Depechist

Duminica, pe 1 Septembrie, am facut un tur de forta cum nu prea am mai facut, de cand sunt in campul magnetic al muncii. Munca -12 ore- somn 4 ore- concert-munca 8 ore. Cam nasol. Pentru noi adica. Am fost la concert la Depeche Mode. Sa ma suspectezi pe mine ca as fi fost vreu depechist inseamna sa blasfemiezi grav dar cateva cantece de-ale lor tot am prins si eu pe MTV. In Iunie 2006 Claudia dadea "o fuga" pana la Capitala natiunii pentru a merge la concertul lor, pe raposatul stadion National... unde cu putin timp inainte palpasem si eu Nirvana la golul lui Dica din meciul tur cu Middlesborough.
Dar asta e din alt time frame. In "aici si acum"-ul cel mai updatat o ardem canadian si ce e mai canadian decat berea Molson Canadian si concertul se tinea in aer liber la Molson Canadian Amphitheatre (amphitheatre - un cuvant sperb de pronuntat de catre scolarii ESL). Am cumparat bilete inca din Aprilie. Puteam si mai devreme cu vreo doua saptamani dar Claudia isi dorea mult ca o prietena de-a ei sa vina si ea ne-a tinut pe loc pana cand a zis ca nu vine. Incercand sa luam bilete am descoperit ca mai erau locuri "doar in picioare", pe peluza. Aici nu e stadion si peluza chiar inseamna pe iarba si nu ceea ce s-a impamantenit ca ar fi zona stadionului din spatele portilor. Anul trecut fusesem la concertul Roxette si am avut probleme cu gasitul unui loc de parcare mai ales din cauza CNE-ului. Si acum, am mers direct acolo sa parcam. Dar era plin si am avut un noroc orb sa plece cineva exact atunci. Aveam sa descoperim ca am parcat la 20 de metri de podul ala peste Lakeshore ce leaga CNE de Ontario Place, sau cum se numeste locul ala ce include si MCA-ul. De data asta Claudia n-a reusit sa insele vigilenta security guarzilor si sa introduca in mod fraudulos camera foto cu teleobiectiv viril si a trebuit sa ne intoarcem la masina. Nu-i nimic, mai avem un Canon D20 Underwater... ca oricum se anunta ploaie. Avand prealabil, inainte sa venim am oprit si la Dollar Store sa cumparam poncho-uri impermebaile. Just in case. N-a plouat decat la sfarsit. inainte de asta doar vreo doua alarme false ce ne-a facut sa luam poncho-urile pe noi si in final doar sa obtinem un revergorant efect de sera, marind disconfortul de a sta in picioare atatea ore. Peluza de la MCA functioneaza in felul urmator. Cineva destept in cutia craniana de viteze a calculat metri patrati si a vizualizat oameni ocupand acest areal. Nu ai un loc anume unde trebuie sa stai. Adica e ceva pe bilet dar esti ca la Zilele Resitei... Iti gasesti un loc si... stai. Unii, ce probabil au mai fost si alta data, au venit mai devreme si si-au adus paturi sau scaune pliante si au ocupat zona centrala a peluzei... de la aleea din fata pana pe la mijlocul costisei. Aia au fost in regula. Restul? In picioare. Amfiteatru nu e doar un nume... chiar are format de amfiteatru deci sus, la peluza, esti de fapt in coasta unui deal. Am putut observa cu placere ca statul in picioare in panta face minuni coloanei tale vertebrale. Si am avut noroc si de faptul ca Depeche Mode au inceput show-ul cu vreo ora intarziere. Ca-s rockstars, baby... check out the crowd's reaction. Rebuturile alea de la Bon Jovi au spus 20:30 si au inceput la 20:30. Cine se astepta la asta. Who does that? Ma gandesc ca e un truc de marketing, sa te faca sa mai dai 5 ture sa faci refill la bere si triunghiuri de cauciuc comestibil pana incepe concertul.
Depeche Mode sunt cine sunt... la fel ca si Roxette... fac parte din alta era. E si normal ca fanii lor sa aibe acum intre 35 si 50 de ani, nu? Cam asta si vedeai. Era si amuzant, jur. Era un fel de Reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Sa vezi toti rebelii ce au ajuns in viata lor de adulti. Pai cea mai stridenta era lipsa de gust in alegerea imbracamintii. Da, eu judec omul dupa haina. Il bag dupa haina si-l judec. Ce, n-am voie? La ceremonia de incetatenire, nu ne-a judecat judecatoare pacii dupa haine?
Un lucru comun multimilor de orice natie sau religie este inteligenta nativa in cutia craniana de viteze. Ai mii de oameni stand pe iarba si trotuarul din fata lor, interpus intre ei si scena, este gol... fiindca si galeriile de la peluze au platit bilet si vor sa vada si ei. Deci keep that fucking area clear. Dar valuri... tsunami-uri de giscepti rationau si dialogau cu Sinele lor interior: uite cate mii de imbecili, stau acolo pe iarba, cand UITE, EVRIKA!, ce bine se vede de AICI!. Si apoi venea acelasi security guard exasperat si le povestea de marele Comandant Suprem al Fortelor Armate, Captain Obvious... in final totul ducand catre o ridicare in rang, la Major Awkward. La un moment dat Claudia si-a pierdut rabdarea incat nu mai astepta gardianul sa le spuna geniilor sa se mute ci le spunea ea direct. Ce socati erau sa afle ca s-au pus in fata altor zeci si sute de oameni.
Vreti sa spun ceva si despre muzica? A fost bun bun. Ascultate pe disc piesele lor imi par moi si fara coi dar in concert zdranganea cum trebuie. Si au instrumentale pe placul meu. Ce vreau sa zic e ca mie mi-a sunat mai bine in concert. Pacat ca totul s-a intamplat intr-un discomfort fizic si mental. Iar faptul ca de acolo trebuia sa mergem direct la munca nu ajuta deloc. De acum... loc pe scaun... orice ar fi. Si evidenta. Ai timp sa-mi raspunzi daca vii pana-mi expira sesiunea pe pagina de cumparare a biletelor online.
Am parcat pe o strada aproape de munca si am bagat un 35 de minute de power nap. Am fost convins ca nu pot adormi in masina pana in momentul in care m-am trezit 35 de minute mai tarziu.

