o vizita la spital. Iar de incheiere, scotocind prin amintiri zambind tamp.
Am ajuns tarziu in noapte. De la aeroport ne-a luat fratele Claudiei. Eu am ramas la mama iar Claudia s-a dus la ai ei, asa cum era intelegerea. A doua zi am iesit in oras sa schimbam niste bani si sa incepem sa rezolvam nejte kestii. N-am zis la tovarasi ca vin in tara caci aveam de gand sa rezolv ce aveam de rezolvat si apoi sa-i caut eu. A fost suficient sa ies din casa o singura data ca am si fost strigat de la un geam. Eu oricum nu vad bine la departare dar mai imi batea si soleil-u' in ochi deci habar n-aveam cine e. Era bro Davidel si bro Nasz. Hai la o cafea. Hai ca vin. Maica-mea iesise sa plimbe PitBlu-ul lu' sora-mea si ma vede la geam si ma trimite cu forta in treaba mea, caci eram asteptat. Mai spre seara ma suna mama si-mi spune ca alti doi frati deja au fost acasa sa ma caute. Bun asa. E plin de sifoane si gabori.
Afara era placut, pe la 18-19C. Tocmai venisem din Canada unde ni s-a pus pe carici de vreme naspa. Printre lucrurile ce le-am uitat e faptul ca orasul e mititel si ajungi repede, chit ca mergi pe jos. Plecam cu jumatate de ora mai devreme si ajungeam in 7-8 minute. Ne-a luat ceva sa ne ajustam. Diferenta de fus orar nu ne-a afectat deloc... in Canada aveam un program asemanator. Pe drum bagai viteza, ca eu nu stiu sa merg ca un om normal si cand intrai prin magazinele sau bancile fara aer conditionat faceai condens instantaneu si stand la coada te sufocai incet. Am fost la o sucursala Alpha Bank unde putea a canal de la subsol incat iti venea sa vomiti. Doar la rugamintile noastre au dat drumul la un pic de aer. Donsoara ne-a explicat ca ei nu-i mai miroase fiindca s-a obisnuit. Apoi a zambit stramb dandu-si seama ca n-a iesit bine treaba. Acolo nici nu au ghisee. Au doar birouri si un scaun. Totul se discuta in gura mare si toti de la coada stiu cati bani ai in cont sau cati euro ai schimbat. Nu exagerez, functionara iti explica raspicat, sa auzi si tu si restul din cartier. Oricum, au maximum 2 ghisee si de obicei doar unul lucreaza.
Pe strada eram socat sa vad baietasii, toti trasi la indigo: adidasi de firma, blugi stramti, bluza de training de firma si o freza din aia asimetrica, de cocalar, cum vedeam la Bucurestenii din galeriile echipelor de fotbal. Absolut toata lumea vorbeste doar de bani. Pe strada, in casa, la terasa, la banca in fata blocului. Am vazut multe fete cunoscute pe care nu mai stiam unde sa le asez in puzzle. Nici nu conteaza.
Am fost cu nasii in oras la Restaurantul Chinezesc din oras. In ultima perioada am mancat mult de la okiosi. Am mers foarte des la food court-ul din food mart-ul okios Al Premium de la Eglinton si Warden. Mai ales ca gasisem acolo hot and sour soup aproape (aproape doar)ca la Cynthia's. Toate mancarurile de pe meniu aveau nume romanesti si nu recunoasteam nimic. Am luat pe recomandare si tot n-am recunoscut nimic. Nu zic ca nu a fost bun... dar... hmmm... McKayla was not impressed. In separeul de langa niste business men de Caras-Severin discutau mecanisme economice din ce in ce mai tare in timp ce-si mai bagau paulele dintr-unu-ntr-altul. Minunat. Neaos.
Steaua juca la Timisoara cu Poli versiunea enjpe. Am vorbit cu cumnatu si a luat bilete. V-am spus ca e cald, nu? Afara era cald si frumos, in casa era incredibil de rece. Am fortat vara ca un world champion la categoria lantete si m-am pomenit cu un rosu in gat ca curu de babuin. Joi spre vineri n-am putut sa dorm. Aveam exces de saliva si incepeam sa nu mai fac fata la inghitit ca la un gang bang scapat de sub control. 12 ore mai tarziu devenise retardata situatia si am inceput sa citesc pe net. E ceva numit hipersalivare. Din pacate, persoanele de pe internet ce avusesera aceeasi problema nu aveau nici un raspuns. Persoane din diferite tari isi povesteau problema si toti ajungeau la un numitor comun. Doctorii nu faceau decat sa-si dea cu parerea, incercau sa gaseasca o cauza dar nu gaseau absolut nici o solutie. Deja imi era rau. Auzi ce rezolvare gasise unul: ma asez in fund intre perne si incer sa adorm cu o oala in brate. Am inceput sa-mi bag degetele pe gat sa mai fac loc. Pe la un 10 jumate seara am realizat ca n-am nici o sansa sa dorm in noaptea urmatoare si nici o sansa sa plecam dimineata la Timisoara sa vedem meciul. De fapt nu mai puteam PUNCT! Hai la Urgente. Ajungem acolo si incep sa le explic. Am o problema mai dubioasa. Sunt atat de pruost incat imi curge saliva din gura de nici nu mai pot s-o inghit. Si mi-e rau. Ala de ma preluase arata ca un bisnitar din ala de-ti schimba valuta la colt, la Ada. Se mira teatral si-l intreaba pe sclavetele de dupa desk. "Ai mai auzit de asa ceva?" Nu auzise. "De cat timp lucrezi aici?" De 9 ani lucra. Eram caz special, scriam istoria in Spitalul Judetean Resita. Bisnitarul sta si rumega un pic si apoi imi da solutia: "Saliva? O inghiti!" Sa-mi inghit saliva? Evrika! Oul lui Columb! Cine s-ar fi gandit. Da repede tableta sa scriu pe internet sa afle amaratii aia. Dar cum de nu ma gandisem?
Dar n-aveam starea necesara sa glumesc cu asta si ma rastesc la el: Ia inghite tu saliva la fiecare 3 secunde inca de la ora 3 noaptea trecuta... Si Bruce Banner incepe sa se transforme in Hulk. Uaaghhhhhahhhhhaaha! PAI NOI SUNTEM LA PER TU?!! CE BA, NOI AM FACUT FACULTATEA IMPREUNA?!!! Pai coaie, nici tu n-ai facut facultatea cu mine. Nutu Camataru asta incepu sa se lamenteze sa-l auda toate halatele ce forfoteau p-acolo. Imi venea sa fac crize dar n-aveam starea necesara. Mi-am cerut scuze motivand ca mi-e rau. Nu ma credea, dar venisem pana acolo asa ca ma baga la o perfuzie din aia cu apa de la robinet. Toti aia in halate de acolo fusesera la facultate cu el. Oameni seriosi, capabili. Niste profesionisti. In 15 minute i-am vazut certandu-se ca Nutu ii cerea unei asistente sa faca ceva si aia nu voia ca-i spusese alta doctorita sa faca altceva. Nutu urla la ea si ea se conformeaza. Nutu era plin de caterinca, la un moment dat isi traznea cu palmele in biroul unde completau asistentele fise, doar asa, sa le sperie. Un pic mai tarziu, ca urmare a ceva ce se intamplase probabil inainte sa apar eu, o asistenta vine cu mainile pline de apa si arunca pe aceleasi asistente de la birou. Aici se salveaza vieti, omule! Vine unul ce-l stiam din vedere. Am venit sa imi fac vaccinul antirabic, m-a muscat un caine azi. Asistenta se uita socata la el. "Pai n-ai fost azi mai devreme?" Cica fusese, dar era coada si... ce era sa faca? A plecat. Incepe forfoteala, nu-i mai gasesc fisa lu ala. Ghici ce? Un asistent completase gresit... pe fisa lui erau datele unui pustan ce se zgariase intr-un fier pe coapsa. Good game.
N-aveam febra si in general n-aveam decat rosu in gat si scuipinol. Pe la jumatatea perfuzie imi creste temperatura. Nutu Camataru pare sa se panicheze un pic si ii cere lu veteranul de 9 ani sa imi schimbe perfuzia cu nejte penicilina ceva. L-am surpins analizandu-ma de la adidasi, la ceas pana la buletinul expirat. Apoi a inceput sa vorbeasca mai frumos. Asistentul 9 ani imi schimba perfuzia ajutat de o asistenta. Ii ascult vorbind in soapta. "Zicem ca asa era... n-am stiut ca nu merge... noi n-am umblat". Deja eram paranoic si am intrebat: "e vorba de mine"? Ah... nu... e vorba de nusce aparat.
La gata ma simteam mai bine. Nutu Camataru imi da o retea si apoi imi strecoara si un flacon. Daca ma mai supara gatul sa amestec 10 picaturi cu apa si sa le beau. Pana ajung acasa revin la starea initiala. Disperat amestec picaturile in timp ce citeam prospectul. Era ceva recomandat pentru schizofrenici. Nu e rau deloc. Pare ca-mi relaxeaza gatul un pic si parca inghit mai usor. Dar ca sa faci loc tre' sa vomiti din ora in ora fortat. Si eram fericit. N-am mai mers la Timisoara.
Nasa ne recomandase sa mergem la un doctor din ala energetic, sa ne deschida chakrele. N-am ezitat. Cred CA COrpul energetic e extrem de important in buna functionare a corpului somatic si mai cred ca chakrele sunt mufele ce fac legatura intre cele doua. Interesanta experienta. Doctorita e o nemtoaica ce face chestia asta prin Crucea Rosie si merge in turneu prin tara. Cica are 28 de romani in Toronto pe care-i trateaza prin telepatie. Dintre romanii ce-i cunosc eu aici, n-am auzit la nimeni de chestia asta. M-a amuzat faptul ca nimeni din cei ce stateau la coada nu stiau cu ce se ocupa de fapt doamna. Si nici eu. Am convins-o pe mama sa vina doar la prima sedinta. Presopunctura in talpi si masaj pe spate. Cica in functie de ce probleme ai... simti dureri mai mari sau mai mici. Noi am terminat in 4 sedinte. Standardul e de 5. Tratamentul trebuie continuat si in viitor, peste cateva luni sau mai mult. Nemtoaica recomanda sa bei tone de apa dar mai ales, favorita ei - sunt socat- BERE. Eh, daca e voie...
Am niste tovarasi mari amatori de biliard. Probabil toti aveti. Doar ca astia se ocupa cu biliardul profesionist. Clubu' lu' Mickey Mouse e locul unde au inchiriat o masa profesionala si unde se antreneaza. Au participat la turnee locale si ceva mai mari si din cate mi-a povestit bro Buzone tre' sa vina un turneu ce-i da fiori. Dar uneori se pune prelata pe masa de biliard si se joaca poker. Texas Hold'em... cel mai la moda poker. Nu e rau... dar si ala cu 5 carti neveu e mistoc. Am tot fost invitat si nu ajungeam ca ei jucau Miercurea cand erau meciuri de Champions League. Dar am ajuns intr-o zi. Nu se joaca pe bani, caci e ilegal... dar se joaca pe jetoane de casino. Ai dreptul la un rebuy. Pana la rebuy nici nu am reusit sa citesc numerele de pe jetoanele ce le aruncam in pot. Apoi am iesit mai greu... dar destul de repede. Am sfarsit depanand amintiri cu bro Nasz pana inspre dimineata.
Acasa, am inceput sa fac curat printr-un dulap unde mama pastrase niste chestii de-ale mele. Memory Lane 101!
Mi-am gasit caietele vechi in care scrisesm poezii, bucati de nuvele, jurnalul inceput in clasa a4a. Am gasit un caiet in care imi facusem un inventar al cartilor din biblioteca si pe alte pagini era tabelul unde colegii mei de clasa luau carti sub semnatura sa citeasca. Hahahha... eram si bibliotecar. O lista de carti citita... destul de consistenta chiar si la vremea aceea. Colectiile de abtibilduri Panini. Am Euro '92, USA '94, Euro '96, France '98. Un album Panini cu basketball... sezonul '96-'97. Uite si biletul de la meciul Steaua - Middlesborough. Sector 21 Rand 40 Loc 022. Uite ca am si un bilet la pariuri. Necastigator, dar pe spate am autografele celor de la Codu Penal. Semnatura lui Cabron si ... de la Shobby: "Am scris ce-am vrut yo!". 12.11.2004. Asta ce e? Ah, procesul verbal cand am fost arestati fiindca portarul de la spital nu a vrut sa ma lase sa intru sa-l vizitez pe tata dupa program. Eram cu bro Nasz si am sarit gardul. Mujistul a chemat garda. 13.04.2001. Astea ce-s? Scrisorile trimise de Puiu din armata. Tough times. Uite si diploma de la actul ala de prezenta la Campionatul Universitar de Basket. 27 Aprilie 2002. Cate povesti si acolo.
Sa ma phut in ea de vreme. S-a racit si ploua des. Mai bine stateam in Canada.
(va urma)
Showing posts with label romania. Show all posts
Showing posts with label romania. Show all posts
Thursday 8 May 2014
Wednesday 7 May 2014
Lungul drum spre casa (v1.2014)
Strofa I
Unde eroii nostri isi cauta radacinile cu o sapa de lemn. Eroii produc debandada in sistemul bancar canadian iar apoi duc un razboi de cucerire a Germaniei, celebrul Blitztourismus.
Incepe cum incepe de obicei. Imigrantul standard isi munceste fericirea pe plaiurile Straineziei si apoi, cu cel de-al 69-lea simt - simt dobandit automat la trecerea granitei - aude chemarea gliei stramosesti. Ceva il cheama acolo... acolo acasa. Ca in reclamele la dezinfectantele de veceu, precaritatea jobului, datoriile mari sau pretul biletelor de avion se personifica in niste lighioane caricaturale al caror cor astupa, temporar doar, vocea suava a Patriei Muma ce sopteste languros, timpanul sursurand excitat la vibratie: vino, cois... hai acasa...
Bilete am luat din timp, perioada aleasa dupa considerente subiective dar care s-au suprapus si pe perioada Pastelui si 1 Mai. Daca tot mergi acasa, de ce nu sa prinzi si o sarbatoare majora, din aia de se sarbatoreste cu familia?
In meseria noastra nu poti pleca in vacanta fara sa antrenezi un suplinitor. Si de obicei dai de oameni interesanti. Am avut bulan, baiatul ce a venit a priceput repede si in restul timpului am avut timp sa descoperim ca avem interese comune: dualitatea cromatica in filmele alb-negru sau stiluri arhitectonice, eu inclinand spre Art Noveau, iar el aducand argumente excelente pentru Deconstructivism. Printre acestea am discutat despre Starcraft, jocul nostru preferat, joc unde amandoi suntem varza cand e vorba sa-l jucam dar suntem specialisti cand urmarim meciuri intre profesionisti pe youtube. Pe partea cealalta a fost surprins sa afle ca putem discuta despre fizica cuantica si fizica in general. Probabil in anturajul lui era vazut ca vreun vizionar dar avea lacune mari in a intelege corect diferite principii ce lui i se pareau cool, in primul rand, si care ii fusesera suficient sa le inteleaga atat cat sa imbrobodeasca un neavizat. Ce e de cacat cand antrenezi pe unul care sa-ti tina locul pe o perioada determinata e ca din 3 zile de training primele doua sunt ok... dar in a treia zi lui incepe sa-i cam placa unde lucrezi tu si realizeaza ca atunci cand tu te intorci el va trebui sa plece. Si atunci se simte o raceala. La muje!
