We the North

We the North e o campanie de marketing facuta de Toronto Raptors sa aduca un slogan mandriei de a fi canadian. Sau ceva de genul. Sloganul insa, se poate stramuta foarte usor in discutia despre adevaratul Nord, zona Arctica si toate bonusurile ce se cunosc ca exista acolo sau se spera sa se gaseasca in aria lor de control. In poza de mai sus, soldatii canadieni planteaza steagul pe insula Hans, daramand in prealabil steagul plantat cu cativa ani inainte de danezi. Insula Hans se afla intre Insula Ellesmere, apartinand Canadei, si Groenlanda, apartinand Danemarcei. Desi e evident ca cea mai evidenta varianta tine de evidenta. 50-50. Bara-Bara.
De la basmele cu insule cu palmieri la polul Nord, la Mos Craciun si pana la Nansen, Amundsen sau Peary, zona arctica a ramas aproape de neatins. Nu va faceti iluzii, fooooarte putina lume stie what the fuck is going on there, iar cand te uiti in jurul tau intr-o zi aglomerata la metrou... cati dintre ei crezi ca stiu, de exemplu, ca exista un pol magnetic si unul geografic in Nord? Polul Nord Geografic e in mijlocul Oceanului Arctic, inghetat. In vremurile moderne satelitu sta cu ochiu belit pe zona, dar se practica survolarea cu avionul si, pe sub gheturi, cu submarinele.
Dar incalzirea globala si reducerea calotei polare naste o noua dilema. Prospectarile din zona au descoperit zacaminte enorme de... ORICE. daca acum nu e jmen sa exploatezi aceste resurse... in cateva zeci de ani se poate schimba total perspectiva. Un taran proverbial isi face vara sanie si cat mai tine iarna in zona arctica isi face titluri de proprietate pe cat mai mult poate sa convinga restul lumii ca merita. Jucatorii in meciul asta de It's mine, it's all mine! sunt vecinii zonei arctice: Canada, Rusia, SUA (Alaska), Norvegia si Danemarca (Groenlanda). Se pare ca Uniunea Europeana s-a bagat si ea, macar la discutii. Surprinzator pentru mine a fost sa aflu ca si Japonia adulmeca prin zona. Ei nu sunt in zona imediat limitrofa dar de zeci de ani de zile s-au implicat in cercetare si si-au facut si un loc in Consiliul Arctic. Intentia lor e poate materializata doar in momentul in care Trecerea de Nord-Vest va deveni accesibila transportului maritim.

Tratatul ce e inca in vigoare reglementeaza o zona de suveranitate economica exclusiva de 200 mile marine (370 km) in largul coastei pentru fiecare tara din zona. Aceste tari au drepturi economice exclusive asupra acestei suprafete si totodata a fundului oceanului cu toate resursele naturale aflate acolo. Situatia e imbarligata rau. Daca apele teritoriale sunt limitate la aprox 22km... suveranitatea economica este extinsa la 370 km dar daca se dovedeste ca plaCA COntinentala continua mai departe... se extinde si zona de control.

(poza e doar ca exemplu si arata de fapt zona australiana)
Pe 2 August, 2007, in The Guardian aparea un articol despre prima mutare in acest meci de sah, mutare facuta de Rusia prin plantarea unui steag pe fundul oceanului arctic.

Raspunsul Canadei a fost ironic, gestul Rusiei fiind comparat cu sterpelirea de teritorii intr-un stil retro gen anul 1500. Gestul a fost simbolic dar a fost inteles de cine trebuia sa inteleaga. Meciul de sah incepuse desi raspunsul rusesc la pozitia Canadei a fost sa se ascunda in sotron spunand ca acel steag plantat pe fundul marii nu a fost ca steagul lu Columb ci trebuie privit ca steagul american de pe Luna, cum s-au plantat steaguri pe Chomolungma sau la Polul Sud. Rusia a incercat sa demonstreze ca placa lor continetala s-ar intinde mult mai mult dar nu au avut rezultatul dorit. Rusii sustin ca Dorsala Lomonosov impreuna cu Dorsala Mendeleev sunt de fapt o continuare a placii continentale euro-asiatice. Danemarca incearca sa convinga ca e o continuare a Groenlandei iar Canada sustine ca e o continuare a placii continentale Nord-Americane.