Acum a inceput si TIFF-ul. De cativa ani tot zicem ca mergem si noi, poate-poate ii punem o mana pe cur lu' Brad Pittulescu. Dar nu anul asta.

Hey, 2013... sup?

Supravietuind inca unei apocalipse era oarecum normal sa vina si 2013-le dupa 2012. De precizat, subliniat si apoi bold-uit e faptul ca a fost primul Revelion in care nu am muncit. In 2009 eram de garda la Balaceanca. In 2010, 2011 si 2012 am facut tot posibilul sa ajungem acasa inainte de miezul noptii sa putem ciocni paharele de sampanie acasa. Dar totul avea un aer de "fortat" caci eram si obositi, intr-un an Revelionul picand Vineri... iar a doua zi am bagat 13 ore, iar anul trecut a picat Sambata... deci dupa 12 ore de munca. Nu ne-a luat mult sa refuzam sa mergem la Revelionul de romani caci biletul era mai scump ca un bilet catre Rai si Claudia a avut ideea nemaipomenita sa mergem la Niagara Falls ca se intampla nejte chestii acolo.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?

Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.

Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:

Am tras o pisare la Burger King apoi am mers sa luam masina. Era 2013 deja si baietii crescusera pretul la $40/zi. Avant antrepenorial, ce sa-i faci. Claudia a inceput sa se oftice ca i-a curs sampanie in poseta ei noua apoi am plecat la drum. Vorba vine am plecat.
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!

A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.

Au Gust

Inca o vara a trecut. La fel ca celelalte, fara multe realizari. Ma refer bine-nteles la realizarea planurilor facute in iarna despre "ce-o sa facem la vara".
De notat cred ca ar fi faptul ca am fost in sfarsit la 1000 Islands, langa Kingston, Jamaica... ah, nu... Ontario.