Inainte de plecare am fost pana la banca sa scoatem in numerar suma necesara bunei desfasurari ale activitatilor post-aterizare. Fatza femeii de la ghiseu avea o topografie specifica vietatilor umane din spatiul carpato-danubiano-pontic dar n-am gasit nici un ecuson cu numele ei. Oricum nu conta. Pana a contat. Dupa o serie malefica de intalniri de gradul 3 cu functionarii de banca din arealul nostru de raspandire din North York, Claudia a inceput cu discursul pentru prosti: te rog sa ai rabdare cu noi, avem multe de facut, te rog sa notezi. Si fata a notat: banii astia in parai canadezi, atatea bancnote de 100 atatea de 50... 200 de euro in bancnote de bla-blah, si niste monezi canadiene pentru masinile de spalat de la bloc. Cand a auzit suma, doamna de la ghiseu ne-a raspuns sec si vehement ca nu se poate. Ce, ma?! Ca nu se poate. Pai sunt banii mei, cum nu se poate? Un iranian, un supervisor, intervine impaciuitor. "Pentru ce va trebuie banii?" CE? Da' ce te fute grija pe tine? Vreau sa platesc rascumparare la racketii rusii sa nu ocupe Ukraina. Nu, ca sa stam relax... el voia sa stie daca ne poate oferi un Money Order in schimb... gen daca vrem sa cumparam o masina... Nu draga madular al lui Xerxes, vrem cash money. Pai n-are sucursala aia suma asta (ooooh, da... enorma suma!) dar face comanda si, o zi dupa ce plecam in Romania, putem veni sa luam banii. Esti prost? Acceptam sa le golim conturile de cash-ul ce-l au si apoi sa mergem la alta sucursala. Intre timp, supervisorul iranian se duce la ghiseul din dreapta sa ajute pe functionarul ce isi prinsese urechile in surubul de la balanta dintre Debit si Credit . Noi ii injuram in romaneste, asa in surdina... dar doamna de provenienta adiacenta spatiului mioritic se deconspira prin romana sa de pisti Prut si ne roaga sa nu fim asa de duri in aprecieri. Serios, ma? Ne aduce bani... dar face varza "comanda" si iar o luam de la capat. Supervisorul intervine din nou iar Tovarasa minte ca nu am explicat cum vrem banii... asta in timp ce pe foaia din fata ei era trecut totul la detaliu. Ma bag din nou si scot in evidenta... evidenta. Supervisorul isi apara vasala iar eu il intreb, el ce face de fapt aici, la ghiseu? O okioasa de la ghiseul din stanga, ce desprindea urechile lu' functionara de acolo, intervine usor triumfatoare: el e SUPERVISORUL!!! Vai... SUPERVISORUL?!! Pot sa te ating, maria ta? Am trimis-o la crosetat imediat: Argumentul ta e invalid. In ultimile 10 minute, de cand am venit, Supervisorul a trebuit sa o ajute pe moldoveanca, pe ala din dreapta iar TU a trebuit sa o ajuti pe asta de la ghiseul din stanga. Toti clientii au venit cu chestii ubercomplicate? Sanki! N-am mai luat nimic de acolo ci am mers la alta sucursala. Acasa cald de te sufoci cu nevasta-n pat. Din oaresce motiv Air Make-up Unit-ul era oprit... aka ventilatorul ala imens de pe cladire nu era in functiune... deci nu circula aerul... dar caldura inca radia ca intr-o zi de vara in statiunea balneo-climaterica de la Pripyat.
Hai in Romania.
Dar pana-n Romania tre' sa mergi la aeroport sa iei avionul. Cu o zi inainte Claudia ma insarcineaza sa gasesc taxi ieftin... cum e dincolo. Cum mi se intampla mie de obicei vine un sofer de limuzina sa ia un resident pentru aeroport si sfios se baga in seama cu mine... apoi imi da o carte de vizita. Ba ce COIncidenta. I-am zis ca am sa-l sun "maine" dar nu cred ca m-a crezut. L-am sunat. Tare vorbaret omu. Era irakian, si cand a auzit ca suntem din Romania ne-a spus ca l-a prins revolutia la Bucuresti, la aeroport. Dar tot repeta ca era in '90 si tare mi-e ca a prins mineriada nu revolutia. Oricum, tare!
Escala in Munchen. 9 ore! Era normal sa vizitam orasul. Era o zi de Sambata. Initial ma udasem tot realizand ca Bayern Munchen joaca de la 15:30 cu Hoffenheim si ca am avea timp sa mergem la meci. Hahahhaa! Iluzii, mann... Stadionul e sold-out pana la finalul sezonului. Ramane turismul clasic. La coborarea din avion ma interpeleaza un Ein, Zwei, Polizei... am pesemne fata de pericol pentru integritatea Doicilandului. O strig pe Claudia ce deja era pe scara rulanta. Claudia, adu-mi pasaportul ca am fata de suspect. Neamtul Tuncay rade si el. Totul e ok. Doar ca e prea cald. Am venit din Canada imbracati nici prea-prea nici eskimo style. Dar cu un rucsac plin in spate si o geanta de voiaj atarnache de grumaz e cam greu. Adica se face... dar te trezesti ca gospodina cu sudori pe tine. Doar ca sudorii astia nu pleaca dimineata. Vrem sa iesim din aeroport si nu gasim cum. Ni se explica incalcit si nu reusim decat sa transpiram si mai mult. Macar am reusit sa ne schimbam de haine si acum imbibam textila virgina. Bagajele carry-on cu maner si roti s-au dus dreacu mai demult. Claudia avea o ceva ce semana cu ce trebuie dar se rasturna des pe o parte. Iar eu aveam doar o geanta din aia atarnata de gatlej. Resuim sa lasam bagajele la "Bagaje de mana" si iesim in Germania. Intre terminalele aeroportului din Munchen e o plaza mistoc cu niste terase. Trecem in terminalul celalalt unde era si metroul. Nu intelegem de unde sa luam bilet asa ca ne plimbam aiurea. Dar reusim. A durat cam 35 de minute pana la Gara Centrala. Acolo stiam ca vizavi de intrare e locul de unde iei autocare din alea etajate, pentru turisti. Prin gara Claudia face semne infometate catre tot felul de sandwich-uri... macar un corn, ceva... dar eu am un plan maret... hai sa vedem de unde se ia autocarul si apoi ne intoarcem sa mancam... si abia apoi mergem sa vizitam. Gasim locul... e usor cas inspre stanga. Nu e o parere... la fel ca si ala de ne-a dat biletul de tren... nici aia de la autocare nu are rabdare cu noi si ne repezeste intr-un mod foarte neprofesional. Da-te-n familia ma-tii. Nu mai tinem cont de plan si ne repezim la etajul autocarului. Afara e placut si chiar cald in bataia soarelui. Rasfoiesc pliantul. Sunt 3 trasee diferite. Eram in autocarul pentru ala, cel mai scurt... care te duce prin toate Platzurile alea cu cladiri frumoase, muzee si alte jmenuri. Nu ma intreba de ce dar eu voiam sa vad Olympia Stadion. O conving pe Claudia si ea zice sa merg sa-l intreb pe sofer care autocar merge acolo. Cica ala din fata si pleaca in 2 minute. Claudia, vamos!
Nu mai e loc la etaj decat in spate... unde inca e prelata pusa si nu bate soarele... deci e racoare... Dar nu e totul. Suntem inconjurati de suporteri ai nu stiu carei echipe, ce beau bere fara jena si urla. Munchenul pare naspa. Cel putin parte ce am vazut-o noi. McKayla was not impressed. La Olympia Stadion n-am vizitat ABSOLUT nimic. In schimb am dat o fuga peste drum la Muzeul BMW. Era intrare libera dar nu stiu daca doar atunci. Pare si un eveniment ceva caci un motociclist se urca pe rampa la etajul superior si apoi cobora pe scari. Wunderbar! Claudia s-a pozat intr-un X3 si am plecat. Cand treceam strada catre gara un tigan ii povestea ceva unui confrate. Noi oricum am prins partea suculenta a povestirii: DU-TE MA-N PLM! In plaza dintre terminale am mancat niste carnati cu cartofi prajiti la chioscul ala in forma de avion. La suprapret, fireste. Am luat si doua Cola la litru. La suprapret, fireste. Am baut cateva guri din ele, dar e in regula caci ni le-a confiscat la intrare in zona restrictionata a aeroportului. Muje! Hai ca vine si avionul.
Romania, apleaca-te ca venim.
(va urma)
Unde eroii nostri isi cauta radacinile cu o sapa de lemn. Eroii produc debandada in sistemul bancar canadian iar apoi duc un razboi de cucerire a Germaniei, celebrul Blitztourismus.
Incepe cum incepe de obicei. Imigrantul standard isi munceste fericirea pe plaiurile Straineziei si apoi, cu cel de-al 69-lea simt - simt dobandit automat la trecerea granitei - aude chemarea gliei stramosesti. Ceva il cheama acolo... acolo acasa. Ca in reclamele la dezinfectantele de veceu, precaritatea jobului, datoriile mari sau pretul biletelor de avion se personifica in niste lighioane caricaturale al caror cor astupa, temporar doar, vocea suava a Patriei Muma ce sopteste languros, timpanul sursurand excitat la vibratie: vino, cois... hai acasa...
Bilete am luat din timp, perioada aleasa dupa considerente subiective dar care s-au suprapus si pe perioada Pastelui si 1 Mai. Daca tot mergi acasa, de ce nu sa prinzi si o sarbatoare majora, din aia de se sarbatoreste cu familia?
In meseria noastra nu poti pleca in vacanta fara sa antrenezi un suplinitor. Si de obicei dai de oameni interesanti. Am avut bulan, baiatul ce a venit a priceput repede si in restul timpului am avut timp sa descoperim ca avem interese comune: dualitatea cromatica in filmele alb-negru sau stiluri arhitectonice, eu inclinand spre Art Noveau, iar el aducand argumente excelente pentru Deconstructivism. Printre acestea am discutat despre Starcraft, jocul nostru preferat, joc unde amandoi suntem varza cand e vorba sa-l jucam dar suntem specialisti cand urmarim meciuri intre profesionisti pe youtube. Pe partea cealalta a fost surprins sa afle ca putem discuta despre fizica cuantica si fizica in general. Probabil in anturajul lui era vazut ca vreun vizionar dar avea lacune mari in a intelege corect diferite principii ce lui i se pareau cool, in primul rand, si care ii fusesera suficient sa le inteleaga atat cat sa imbrobodeasca un neavizat. Ce e de cacat cand antrenezi pe unul care sa-ti tina locul pe o perioada determinata e ca din 3 zile de training primele doua sunt ok... dar in a treia zi lui incepe sa-i cam placa unde lucrezi tu si realizeaza ca atunci cand tu te intorci el va trebui sa plece. Si atunci se simte o raceala. La muje!
Inainte de plecare am fost pana la banca sa scoatem in numerar suma necesara bunei desfasurari ale activitatilor post-aterizare. Fatza femeii de la ghiseu avea o topografie specifica vietatilor umane din spatiul carpato-danubiano-pontic dar n-am gasit nici un ecuson cu numele ei. Oricum nu conta. Pana a contat. Dupa o serie malefica de intalniri de gradul 3 cu functionarii de banca din arealul nostru de raspandire din North York, Claudia a inceput cu discursul pentru prosti: te rog sa ai rabdare cu noi, avem multe de facut, te rog sa notezi. Si fata a notat: banii astia in parai canadezi, atatea bancnote de 100 atatea de 50... 200 de euro in bancnote de bla-blah, si niste monezi canadiene pentru masinile de spalat de la bloc. Cand a auzit suma, doamna de la ghiseu ne-a raspuns sec si vehement ca nu se poate. Ce, ma?! Ca nu se poate. Pai sunt banii mei, cum nu se poate? Un iranian, un supervisor, intervine impaciuitor. "Pentru ce va trebuie banii?" CE? Da' ce te fute grija pe tine? Vreau sa platesc rascumparare la racketii rusii sa nu ocupe Ukraina. Nu, ca sa stam relax... el voia sa stie daca ne poate oferi un Money Order in schimb... gen daca vrem sa cumparam o masina... Nu draga madular al lui Xerxes, vrem cash money. Pai n-are sucursala aia suma asta (ooooh, da... enorma suma!) dar face comanda si, o zi dupa ce plecam in Romania, putem veni sa luam banii. Esti prost? Acceptam sa le golim conturile de cash-ul ce-l au si apoi sa mergem la alta sucursala. Intre timp, supervisorul iranian se duce la ghiseul din dreapta sa ajute pe functionarul ce isi prinsese urechile in surubul de la balanta dintre Debit si Credit . Noi ii injuram in romaneste, asa in surdina... dar doamna de provenienta adiacenta spatiului mioritic se deconspira prin romana sa de pisti Prut si ne roaga sa nu fim asa de duri in aprecieri. Serios, ma? Ne aduce bani... dar face varza "comanda" si iar o luam de la capat. Supervisorul intervine din nou iar Tovarasa minte ca nu am explicat cum vrem banii... asta in timp ce pe foaia din fata ei era trecut totul la detaliu. Ma bag din nou si scot in evidenta... evidenta. Supervisorul isi apara vasala iar eu il intreb, el ce face de fapt aici, la ghiseu? O okioasa de la ghiseul din stanga, ce desprindea urechile lu' functionara de acolo, intervine usor triumfatoare: el e SUPERVISORUL!!! Vai... SUPERVISORUL?!! Pot sa te ating, maria ta? Am trimis-o la crosetat imediat: Argumentul ta e invalid. In ultimile 10 minute, de cand am venit, Supervisorul a trebuit sa o ajute pe moldoveanca, pe ala din dreapta iar TU a trebuit sa o ajuti pe asta de la ghiseul din stanga. Toti clientii au venit cu chestii ubercomplicate? Sanki! N-am mai luat nimic de acolo ci am mers la alta sucursala. Acasa cald de te sufoci cu nevasta-n pat. Din oaresce motiv Air Make-up Unit-ul era oprit... aka ventilatorul ala imens de pe cladire nu era in functiune... deci nu circula aerul... dar caldura inca radia ca intr-o zi de vara in statiunea balneo-climaterica de la Pripyat.
Hai in Romania.
Dar pana-n Romania tre' sa mergi la aeroport sa iei avionul. Cu o zi inainte Claudia ma insarcineaza sa gasesc taxi ieftin... cum e dincolo. Cum mi se intampla mie de obicei vine un sofer de limuzina sa ia un resident pentru aeroport si sfios se baga in seama cu mine... apoi imi da o carte de vizita. Ba ce COIncidenta. I-am zis ca am sa-l sun "maine" dar nu cred ca m-a crezut. L-am sunat. Tare vorbaret omu. Era irakian, si cand a auzit ca suntem din Romania ne-a spus ca l-a prins revolutia la Bucuresti, la aeroport. Dar tot repeta ca era in '90 si tare mi-e ca a prins mineriada nu revolutia. Oricum, tare!
Escala in Munchen. 9 ore! Era normal sa vizitam orasul. Era o zi de Sambata. Initial ma udasem tot realizand ca Bayern Munchen joaca de la 15:30 cu Hoffenheim si ca am avea timp sa mergem la meci. Hahahhaa! Iluzii, mann... Stadionul e sold-out pana la finalul sezonului. Ramane turismul clasic. La coborarea din avion ma interpeleaza un Ein, Zwei, Polizei... am pesemne fata de pericol pentru integritatea Doicilandului. O strig pe Claudia ce deja era pe scara rulanta. Claudia, adu-mi pasaportul ca am fata de suspect. Neamtul Tuncay rade si el. Totul e ok. Doar ca e prea cald. Am venit din Canada imbracati nici prea-prea nici eskimo style. Dar cu un rucsac plin in spate si o geanta de voiaj atarnache de grumaz e cam greu. Adica se face... dar te trezesti ca gospodina cu sudori pe tine. Doar ca sudorii astia nu pleaca dimineata. Vrem sa iesim din aeroport si nu gasim cum. Ni se explica incalcit si nu reusim decat sa transpiram si mai mult. Macar am reusit sa ne schimbam de haine si acum imbibam textila virgina. Bagajele carry-on cu maner si roti s-au dus dreacu mai demult. Claudia avea o ceva ce semana cu ce trebuie dar se rasturna des pe o parte. Iar eu aveam doar o geanta din aia atarnata de gatlej. Resuim sa lasam bagajele la "Bagaje de mana" si iesim in Germania. Intre terminalele aeroportului din Munchen e o plaza mistoc cu niste terase. Trecem in terminalul celalalt unde era si metroul. Nu intelegem de unde sa luam bilet asa ca ne plimbam aiurea. Dar reusim. A durat cam 35 de minute pana la Gara Centrala. Acolo stiam ca vizavi de intrare e locul de unde iei autocare din alea etajate, pentru turisti. Prin gara Claudia face semne infometate catre tot felul de sandwich-uri... macar un corn, ceva... dar eu am un plan maret... hai sa vedem de unde se ia autocarul si apoi ne intoarcem sa mancam... si abia apoi mergem sa vizitam. Gasim locul... e usor cas inspre stanga. Nu e o parere... la fel ca si ala de ne-a dat biletul de tren... nici aia de la autocare nu are rabdare cu noi si ne repezeste intr-un mod foarte neprofesional. Da-te-n familia ma-tii. Nu mai tinem cont de plan si ne repezim la etajul autocarului. Afara e placut si chiar cald in bataia soarelui. Rasfoiesc pliantul. Sunt 3 trasee diferite. Eram in autocarul pentru ala, cel mai scurt... care te duce prin toate Platzurile alea cu cladiri frumoase, muzee si alte jmenuri. Nu ma intreba de ce dar eu voiam sa vad Olympia Stadion. O conving pe Claudia si ea zice sa merg sa-l intreb pe sofer care autocar merge acolo. Cica ala din fata si pleaca in 2 minute. Claudia, vamos!
Nu mai e loc la etaj decat in spate... unde inca e prelata pusa si nu bate soarele... deci e racoare... Dar nu e totul. Suntem inconjurati de suporteri ai nu stiu carei echipe, ce beau bere fara jena si urla. Munchenul pare naspa. Cel putin parte ce am vazut-o noi. McKayla was not impressed. La Olympia Stadion n-am vizitat ABSOLUT nimic. In schimb am dat o fuga peste drum la Muzeul BMW. Era intrare libera dar nu stiu daca doar atunci. Pare si un eveniment ceva caci un motociclist se urca pe rampa la etajul superior si apoi cobora pe scari. Wunderbar! Claudia s-a pozat intr-un X3 si am plecat. Cand treceam strada catre gara un tigan ii povestea ceva unui confrate. Noi oricum am prins partea suculenta a povestirii: DU-TE MA-N PLM! In plaza dintre terminale am mancat niste carnati cu cartofi prajiti la chioscul ala in forma de avion. La suprapret, fireste. Am luat si doua Cola la litru. La suprapret, fireste. Am baut cateva guri din ele, dar e in regula caci ni le-a confiscat la intrare in zona restrictionata a aeroportului. Muje! Hai ca vine si avionul.