Suveranitatea este o conventie. Ea trebuie sa fie recunoscuta de restul statelor dar s-a descoperit ulterior ca asta nu e intotdeauna suficient, ci ai nevoie sa ti-o demonstrezi continuu prin control activ asupra acelui teritoriu. De cand am ajuns in Canada am tot intalnit articole prin ziare despre lipsa de reactie satisfacatoare a Canadei in privinta defilarii de forte in zona arctica.
Canada's time for action on Arctic sovereignty
Q&A with Harper: No previous government has ‘delivered more in the North’
How Canada’s North has become a test of nation-building for us all
Se pare ca pana la Stephen Harper cam toti prim-ministrii canadieni au lasat securitatea granitei de nord in slujba naturii, a conditiilor vitrege de acolo si nu prin asezari, comunitati, baze navale sau flote militare de patrulare.
Pe 14 Iulie 2014, la pagina de National Affairs din Toronto Sun se titra CA CAnada rumega la nordul arctic pe cand Norvegia a marcat banu gros, 250 milioane de parai pentru un vas de spionaj, din ingrijorare fata de actiunile rusesti din zona. Interesant a fost sa aflu CA CArena acestei nave a fost construita in Romania, cel mai probabil la Tulcea. Norvegienii de la Vard vor construi un vapor de 120 de milioane de euro, corpul navei va fi asamblat la Tulcea
Am mai gasit insa o stire:
Santierul naval Tulcea va construi carena unei nave de 100 mil. euro, pentru o companie norvegiana
Se pare ca norvegienii de la Vard au construit si vor mai construi la santierele navale din Tulcea deci nu imi pot da seama daca e vreo legatura intre articolul din ziarul canadian si articolele romanesti.
Guvernul Harper promisese un sppargator de gheata in valoare de 720 milioane de dolari. Se pare ca acel cost a crescut binisor la $1.3 miliarde si nu va fi gata pana prin 2021. Totodata cica au fost alocate 7.4 miliarde de dolari pentru constructia a 6-8 vase militare de patrulare al caror design doar, costa $250 milioane. Vasele vor fi construite la santierele navale de la Irwing, New Brunswick incepand din 2015.
Din punct de vedere militar, granita de nord este "asigurata" de sistemul de aparare anti-aeriana american NORAD precum si de soldati canadieni si rezervisti in peste 60 de comunitati din cele 3 teritorii nordice canadiene, formand ceea ce se numeste "The Canadian Rangers". In plus, in fiecare vara, armata canadiana desfasoara exercitii militare in zona cu colaborarea Canadian Security Intelligence Service.
Cica in Decembrie 2012, fostul sef al CSIC, Richard Fadden a inaintat un raport Top Secret asupra activitatilor din nordul arctic. Quebecor Media Inc. (QMI Agency) a obtinut raportul, datorita Access to Information Act, dar cam totul era cenzurat ca fiind informatie sensibila. LOL.
Este evident insa ca shit got serious.

Un canadian vs. Romania. Bilet dus-intors.

Am carat pagina asta din The Globe and mail inca din 10 Mai, 2014. Dadusem din greseala de acest articol in sectiunea de Travel a ziarului. Titlu titra, evident: THIS IS ROMANIA? si ca subtitlu Romania: THE ESCAPE - A spur-of-the-moment decision took Alexander Besant to Bucharest, where he discovers a country with surprising tastes, breathtaking architecture - and an undeserved dour reputation.
Articolul a fost preluat si de ziare.com

"Mai multe destinatii din Romania sunt descrise intr-un amplu articol realizat de o publicatie straina.

Este vorba despre The Globe and Mail, care face o trecere in revista a unor destinatii ce nu ar trebui ratate in cazul unei vacante in tara noastra, dar si o enumerare a pericolelor si a aspectelor mai putin pozitive cu care se poate confrunta un strain in Romania.

Articolul semnat de Alexander Besant descrie obiective turistice precum Castelul Huniarzilor din Hunedoara, Piata Universitatii din Bucuresti, orasul Brasov, Castelul Peles, Cetatea Rasnov, Manastirile Sucevita si Voronet sau Sighisoara.

"Sosirea mea la Bucuresti a fost nefasta. Dupa un zbor cu turbulente, un taxi m-a lasat in Gara de Nord, o parte mai putin placuta a orasului, ceea ce ma facea sa tremur de furie. Important e sa nu lasati niciodata primele impresii sa va strice restul excursiei", a scris autorul articolului.

Acesta scrie despre amprenta lasata de comunism pe strazile Bucurestiului, despre cainii vagabonzi si despre iluminatul stradal care lasa de dorit, spunand totusi ca acest oras este "un amestec fascinat intre Balcani, Orientul Mijlociu si Europa".

El a remarcat ca Centrul Vechi a fost renovat conform "gusturilor moderne", a mancat ciorba de burta si a fost incantat de gust, dar nu a putut sa nu sesizeze urmele lasate de grandomania lui Nicolae Ceausescu prin Casa Poporului, pe care a vizitat-o de asemenea.