Am luat cruise-ul ala de 2 ore si jumatate. Ne-a placut. E imposibil sa nu ajungi sa stai sa te gandesti cum ar fi daca ar fi. Cum ar fi sa stai intr-un cottage din ala pe o insulita din aia cat un backyard? Pare atat de cool dar zici ca stai la casa la bloc, daca ma intelegi... adica ai doar interiorul si balconul... dar esti inconjurat de apa. E totusi misto.Dar e ciudat. oricum, din cate am inteles 1000 Islands e tara babalacilor sezonieri: vara aici si restul in Florida- The mo-fo sunhine state. Insa nu SE merita sa conduci 3 ore pana la Gananoque pentru 2 ore jumatate in cruise si apoi inca 3 ore de condus pana inapoi in Terente. Ar merge sa stai peste noapte si sa profiti de timp sa mai faci niscaiva ghidusii pe acolo.
Am fost si la The Taste of the Danforth aka festivalul grecesc. Noi am mai simtit gustul festivalul grecesc si in 2009... si ni s-a facut rau de la souvlaki-ul mancat in restaurantul grecesc de pe Danforth... unde am vrut noi sa testam un souvlaki autentic nu din ala fastfooduit de la Jimmy The Greek, in Mall. Toata experienta din acea Duminica la greci a durat 35 de minute... incluzand cautat loc de parcare la dreacu... mersul prin Iadul de 30C + taxe (umezeala) holbat ochii la NIMIC si apoi inapoi la dreacu sa luam masina. In cel mai maret spirit grecesc, am dat 10 parai sa arunc patru "libere" la magaria aia de pseudo-basket-balet. Le-am ratat pe toate dar mama mi-a spus impaciuitoare: "nu era bun placajul ala din spate... sarea rau din el"... Mama, eu nu intentionam sa lovesc placaju' ci sa dau direct in cos. Fail!
Ieri seara am fost la concertul Roxette, la Molson Canadian Amphitheatre. Am luat-o (urat de tot) pe Yonge inspre sud. Am supt-o prin traficcul greoi ca sa ajungem pe Lake Shore Blvd West unde nu era trafic... trafic implica miscare nu? Am vazut si ce n-am mai vazut niciodata prinsi intr-un trafic de cacat enervati de fluxul de masini ce se duceau ca Canadian National Expo care e peste drum de MC Amphitheatre aveam sa descoperim ca era mai mult de atat. Lasata pe banda a doua, in strada, dormita un Nissan Murano (cred). Era lasat acolo... in mijlocul strazii, fara avarii fara nimic. Weird! Ceva mai devreme la College si Bathurst, incercand sa facem stanga era sa ne omoare un taximetrist ce fortase galbenul DUPA ce masina din fata noastra deja plecase sa faca stanga pe galben. WTF?!!!!!!!
Parcarea era plina la MCA. Si era deja trecut de 8. Dupa mult stress si multa fustrare si nervi am reusit sa parcam la un pret standard de $25 in parcarea de la CNE... a fost excelent la gata caci langa e un pod peste Lake Shore Blvd ce duce direct la intrarea la MCA. A fost concert Roxette deci fanii era cam de la 30 de ani in sus. Foarte multi romani la concert. Tot respectul pentru Roxette. Eu sunt un om rau si nu m-am putut abtine sa fac niste glume despre Marie caci chiar seamana cu Scooter.
A fost bine la gata. Ne-a placut.
Urmatoarele pe lista sunt Templu Hindu de langa 427 si Finch si Royal Ontario Museum sa vedem fapturile alea care nu au existat niciodata, caci nu scrie in bLibie de ele.
Ai maica, da' cine a scris bLibia?

Microfonul fasaie (cunoscatorii stie)