Romania, apleaca-te ca venim.
(va urma)
Friday 30 August 2013
Sfarsit de cincinal p3
"It's just a lame ass ceremony"... ma anunta gospodin Lenin, tanarul meu coleg rus. Am invatat extrem de multe intr-un timp extrem de scurt de la acest coleg al meu. In principal fiindca vorbeste foarte mult si pe gura si cu body language... Are doar 21 de ani... Dar sa revenim.
Lame ass ceremony? Dudulete, poate pentru tine caci tu ai venit la 12 ani aici adus de parinti. In afara de faptul ca exista el n-a facut nimic pentru a deveni cetatean canadian. N-a decis sa vina in Canada, n-a aplicat, n-a completat formulare, nu a avut stres, nu a aplicat pentru cetatenie... n-a dat testul, n-a facut nimic. Cum sa inteleaga un pulifrici din asta ca cetatenia pentru un imigrant reprezinta sfarsitul unui proces lung?
Prima oara am fost la ceremonia romanchesilor. Judecatorul de pace era un barbat cu o fata blanda de Mos Craciun care a tinut un discurs lung si a reusit sa dea ceremoniei un aer plin de insemnatate. Adica si-a atins scopul. Femeia care a prezidat ceremonia la care am luat noi parte din postura de jucatori activi a avut discursul ei dar trei sfert din el a fost despre ce a realizat ea in viata... probabil in ideea ca si ea e din familie de imigranti, si iata - se poate, sa ajungi edil de vaza in Toronto sau Vaughan. Dar propaganda asta nu parea sa reverbereze macar intre imigrantii astia, din grupa asta. Sau poate eram doar eu. In plus de asta, judecatoarea a spus ca aceasta grupa de inJURATORI e cea mai bine imbracata de pana acum. Well... ori spune asta la toata lumea ori n-are nici o treaba cu nimic... si uitandu-ma la unghiutele ei roz fosforescent ce zambeau de sub roba lunga... hmmm.
Trece repede... Ai asteptat atat de mult incat la sfarsit ramai descumpanit uitandu-te la un teanc de pamflete, un steag cu Canada, o insigna si certificatul de cetatean care arata ca un act si nu prea stii ce sa faci cu el. Si te mai cauti in buzunare de cateva ori sa vezi unde e Permanent Resident cardul si apoi iti amintesti ca ti l-au luat la intrare caci si-a facut treaba. Ai o senzatie de suntcanadiandarcumodovedesc? Si atunci te gandesti sa aplici repede pentru pasaport... sa ai totusi un act doveditor unde scrie Bula Bualescu... CANADIAN.
In rest ai aceeasi senzatie ca atunci cand e ziua ta. Ok, nu mai am 30 de ani, am 31... asa... siii... cum ma simt? In schimb ai puseuri de realitate in care te loveste ca ai facut-o si pe asta. Sa ne fie de bine.
Obtinerea pasapoartelor va duce la vizitarea Statelor Unite si in special al punctul de atractie turistica - Buffalo. Dar mai e pana atunci.
Pe forumurile specifice romanii veterani spun in mare acelasi lucru: dupa vreo 5 ani reusesti sa te asezi... cu tot ce inseamna asta pentru fiecare individ in parte. Asa pare si la noi. Mai dai cu capul de pragul de sus, iti mai invinetesti tibia, mai merge ceva bine, mai una, mai alta... ajungi cum spuneam mai demult, stapan pe bucata ta de Canada. Evident, cei 5 ani nu sunt o regula.
Important e sa faci ce vrei sa faci in ritmul tau si nu sa simti presiune ca te apropii de termenul limita si... nu stiu ce. Sfaturile de genul "tre' sa faci si tu ceva" ma fac sa-mi dau ochii peste cap. Biiine maaaa...
Inchei punand accent pe Noi Canadienii si pe Romani... Ighhh!.
Numai bine va ureaza Citizan Chein si sotia.
Lame ass ceremony? Dudulete, poate pentru tine caci tu ai venit la 12 ani aici adus de parinti. In afara de faptul ca exista el n-a facut nimic pentru a deveni cetatean canadian. N-a decis sa vina in Canada, n-a aplicat, n-a completat formulare, nu a avut stres, nu a aplicat pentru cetatenie... n-a dat testul, n-a facut nimic. Cum sa inteleaga un pulifrici din asta ca cetatenia pentru un imigrant reprezinta sfarsitul unui proces lung?
Prima oara am fost la ceremonia romanchesilor. Judecatorul de pace era un barbat cu o fata blanda de Mos Craciun care a tinut un discurs lung si a reusit sa dea ceremoniei un aer plin de insemnatate. Adica si-a atins scopul. Femeia care a prezidat ceremonia la care am luat noi parte din postura de jucatori activi a avut discursul ei dar trei sfert din el a fost despre ce a realizat ea in viata... probabil in ideea ca si ea e din familie de imigranti, si iata - se poate, sa ajungi edil de vaza in Toronto sau Vaughan. Dar propaganda asta nu parea sa reverbereze macar intre imigrantii astia, din grupa asta. Sau poate eram doar eu. In plus de asta, judecatoarea a spus ca aceasta grupa de inJURATORI e cea mai bine imbracata de pana acum. Well... ori spune asta la toata lumea ori n-are nici o treaba cu nimic... si uitandu-ma la unghiutele ei roz fosforescent ce zambeau de sub roba lunga... hmmm.
Trece repede... Ai asteptat atat de mult incat la sfarsit ramai descumpanit uitandu-te la un teanc de pamflete, un steag cu Canada, o insigna si certificatul de cetatean care arata ca un act si nu prea stii ce sa faci cu el. Si te mai cauti in buzunare de cateva ori sa vezi unde e Permanent Resident cardul si apoi iti amintesti ca ti l-au luat la intrare caci si-a facut treaba. Ai o senzatie de suntcanadiandarcumodovedesc? Si atunci te gandesti sa aplici repede pentru pasaport... sa ai totusi un act doveditor unde scrie Bula Bualescu... CANADIAN.
In rest ai aceeasi senzatie ca atunci cand e ziua ta. Ok, nu mai am 30 de ani, am 31... asa... siii... cum ma simt? In schimb ai puseuri de realitate in care te loveste ca ai facut-o si pe asta. Sa ne fie de bine.
Obtinerea pasapoartelor va duce la vizitarea Statelor Unite si in special al punctul de atractie turistica - Buffalo. Dar mai e pana atunci.
Pe forumurile specifice romanii veterani spun in mare acelasi lucru: dupa vreo 5 ani reusesti sa te asezi... cu tot ce inseamna asta pentru fiecare individ in parte. Asa pare si la noi. Mai dai cu capul de pragul de sus, iti mai invinetesti tibia, mai merge ceva bine, mai una, mai alta... ajungi cum spuneam mai demult, stapan pe bucata ta de Canada. Evident, cei 5 ani nu sunt o regula.
Important e sa faci ce vrei sa faci in ritmul tau si nu sa simti presiune ca te apropii de termenul limita si... nu stiu ce. Sfaturile de genul "tre' sa faci si tu ceva" ma fac sa-mi dau ochii peste cap. Biiine maaaa...
Inchei punand accent pe Noi Canadienii si pe Romani... Ighhh!.
Numai bine va ureaza Citizan Chein si sotia.
Sunday 20 January 2013
Romanii astia
In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...
Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.
Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?
Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.
Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.
Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".
Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.
"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.
Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.
Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.
Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.
Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?
Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.
Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.
Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".
Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.
"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.
Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.
Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.
Tuesday 1 January 2013
Hey, 2013... sup?
Supravietuind inca unei apocalipse era oarecum normal sa vina si 2013-le dupa 2012. De precizat, subliniat si apoi bold-uit e faptul ca a fost primul Revelion in care nu am muncit. In 2009 eram de garda la Balaceanca. In 2010, 2011 si 2012 am facut tot posibilul sa ajungem acasa inainte de miezul noptii sa putem ciocni paharele de sampanie acasa. Dar totul avea un aer de "fortat" caci eram si obositi, intr-un an Revelionul picand Vineri... iar a doua zi am bagat 13 ore, iar anul trecut a picat Sambata... deci dupa 12 ore de munca. Nu ne-a luat mult sa refuzam sa mergem la Revelionul de romani caci biletul era mai scump ca un bilet catre Rai si Claudia a avut ideea nemaipomenita sa mergem la Niagara Falls ca se intampla nejte chestii acolo.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?
Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.
Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:
Am tras o pisare la Burger King apoi am mers sa luam masina. Era 2013 deja si baietii crescusera pretul la $40/zi. Avant antrepenorial, ce sa-i faci. Claudia a inceput sa se oftice ca i-a curs sampanie in poseta ei noua apoi am plecat la drum. Vorba vine am plecat.
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!
A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?
Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.
Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!
A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.
Tuesday 13 November 2012
Everyday peeps
Am moralul pe plus dupa ce Raptors au reusit sa le-o traga la vuvuzela lu' Indiana Pacers. In sfarsit!
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.
Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.
Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.
Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.
Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.
Friday 8 June 2012
Younie
Seful Claudiei e un carnat. Ieri a decis ca nu vine la munca. Cica are gripa. Seful ei e carnat de porc deci gripa lui e porcina. I s-a tras de la soriciul gros. Astfel, ala de a lucrat de noapte a bagat 4 ore in plus iar Claudia a trebuit sa inceapa cu 4 ore mai devreme. Azi la fel, doar ca azi carnatul a ars-o deghizat in cacat si nu a mai anuntat firma ci totul s-a facut intern, in matul gros. El va plati cash pentru aceasta clisma si astfel va scapa cu fata curata. Shit happens dar o mana spala pe alta.
De asta si ieri si azi am mers la munca cu autobuzul. Nu mai fusesem demult. O zi superba. mergeam pe alee catre statia de autobuz si a trebuit sa ma aplec sa nu zgarii cu capatana niste crengi grele de tei. Nu stiu daca a fost mirosul sau vazul florilor de tei dar am fost transportat direct in copilarie, in parcarea de la RENK, acolo unde intorc tramvaiele, acolo unde am crescut. Ador momentele alea in care un miros oarecare iti umple mintea de amintiri placute, de demult. Mai inainte i-am spus okiosului meu preferat sa nu se bucure asa de tare ca termina liceul caci adulthood ain't no fun. Nu cred ca intelege. Dar nici nu-mi pasa.
Cincizeci de metri mai incolo, pierdut in reverie, revin la realitate cand un grup de copii de clasa intai sau a doua urla la mine dintr-un school bus. Le-am aratat muie din start, fara nici o ezitare. Le-am blocat creierasul pentru cateva secunde. Apoi au inceput sa tipe iar. Deja ii uitasem. De obicei nu ma deranjeaza sa merg cu autobusul la munca dar tot ce aveam nevoie ramasese in masina: mp3 playerul, ochearii de soare si comfortul. Am ajuns la "si 2 minute" si seful meu a strambat din nas cand a vazut ca nici macar n-am adus cafea. Ete paula! Era inchis la non-stop, ca altfel aduceam.
Tot la capitolul amintiri intra si that awkward moment cand realizezi ca o persoana ce o cunosti de cand erai mic tocmai afli ca e criminal sau ca e nebun dus cu pluta atat de tare incat te intrebi singur cum gatu ma-sii nu ai observat nimic diferit la el pana acum? Am niste cunostiinte din urbea natala... WOOOOW! Fratele mai mare se credea succesor la tronul Rusiei si in final si-a ucis mama- o spioana sovietica ce voia sa-l opreasca din drumul lui de Romanov. Fratele cel mic, oripilat de nebunia fratelui sau s-a ocupat cu chestii mai realiste: impreuna cu doi tovarasi s-au apucat sa rastoarne regele interlopilor din oras... prin violenta, sa nu credeti ca prin vot la alegerile locale din 10 Iunie. Si te gandesti... uoooooooooooooooooo... unii chiar sunt la alt nivel!
Acum cateva zile am fost la cumparaturi la supermarketul okios. Am niste chinezisme tatuate pe picior si am patit si la sala sa vina sa ma prinda cate un okios batran de gamba si sa se bage in vorba cu mine. Ideea e ca ma enerveaza faza asa ca atunci cand din nou vad un okios holbandu-se la piciorul meu, fara sa realizeze ca ma uit si eu la el, deja ma agit... ma ia asa... dintr-o parte. Okiosu e fascinat si incepe sa-i dea coate neveste-sii si ii arata cu degetul la piciorul meu. Trebuia sa intervin deci mi-am ridicat piciorul si am pozat pentru ei, sa aibe o vizibilitate din unghiuri diferite. Cand s-au prins ce fac au inceput sa rada. Tot atunci am inceput sa le iau mortii la control in limba romana. Au continuat sa rada pana s-au prins ca ceva nu e in regula apoi s-au camuflat in sotron. Langa ei nevasta-mea ma privea socata: wtf happened? Nimic draga... doar un schimb cultural cu domnii cu ochii ingusti. Daca raspunsul meu a fost gresit inseamna ca nu am inteles intrebarea lor. Lost in translation. Se ma intampla.
A inceput Euro 2012... poate nu conteaza pentru voi dar ma intereseaza pe mine. Am incercat sa pun my money where my mouth is si sa pariez niste sume modice. Am incercat aseara sa-mi fac cont pe un site de profil dar nu ma lasa sa depun bani de pe VISA. Deci n-am pariat. Pacat. Ginisem amandoua rezultatele de azi. Am sa mai incerc azi o data: maine Olanda bate Danemarca iar Germania va termina la egalitate cu Portugalia. In timp ce scriu asta vine si scotianul meu preferat, proaspat pensionar. Din usa imi striga: Don't tell me any score!!! Apoi imi detaliaza: a fost la golf si si-a inregistrat ambele meciuri de azi iar nevasta-sa e chiar in acest maoment in oras sa ia mancare italieneasca de la un restaurant. Pleaca repede iar de la lifturi un alt resident il intreaba: "So, you wanna know the scores?" Hahhahahahhaha.
Am sa pun si doua pareri personale despre atat decapula practicii papuci crocs.
Luni merg la munca. Fuuck!
De asta si ieri si azi am mers la munca cu autobuzul. Nu mai fusesem demult. O zi superba. mergeam pe alee catre statia de autobuz si a trebuit sa ma aplec sa nu zgarii cu capatana niste crengi grele de tei. Nu stiu daca a fost mirosul sau vazul florilor de tei dar am fost transportat direct in copilarie, in parcarea de la RENK, acolo unde intorc tramvaiele, acolo unde am crescut. Ador momentele alea in care un miros oarecare iti umple mintea de amintiri placute, de demult. Mai inainte i-am spus okiosului meu preferat sa nu se bucure asa de tare ca termina liceul caci adulthood ain't no fun. Nu cred ca intelege. Dar nici nu-mi pasa.
Cincizeci de metri mai incolo, pierdut in reverie, revin la realitate cand un grup de copii de clasa intai sau a doua urla la mine dintr-un school bus. Le-am aratat muie din start, fara nici o ezitare. Le-am blocat creierasul pentru cateva secunde. Apoi au inceput sa tipe iar. Deja ii uitasem. De obicei nu ma deranjeaza sa merg cu autobusul la munca dar tot ce aveam nevoie ramasese in masina: mp3 playerul, ochearii de soare si comfortul. Am ajuns la "si 2 minute" si seful meu a strambat din nas cand a vazut ca nici macar n-am adus cafea. Ete paula! Era inchis la non-stop, ca altfel aduceam.
Tot la capitolul amintiri intra si that awkward moment cand realizezi ca o persoana ce o cunosti de cand erai mic tocmai afli ca e criminal sau ca e nebun dus cu pluta atat de tare incat te intrebi singur cum gatu ma-sii nu ai observat nimic diferit la el pana acum? Am niste cunostiinte din urbea natala... WOOOOW! Fratele mai mare se credea succesor la tronul Rusiei si in final si-a ucis mama- o spioana sovietica ce voia sa-l opreasca din drumul lui de Romanov. Fratele cel mic, oripilat de nebunia fratelui sau s-a ocupat cu chestii mai realiste: impreuna cu doi tovarasi s-au apucat sa rastoarne regele interlopilor din oras... prin violenta, sa nu credeti ca prin vot la alegerile locale din 10 Iunie. Si te gandesti... uoooooooooooooooooo... unii chiar sunt la alt nivel!