De asemenea, in viziunea sa, o vizita in Brasov nu trebuie sa fie lipsita si de un tur al castelelor din zona, dar recomanda si Sibiul pentru cei care vor sa incerce o varianta mai germanica a Brasovului. "

Din propriile mele spicuiri dupa citirea articolului scris de Alexander Besant am remarcat ca el a remarcat cateva lucruri principale despre Bucuresti:
Omul incepe bine, asa cum trebuie. Exact cum ti-ai imaginat. Canadianul stia despre Romania doar ca e un loc dubios, fost comunist dar inca neclar in gand si in fapta, Ceasusescu si evident, comoara nationala roamneasca - romanul de fictiune Dracula scrisa de olteanul din Craiova, 80 de km mai la sud de gara - Marinel Bram Stoucher. Deci canadianul era un taran cu harfe de cult. A ajuns in Romania dupa un zbor plin de zgaltaituri dar nu de genul celor din Ukraina. A fost jecmanit de taximetrit si a fost lasat la Gara de Nord din capitala, zona pe care el o considera dubioasa. Dar omu nu a vrut sa lase primele impresii sa-i strice placerea. Cica i-a revenit moralul dupa o ciorba de burta la Carul cu Bere, Citez: ..." all was quickly forgiven after a meal at Caru cu Bere, a kitchy but wonderful restaurant that serves up traditional Romanian dishes such as ciorba de burta, a kind of sweet-n-sour tripe soup that tastes better than it sounds. LOL!!! (n.a.)

La lumina zilei canadianul observa ca Bucalele nu se aseamana cu alte capitale europene si remarCA CA COmunistii au planuit si au construit pe picior mare ca egiptenii, remarcand fara sa fie o surpriza aici, marea piramida numita Casa Poporului. Remarca iluminatul stradal de cacat precum si perpetuum mobile-ul chinologic de pe strazile Bucurestiului.
Contiunua cu Bucharet's Lipscani neighbourhood is the heart of the city's active nightlife. Fucking Centrul Vechi. Cioaca a incercat vreo 6-7 baruri in noaptea aia. Cica ai de unde sa alegi. In ultimul bar s-a impiedicat de niste engleji tineri ce l-au imbarligat ca dea o fuga pana in Brasov. un oras foarte pitoresque, dupa spusele lui. Aici cica a mancat in crama unui restaurant, Bella Musica, ce servea cica mancare Mexicana si Ungureasca. WTF?!! (n.a.)
N-a ratat ratatul ocazia sa viziteze castelul Bran, sa vada castelul lui Dracula. Dar e fair omu. Admite ca ghizii romani spun adevarul, nu e nici un castel al lui Dracula.
Mai departe, se baga in seama cu o mizda, chelnerita la Time's Pub, ce-i recomanda sa se duca la Sibiu. Si fraieru se duce.
Sibiu is a more majestic version of Brasov, with a germanic feel. Din Sibiu omu pleaca sa viziteze manastirile din Bucovina. Aici isi da public cu tesla-n baie caci a planuit ca arhitectii din Caracal si in loc sa se intoarca la Bucale si de acolo la Suceava, s-a dus direct si a ajuns de se mira si el ca a ajuns. Manastirile din Moldova l-au excitat la culme si l-au imbrobodit cu adrenalina si amintiri de neuitat.
Articolul pare sa se incheie intr-o nota pozitiva. De incheiere mai sunt rubrici, IF YOU GO.
Din start potentialii turisti canadieni sunt atentionati ca vor trebui sa faca o escala fiindca nu sunt zboruri directe catre Romania de aici din Canada.
La WHERE TO STAY mi se pare ca abereaza. Sincer ma indoiesc ca accommodation in Bucharest is diverse but limited.

Incheie cu adevarat mirandu-se ca in Romania se gaseste mancare italieneasca la preturi mici. Pentru cine nu intelege, prin restaurant italienesc se intelege un restaurant normal, cu mancare normala.


Si fiindca sigur si-a luat bilet dus-intors, hai sa revenim in Canada. Amintindu-mi totusi de Pensiunea aia de la Sarmizegetusa unde ne-am simtit excelent si camera a costat cam $50/noapte. Amintesc asta facand legatura cu ce a scris Chrislord la el pe blog "Aventura? Da. Cand italianca de la motel ne-a cerut 200 $ pe o camaruta. Cat? Eu sa lesin, soatza, o luam. Camera. Ce ai fata cu nervii, ti-a crescut patronu` salaru` si eu nu stiu? Lasa pretene, ca au piscina cu apa sarata si calda plus hot tup (in limba canadiana, noi ii spunem jacuzii). Si ne da si cate un lantisor de aur la plecare? Nu, doar un calduros "la revedere" .".
L-am inteles perfect. Cu vreo saptamana inainte sa mearga ei la Wasaga Biatch rascolisem si eu internetul sa gasesc un hotel ieftin. Voiam sa stam 2 nopti si normal, cautam ceva bun la pret cat mai mic. Good luck with that. Cele mai proaste eperiente le-am avut cautand direct in Wasaga. De la $150/noapte in jos ... chiar in jos te duceai. Citeai la reviews chestii gen ca nu poti sa incui usa, sau bai comune dar usa dintre camre nu se incuie. WTF? Pozele aratau niste moteluri gen anii 50 cu mobila din anii 70.