De cateva ori m-am intrebat pentru cine scriu eu de fapt pe blogul acesta. Pentru cei din Romania, pe picior de plecare? Sau pentru cei de aici, care "se rad" de aventurile unui alt imigrant? Probabil ca o fuck pentru toti dar in primul rand pe mine. Blogul este un fel de jurnal. Timpul(a) trece repede pe meleagurile astea si lucrurile se intampla si devin trecut in viteza. Si te trezesti ca esti de 10-15-20 de ani in Canada si nu-ti mai amintesti decat lucrurile mari.
In perioada in care n-am mai scris am cautat de munca. Asa cum esti invatat din Romania. Faci resumee, le trimiti pe unde poti. Aplici online. Te duci personal. Suni sau astepti sa fi sunat. Din astea. Pana acum nu m-a sunat nimeni. Am o promisiune de la firma de SRI. Acum astept. Banii se cam scurg si "nu mai am atata avant scriitoricesc". Iar azi am platit chiria deci am sarit din one thousand dollars. Vremuri triste la inceput de luna.
Claudia e fericita (la fel ca voi toti romanii din Canada) ca azi incepe weekendul lung. Luni e liber, Civic Holiday ce am inteles ca se petrece in fiecare an, in prima zi de Luni din August. De ce se intampla asta, nu mai stiu. Eu nu sunt asa de incantat caci eu de prea multe saptamani sunt in Civic Holiday si pentru mine Luni e inca o zi in care aia nu sunt la lucru sa ma cheme pe mine sa muncesc pentru ei. Pe salar minimum pe economie, bine-nteles.
Ne-am inscris la doctor de familie, un romanas. Recomandat de matusa Lucy. Candva in August o sa mergem la el sa ne facem analizele. A intrat in cabinet, m-a salutat apoi m-a intrebat in engleza daca vorbesc romaneste. Am trecut la neaosa si m-a intrebat ce problema am. Problema? N-am nici o problema, sa-mi fie de bine. "Pai si atunci de ce ai venit la mine?" Ca am nevoie de doctor de familie. Ne-am inteles noi pana la urma, si m-am tirat voiniceste spre casa.
Cand am plecat insa spre doctor, m-am dus la un Metro sa iau tokens pentru autobus. Simteam ca am sa intarzii asa ca o ochiosa inalta cat aspiratorul si cu gabaritul unei maturi era in fata mea si facea reclamatie. Cumparase nu stiu ce leguma care costa $1.29 si la casa platise $1.69. si voia banii inapoi. Va dati seama ca procedurile de stornare sunt prea complicate pentru suma derizorie despre care era vorba. Ma rog... n-a durat decat vreo 5 minute...
Autobusele stiau ca ma grabesc asa ca atunci cand am schimbat un autobus cu altul... celalalt m-a asteptat la fix... am urcat voios si am facut calcule ca am sa ajung la timp... dar eu ma urcasem in autobusul 43B... B de la Bagami-as poula-n ma-sa... si care nu mergea inspre Nord ci cotea la cealalta stanga aka dreapta spre Scarborough Center. Iar a trebui sa ma dau jos si sa astept alt 43... care n-a venit decat dupa cel putin 15 minute. Oricum, m-am grabit degeaba ca a trebuit sa mai astept vreo juma' de ora si in sala de asteptare. Doctorul si cabinetul par ok... dar eu nu am planuri sa merg des pe acolo, asa ca...
Aseara am fost la concert la Coldplay. Recunosc ca mi-a placut putintel dar trebuie sa precizez ca nu m-au castigat ca fan. Adica nu am sa ma pun acum sa downloadez (download, normal... ce credeai ca am sa cumpar discul?) piesele lor. Am sa dau o geana la wikipedia si pe pagina lor oficiala sa vad asa de cultura generala, sa vad cine mi-a cantat, nu? Da, ai dreptate, trebuia sa fi facut asta inainte de concert dar nu stiai? "mi-e mi-e lene... si jointuri mi-e lene sa fac... de aia mi-am cumparat foite si un aparat... si acuma sunt voios... Uffff! si acuma sunt voios... (cough) si acuma sunt pe jos!" (Don Baxter)
Fiindca nu cunoasteam formatia decat din auzite si fiindca nu cunosteam nici o piesa de-a lor... m-am concentrat pe productia concertului. Am studiat elementele care compun show-ul. E interesant. Interesant e ca au avut sala plina. Cinj' da mii de oameni. Au scos cateva milioane buna din biletele vandute astfel ca si-au permis sa dea la fiecare cate un cd cu piesele lor live, la iesire.
De remarcat a fost faptul ca am putut numara pe degetul din mijloc negrii prezenti la concert. In patria Hipapului si a arembiului... ce draq sa caute tiganii la un concert cu rockeri albi si englezi? Comparand acest concert cu cel a lui Ice Cube diferenta e clara... 50.000 de fani vs. cateva sute. Dar totodata Concertul ice Cube a fost cumva mai intim... intr-un club mai mic, cu mai putini oameni, mai aproape de scena si de artist... Lucru remarcat si de Varu Gonzales in timpul acelui concert , iar aseara am ajuns sa inteleg ce voia sa zica. Iti dai seama ca noi la colplay am stat printre Cocks... la cucurigu...
Pentru weekendul asta lung si gros se fac planuri din greu. Si iar nu ne intelegem asupra detaliilor cu romanasii. Ne gandeam sa mergem la Safari. Dar ei nu vor cu masina lor caci le-o zgarie maimutele. Atunci hai cu a noastra ca EU NU CRED CA NE VOR ZGARIA MAIMUTELE MASINILE. Masina ti-a zgarie si ti-o indoaie idiotul in parcare, cand deschide portiera larg si si-o infinge in portiera ta lasandu-ti o dunga alba pe ea... apoi iar nu vor ca cica nu esti in siguranta (de 14 amp) cand esti pe sabia ta in masina ta si ca sa mergem cu autobusul... probabil cu 43B-ul. Mai vedem cum o sa ramana. Io, sincer, m-as baga la un pescuit. Dar e de munca cu pescuitul ca n-am nici undita nici permis si Claudia nu va avea rabdare sa stea la pescuit cu mine. Dar cum am auzit ca va fi frumos tare sambata si luni... eu as zice sa ma duc cu Claudia undeva unde e o piscina, ceva... sa ne intindem hoiturile la soare si sa ne balacim in udeala.
In rest, tresar cand suna telefonul si astept sa se intample. Apoi zgomotul de fond e prea mare si face imposibila treaba. Si asta ma enerveaza tare de tot.
Steaua m-a incantat ieri. Adversarii au fost modesti... dar jocul excelent. Faze in viteza, goluri din combinatii rapide. De mult n-am mai vazut asta. Am facut planul cu Clau ca daca anul viitor mergem in tara prin Mai, cum am calculat eu... sa dam o fuga pana la Bucale , pe Ghencea, sa vedem baietii jucand. N-ar fi rau.
Pana una alta Remove Hiss nu functioneaza. Bagami-as!
PS: Statuia reprezinta o familie imigranti... marfa, nu?