Acum cateva zile am fost la cumparaturi la supermarketul okios. Am niste chinezisme tatuate pe picior si am patit si la sala sa vina sa ma prinda cate un okios batran de gamba si sa se bage in vorba cu mine. Ideea e ca ma enerveaza faza asa ca atunci cand din nou vad un okios holbandu-se la piciorul meu, fara sa realizeze ca ma uit si eu la el, deja ma agit... ma ia asa... dintr-o parte. Okiosu e fascinat si incepe sa-i dea coate neveste-sii si ii arata cu degetul la piciorul meu. Trebuia sa intervin deci mi-am ridicat piciorul si am pozat pentru ei, sa aibe o vizibilitate din unghiuri diferite. Cand s-au prins ce fac au inceput sa rada. Tot atunci am inceput sa le iau mortii la control in limba romana. Au continuat sa rada pana s-au prins ca ceva nu e in regula apoi s-au camuflat in sotron. Langa ei nevasta-mea ma privea socata: wtf happened? Nimic draga... doar un schimb cultural cu domnii cu ochii ingusti. Daca raspunsul meu a fost gresit inseamna ca nu am inteles intrebarea lor. Lost in translation. Se ma intampla.
A inceput Euro 2012... poate nu conteaza pentru voi dar ma intereseaza pe mine. Am incercat sa pun my money where my mouth is si sa pariez niste sume modice. Am incercat aseara sa-mi fac cont pe un site de profil dar nu ma lasa sa depun bani de pe VISA. Deci n-am pariat. Pacat. Ginisem amandoua rezultatele de azi. Am sa mai incerc azi o data: maine Olanda bate Danemarca iar Germania va termina la egalitate cu Portugalia. In timp ce scriu asta vine si scotianul meu preferat, proaspat pensionar. Din usa imi striga: Don't tell me any score!!! Apoi imi detaliaza: a fost la golf si si-a inregistrat ambele meciuri de azi iar nevasta-sa e chiar in acest maoment in oras sa ia mancare italieneasca de la un restaurant. Pleaca repede iar de la lifturi un alt resident il intreaba: "So, you wanna know the scores?" Hahhahahahhaha.
Am sa pun si doua pareri personale despre atat de
Luni merg la munca. Fuuck!
Saturday 12 May 2012
Prag IQ
Te vad.
Ai tricou polo roz. Esti in trend. Esti cocalar si nici nu stii asta caci esti de alta natie. Fratele mare te urmareste pe camerele de supraveghere. E un frate gata sa faca incest ca nu iti mai suporta imbecilitatea si ti-ar da paula sa i-o sugi. L-ai prins intr-un moment mai delicat in care nu realizeaza ca starea de nervozitate ii este data de faptul ca ii este prea cald si ar trebui sa-si dea haina jos. Te vede pe camera cum te incapatanezi sa stai cu masina in fata usii de la garajul gresit. Pe usa garajului scrie numele institutiei cu care impartim rampa garajului. E scris mare si detaliat sa inteleaga si prostii. Dar tu nu pricepi, ca tu ai tricou polo roz, si nu esti prost. NU! Dar esti incapatanat. Ai bulan, dadeai si gol daca te convoaca. Vine un resident si usa care trebuie se deschide. Castana! Te repezi dupa el. In spatele tau mai vine o masina. Dai-Dai-Dai! Ai tricou roz, deci o iei dupa ala din fata, gonit de ala din spate si ajungi la P2, unde e parcarea locatarilor. Nu esti prost, tu ai tricou roz si nu dai decat 2 ture de parcare pana sa gasesti iesire... adica pe unde ai venit. Ai reusit sa ajungi la parcarea vizitatorilor. Din nou ai bulan si gasesti un loc liber. Locurile sunt pentru celalalt condo cu care impartim parcarea dar e ok. Si de aceasta data te salveaza tricoul de guloare miroz. Din Caravanul tau coboara un tricou roz, o consoarta si doi copii. Nu-ti trebuie IQ mare sa faci copii. Bagi mielu la caldurica si apoi vine barza. Ajungi la infama usa ce te separa de lifturi. Nasol. Pe perete ai un interfon cu touch screen si indrumari vocale. Dar nu functioneaza la tricouri roz. Ai stat acolo 8 minute. Baietelul ala micu al tau, ce abia ajungea cu mana la ecran, a tastat in el mai mult decat tine. Tu erai ocupat sa tragi de cleanta usii. Nevasta-ta a obosit la un moment dat sa care in brate pe fiica-ta si a lasat-o jos. Tu, masculul alpha bateai in telefon si gesticulai ca nu e semnal. Noroc cu tricoul tau roz. Polo. Tricoul tau norocos, pesemne. A venit un resident si usa s-a deschis. Ce noroc ca ai venit apoi la Ground floor, la desk sa intrebi securistul daca e ok unde ai parcat. Ah, scuza-ma. Tu ai tricou roz... tu te-ai dus direct la prietenul ta pe care-l vizitai. Muje! Mi-e mila de copii tai. Nu e vina lor ca tu i-ai adus intr-o lume de tricouri roz.
Te vad.
Ai cam pe la 20 de ani. Conduci un SUV. Retrag. Nu cred ca ai 20 de ani... poate pe la 18, asa. Stiu cine e tac'tu. SUV-ul ce-l conduci e prea naspa... sigur nu ai permis de conducere de mult timp si tac-tu n-are incredere in tine. Ai venit in vizita la bunica-ta. Voi astia sunteti plini de bani... dar cei mai multi ii are bunica-ta. De aia o si vizitati. Cu randul. Ea va iubeste mult. Cred ca de aia locuieste singura intr-un apartament in valoare de mai multe milioane. Ca va place tare. Ma amuza faza asta, perindarea potentialilor mostenitori. Acum ai venit tu. Mamaie-ta mi-a spus ca vii. Iti explic unde sa te duci sa parchezi. Dar tu esti pe pula ta, esti o femeie independenta ce ia viata in piept si nu mai tine seama de constrangerile sociale... de semnele care-ti arata pe unde sa mergi sau de semnul ala mare care zice Loading Dock. Tu ii dai inainte cu tupeu, cu tupeu, cu tupeu... iar eu te vad. Ai incredere in tine, esti femeie inteligenta ce va ajunge departe... departe in Loading dock... fara nici o ezitare faci stanga pe coridorul ce duce catre Garbage room si din condeiul arhitectului a fost facut larg cat sa incapa un SUV. Acolo Big Brotherul nu vede. Te asteapta sa revii in raza vizuala... Trebuie sa te intorci caci in fata e podul rupt. E podul de pe raul Kwaie. Ai revenit... n-ai loc sa dai inapoi, in spatele tau doi barbati din patura de jos a societatii incarca un camion si nu vor sa se dea la o parte. S-au dat. Ai reusit! Parcurgi in viteza warp docul dar... darr... in loc sa faci stanga tu faci dreapta catre un alt Dead End. Fratele cel mare isi da face palm cu piciorul. Nu mai are rabdare cu tine caci trebuie sa te astepte sa-ti deschida usa de la garaj sa intri sa parchezi si intre timp el se uita la femeile ce il asteapta in fata desk-ului.
Te vad.
Lucrezi in cladirea adiacenta. Aia publica. Aveai treaba in zona asta si ai zis ca e jmekerie de tip sefa de CAP sa parchezi "la munca". Dar uite ca te intorci si descoperi ca "la munca" au tras obloanele si masina ta e in parcare iar pisatul ala e access card functioneaza la ghid-usile dinauntru. Afara e doar un plastic inutil. Dar e ok, vino la mine la Condo. Eu oricum stau si nu fac nimic toata ziua si adoooor sa alung plictiseala conducandu-te prin coridoare lungi catre parcarea din cladirea in care n-am nici o treaba si nici un interes.
Nu exista prag de IQ in viata. Viata e simpla, ca altfel foarte multi nu ar rezista. Ma racoresc la gandul ca si daca se cerea un prag ridicat la IQ pentru a face copii eu tot ma nasteam. What about you, cois?
Ai tricou polo roz. Esti in trend. Esti cocalar si nici nu stii asta caci esti de alta natie. Fratele mare te urmareste pe camerele de supraveghere. E un frate gata sa faca incest ca nu iti mai suporta imbecilitatea si ti-ar da paula sa i-o sugi. L-ai prins intr-un moment mai delicat in care nu realizeaza ca starea de nervozitate ii este data de faptul ca ii este prea cald si ar trebui sa-si dea haina jos. Te vede pe camera cum te incapatanezi sa stai cu masina in fata usii de la garajul gresit. Pe usa garajului scrie numele institutiei cu care impartim rampa garajului. E scris mare si detaliat sa inteleaga si prostii. Dar tu nu pricepi, ca tu ai tricou polo roz, si nu esti prost. NU! Dar esti incapatanat. Ai bulan, dadeai si gol daca te convoaca. Vine un resident si usa care trebuie se deschide. Castana! Te repezi dupa el. In spatele tau mai vine o masina. Dai-Dai-Dai! Ai tricou roz, deci o iei dupa ala din fata, gonit de ala din spate si ajungi la P2, unde e parcarea locatarilor. Nu esti prost, tu ai tricou roz si nu dai decat 2 ture de parcare pana sa gasesti iesire... adica pe unde ai venit. Ai reusit sa ajungi la parcarea vizitatorilor. Din nou ai bulan si gasesti un loc liber. Locurile sunt pentru celalalt condo cu care impartim parcarea dar e ok. Si de aceasta data te salveaza tricoul de guloare miroz. Din Caravanul tau coboara un tricou roz, o consoarta si doi copii. Nu-ti trebuie IQ mare sa faci copii. Bagi mielu la caldurica si apoi vine barza. Ajungi la infama usa ce te separa de lifturi. Nasol. Pe perete ai un interfon cu touch screen si indrumari vocale. Dar nu functioneaza la tricouri roz. Ai stat acolo 8 minute. Baietelul ala micu al tau, ce abia ajungea cu mana la ecran, a tastat in el mai mult decat tine. Tu erai ocupat sa tragi de cleanta usii. Nevasta-ta a obosit la un moment dat sa care in brate pe fiica-ta si a lasat-o jos. Tu, masculul alpha bateai in telefon si gesticulai ca nu e semnal. Noroc cu tricoul tau roz. Polo. Tricoul tau norocos, pesemne. A venit un resident si usa s-a deschis. Ce noroc ca ai venit apoi la Ground floor, la desk sa intrebi securistul daca e ok unde ai parcat. Ah, scuza-ma. Tu ai tricou roz... tu te-ai dus direct la prietenul ta pe care-l vizitai. Muje! Mi-e mila de copii tai. Nu e vina lor ca tu i-ai adus intr-o lume de tricouri roz.
Te vad.
Ai cam pe la 20 de ani. Conduci un SUV. Retrag. Nu cred ca ai 20 de ani... poate pe la 18, asa. Stiu cine e tac'tu. SUV-ul ce-l conduci e prea naspa... sigur nu ai permis de conducere de mult timp si tac-tu n-are incredere in tine. Ai venit in vizita la bunica-ta. Voi astia sunteti plini de bani... dar cei mai multi ii are bunica-ta. De aia o si vizitati. Cu randul. Ea va iubeste mult. Cred ca de aia locuieste singura intr-un apartament in valoare de mai multe milioane. Ca va place tare. Ma amuza faza asta, perindarea potentialilor mostenitori. Acum ai venit tu. Mamaie-ta mi-a spus ca vii. Iti explic unde sa te duci sa parchezi. Dar tu esti pe pula ta, esti o femeie independenta ce ia viata in piept si nu mai tine seama de constrangerile sociale... de semnele care-ti arata pe unde sa mergi sau de semnul ala mare care zice Loading Dock. Tu ii dai inainte cu tupeu, cu tupeu, cu tupeu... iar eu te vad. Ai incredere in tine, esti femeie inteligenta ce va ajunge departe... departe in Loading dock... fara nici o ezitare faci stanga pe coridorul ce duce catre Garbage room si din condeiul arhitectului a fost facut larg cat sa incapa un SUV. Acolo Big Brotherul nu vede. Te asteapta sa revii in raza vizuala... Trebuie sa te intorci caci in fata e podul rupt. E podul de pe raul Kwaie. Ai revenit... n-ai loc sa dai inapoi, in spatele tau doi barbati din patura de jos a societatii incarca un camion si nu vor sa se dea la o parte. S-au dat. Ai reusit! Parcurgi in viteza warp docul dar... darr... in loc sa faci stanga tu faci dreapta catre un alt Dead End. Fratele cel mare isi da face palm cu piciorul. Nu mai are rabdare cu tine caci trebuie sa te astepte sa-ti deschida usa de la garaj sa intri sa parchezi si intre timp el se uita la femeile ce il asteapta in fata desk-ului.
Te vad.
Lucrezi in cladirea adiacenta. Aia publica. Aveai treaba in zona asta si ai zis ca e jmekerie de tip sefa de CAP sa parchezi "la munca". Dar uite ca te intorci si descoperi ca "la munca" au tras obloanele si masina ta e in parcare iar pisatul ala e access card functioneaza la ghid-usile dinauntru. Afara e doar un plastic inutil. Dar e ok, vino la mine la Condo. Eu oricum stau si nu fac nimic toata ziua si adoooor sa alung plictiseala conducandu-te prin coridoare lungi catre parcarea din cladirea in care n-am nici o treaba si nici un interes.
Nu exista prag de IQ in viata. Viata e simpla, ca altfel foarte multi nu ar rezista. Ma racoresc la gandul ca si daca se cerea un prag ridicat la IQ pentru a face copii eu tot ma nasteam. What about you, cois?
Tuesday 20 March 2012
Aberatii cu parfum Prime Verra
Nu mai jucasem basket de multisor. La sala ma concentram pe conditia fizica. Si asa, cand mergi sa joci ori e prea aglomerat ori nu sunt mingi. Cred ca sunt vreo 20 de mingi furnizate de YMCA dar doar 2 sunt bune. Sau una... nu sunt sigur. Asa ca am hotarat sa marsez si pe partea asta si sa-mi aduc mingea mea. Cand jucam in Resita, indiferent daca aveam minge de cauciuc ieftineala sau Spalding de piele mingile erau decretate "cele mai bune mimgi din lume". Plus ca mai aveam doi-trei tovarasi la fel de idioti ca mine ce-mi tineau hangul si e greu sa ne contrazici chiar daca cea mai buna minge din lume era roasa de puteai sa-i vezi camera. It's the power of thought, eh? Ca si paranteza la divagatie, mingile cele mai rezistente sau dovedit alea furate. Mi-am dus mingea mea la YMCA. Cea mai buna minge din lume, un Spalding de outdoor... deci nu de piele. Dar e nasol ca daca vrei sa faci sala prima oara... mingea nu intra in dulapul din vestiar si tre' s-o cari cu tine. Ca sa inteleaga si altii ca aia e mingea mea, am insemnat-o. Puteam sa fac un semn sau sa-mi scriu numele dar mi s-a parut mai scurt sa scriu "I GOT BALLZ AND THIS IS ONE OF THEM". Dupa cum am spus, am jucat basket. Venisera si doi tigani. Unu purta un maiou rosu cu Bosh exact cum am si eu... iar celalalt purta o pereche de Air Jordan... exact cum am si eu. Si desi vazusem jordanurile cand am plecat de acasa recunosc ca paranoic m-am gandit la coincidenta de a avea apartamentul jefuit de tiganii astia care apoi au venit la sala, exact unde eram eu. Paranoia. Acasa am pisicile de paza, pe acolo nu se trece!
S-a incalzit superb. O trecere brusca de la iarna la primavara. Marfa ashea. Am zis sa dam o fuga pana la Niagara. Stiu, am mai fost. Stiu, acleasi cacat. Dar nu conteaza, voiam sa facem ceva, sa iesim si se anuntau 24 de grade. Trebuia! Ne-am plimbat, am facut poze. Am mancat o pizza ca in Romanica... din aia tip italienesc cu blat subtire. Bun-Bun! Apoi am bagat o inghetata la cornet. Si mai multe poze. Din pacate langa cascada cred ca temperatura cobora cu 10 grade. Apropos de cascade. In filme in momentul in care personajele o ard pe un rau... apare si o cascada. La inceput credeam ca aia o ard doar in zonele cu cascade dar apoi am inteles adevarul: cascadele alea nu exista ci se formeaza cand porneste ala sa filmeze. Deci Niagara nu exista ci in mod evident se face vreun film in zona. Am o logica de otel de la Combinatul Siderurgic Resita.
Duminica am vrut sa mergem intr-un parc si am cautat pe harta. Cu surprindere am gasit un parc imens intre Leslie si Bayview chiar la nord de Eglinton. Sunnybrook Park. Ba, imens! Avea de toate... locuri de parcare, gratare, romani. De toate. O s amai mergem caci e atat de aproape si simti ca nu mai esti oras. Ciudat.
In rest toate bine... cat de bine poa' sa fie. Caci e bine... cat e bine. Cat e rau... e rau...
S-a incalzit superb. O trecere brusca de la iarna la primavara. Marfa ashea. Am zis sa dam o fuga pana la Niagara. Stiu, am mai fost. Stiu, acleasi cacat. Dar nu conteaza, voiam sa facem ceva, sa iesim si se anuntau 24 de grade. Trebuia! Ne-am plimbat, am facut poze. Am mancat o pizza ca in Romanica... din aia tip italienesc cu blat subtire. Bun-Bun! Apoi am bagat o inghetata la cornet. Si mai multe poze. Din pacate langa cascada cred ca temperatura cobora cu 10 grade. Apropos de cascade. In filme in momentul in care personajele o ard pe un rau... apare si o cascada. La inceput credeam ca aia o ard doar in zonele cu cascade dar apoi am inteles adevarul: cascadele alea nu exista ci se formeaza cand porneste ala sa filmeze. Deci Niagara nu exista ci in mod evident se face vreun film in zona. Am o logica de otel de la Combinatul Siderurgic Resita.