Cred ca aici voiam sa ajung cu articolul. Camerele de hotel sunt scumpe in Canada. Parca ai mai multe sanse sa gasesti o camera decenta si ieftina cu cat e mai mare orasul, si nu invers. Am fost la Tobermory, la ma-sa-n ma-sa. Am sarit din vreo $120 pe o camera de motel din ala fara nimic iesit din comun. Poate doar ca arata mai rau pe dinafara decat pe dinauntru. Uitati-va pe harta sa vedeti unde e Tobermory. Am fost in Belleville, tot asa. Doar ca hotelul asta desi era mai vechi... era vechi din ala cu gust nu... delasare. Pe unde ne-am mai uitat preturi destul de mari, si sa ne intelegem... Ontario nu e presarat cu Coaste de Azur, Palme de Mallorca sau Niagara Falls. Majoritatea oraselelor sunt labe triste. Mereu am ajuns sa calculam asa: Pai decat sa stam un long weekend pe undeva pe la hotel mai bine mai punem cateva sute si mergem in Cuba. Word.

Si am fost si la Wasaga Biatch. Dar vorba lui Garcea invitat la emisiunea-concurs Stii-Nu stii, castigi: Mai pastrez si pentru cealalta intrebare. Doar nu-s prost sa dau totul din prima.