Duminica am vrut sa mergem intr-un parc si am cautat pe harta. Cu surprindere am gasit un parc imens intre Leslie si Bayview chiar la nord de Eglinton. Sunnybrook Park. Ba, imens! Avea de toate... locuri de parcare, gratare, romani. De toate. O s amai mergem caci e atat de aproape si simti ca nu mai esti oras. Ciudat.
In rest toate bine... cat de bine poa' sa fie. Caci e bine... cat e bine. Cat e rau... e rau...
Monday 20 February 2012
Sus Pensia... la dric
Aseara a fost pe baza de oameni in varsta. De la varsta parintilor in sus. Am stat de vorba cu niste pensionari romani. Pensionati aici, in Canada. Subiectul favorit- bine-nteles, Romania. Cica romanii din Romania merita TOT ce li se intampla, mai putin zapada de anul asta. Asta nu e vina lor. Asta e de la Dumnezeu. Caci "Dumnezeu ne da zapada, inundatii"... Nu poti vorbi de Romania fara sa vorbesti de politica. Domnul cu pricina are si o solutie: sa se voteze cu cap, in cunostiinta de cauza. Sa nu se mai voteze ca mi-ai dat o galeata, sau un litru de ulei. Din pacate el nu intelege ca tocmai asta se intampla. Taranii aia de-si vand votul pe o caldare sunt in cunostiinta de cauza si voteaza informati. Acesta este nivelul lor de intelegere. Asta e informatia necesara si suficienta pentru ei: tu ce dai? Acesta este materialul clientului. Si oricat ar de ne-cetatenesc, nu e necesar sa votezi. Cea mai imbecila chestie e aia cu "alegi raul mai mic". Mai bine nu alegi deloc. La 18 ani am fost sa votez. Dar trebuia sa merg, cois. Era Iliescu vs. Vadim. Cornelus Vadimus! Hai cu Nea Nelu. Chit ca el a terminat facultatea Lubianka, Magna cum Laude.
Mai spre seara am fost martorul unei alte discutii. Clasa de varsta: 50 de ani. Se vorbea de pensie. Ba, da' se vorbea cu pasiune. Cu patos... "Dom'le nesimtiti astia... au ridicat varsta de pensionare. Eu mai aveam 15 ani acum mai am 17." Nu informatiile furnizate sunt problema ci felul de a pune acea problema. De ce astepti sa iesi la pensie cu o asemenea pasiune? Pensionarea implica si alte chestii. Implica faptul ca ai o varsta. Speranta de viata e tot pe acolo. Deci ce astepti de fapt? La ce te bucuri tu de fapt? Plus ca te cunosc, nu esti unu ce ar fi extra activ dar n-are timp din cauza job-ului. Deci nu-ti vei cumpara un RV si vei colinda zarile. Esti un umflat static si comod. Dar discutiile sunt la un nivel teoretic... accesibile doar elitei... eu sunt inca tanar, nu am cum sa acced acolo.
Anul acesta fac 30 de ani si m-am panicat. Cat ai inca "20-si" nu-ti pasa... e timp de toate. Eh, uite ca nu mai e atata timp din ala ce poate fi valorificat la maxim.
Friday 17 February 2012
Ba da, iham!
E iarasi Vineri si nu stiu cum e deja Vineri. Cunoasteti senzatia? Adica imi amintesc ce am facut zi de zi dar parca a trecut asa de repede.
Nu ieri, da parca alaltaieri era Sambata si era un frig afara si o vreme de tot cacatul (dar totusi buna pentru Canada in luna Februarie). Un resident infofolit tot desi e din Montreal si ar trebui sa fie la tricou si bermude in vremea aia ma anunta: I'm going out to fight the cold.
Frigu va castiga, mai diar frend. A venit inapoi dupa vreo 2 ore recunoscandu-si infrangerea: "You were right, shit!"
Sambata am fost numa-n glume. Din alea de ale mele... la limita umorului... dar a fost ok. La un moment dat in fata cladirii oprise o masina de Politie. Pur si simplu stateau acolo. Politia nu pandeste, ei vegheste. La un moment dat intra un resident si ma intreaba: What are they doing there? Raspunsul meu a fost de-o logica imbatabila: They are serving and protecting! Omu cu pricina s-a holbat la mine, apoi s-a incruntat iar cand femeia din fata mea de la desk a izbucnit intr-un ras violent a si plecat. A fost randul doamnei ce radea sa ma intrebe: No. really... what are they doing here?... Eu: I really don't know... and they're so far away from the closest Tim Hortons... They must be lost.
Mai spre seara a venit acasa un Lt.Colonel de armata... imbracat intr-o uniforma de camuflaj. Sincer, n-am scapat ocazia si l-am intrebat: How was paintball? A ras si asta, caci stiam ca nu se supara. Omul asta a scos si el niste dume tari cand s-a mutat in cladire. Timp de 7 luni si-a parcat masina in alt loc de parcare decat al lui, ca sa nu mai coboare de fiecare data inca un nivel subteran si cand proprietarul s-a mutat in sfarsit in cladire si a facut plangere ca cineva parcheaza in locul lui a raspuns: nici nu credeam ca o sa mearga 7 luni. I had a good run.
Zi de zi citind cum viata e frumoasa ajungi sa inmagazinezi informatii. Reamintesc nou meu motto: "De cand avem acces la atatea informatii nu mai ai nici o scuza ca esti ignorant". Dar e plin de ignoranti ce "cunosc" adevarul, viata, realitatea. Deci ajungi des sa discuti in contradictoriu. In functie de starea mea psihica ajung sa ma contrazic (mereu dintr-o postura superioara) si sa explic nejte kestii. Poate si de aici mi se pare mie ca uneori dau senzatia de nihilist 100%. Asa si sunt... dar un lucru nu am facut si nu voi face. Nu sunt ala care vrea sa se intample cacaturi doar ca sa scot ochii la lume, ca uite ba, bagati-as pula-n cornee... vezi ca tz'spusai io! Eu sper sincer ca va fi bine... dar ieri am auzit un vers de balada "poti sa speri, dar cu speranta ai sa mori"... Caci e de cacat...
De cacat. Ati auzit si ati uzitat expresia. Dar poate fi si de pisat? Stiti ce e si de cacat si de pisat? Vasul de toaleta. Cel mai prost design de vas de toaleta de la pisatul contra vantului si cacatul in amonte cand stai in apa peste genunchi l-am gasit in Canada. Cu exceptia vasului de toaleta de la munca ce are un design nou, toate celelalte in care m-am pisat si m-am cacat sunt la fel- pline cu apa. Daca te pui jos pe el... apa e la 15-20 cm de gauaza ta. Cand Little Boy si Fat man cad din carlinga in 9 cazuri din 10 te stropesti cu apa grea si izotopi radioactivi de Cacat 14. Exista si varianta... sa umpli luciul de apa cu hartie igienica... ca amortizor. La pisat ai parte de alte probleme. Cu cat esti mai inalt cu atat pisatul va cadea mai de sus si PLEOSC!-ul va fi mai puternic. Satul de victime coLATERALE am luat hotararea efeminanta de a ma pisa stand jos ca o pizda. Caci si pizdele e oameni. Azi dimineata insa am avut o dilema. Stand jos nu-ti poti baga erectia de dimineata in veceu sa te poti pisa. Sau cel putin eu nu pot.
E greu in Canada.
Numai de bine.
PS: Declar sesiune deschisa de MUIE Bill-11, ACTA si SOPA... cu dedicatie de la Edward “Barba-Neagra” Thatch, “Black Sam” Bellamy si Francis Drake.
Friday 10 February 2012
Iluzia lui 2012
Nici nu am terminat bine de postat precedentul articol ca un cuplu de canadeji cu care mai stau de vorba vine la desk. Ea e la masterat, 3 zile pe saptamana dar Miercurea baga 12 ore. Si era obosita. El face o observatie ca si eu intentionez sa incerc la scoala. Da, asa e. Dar din Septembrie. Apoi fac precizarea ce-i bulverseaza: "dar o sa vad ce se mai intampla caci 2012 va fi one funky year".
Evident el ma intreaba "de ce?". Raspunsul e evident, e in jurul nostru. Dar ei au lentile Zeiss la ochelarii lor de cal. Totusi, el e doctor si mai citeste un ziar nu ca noi garzii, care balim la fata de pe antepenultima pagina. "You mean the posibility of a war?" Ba cois, nu numa' asta... dar tie ti se pare ca economia merge bine? "Economy is reviving." Ba cois, daca tu zici... asa o fi, dar pe ce te bazezi?
A ezitat o clipa si a inceput sa rada. Asa ma gandeam si eu.
Azi citeam un articol dspre datoriile americanilor de rand. Datoria insumata a studentilor ce au luat imprumut pentru a face scoala ar fi de 1 triliard! 1000 de miliarde! Unul din colegii mei a terminat facultatea anul trecut. E inCA COlegul meu. Intre timp trebuie sa plateasca imprumutul. Parca 26 000 a luat. Las' ca-si scoate el parleala. Se pare ca doua treimi din sutdentii ce termina facultatea si-au luat imprumut iar un sfert din acestia au imprumutat banii de pe credit card, la dobanzi superbe. Anul acesta bancile scolii sunt pline, la fel ca si anii din urma. Doar ca economia scartaie si astia vor intra in piata muncii in curand. Si tu te uiti urat la mine cand iti spun ca am dubii daca sa ma duc la scoala sau nu anul acesta? Mai amintesc evidenta: taxa scolara nu e totul caci mai trebuie sa si traiesti intre timp.
Dar sa revin la Dom Doctor si logodnica.
Dintr-una-n alta ajungem si la ACTA si SOPA. Vorbim si de noile pasapoarte cu amprentare. Ea nu e de acord. Lui nu-i pasa. El e din ala caruia nu i s-a intamplat niciodata nimic si a ajuns la concluzia ca asta se datoreaza faptului ca el e un bun cetatean ce nu are nimic de impartit cu nimeni. Dupa cuvintele lui: ce-i pasa lui ca au aia amprentele. Cu ce-l deranjeaza pe el. Ca el nu face nimic rau. Pai tocmai asta e, ca daca tu nu faci nimic rau nici nu e nevoie sa aibe amprentele tale si asta ar trebui sa te revolte. I-am explicat parerea mea, cum ca ti se iau din libertati putin cate putin. Cea mai buna analogie ce o pot face este imobilizarea lui Guliver de catre pitici. Fiecare franghie luata separat nu ar rezolva nimic dar cand esti legat cu sute sau mii de mici sforicele, se schimba treaba. La prima vedere ai impresia ca ai destula forta sa rup atele alea iar apoi te trezesti limitat in miscari ca un coi sub toc.
Citisem un articolas preluat de romani si ratacit pe Facebook cum ca "oamenii de stiinta" (ce fel de stiinta, cois?) lituanieni au facut un studiu si au descoperit modul in care putem fi fericiti. Fara sa fie vreun soc pentru mine, lituanienii astia stiintifici au descoperit ca oamenii fericiti nu au asteptari sau aspiratii inalte. Ele doresc doar ce stiu ca pot obtine in timp ce oamenii nefericiti au dorinte si asteptari nerealiste. Evident a comentat unu si a involburat apele: "Pare un fel de indemn la mediocritate... Daca omenirea s-ar fi ghidat dupa acest gen de fericire dintotdeauna, ne-am fi complacut cu totii intr-o stagnare perpetua si n-ar mai fi existat progres. Ce este adevarat din citat este ca trebuie sa-ti cunosti limitele si sa visezi within your limits. Diferenta este ca limitele unora sunt mai sus decat ale altora." Eu am raspuns asta: "asta nu e un indemn catre mediocritate caci tipul acesta de fericire e pentru cei care sunt in mod natural asa cum descrie articolul... tu daca iti doresti sa devii asa, automat ai un tel poate de neatins daca firea ti-e diferita.plus ca articol descrie un fapt... ASTIA sunt aia fericiti... pentru ca asa sunt ei, nu pentru ca asa s-au fortat sa devina. plm". Reiterez ce am spus.
Promisesem sa-i raspund lui Tzipi la commentul de la postarea mea anterioare: "Numai prostii sunt fericiti pe lumea asta. Insa unii, insista in mod deliberat sa-si mentina stare ade prostie, cautand sa vada doar partile pozitive, iar alea negarive si le ascund sub pres. Ca sa-si mentina lumea lor curata si roz ..." Eu zic ca numai prostii pot fi fericiti TOTAL pentru ca le vine nativ. Astia care ne mintim singuri (intr-o mai mica sau mai mare masura) suntem de alt soi. Fericirea noastra poate fi si ea pura doar ca e construita pe fundatie falsa si se va prabusi des. Eu personal, voi cauta prin orice metoda sa imi mentin echilibrul psihic. I will walk the walk and talk the talk. Echilibru inainte de toate caci nimic bun nu iese cand cazi in extreme.
Presimt ca 2012 va fi un an bun...
Wednesday 28 September 2011
Hasta la revolucion siempre
Cel mai bun prieten al meu si cu sotia lui si-au luat vacanta. Fiind imigranti parliti la gauaza au ales cea mai 'eftina locatie: Kiuba. Fiindca prietenii nostri cei mai buni sunt niste zapaciti, au avut dubii cu biletele de avion in mana: e nevoie de viza pentru Kiuba daca ai pasaport romanesc sau nu? Cica n-a trebuit.
Primul contact fizic cu Kiuba a fost mai ales termic. Cald si umed si au aflat de la primul ghid al excursiei ca it's just the usual. Sa ne fie de bine... pardon, sa le fie de bine.
Kiuba e frumoasa... dar ca multe alte tari frumoase... din pacate e locuita. CiCA CA turist nu prea te streseaza kiubanezii cu comunismul dar se fac referiri dese (desi nu foarte entuziaste) la Revolutie si la cei doi eroi: Que Vadis si Siempre Fidelis. Parerea celui mai bun prieten al meu e ca kiubanezii si-au luat-o in mana urat atunci cand cei doi supereroi amintiti mai sus au eliberat Kiuba de varicela capitalista. Prietenul meu vede situatia pe termen lung. Caci e de cacat moale sa mananci la ratie in anul Domnului 2011. Ca orice tara mica dar cu locatie importanta pentru adevaratii jucatori de sah, Kiuba a fost sacrificata. Putina lume stie ca in 1762 englejii au pus gheara pe insula dar au dat-o la schimb Spaniei, cu Florida, un an mai tarziu. Ghinion si pentru englezi, caci americanii au nationalizat si Florida si englezii au ramas si ei cu treaba-n manuta. Deci Kiuba putea ramane englezeasca. Dar fiindca era pamantul lu ma-sa, l-au listat pe kijiji si au gasit cumparator in persoana Spaniei, nu? 200 de ani mai tarliu kiubanezii mai fac o greseala. Se numeste revolutie. Taranul coclit scapa de jugul capitalist Kiuba devine a poporului. Iar 53 de ani mai tarziu esti cea mai mare insula din zona si la fel de saraCA CA restul. Good game! Ce noroc ca au facut bajetii revolutie.
Autostrada de la aeroportul din Varadero cica i-a placut lu prietenu meu cel mai bun. El e sigur ca din cauza la turisti e totul roz acolo dar macar e. Kiubanezii au doua monezi nationale: peso si peso convertible. 1 peso convertible > 1 CAD. Caci kiubanezii au decis ca 1 CUC = $1 US. Oficial salariul minim pe economie e 229 CUC dar din cate au intrebat prietenii nostri cei mai buni, e mai putin. Dar ei fac ciubuc. Cica plajele sunt minunate. Marea e superba. Mancarea a fost buna si destul de variata. Cica au vizitat Havana si cica le-a placut. Cica nu iti rupe muia cu frumuseti sau alte alea dar e o combinatia ciudata de vechi si nou si caldura si soare si cladiri scorojite si abundenta de masini vechi. Probabil de aia au ales sa-si cumpere ca suvenir un tablou de 110x80 cu "o bucata de Havana" pictata in sepia.
Au mai fost si cu catamaranul. Prietenul meu cel mai bun si-a dorit mereu sa mearga pe mare. Au fost si la delfinariu. E frumos sa stai in apa pana la brau si delfinul sa vina sa-l mangai sau sa te pupe. Dar dresorii arata ca Florin Salam... au ceasuri scumpe si ochelari de soare de firma cum nici turistii nu au. Marinarii de pe catamaran sunt trasi la indigo, cu precizarea CA CApitanul e fratele geaman al lui Mititelu de la Craiova. Deci Florin Salam ca dresor de delfini si Mititelu CA CApitan de catamaran. Uitandu-ma la ei prin ochii celui mai bun prieten al meu mi-am zis: WTF!!! Sa fie o COIncidenta ca toti bisnitarii din fata de la ADA (vezi Resita) lucreaza pentru aceeasi firma, Gaviota Tours? Mititelu se pricepea la carmit catamaranul si ar fi castigat si aprobarea marelui Basescu dar Florin Salam cand mortii lu ma-sa a fost el la scoala de dresori de delfini? Mai trebuie sa precizez ca delfinul Jessica avea o rana mica dar sangeranda la coada si totusi isi facea numarul pentru turisti? Sa moara Florin Salam kiubanezul!
Deci prieteneii nostri cei mai buni au fost in Kiuba. Se bucura cau au vizitat cat inca mai e sub regimul lui Siempre Fidelis. Kiuba e o bucata de istorie contemporana impletita cu istorie veche... Fara sa fie ciumegaspeciala Kiuba merita vizitata. Si mai e si 'eftin. Prietenii nostri cei mai buni au platit $1100 pe o saptamana la hotelul Sol Sirenas Coral din Varadero. Si s-au simtit excelent. Si s-au deconectat intr-un mod placut de tot ce insemna viata lor obisnuita caci Kiuba e atat de diferita de tot ce cunosti incat iti pierzi din repere.
Ajunsi in Toronto, au fost intampinati de vreme nasoala, ploaie si trafic greu la rush hour pe Hwy 401. Dar Toronto inseamna "acasa" nu?
Primul contact fizic cu Kiuba a fost mai ales termic. Cald si umed si au aflat de la primul ghid al excursiei ca it's just the usual. Sa ne fie de bine... pardon, sa le fie de bine.
Kiuba e frumoasa... dar ca multe alte tari frumoase... din pacate e locuita. CiCA CA turist nu prea te streseaza kiubanezii cu comunismul dar se fac referiri dese (desi nu foarte entuziaste) la Revolutie si la cei doi eroi: Que Vadis si Siempre Fidelis. Parerea celui mai bun prieten al meu e ca kiubanezii si-au luat-o in mana urat atunci cand cei doi supereroi amintiti mai sus au eliberat Kiuba de varicela capitalista. Prietenul meu vede situatia pe termen lung. Caci e de cacat moale sa mananci la ratie in anul Domnului 2011. Ca orice tara mica dar cu locatie importanta pentru adevaratii jucatori de sah, Kiuba a fost sacrificata. Putina lume stie ca in 1762 englejii au pus gheara pe insula dar au dat-o la schimb Spaniei, cu Florida, un an mai tarziu. Ghinion si pentru englezi, caci americanii au nationalizat si Florida si englezii au ramas si ei cu treaba-n manuta. Deci Kiuba putea ramane englezeasca. Dar fiindca era pamantul lu ma-sa, l-au listat pe kijiji si au gasit cumparator in persoana Spaniei, nu? 200 de ani mai tarliu kiubanezii mai fac o greseala. Se numeste revolutie. Taranul coclit scapa de jugul capitalist Kiuba devine a poporului. Iar 53 de ani mai tarziu esti cea mai mare insula din zona si la fel de saraCA CA restul. Good game! Ce noroc ca au facut bajetii revolutie.
Autostrada de la aeroportul din Varadero cica i-a placut lu prietenu meu cel mai bun. El e sigur ca din cauza la turisti e totul roz acolo dar macar e. Kiubanezii au doua monezi nationale: peso si peso convertible. 1 peso convertible > 1 CAD. Caci kiubanezii au decis ca 1 CUC = $1 US. Oficial salariul minim pe economie e 229 CUC dar din cate au intrebat prietenii nostri cei mai buni, e mai putin. Dar ei fac ciubuc. Cica plajele sunt minunate. Marea e superba. Mancarea a fost buna si destul de variata. Cica au vizitat Havana si cica le-a placut. Cica nu iti rupe muia cu frumuseti sau alte alea dar e o combinatia ciudata de vechi si nou si caldura si soare si cladiri scorojite si abundenta de masini vechi. Probabil de aia au ales sa-si cumpere ca suvenir un tablou de 110x80 cu "o bucata de Havana" pictata in sepia.
Au mai fost si cu catamaranul. Prietenul meu cel mai bun si-a dorit mereu sa mearga pe mare. Au fost si la delfinariu. E frumos sa stai in apa pana la brau si delfinul sa vina sa-l mangai sau sa te pupe. Dar dresorii arata ca Florin Salam... au ceasuri scumpe si ochelari de soare de firma cum nici turistii nu au. Marinarii de pe catamaran sunt trasi la indigo, cu precizarea CA CApitanul e fratele geaman al lui Mititelu de la Craiova. Deci Florin Salam ca dresor de delfini si Mititelu CA CApitan de catamaran. Uitandu-ma la ei prin ochii celui mai bun prieten al meu mi-am zis: WTF!!! Sa fie o COIncidenta ca toti bisnitarii din fata de la ADA (vezi Resita) lucreaza pentru aceeasi firma, Gaviota Tours? Mititelu se pricepea la carmit catamaranul si ar fi castigat si aprobarea marelui Basescu dar Florin Salam cand mortii lu ma-sa a fost el la scoala de dresori de delfini? Mai trebuie sa precizez ca delfinul Jessica avea o rana mica dar sangeranda la coada si totusi isi facea numarul pentru turisti? Sa moara Florin Salam kiubanezul!
Deci prieteneii nostri cei mai buni au fost in Kiuba. Se bucura cau au vizitat cat inca mai e sub regimul lui Siempre Fidelis. Kiuba e o bucata de istorie contemporana impletita cu istorie veche... Fara sa fie ciumegaspeciala Kiuba merita vizitata. Si mai e si 'eftin. Prietenii nostri cei mai buni au platit $1100 pe o saptamana la hotelul Sol Sirenas Coral din Varadero. Si s-au simtit excelent. Si s-au deconectat intr-un mod placut de tot ce insemna viata lor obisnuita caci Kiuba e atat de diferita de tot ce cunosti incat iti pierzi din repere.
Ajunsi in Toronto, au fost intampinati de vreme nasoala, ploaie si trafic greu la rush hour pe Hwy 401. Dar Toronto inseamna "acasa" nu?
Thursday 8 September 2011
Cree-cree-cree you grey Autumn
Dupa cateva zile reci Claudia mi-a perforat lenea si am dat jos aparatul de aer conditionat. Ar fi pacat sa ratez momentul si sa nu remarc ce proasta e traducerea mot-a-mot a termenului "Air- Conditioning". In romana suna de parca ti se da aer cu portia, la chermul cuiva. Cand de fapt termenul din engleza se refera la imbunatairea aerului, in speta racirea lui. Dar sa revenim...
Mai sunt zile placute dar noptile sunt reci. A mai trecut inca o vara in care nu am facut mai nimic. De facut s-a facut... dar in lunga iarna de dinainte se facuse o lista cu "la vara facem si dregem". Hmmm.... Vedem vara viitoare.
Vara asta a fost un pic diferita, si leg asta de ce am spus mai sus. Vara asta am facut planuri pentru la iarna. In ideea de a ne baga la sporturi specifice anotimpului. Baietan fiind, paduri cutreieram fireste... dar niciodata n-am avut bani sa merg la munte, sa am echipament de iarna si nu-mi permiteam sa stau la cabana. Iar asta a cam supt cur cand una din cartile de vaza in copilaria mea a fost Ciresarii volumul 4.Nu-i nimic... nu de aia avem sechele in copilarie ca sa diluim cu ele ca si adulti? Macar nu am treaba cu Oedip, n-am daddy issues si nici n-am avut unchi care sa ma tina in brate suspect. Nu omu, sunt doar un sociopat normal. Deci ne-am achizitionat haine de ski. Pacat ca-s scumpe.
Aseara ne-am uitat din nou la filmul Hustle & Flow cu tiganu de Terrence Howard care,zic eu, a ajuns de calibrul lui Denzel. Daca ati vazut filmul stiti ca el e peste in Memphis. Povestea lui te misca si ajungi sa tii cu el. Cand curva lui (un cliseu white trash) face garagata ca nu vrea sa suga un carici de mos ca sa aibe Dejay un microfon de $250 ajungi aproape sa urli tu la ea: du-te fa si fa rost de microfon, omu tre' sa-nregistreze, nu pricepi? Apoi vin la munca si era ziarul pe desk. Poza mare cu un tigan jamaican, ilegal in Canada, ce facea plimbari intre Toronto, London, Niagara Falls, Windsor, Montreal cu scopul de a recruta fete pentru prostitutie. A fost prins si acuzat ca a incercat sa pimpuiasca o minora de 16 ani. Tiganul e si prost, trebuia sa spuna la tribunal ca e cantaret si ca vrea sa traiasca viata ca in filmul Hustle n flow. Normal ca EU, acelasi cetatean ce rezona cu pestele din Memphis, m-am enervat vis-a-vis de jamaicanul asta ce prezinta un pericol pentru societate. Cam asa e si cu filmele cu spargatori de banci. Tinem cu ei in film si cand citim in ziar ca o banca a fost jefuita de un grup de persoane mascata si inarmate... ne patrundem de spirit civic si tipam. Dom'le, unde e politia si alte cacaturi? E atat de usor sa te joci cu mintea omenilor. Daca le prezinti ghidus o treaba ce le displace... ajunge sa si-o doreasca.
Ca tot vorbesc de filme, as recomanda filmul australian Griff the Invisible. Am crezut ca e ca Super... dar Super devine... hmmm... psycho spre final.
Gata si vara lu 2011. Sunt curios daca ne mai pregatesc ceva baietiicaredaumanacabaietii pe data de 11. Alcaida va vrea sa "razbune" "Moartea" lui Osama. Stiati ca sunt din ce in ce mai putini martori oculari ai atacului? Da o geana.
Mai sunt zile placute dar noptile sunt reci. A mai trecut inca o vara in care nu am facut mai nimic. De facut s-a facut... dar in lunga iarna de dinainte se facuse o lista cu "la vara facem si dregem". Hmmm.... Vedem vara viitoare.
Vara asta a fost un pic diferita, si leg asta de ce am spus mai sus. Vara asta am facut planuri pentru la iarna. In ideea de a ne baga la sporturi specifice anotimpului. Baietan fiind, paduri cutreieram fireste... dar niciodata n-am avut bani sa merg la munte, sa am echipament de iarna si nu-mi permiteam sa stau la cabana. Iar asta a cam supt cur cand una din cartile de vaza in copilaria mea a fost Ciresarii volumul 4.Nu-i nimic... nu de aia avem sechele in copilarie ca sa diluim cu ele ca si adulti? Macar nu am treaba cu Oedip, n-am daddy issues si nici n-am avut unchi care sa ma tina in brate suspect. Nu omu, sunt doar un sociopat normal. Deci ne-am achizitionat haine de ski. Pacat ca-s scumpe.
Aseara ne-am uitat din nou la filmul Hustle & Flow cu tiganu de Terrence Howard care,zic eu, a ajuns de calibrul lui Denzel. Daca ati vazut filmul stiti ca el e peste in Memphis. Povestea lui te misca si ajungi sa tii cu el. Cand curva lui (un cliseu white trash) face garagata ca nu vrea sa suga un carici de mos ca sa aibe Dejay un microfon de $250 ajungi aproape sa urli tu la ea: du-te fa si fa rost de microfon, omu tre' sa-nregistreze, nu pricepi? Apoi vin la munca si era ziarul pe desk. Poza mare cu un tigan jamaican, ilegal in Canada, ce facea plimbari intre Toronto, London, Niagara Falls, Windsor, Montreal cu scopul de a recruta fete pentru prostitutie. A fost prins si acuzat ca a incercat sa pimpuiasca o minora de 16 ani. Tiganul e si prost, trebuia sa spuna la tribunal ca e cantaret si ca vrea sa traiasca viata ca in filmul Hustle n flow. Normal ca EU, acelasi cetatean ce rezona cu pestele din Memphis, m-am enervat vis-a-vis de jamaicanul asta ce prezinta un pericol pentru societate. Cam asa e si cu filmele cu spargatori de banci. Tinem cu ei in film si cand citim in ziar ca o banca a fost jefuita de un grup de persoane mascata si inarmate... ne patrundem de spirit civic si tipam. Dom'le, unde e politia si alte cacaturi? E atat de usor sa te joci cu mintea omenilor. Daca le prezinti ghidus o treaba ce le displace... ajunge sa si-o doreasca.
Ca tot vorbesc de filme, as recomanda filmul australian Griff the Invisible. Am crezut ca e ca Super... dar Super devine... hmmm... psycho spre final.
Gata si vara lu 2011. Sunt curios daca ne mai pregatesc ceva baietiicaredaumanacabaietii pe data de 11. Alcaida va vrea sa "razbune" "Moartea" lui Osama. Stiati ca sunt din ce in ce mai putini martori oculari ai atacului? Da o geana.
Monday 22 August 2011
In lumea Diavolilor Albi
So cheres, yo?
Sambata la munca apar doua bucati okioase. Una batrana, mergea suspecta de breakdance. Una mai tanara, potential cumparator de condo la suprapret. Babaciunea era Agent... Ii explic unde sa parcheze... si unde sunt lockbox-urile. Reamintesc ca e cam greu sa ajungi la ele fiindca locatia a fost aleasa-n dusmanie. Nu au gasit, deci vin inapoi la Ground Floor.
Concomitent, un locatar se insura si toti "cei mai buni" baieti ai lui il asteptau in lobby sa coboare, limuzina era deja in fata. Deci 10 baieti imbracati la 4 ace, in costume scumpe. Apare okioasa si se duce la primul dintre ei si-i spune ca nu a putut gasi lockbox location. Ala se uita la ea... ii pica fisa si arata inspre mine. Si baba isi cere scuze... GENIAL: Ooooh! I'm sorry, U ALL LOOK THE SAME." HAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHHAHAHAHHAHAHAHHAHAAHHAHAAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHAH!
I-a umilit pe cei mai buni baieti in doua feluri. Rasism... toti Diavolii Albi arata la fel... si 2, ei erau imbracati in smokinguri... si aratau ca un security guard... Hahhaahhahahahahhahahahhahahahahahhahahaahahahhhaahhaha! Baietii au luat de la Mao Tse Dong! Okioasele coboara la P1. Va mai amintiti ca acolo ai doua (???????) optiuni: Exit si Recycle Room. Okioasa tanara merge spre Exit. Okioasa batrana ii face semn inspre Recycle Roo... Intra amandoua acolo... FACE PALM!
Diavolul vostru Alb preferat a fost la sala... si s-a si balacit nitel la piscina... Deci am facut dus... si la dus, si la intors... La intors, am evitat un okios in peleu gol ce se aplecase sa-si spele spatiul inter digital si curul lui galben venise inspre mine... am fost pe faza si am facut un pas lateral, numa bine ca sa ma sterg de un alt personaj la peleu gol, ce venea di partea opusa... Minunat.
MINUNAT!
Sambata la munca apar doua bucati okioase. Una batrana, mergea suspecta de breakdance. Una mai tanara, potential cumparator de condo la suprapret. Babaciunea era Agent... Ii explic unde sa parcheze... si unde sunt lockbox-urile. Reamintesc ca e cam greu sa ajungi la ele fiindca locatia a fost aleasa-n dusmanie. Nu au gasit, deci vin inapoi la Ground Floor.
Concomitent, un locatar se insura si toti "cei mai buni" baieti ai lui il asteptau in lobby sa coboare, limuzina era deja in fata. Deci 10 baieti imbracati la 4 ace, in costume scumpe. Apare okioasa si se duce la primul dintre ei si-i spune ca nu a putut gasi lockbox location. Ala se uita la ea... ii pica fisa si arata inspre mine. Si baba isi cere scuze... GENIAL: Ooooh! I'm sorry, U ALL LOOK THE SAME." HAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHHAHAHAHHAHAHAHHAHAAHHAHAAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHAH!
I-a umilit pe cei mai buni baieti in doua feluri. Rasism... toti Diavolii Albi arata la fel... si 2, ei erau imbracati in smokinguri... si aratau ca un security guard... Hahhaahhahahahahhahahahhahahahahahhahahaahahahhhaahhaha! Baietii au luat de la Mao Tse Dong! Okioasele coboara la P1. Va mai amintiti ca acolo ai doua (???????) optiuni: Exit si Recycle Room. Okioasa tanara merge spre Exit. Okioasa batrana ii face semn inspre Recycle Roo... Intra amandoua acolo... FACE PALM!
Diavolul vostru Alb preferat a fost la sala... si s-a si balacit nitel la piscina... Deci am facut dus... si la dus, si la intors... La intors, am evitat un okios in peleu gol ce se aplecase sa-si spele spatiul inter digital si curul lui galben venise inspre mine... am fost pe faza si am facut un pas lateral, numa bine ca sa ma sterg de un alt personaj la peleu gol, ce venea di partea opusa... Minunat.
MINUNAT!
Wednesday 17 August 2011
Ganduri la oboseala
Sunt constient ca "milioanele" de cititori ai blogului meu sunt interesati de optica "emgigrantului in Canada" dar si eu imi citesc blogul... deci tre sa scriu si pentru mine. M-am pomenit de multe ori citind ore intregi articole vechi si razand amintindu-mi intamplari sau razand de felul cum descriam... aka ce-mi caca mintea atunci.