Generation Jobless - Catch 22

Pe 14 Ianuarie mentionasem aici despre un documentar facut de televiziunea canadiana CBC. Acel documentar era despre piata condominium-urilor din Canada. Intre timp am mai vizionat multe din documentarele facute de ei, gasite tot acolo pe site. Subiecte foarte bune puse in documentare excelent facute. Multe subiecte sunt taioase si de interes public dar ma indoiesc de faptul ca au vreun impact la mase.
Generation Jobless e despre generatia actuala de tineri canadieni. 254 000 de studenti vor termina facultatea anul acesta. Pe la inceput, documentarul il arata pe valedictorian-ul unei generatii de absolventi declamand ca el poate spune cu incredere ca ei, studentii acestei sarje, sunt pregatiti. Ready 4 whateva, cum spunea philosphae-ul grec Tupac. Riiiight. Ready for a rude awakening, cum estimeaza naratorul.
In opinia mea, unul din elementele cheie al situatiei de fata este data de barbosul ala de la inceput: educatia superioara canadiana pregateste studentii pentru job-uri din trecut. Cum suna asta cand acelasi barbos, ce nu pare sa manance cacat, estimeaza ca pana-n 2030 cam jumatate din job-urile existente in lume vor disparea, inlocuite de tehnologie? Joburi din trecut. Alt element cheie. Lamentarea universala a tinerilor absolventi este comparatia cu generatia parintilor lor, parinti in a caror era, daca absolveau o facultate aveau garantat un loc de munca potrivit educatiei lor superioare. Dar asta e doar o judecata grobiana. Cum sa fii atat de imbecil sa te astepti la acelasi lucru valabil acum 30-40 de ani? In aceasta perioada lumea s-a schimbat enorm. In timpul generatiei parintilor nostri tehnologia a avansat incredibil. Nu-ti vine sa crezi? Cand mi-au luat computer ai mei parinti, tata a incercat sa vada si el pe ce a dat o tona de bani. Sa-l porneasca a fost usor... a apasat pe un buton. Sa-l opreasca... a stins monitorul. Ma gandesc ca acea masina de scris ce-o folosea sa-si scrie rapoartele era tot model "qwerty" dar ce drum lung pana la tastatura de computer. Si totusi... cine ti-a inoculat ideea ca trebuie musai sa termini o facultate? Erau ei la curent cu tendintele pietei muncii? Tendintele actuale? Sau peste 10 ani? Dar 20 de ani? Sa fim seriosi. Acum cateva saptamani vazusem pe net un top al coruptiei in facultatile din Romania. Crezi c-am fost socat sa vad ca Universitatea Eftimie Murgu din Resita era a doua cea mai corupta din Romania? Nu, baby. Dar realitatea e mult mai crunta. Citind comentariile aveai sa afli socat despre unii ce aflau socati ca facultatile ce le urmasera ei erau pe primele locuri la integritate... iar asta contrazicea ceea ce stiau si traisera ei. Rezultatul este o inflatie de diplome. Si cu asta cred ca pot incheia paralela Ro-Ca si sa revin la Canada.
Canadienii isi denumesc actuala generatie de tineri drept cea mai educata din istorie. Ca au diplome sunt de acord. Da. Ca sunt cu adevarat educati... ma indoiesc. E fucking clar ca aproape toata lumea merge la facultate si un lucru stiu sigur... majoritatea oamenilor sunt mediocri sau submediocri. Nu-mi amintesc exact sursa, dar citisem ceva despre capcana continuarii educatiei superioare prin master-uri in conditiile in care tu esti tot somer. Aceasta iluzie ca nu ti-ai gasit job din cauza ca e competitivitate mare pe piata muncii din cauza ca poate n-ai indeajuns de multe diplome iti face doar rau. Te baga si mai mult in datorie si apoi ajungi la riscul de a fi overqualified. Cand esti overqualified inseamna ca ai investit mult in educatia ta si e stupid sa te multumesti cu un salariu mic. Asteptarile tale sunt mai mari si contrazic asteptarile angajatorului care va prefera sa angajeze altul pe bani mai putini. In engleza, cercul vicios se numeste Catch 22. Tot Catch 22 e si faza aia cu experienta canadiana sau cu experienta in domeniu, ceruta la angajare... pe care un tanar, la fel ca un proaspat emigrant nu o poate avea. In Canada, datoria medie la absolvire a 60% din viitorii absolventi e de $27,000. De dragul statisticii, asa din topor, $27,000 pentru 152,400 de viitori absolventi... in fiecare an. Documentarul mai spune ca 1 din 3 absolventi cu varsta intre 24 si 29 de ani va ajunge sa lucreze intr-un low-skilled job... in general ospatar, chelnerita sau security guard, de ce nu? Aici nu discut cifrele ci amintesc doar ca din absolventi... unii au doar diploma... iar unii au si invatat ceva... deci aia ce ajung in lowskilled... ajung si din cauza lor. Dar...
O alta problema e ca tinerii de azi sunt in competitie pe joburi cu astia aflati la varsta de 60+. Baby Boomers, cum sunt supranumiti pe aici. Astia sunt atat de tare bagati in datorii (la fel ca restul canadienilor) incat nu-si mai permit sa se pensioneze si continua sa lucreze pana la adanci batraneti. Numarul redus de oameni ce se retrag din activitate adunat cu numarul imens de absolventi... da cu minus grav pe partea de tineret. Urmatoarea generatie e si ea prinsa in acest Catch 22... caci ei sunt si mai adanc in datorii si vor trage si ei cu dintii in urmatoarele decade. Angajatorul profita de faptul ca tinerii au gauza stransa de frica zilei de maine si cand angajatul lor platit cu top dollars se pensioneaza... tanarul angajat sa-l inlocuiasca va fi intampinat cu un salariu mult mai mic... pe care il va accepta.
Un alt element cheie ce lipsea pana acum din text dar nu si din context este situatia economiei canadiene si mondiale. Situatia nu se imbunatateste. E OK ce spunea o domnisoara imbufnata de faptul ca parintii au tupeul sa se planga de ratarea acestei generatii, tocmai ei... aia de au trait in cea mai prospera perioada din istoria Canadei, care au avut totul usor... ei sa dea lectii? Dar mai e unul in documentar ce remarca "inteligent" ca aceasta generatie e foarte educata, cu joburi sub pregatirea lor profesionala care incep acum incet incet sa realizeze ca li s-a vandut o iluzie. Iar acum se plateste pretul. Pai abia acum ai realizat? Buna dimineata.
Job-urile full time garantate vor fi tot mai putine si piata muncii tinde spre contracte temporare, part time, sezoniere. Tristetea vine din faptul ca aceasta tendinta nu pare ceva temporar ci pare urmatorul pas in evolutia pietei muncii. Barbosul din documentar spune ca in medie o persoana aflata la varsta de 30 de ani a schimbat cam 11 joburi pana in momentul acela. Tot el estimeaza ca in numai 10 ani de acum incolo un individ in varsta de 30 de ani va avea in palmares nu joburi ci cateva sute de proiecte platite... caci el vede viitoarea piata a munci orientata pe proiecte platite.
E de mentionat ca Canada (cacofonie acceptata ca biserica catolica, ce peleu meu)e singura tara ce nu are un Minister al Educatiei. Si specialistii astia spun ca se vede asta. Fiecare provincie in parte se ocupa de Educatie pe tarlaua lor. Dar ruperea in bisericute duce la o lipsa a centralizarii a datelor pentru o imagine reala a cererii pe piata muncii, a standardizarii invatamantului spre o eficientizare, etc. Si ca sa prezentam niste numere elocvente. In fiecare an, numai in Ontario, absolvesc 8,000 de profesori. Mai adunam inca vreo 3,000 ce termina in alte provincii si vin aici. Din astea 11,000 de prospaturi scadem vreo 4,600 de pensionati... si ramanem cu un surplus anual de 6,400 de profesori.
Logica spune ca ratarea unei generatii va avea recul in viitor cand viitorii pensionari si-o vor lua in mana urat cand actuala generatie de tineri nu va produce indeajuns sa le plateasca lor pensiile si asigurarile sociale. Si de asta devine relevanta urmatorea comparatie.
Tot in documentar se face si o comparatie cu cea mai eficienta tara in integrarea tinerilor absolventi in piata muncii. Daca somajul in randul tinerilor in Canada este de cel putin 15% (si a scris Tzipi de n ori cum se face numaratoarea somerilor) in Elvetia e de 2.8% la suta. Dar ghici ce. Cumva ca in comunism, la 15 ani... pustanii elvetieni cu ceas la mana, briceag in buzunar si gurile pline de ciocolata Milka sunt pusi sa aleaga ce vor sa faca in viata. Te bagi la Liceu Teoretic cu posibilitatea de a continua la facultate sau faci o Scoala Profesionala sa inveti o meserie? Ooooh... dar stai! Cica in Canada te futi cu libertatea de alegere a individului. Un canadian de 15 ani e prea necopt pentru a lua aceste hotarari. Dar ghici ce? Fiindca te hotarasti devreme ai timp in viata sa te razgandesti si sa te reprofilezi. Elvetia are scoli profesionale ce ofera ucenicii in peste 230 de domenii si se pare ca doua treimi din studenti aleg calea uceniciei, invatand o meserie cautata pe piata muncii din tara lor. Ucenicie nu doar ca instalator sau tinichigiu auto ci in health care, IT sau domeniul bancar... asa zisele joburi cu guler alb. Sistemul e atat de eficient incat se pare ca 40% din studentii eminenti se sucesc pe parcurs si in loc sa mearga la facultate se apuca si ei de ucenicie gen domeniul bancar. Dar sistemul bazat pe ucenicie are sens cand inveti sa faci chestii lucrand, combinand teoria cu practica si nu doar stand 5 zile pe saptamana in sala de clasa si la gata ai diploma dar angajatorul iti cere macar un an experienta. Fucking Catch 22. Iar asta se intampla pe 230 de domenii de pe piata muncii din tara ta. Asta inseamna sa pregatesti oameni pentru ce se cere. In Elvetia exista o institutie guvernamentala ce supervizeaza acest sistem de ucenicii, ei fac curriculum-ul dar practica se face la firme si companii... iar acolo esti pus sa faci ce au ei nevoie... deci angajatorul influenteaza decisiv formarea profesionala, si o face la momentul potrivit... cand esti inca un ucenic, esti inca in scoala.
Dar de ajuns cu utopia elvetiana si sa revenim la realitatea canadiana. Canada, singura tara fara un Minister al Educatiei ceea ce duce la o fragmentare organizatorica de proportii, cu crapaturi mari prin care aluneca atat de usor tinerii absolventi. Guvernul federal nu poate sa faca nimic fiindca i-ar calca pe dejte pe aia de la guvernele provinciale.
Sfarsitul documentarului e alcatuit din concluziile trase de niste absolventi aflati pe la varsta de 30 de ani, blocati in low level jobs, sub nivelul lor de pregatire. Din pacate doar ala cu fata de Jonah Hill pare conectat la realitate cand spune ca poate e momentul sa ne gandim mai bine la ce standard de viata ne este accesibil de fapt, de cati bani avem de fapt nevoie caci am crescut pe spatele datoriilor facute de parintii nostri iar acum e cam nasol. In completare e bagata o domnisoara ce admite ca nici nu ia in considerare sa isi cumpere o casa... si am inteles ce vrea sa zica: sa cumpere o casa in conditiile acestea.
Asta e. Good times are yet to come.
Din nou vreau sa mentionez ce bune sunt documentarele acestea. Din pacate nu le gasesti pe youtube iar pe site-ul lor sunt vizionabile doar din Canada.