In general imi tin mintea ocupata cu chestiile de zi cu zi ale imigrantului: sah, ecuatii diferentiale, albinaritul si sculptura in piatra ponce. Apoi ma duc la munca. Pe drum ne salutam cu lumea din trafic si ii intrebam de rude si alte neamuri decedate. Asta fiindca exista o ierarhie de tip Rock-Paper-Sccisor, adica unu mai prost ca altul fara sa ai un No.1 bine definit. Se remarca okioasele de orice varsta, okiosii batrani, tigancile si maronii. Un fel de supervisor peste toti astia este bine-nteles D-na Profesoara care ne-a trimis Hyundai-ul direct la fier vechi.
La munca ai zile si zile. Noi avem sanse la zile proaste mai mari decat un Average Joe, fiindca noi stam in uniforma la ghiseu... si lumea intelege din asta ca tre' sa vina sa urle la noi sau sa sa vomite pe noi... caci asa e in tenis. Ce facem noi e cu atat mai de cacat caci astia cu care te certi de obicei locuiesc aici. Deci nu e ca si cum vine unu la tine la Supermarket si se caca pe el si apoi pleaca. Astia-s bumeranguri toti... pleaca si se intorc. Sunt si avantaje. Meseria nu e atat de grea cand esti over qualified pentru ea, nu? Dar te lovesti de 2 prejudecati. De fapt nu te lovesti ci esti lovit cu ele. Una este ca vorbesti cu accent est-european... si asta inseamna de obicei ca esti sarac. Prea putini esteuropeni bogati emigreaza in Canada... si apoi vine a doua prejudecata... esti securist... deci nu esti bogat... si fiind securist, trebuie ca esti si vreun prost. Deci dintr-o vorba si o privire esti catalogat sarac si prost. Automat intervine sentimentul de superioritate. Dar cred ca in lumea asta sunt v'o 5 persoane pe care le respect cu adevarat... iar pe 2 din ele nu le-am cunoscut personal. Deci TU, daca vi si te caci pe tine ca regula de a da Parking Permit si daca vrei sa parchezi 30 de secunde e o regula retardata... mie mi se rupe pula de tine. Si aici imi folosesc eu talentul de a citi oamenii sa vad care ti-e motivatia pentru care urlii la mine. Daca vad ca esti prea prost sa pricepi ca nu eu am facut regula si ca imi manca si mie timp si energie sa o aplic la toti prostii... te iert. Daca vad ca nu esti prost dar o faci de al dreacu... ne certam.
In general e palpitant... si antrenant... de la alarme de incendiu la usi de garaj ce pica pe masini. Din experienta mea, in meseria asta... cu cat esti mai pregatit si cunostii detaliile meseriei... cu atat ai mai putin stress.
Claudia se mai enerveaza cu fraierii dar eu am noroc ca mie nici nu-mi pasa. Sunt nascut in 1982 si am mai prins anii aia in care era foarte important "cine era ala"... caci erau anii in care si un gestionar de la Gostat era un om de vaza. Un doctor era dumnezeu pe Pamant si inginerii isi puneau "Ing." pe usa de la intrare. Dar am inteles devreme ca respectul se castiga, deci pana o faci... nu vrei tu sa sugi paula cu arfele tale? Sunteti oameni, si ca atare cacatul vostru pute. N-am complexe de inferioritate fata de nimeni. Am incercat sa le explic asta si la unii prieteni de ai mei. Dar o fac cumva instinctiv, nu imi impun asta. Si de asta cred ca am fost surprins cand colegi de munca imi cereau sfatul in niste probleme de care poate nici macar nu ar fi trebuit sa aflu. Duminica am cunoscut niste consateni de varsta mamei si i-am luat la "per tu" iar ei au strambat din nas. Crezi ca au sa inteleaga vreodata ca si in Romania as fi facut la fel sau ei cred ca am arfe de canadez... si ca acum ma cred mai bun decat imi e valoarea de piata?
Dupa standardele din Romania... DA, sunt un nesimtit si incerc sa ii insuflu asta si Claudiei.
Asteptam sa vina criza. Va lovi tare? Cat de tare? Cum supravietuim? Deocamdata supravietuim. Suntem in etapa de platou a evolutiei noastre canadeze. Va scuip ca sa nu ma deochi cand spun ca macar ne merge bine in viata de cuplu. Eu sunt convins ca pana la urma vom reusi sa facem ce ne-am propus. Si de acolo ce e in plus e "peste".
De-asta eram sincer cand i-am spus Luni lui Matei Corvinus la un pahar de 300 ml de vin rosu ca mi-e frica sa castig la lotto. Echilibrul s-ar perturba... Am mai spus-o... eu cred in complementarism... a+b= 90 grade. a si b au valori bunicele acum...
Mda...
In general imi tin mintea ocupata cu chestiile de zi cu zi ale imigrantului: sah, ecuatii diferentiale, albinaritul si sculptura in piatra ponce. Apoi ma duc la munca. Pe drum ne salutam cu lumea din trafic si ii intrebam de rude si alte neamuri decedate. Asta fiindca exista o ierarhie de tip Rock-Paper-Sccisor, adica unu mai prost ca altul fara sa ai un No.1 bine definit. Se remarca okioasele de orice varsta, okiosii batrani, tigancile si maronii. Un fel de supervisor peste toti astia este bine-nteles D-na Profesoara care ne-a trimis Hyundai-ul direct la fier vechi.
La munca ai zile si zile. Noi avem sanse la zile proaste mai mari decat un Average Joe, fiindca noi stam in uniforma la ghiseu... si lumea intelege din asta ca tre' sa vina sa urle la noi sau sa sa vomite pe noi... caci asa e in tenis. Ce facem noi e cu atat mai de cacat caci astia cu care te certi de obicei locuiesc aici. Deci nu e ca si cum vine unu la tine la Supermarket si se caca pe el si apoi pleaca. Astia-s bumeranguri toti... pleaca si se intorc. Sunt si avantaje. Meseria nu e atat de grea cand esti over qualified pentru ea, nu? Dar te lovesti de 2 prejudecati. De fapt nu te lovesti ci esti lovit cu ele. Una este ca vorbesti cu accent est-european... si asta inseamna de obicei ca esti sarac. Prea putini esteuropeni bogati emigreaza in Canada... si apoi vine a doua prejudecata... esti securist... deci nu esti bogat... si fiind securist, trebuie ca esti si vreun prost. Deci dintr-o vorba si o privire esti catalogat sarac si prost. Automat intervine sentimentul de superioritate. Dar cred ca in lumea asta sunt v'o 5 persoane pe care le respect cu adevarat... iar pe 2 din ele nu le-am cunoscut personal. Deci TU, daca vi si te caci pe tine ca regula de a da Parking Permit si daca vrei sa parchezi 30 de secunde e o regula retardata... mie mi se rupe pula de tine. Si aici imi folosesc eu talentul de a citi oamenii sa vad care ti-e motivatia pentru care urlii la mine. Daca vad ca esti prea prost sa pricepi ca nu eu am facut regula si ca imi manca si mie timp si energie sa o aplic la toti prostii... te iert. Daca vad ca nu esti prost dar o faci de al dreacu... ne certam.
In general e palpitant... si antrenant... de la alarme de incendiu la usi de garaj ce pica pe masini. Din experienta mea, in meseria asta... cu cat esti mai pregatit si cunostii detaliile meseriei... cu atat ai mai putin stress.
Claudia se mai enerveaza cu fraierii dar eu am noroc ca mie nici nu-mi pasa. Sunt nascut in 1982 si am mai prins anii aia in care era foarte important "cine era ala"... caci erau anii in care si un gestionar de la Gostat era un om de vaza. Un doctor era dumnezeu pe Pamant si inginerii isi puneau "Ing." pe usa de la intrare. Dar am inteles devreme ca respectul se castiga, deci pana o faci... nu vrei tu sa sugi paula cu arfele tale? Sunteti oameni, si ca atare cacatul vostru pute. N-am complexe de inferioritate fata de nimeni. Am incercat sa le explic asta si la unii prieteni de ai mei. Dar o fac cumva instinctiv, nu imi impun asta. Si de asta cred ca am fost surprins cand colegi de munca imi cereau sfatul in niste probleme de care poate nici macar nu ar fi trebuit sa aflu. Duminica am cunoscut niste consateni de varsta mamei si i-am luat la "per tu" iar ei au strambat din nas. Crezi ca au sa inteleaga vreodata ca si in Romania as fi facut la fel sau ei cred ca am arfe de canadez... si ca acum ma cred mai bun decat imi e valoarea de piata?
Dupa standardele din Romania... DA, sunt un nesimtit si incerc sa ii insuflu asta si Claudiei.
Asteptam sa vina criza. Va lovi tare? Cat de tare? Cum supravietuim? Deocamdata supravietuim. Suntem in etapa de platou a evolutiei noastre canadeze. Va scuip ca sa nu ma deochi cand spun ca macar ne merge bine in viata de cuplu. Eu sunt convins ca pana la urma vom reusi sa facem ce ne-am propus. Si de acolo ce e in plus e "peste".
De-asta eram sincer cand i-am spus Luni lui Matei Corvinus la un pahar de 300 ml de vin rosu ca mi-e frica sa castig la lotto. Echilibrul s-ar perturba... Am mai spus-o... eu cred in complementarism... a+b= 90 grade. a si b au valori bunicele acum...
Mda...
Thursday 11 August 2011
RBC vs. Dumnezeu
Azi am primit telefoane. Am unul dintre cele mai tari ringtone-uri din lume dar il aud rar. Dar azi a sunat. :"Hi, it's Vicky. I'm calling about the bunkbed." ????????????????????????? Cred ca ai gresit numarul. "Oh, ok. Bye!"
Erau unii insistenti de la RBC care dintr-un motiv cunoscut doar de cei de la MENSA o sunau pe Claudia si cereau cu mine. Cu ea nu voiau sa discute caci nu e titulara contului. Si saptamana urmatoare o sunau tot pe ea si tot asa. Caterinca. Azi au sunat din nou, tot pe ea, dar eram in alonja sotiei si telefonul mi-a fost plasat. O domnisoara cu accent maroniu incepu sa turuie de pe foaie cum ca daca optez pentru un fel de asigurare oferita de ei, in caz ca sunt spitalizat ei imi platesc cate $100/zi. Nu-mi trebuie.Dar ea e insistenta si continua sa citeasca rar de pe fituica. Iar eu nu am rabdare. Planul B: M'am, I will have to decline that cos I have trust in God, he will protect me. Crezi ca s-a lasat? Cica TOTUSI, cacaturi se pot intampla si cu RBC blah blah... Si am intrerupt-o: vrei sa zici ca RBC e mai ciumeaga decat Dumnezeu?
Exact cum am intuit, fata m-a citit ca pe fanatic religios si mi-a multumit pentru timPUL Acordat. Pa si eject!
Ca fapt divers voiam de mai mult timp sa vorbesc de freza negreselor. Cand sunt tinere a freza ciumeaga... fantezista si tipica lor. Tot tipic lor e si faptul,ca frezele alea din tinerete le distruge parul.Si de pe la 35 de ani in sus le vezi cu peruci sau batice-n cap. E nebunie. Ijde praste.
Pe 4 Iunie scriam ASTA si citez: "Apoi avem pe EI, masculinii. Cel mai mult ma oripileaza picoarele transpirate. Alea de ii fac pe baieti sa le alunece picioarele in proprii slapi. Alea de vezi pe ele praful de pe talpa si de pe calcaie formand o pojghita de noroi. Picioarele alea de au pojghita de noroi intre degete. ALEA!"...
Mda... alea...
PS: Situatia economica mondiala se inrautaeste si incep si aia in negare sa priceapa ca desi de mult timp politicienii le-au fluturat degetele in fata "a la Iozefini" in acelasi timp ceva le patrundea rozeta...
Erau unii insistenti de la RBC care dintr-un motiv cunoscut doar de cei de la MENSA o sunau pe Claudia si cereau cu mine. Cu ea nu voiau sa discute caci nu e titulara contului. Si saptamana urmatoare o sunau tot pe ea si tot asa. Caterinca. Azi au sunat din nou, tot pe ea, dar eram in alonja sotiei si telefonul mi-a fost plasat. O domnisoara cu accent maroniu incepu sa turuie de pe foaie cum ca daca optez pentru un fel de asigurare oferita de ei, in caz ca sunt spitalizat ei imi platesc cate $100/zi. Nu-mi trebuie.Dar ea e insistenta si continua sa citeasca rar de pe fituica. Iar eu nu am rabdare. Planul B: M'am, I will have to decline that cos I have trust in God, he will protect me. Crezi ca s-a lasat? Cica TOTUSI, cacaturi se pot intampla si cu RBC blah blah... Si am intrerupt-o: vrei sa zici ca RBC e mai ciumeaga decat Dumnezeu?
Exact cum am intuit, fata m-a citit ca pe fanatic religios si mi-a multumit pentru timPUL Acordat. Pa si eject!
Ca fapt divers voiam de mai mult timp sa vorbesc de freza negreselor. Cand sunt tinere a freza ciumeaga... fantezista si tipica lor. Tot tipic lor e si faptul,ca frezele alea din tinerete le distruge parul.Si de pe la 35 de ani in sus le vezi cu peruci sau batice-n cap. E nebunie. Ijde praste.
Pe 4 Iunie scriam ASTA si citez: "Apoi avem pe EI, masculinii. Cel mai mult ma oripileaza picoarele transpirate. Alea de ii fac pe baieti sa le alunece picioarele in proprii slapi. Alea de vezi pe ele praful de pe talpa si de pe calcaie formand o pojghita de noroi. Picioarele alea de au pojghita de noroi intre degete. ALEA!"...
Mda... alea...
PS: Situatia economica mondiala se inrautaeste si incep si aia in negare sa priceapa ca desi de mult timp politicienii le-au fluturat degetele in fata "a la Iozefini" in acelasi timp ceva le patrundea rozeta...
Thursday 23 June 2011
Conceptul de ARTA in muzica romaneasca
Nu are ABSOLUT NICI O IMPORTANTA faptul ca Obmladon de la Parazitii a impins o ratata de pe scena ca pe ultima carpa. In primul rand, concertele Parazitii ar trebui sa aiba niste reglementari.... 1. Acesta e un concert Parazitii, deci se vor folosi cuvinte uzuale considerate obscene si 2. E un concert Parazitii deci va fi cu retardati pentru retardati. Deci pizda aia, pentru ca a platit bilet ca sa stea langa scena la un conecert Parazitii si pentru ca a vrut sa urce pe scena langa Parazitii... a luat de la Basescu. Nu e vorba daca dobitoaca merita acest tratament sau nu... Trenuia sa se astepte la ceva nasol... Dar am inceput spunand ca nu are importanta gestul lui Ombladon. Eu nu sunt socat. Cum imi e in obicei, la articolele de pe net cu "potential" citesc si comentariile. Prostia inetrnautilor romani se stie ca are valoare egala cu prostia totala din univers, deci ii dubleaza valoare. Einstein nu avea de unde sa stie asta. Asa ca vine unu si comenteaza ca ce fac Parazitii e golanie pe scena si ca tot ce fac ei e sa injure in versuri. Dar asta e ca si cum ai aprinde fitilul la o bomba. E ca si cum ai scrie nasoale de Basescu. Parazitii au muuuuuuulti fani. Si sunt fanatici. Atata de fanatici incat nu observa ca Parazitii sunt din ce in ce mai slabi si isi cam recicleaza subiectele. Se numeste PLAFONARE. La fel ca ceilalti veterani, BUG Mafia. Care au fanii lor... ce aplauda la orice cacat de melodie au scos dupa 2003 incoace. V-am plictisit deja? Pai stati sa vedeti. Discutia aluneca si mai mult in retard. Devine o comparatie intre rap si manele. "Tu esti din ala cu Salam in playlist la winamp". Ce fac Parazitii e ARTA! Oh, da. Oh, nu!
Imi arog dreptul arogant de a face o aroganta si a ma intitula "cunoscator" al fenomenului rap romanesc. Parazitii au avut succes dar eu nu cred ca ei sunt reprezentativi pentru rapul romanesc. Ca orice curca proasta va spune ca Eminem si 50 Cent e rap. Nu cois, sunt si ei... dar nu se rezuma la asta.
Ce am observat eu e ca melteanul incult nu are proprietatea termenilor... sau nu intelege perfect toate definitiile unui cuvant... nici nu poti sa-i ceri, in meseria de meltean nu se cere limba si literatura romana." ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale". Conform definitiei, si daca dai cu cacat pe pereti si o numesti pictura e arta, cois. Deci si manelele-s o forma de arta. Ca nu-ti place tie, tie sau mie, aia e total altceva.