Pilde de pilde

Iar e de sezon subiectul cu copiii. E ars cu fier rosu pe creier. Esti pirogravat inca de mic, laolalta cu restul datinilor si obiceiurilor batute-n cuie. Inca un subiect pe care lumea nu vrea sa-l adapteze la epoca in care ei traiesc de fapt. E fucking 2014... nu mai e epoca Patriarhilor biblici si nici macar Decretul 770 din anul de gratie 1966. Inainte sa venim in Canada erau luati ca posibilitate si niste eventuali copii. Dar socoteala din pantaloni... nu, stai... socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asta e o vorba din batrani ce chiar are sens. Nu am de gand sa filosofez pe tema ci sa dau niste exemple concrete cu iz de pilde.
In momentul asta am 3 colegi. Rick Ross... canadian sarac din tata-n fiu. Darius Za Greit - fost profesor universitar in Teheran, de 4 ani in Canada. Gospodin Lenin - ruski de 21 de ani... in Canada de la varsta de 12 ani.
Rick Ross e canadian. Nu stiu daca realizeaza dar n-a avut nici o sansa sa reuseasca in viata. A fost sarac toata viata si au trebuit sa se mute des. Cand i-am spus ca ma uit din nou la Married with children mi-a zis ca obisnuia sa se uite la acel sitcom impreuna cu taica-su si ca show-ul era parca despre familia lui... cu diferenta ca el nu era ca Bud, el nu mai era virgin. A avut o sansa caci in liceu cand se apucase de furat si a fost prins, parintii lui l-au trimis la niste rude in afara Toronto-ului pana la 18 ani. Asta l-a salvat de anturaj. I-am cunoscut o parte din familie... majoritatea parnaiasi, fosti parnaiasi sau in drum spre. E inteligent si autodidact dar viata grea parca nu i-a dat voie sa ridice capul mai mult decat atat. E doar unul cu inteligenta peste medie dar fara cultura. Prietena a ramas gravida de tanara, s-a casatorit cu ea, a mai facut un copil si acum e tata exemplar... si se zbate sa faca bine. Cu sanse putine. Oare ce sanse au sa aibe fetitele lui? Oare au sa ajunga la facultate?
Darius Za Greit se insurase in Iran si avea deja un copil. Au bagat dosarul de emigrare pentru Canada sa poata sa ofere fetei lor o viata decenta, o viata normala departe de aberatiile sociale din Iran. Era profesor universitar in capitala iraniana, bagase ore suplimentare de nebun si reusise sa-si cumpere apartament cu banul jos... lucru necesar sa devina "bun de sot". Avea status social de care acum ii este dor si care inseamna extrem de mult pentru el, aveam sa descopar dupa aproape 3 ani lucrati cot la cot cu el, cand mi s-a destainuit ca prietenii lui de aici din Canada nu stiu ca el e securist. E adevarat ca in paralel e si traducator si are si niste ore la un liceu. Tre sa bage din greu fiindca in primul an in Canada au mai facut un copil si nevasta-sa sta acasa, nu munceste. Acum cateva luni imi povestea ca ia serios in considerare sa se intoarca acasa. Era un aspect ce nu-i dadea pace. Mi-a spus ca de fiecare data cand merge in vizita pe la prieteni il ingrozeste sa vada cum copii acestora s-au canadienizat devenind niste razgaiati nerecunoscatori. Totodata, ca securist, a vazut multi locatari iranieni de toate varstele... si se pare ca nu i-a placut cum au evoluat in societatea canadiana. Uite cum te sucesti dupa ce ai lasat o viata in urma pentru noua viata in Canada si apoi descoperi ca rozul ala era doar in brosura de emigrare iar la fata locului cam inghiti cu noduri. Bine, mai sunt niste chestii Cpt. Obvious la care nu s-a gandit: fetele umbla cu fusta lata cat cureaua, sunt poponari pe strada, totul e vulgar si plin de sexualitate... nu e un mediu propice pentru cresterea unor fetite... afla prea devreme despre chestii ce ar trebuie sa fie cunoscute mai tarziu in viata. Asa e, no doubt. Dar, din nou, suntem in 2014 si asta e societatea vestica in care traim.
Gospodin Lenin a fost adus de parinti in Canada la varsta de 12 ani. Lenin e un exemplu extrem de strident de canadienizare din aia proasta. Cand l-am cunoscut isi invinuia parintii pentru tot. Ca s-au ratat, ca n-au avut ambitie, ca n-au bani si prin coroborarea acestor lucruri propria lui ratare. Ca nu-s parinti buni cu surioara lui in varsta de vreo 7 ani. Parintii lui plecasera din Sankt Petersburg in Israel si fiindca nici acolo nu era Pamantul Fagaduintei s-au mutat in Toronto... unul din motive fiind ca feciorul lor sa nu fie cooptat in armata. Rezultatul? Cand a ajuns la liceu feciorul s-a inhaitat cu baietii cool. Au urmat probleme cu popolitia si a rezultat un rus incult, arogant, canadienizat, ce n-a terminat liceul si care viseaza doar bani facuti usor, tunuri, masini scumpe si care are niste vise irealizabile. I se pare cool sa fie soldat si a luat in considerare sa se inroleze in armata canadiana. Dar el isi ia in serios sansele sa devina politist, RCMP, agent al serviciului de informatii canadian, sa lucreze pentru NSA in State, etc. Nici o varianta aplicabila REAL persoanei lui. Dar asa e el, "da, NSA... tre' sa locuiesti Statele Unite vreo 5 ani si sa fii cetatean dar daca vreau, ma duc, am un buddy ce locuieste in LA ...."
Am cunoscut si romani din aia ce acum au 40 de ani si care au venit aici de copii si care n-au reusit sa faca nimic. Astia au cate o poveste din aia in care nu e vina lor. Asa il vad si pe Lenin la varsta de 40 de ani. Imi vine sa fac cu nervii cand aud cliseele alea cu romanii destepti, capabili, ce muncesc din greu. Imigrantii romani sunt la fel ca cei rusi sau cei iranieni sau cei nigerieni. Unii sunt destepti, altii nu; unii sunt capabili, altii nu; unii merg la scoala, altii nu reusesc sa faca fata sau nu merg deloc; copiii lor ajung ratati sau ajung doctori. Nu conteaza de unde esti.
Nu vreau sa trag concluzii ci le las in coada de peste. Parerea unanima a unui parinte este oricum ca "nu mi se va intampla mie sau copilului meu".
Voiam doar sa mentionez niste povesti de viata din Canada.