Deci Parazitii e golaneala si nu e arta. Reparii in general sunt niste golani, si drogati. Pudibonzii cei mai flagelati de cuvantul pula sunt de multe ori barbati de peste 40 de ani care isi baga pula cu atat frecventa ca nu mai apuca sa o scoata de de cate ori o baga. Dar rapul romanesc nu e arta, nici macar muzica... sunt doar injuraturi ale unor golani drogati. Arta e Elvis Presley, The Doors, Aerosmith si toti rockerii care au impamantenit expresia "Party like a rockstar" si au mai multe zile la dezintoxicare decat pe bancile scolii.
Eu nu-s socat ca omul e ipocrit. Doar am spus-o el traieste intr-o realitate utopica... Io's amuzat de aia care spun: "Da-i ma-n pula mea si pe aia, pai aia-i muzica? Injura toata ziua si spun ca asta-i arta?".
Da cois, e arta. In intelesul ei pur. Dar in capul tau ce rumega doar clisee arta e doar muzica clasica, daca unu bate in pian sau daca freaca o vioara. Proza e doar daca are coperti si e publicata de vreo editura. Poezie e doar daca vorbeste despre natura, dragoste sau tendinte sinucigase. Faptul ca sunt repari care se joaca magnific cu cuvintele compunanad versuri si PE DEASUPRA le si recita pe instrumentale muzicale... e o prostie. "Canti la pian?" Nu. "Canti la vioara?" Nu? "Da' ce faci?" Compun versuri, poezie cu updateurile la zi, poezie moderna pentru mileniul 3. "Si versurile astea... le faci tu?" Da. "Le-ai scris acum 150 de ani cand au scris si aia poeziile de ma plictiseau in scoala?" Nu. "Nu?! Atunci du-te si pisa-te pe prostia aia a ta... aia nu e poezie ce faci tu, nu e arta.
Da cois, asa e.
Tuesday 14 June 2011
Titlu' de articol
Toata lumea are frustrari iar eu sunt ca lumea... pana la un punct. Nu-mi amintesc insa ca vreo frustrare sa-mi fi luat mintile. Unii pot vedea asta ca lipsa de ambitie dar pana la gata cred ca am fost bun in a-mi alege bataliile pe care le pot castiga. Lasitate? Poate... dar pana la un punct, caci nu vorbesc de bataie aici. Cei care ma cunosc bine stiu ca rareori am cerut sfatul cuiva in privinta viitorului meu. Daca sa fac ceva sau sa nu fac. Asta pnetru ca am incredere in mine si in puterea mea de analiza a situatiilor. Nu toate merg ata, dar pana la gata nici eu nu-s vreun extraordinar.
O voce superenervanta care canta versul asta: "Daca esti destept tre' sa stii la ce esti prost". Lumea nu se comporta conform versului. De aia Nicolita joaca se chinuie pe terenul de fotbal in loc sa mance pamantul pe pista (mamii lui) de atletism. Problema e Romanica, unde daca nu te pricepi, iti lasi bretonul in ochi si o arzi cu tupeu. Ca e loc. Caci in Romania anului 2011 daca spui ca nu te pricepi chiar esti luat de prost. Iar daca cedezi locul unuia... nu ai garantia ca ala se pricepe, sunt sanse mari ca el sa aiba bretonul in ochi si sa o arda cu tupeu. De aia e si greu sa mai dai doi bani pe ce spun unii. Toata lumea e specialista. Poate de aia Ion Tiriac este intrebat ce parere are despre sansele nationalei Romaniei de fotbal. Poate de aia un limbriC CA Berbecali ajunge pilon central la stirile sportive. Dar nu toti o ard de dupa breton ca Piti. Mai sunt unii care sunt niste pelerini neobositi in depasirea propriei lor conditii. Aia care se cred mai buni decat sunt in realitate. Ei mereu dau chix dar nu realizeaza ca EI sunt cauza si mereu dau vina pe terti factori. Am asa un amic din copilarie care mereu incerca la femei la care nu avea sanse. Am un verisor care mereu a incercat ORICE... cu cat era mai inaccesibil cu atat mai mult si-l dorea. N-a reusit nimic din ce isi propunea dar desi e neobosit... a inceput de cativa ani sa-si planga de mila. Are ghinion, dom'le. Poate... si i-as plange si eu de mila daca nu as fi petrecut ore de vorba cu el incercand sa-i explic unde greseste. N-a functionat.
Tot pe aceeasi idee, o persoana draga mie are atat de romanescul talent de a avea o parere despre toate. Iar faptul ca mereu este contrazis de realitate nu il franeaza deloc. Daca azi ii arati ca a gresit, in secunda urmatoare isi da cu parerea despre altceva.
Separat de subiectul de azi, tanjesc de muuulta vreme sa dedic muie cu sange lu persoana care la mine pe etaj nu impinge sacul cu gunoi pe Garbage chute si il lasa sa zaca acolo. Draga proasto, te injur de morti nu fiindca mi-e mie prea greu sa iti imping si gunoiul tau ci pentru ca iti e tie greu. Sa sugi muie.
Vezi? Fiecare cu frustrarile lui...
O voce superenervanta care canta versul asta: "Daca esti destept tre' sa stii la ce esti prost". Lumea nu se comporta conform versului. De aia Nicolita joaca se chinuie pe terenul de fotbal in loc sa mance pamantul pe pista (mamii lui) de atletism. Problema e Romanica, unde daca nu te pricepi, iti lasi bretonul in ochi si o arzi cu tupeu. Ca e loc. Caci in Romania anului 2011 daca spui ca nu te pricepi chiar esti luat de prost. Iar daca cedezi locul unuia... nu ai garantia ca ala se pricepe, sunt sanse mari ca el sa aiba bretonul in ochi si sa o arda cu tupeu. De aia e si greu sa mai dai doi bani pe ce spun unii. Toata lumea e specialista. Poate de aia Ion Tiriac este intrebat ce parere are despre sansele nationalei Romaniei de fotbal. Poate de aia un limbriC CA Berbecali ajunge pilon central la stirile sportive. Dar nu toti o ard de dupa breton ca Piti. Mai sunt unii care sunt niste pelerini neobositi in depasirea propriei lor conditii. Aia care se cred mai buni decat sunt in realitate. Ei mereu dau chix dar nu realizeaza ca EI sunt cauza si mereu dau vina pe terti factori. Am asa un amic din copilarie care mereu incerca la femei la care nu avea sanse. Am un verisor care mereu a incercat ORICE... cu cat era mai inaccesibil cu atat mai mult si-l dorea. N-a reusit nimic din ce isi propunea dar desi e neobosit... a inceput de cativa ani sa-si planga de mila. Are ghinion, dom'le. Poate... si i-as plange si eu de mila daca nu as fi petrecut ore de vorba cu el incercand sa-i explic unde greseste. N-a functionat.
Tot pe aceeasi idee, o persoana draga mie are atat de romanescul talent de a avea o parere despre toate. Iar faptul ca mereu este contrazis de realitate nu il franeaza deloc. Daca azi ii arati ca a gresit, in secunda urmatoare isi da cu parerea despre altceva.
Separat de subiectul de azi, tanjesc de muuulta vreme sa dedic muie cu sange lu persoana care la mine pe etaj nu impinge sacul cu gunoi pe Garbage chute si il lasa sa zaca acolo. Draga proasto, te injur de morti nu fiindca mi-e mie prea greu sa iti imping si gunoiul tau ci pentru ca iti e tie greu. Sa sugi muie.
Vezi? Fiecare cu frustrarile lui...
Friday 10 June 2011
Religion bashing
Iar serios. Iar nu e despre emigranti.
Religion bashing, gay bashing... chestiile astea sunt interzise. La fel cum este interzis si questioning Holocaust. Dar vezi titlul... nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre religie, de fapt. Ci despre firea crestinului feroce si cea a crestinului superstitios. MAI TREBUIE SA BAG DISCLAIMER PE BLOGUL MEU CUM CA ASTA E PAREREA MEA VIZAVI DE... ORICE?
Citeam ieri articolul Claudiei cu Welcome to planet China unde Claudia defalcase un articol luat de pe net si remarcam pentru a nu stiu cata oara pozitia de pe care scrie autorul articolului copiat, in esenta un credincios crestin. Crestinul nascut din parinti crestini, expus DOAR doctrinei crestine si speriat inca de la varsta frageda cand ai mintea absorbanta ca un burete ca restul religiilor sunt caca si te vor trimite in Iad. Apoi devii adult, produs finit al unei societati crestine... iar doctrina crestina devine unealta in mana ta, in gura ta. Religia crestina este detinatoarea adevarului ABSOLUT. Un singur Dumnezeu, o singura religie. Restul gresesc, sunt pagani. Daca nu e in Biblie este eretism. E singura religie care exclude pe celelalte. Pana si Islamul recunoaste Dumnezeul Biblic ca fiind acelasi cuc el din Coran, doar condamna dogma bisericii crestine. Reciproca nu e valabila, caci musulmanii sunt pagani, nu?
Va mai amintiti filmul (excelent zic eu) al lui Mel Gibson- Passion of Christ? Dupa vizionare toata lumea era marcata intr-un fel sau altul. Cum eu sunt handicapat din punct de vedere religios am apreciat "micile detalii" ale filmului. Vorbeau aramaica, un plus ENOOORM pentru autenticitate caci eram satul de Isusi vorbind cu accent englezesc. Apoi bataia sistematica administrata lui Isus. Citez: "Hai ba, trebuia sa-l bata chiar asa?" Vezi ce inseamna indoctrinarea si filmele soft cu Isus ce le-a vizionat toata lumea in copilarie, in perioada Pastelui? In alea nu lua bataie. Asa e, nu lua... dar tu esti un moron retardat. Tu ai merita bataie pentru faptul ca ai un handicap la materia istorie. Hai sa luam speta in cauza: avem 2-3 baieti, profesionisti in schingiuiri... cu experienta in domeniu... ducand meseria lor, de ce nu, la rangul de arta. Suntem la capitolul religie,deci trebuie precizat ca baietii sunt romani si cred in zeul suprem Jupiter, la fel ca parintii lor si la fel ca toata societatea in care au crescut si s-au format. In acele timpuri dumnezeul tau biblic era DOAR dumnezeul evreilor. ATAT! La nivel macroeconomic, dumnezeul biblic acoperea o nisa de piata. Tot in acele timpuri romanii conduceau si considerau populatia evreiasca cel putin inferioara lor. Vi se pare ca erau prea infumurati? Pentru ca Imperiul Roman nu era decat cel mai ciumeg din lume? Si acum avem imaginea destul de completa a timpurilor de atunci. Deci poate sa apara personajul principal. Pentru un crestin Isus vine din postura de fiu al lui dumnezeu, deci cum sa-l bata in halul ala? Din punctul de vedere al schingiuitorilor el era un individ de factura inferioara lor, condamnat de tribunal- deci penal si basca... se autointitula FIU AL UNICULUI DUMNEZEU SI REGE AL LUMII... Acum intelegi de ce filmul lui Gibson e probabil exact in descrierea evenimentelor. Isus a luat de la Basescu. Plus ca dupa cum bine remarca stand-up comedian-ul Eddie Griffin... daca e sa te iei dupa filmele mai vechi cu Isus, Isus a murit de la niste cuie batute in membre si de la ridicarea lui pe cruce... dar el stie un negru ce avea 6 gloante in el, si a scapat... aka 50 Cent. Deci probabil bataia devine mai verosimila, nu?
Crestinul contemporan n-a inteles ca in vremurile alea dumnezeul lui "atotputernic" nu era atat de puternic... caci desi religia lor e bazata pe biblie ei nu inteleg din biblie evidenta faptului ca dumnezeul lor atotputernic opera doar local, in Israel si pentru o scurta perioada in Egipt. Concomitent, in alte zone MILIOANE de oameni traiau bine merci cu durere metaforica in zona inghinala, binecuvantati fiind de zeul Priap. La fel ca si acum, 2000 de ani mai tarziu... la fiecare crestin exista doi pagani care se ocupa cu altceva, cred in altceva si nu se tem ca au sa ajunga in iadul biblic. Evident aia gresesc, caci crestinul face parte dintr-o elita de oameni care cunosc adevarul vietii... Desi aia sunt de 2 ori mai multi decat ei... prin concluzie nu pot fi decat de 2 ori mai prosti si astfel vor arde in iad. Mda.
Religion bashing, gay bashing... chestiile astea sunt interzise. La fel cum este interzis si questioning Holocaust. Dar vezi titlul... nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre religie, de fapt. Ci despre firea crestinului feroce si cea a crestinului superstitios. MAI TREBUIE SA BAG DISCLAIMER PE BLOGUL MEU CUM CA ASTA E PAREREA MEA VIZAVI DE... ORICE?
Citeam ieri articolul Claudiei cu Welcome to planet China unde Claudia defalcase un articol luat de pe net si remarcam pentru a nu stiu cata oara pozitia de pe care scrie autorul articolului copiat, in esenta un credincios crestin. Crestinul nascut din parinti crestini, expus DOAR doctrinei crestine si speriat inca de la varsta frageda cand ai mintea absorbanta ca un burete ca restul religiilor sunt caca si te vor trimite in Iad. Apoi devii adult, produs finit al unei societati crestine... iar doctrina crestina devine unealta in mana ta, in gura ta. Religia crestina este detinatoarea adevarului ABSOLUT. Un singur Dumnezeu, o singura religie. Restul gresesc, sunt pagani. Daca nu e in Biblie este eretism. E singura religie care exclude pe celelalte. Pana si Islamul recunoaste Dumnezeul Biblic ca fiind acelasi cuc el din Coran, doar condamna dogma bisericii crestine. Reciproca nu e valabila, caci musulmanii sunt pagani, nu?
Va mai amintiti filmul (excelent zic eu) al lui Mel Gibson- Passion of Christ? Dupa vizionare toata lumea era marcata intr-un fel sau altul. Cum eu sunt handicapat din punct de vedere religios am apreciat "micile detalii" ale filmului. Vorbeau aramaica, un plus ENOOORM pentru autenticitate caci eram satul de Isusi vorbind cu accent englezesc. Apoi bataia sistematica administrata lui Isus. Citez: "Hai ba, trebuia sa-l bata chiar asa?" Vezi ce inseamna indoctrinarea si filmele soft cu Isus ce le-a vizionat toata lumea in copilarie, in perioada Pastelui? In alea nu lua bataie. Asa e, nu lua... dar tu esti un moron retardat. Tu ai merita bataie pentru faptul ca ai un handicap la materia istorie. Hai sa luam speta in cauza: avem 2-3 baieti, profesionisti in schingiuiri... cu experienta in domeniu... ducand meseria lor, de ce nu, la rangul de arta. Suntem la capitolul religie,deci trebuie precizat ca baietii sunt romani si cred in zeul suprem Jupiter, la fel ca parintii lor si la fel ca toata societatea in care au crescut si s-au format. In acele timpuri dumnezeul tau biblic era DOAR dumnezeul evreilor. ATAT! La nivel macroeconomic, dumnezeul biblic acoperea o nisa de piata. Tot in acele timpuri romanii conduceau si considerau populatia evreiasca cel putin inferioara lor. Vi se pare ca erau prea infumurati? Pentru ca Imperiul Roman nu era decat cel mai ciumeg din lume? Si acum avem imaginea destul de completa a timpurilor de atunci. Deci poate sa apara personajul principal. Pentru un crestin Isus vine din postura de fiu al lui dumnezeu, deci cum sa-l bata in halul ala? Din punctul de vedere al schingiuitorilor el era un individ de factura inferioara lor, condamnat de tribunal- deci penal si basca... se autointitula FIU AL UNICULUI DUMNEZEU SI REGE AL LUMII... Acum intelegi de ce filmul lui Gibson e probabil exact in descrierea evenimentelor. Isus a luat de la Basescu. Plus ca dupa cum bine remarca stand-up comedian-ul Eddie Griffin... daca e sa te iei dupa filmele mai vechi cu Isus, Isus a murit de la niste cuie batute in membre si de la ridicarea lui pe cruce... dar el stie un negru ce avea 6 gloante in el, si a scapat... aka 50 Cent. Deci probabil bataia devine mai verosimila, nu?
Crestinul contemporan n-a inteles ca in vremurile alea dumnezeul lui "atotputernic" nu era atat de puternic... caci desi religia lor e bazata pe biblie ei nu inteleg din biblie evidenta faptului ca dumnezeul lor atotputernic opera doar local, in Israel si pentru o scurta perioada in Egipt. Concomitent, in alte zone MILIOANE de oameni traiau bine merci cu durere metaforica in zona inghinala, binecuvantati fiind de zeul Priap. La fel ca si acum, 2000 de ani mai tarziu... la fiecare crestin exista doi pagani care se ocupa cu altceva, cred in altceva si nu se tem ca au sa ajunga in iadul biblic. Evident aia gresesc, caci crestinul face parte dintr-o elita de oameni care cunosc adevarul vietii... Desi aia sunt de 2 ori mai multi decat ei... prin concluzie nu pot fi decat de 2 ori mai prosti si astfel vor arde in iad. Mda.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Decada
A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...
-
O cunoasteti pe Paula? Paula... din expresia "Ce paula mea?" Banc: Intra unul intr-un bar, scoate o mitraliera si ii face ciur pe ...
-
Motto: "History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again". Gandindu-ma la schimbul de r...