The art of regifting si alte jmenuri de sezon

N-am sa plictisex pe nimeni cu amanunte neimportante despre sarbatoarea Craciunului, cu nasterea lui Isus si din astea, si voi trece la lucruri reale, adevaratele lucruri ce tin de sfanta sarbatoare a craciunului... cadouri si vanzoleala aferenta. Personal, nu ma omor sa primesc cadouri... in special fiindca e cam greu sa ma nimeresti la gusturi. Asta nu inseamna ca nu am primit niste cadouri excelente in unele situatii. La un moment dat am avut o discutie cu un verisor si am cazut de acord sa nu ne mai facem cadouri de ziua noastra fiindca ziua lui era la 2 saptamani dupa a mea si practic jucam ping pong. El imi dadea 2 bancnote de $100 iar eu ii faceam cadou o bancnota de $100 si doua de $50... sa nu ii fac exact acelasi cadou. Alta data mi-a luat o undita iar eu o papusa cu Edward din Twilight, ca e fan... mwaahahahahhaa! Ideea e ca tre' sa ne oprim. In fiecare an Rick Ross a introdus traditia de Secret Santa cu limita de $20. In primul an l-am avut pe Manager si i-am luat si inscriptionat o cana de ceai superba. N-a folosit-o nici macar o data si cand a plecat la alta firma a lasat-o in dulap. Am luat-o inapoi fara sentimente. Tot ce trebuie sa fac acum e sa ma angajez undeva unde seful meu are exact acelasi nume, si m-am scos. In anul ala eu am primit de la colegul ce-mi trasese numele un briceag... foarte bun. Folositor. In anul urmator am tras numele unui contractor ce-l cunoscusem cu cateva zile inainte... care se calificase la turneu primind un wild card din partea lui Rick Ross. De $20 am luat diferite bilete lotto... putea sa aibe o zi buna sau sa nu castige nimic... cum s-a intamplat. Si, de ce sa nu recunosc, m-a facut fericit caci mi-ar fi fost ciuda sa castigi bani din cadoul meu. I don't even know you, man! In urmatorul an... blank... nu mai tin minte. Anul acesta l-am tras pe Ronnie O'Sullivan, cleanerul peloponez. M-am scos repede cu el. Aveam un portofel de piele primit de la o iranianca, ce nu-l folosisem caci al meu e foarte bun. Am zis ca e de bine sa adaug si niste frisca si am cumparat si un bilet lotto la tragerea din acea zi, cu un pot de $5o milioane. I-am dat cadoul si i-am spus ca am vrut sa fiou primul care baga un cinj' de milioane in portofoelul lui. Cleanera peloponeza se daduse de gol ca imi trasese numele asa ca atunci cand Darius Za Greit imi intinde cadoul m-am uitat la el si nu-l bagam in seama. Dar nu, era pe bune. Mai tarziu Rick Ross mi-a desvaluit ca Darius trasese numele noii Managere si habar n-avea ce sa-i ia asa ca a pacalit-o pe cleanera sa faca schimb de nume. Ea a acceptat fara sa-si dea seama ca isi va lua teapa. La gata nu stia ce sa cumpere nici ea si a ajuns sa dea o tona de bani pe o poseta draguta... si nu din aia din mall-ul de la Jane and Finch.
Tot anul acesta am observat cat de dedicat e Rick Ross sentimentului de Craciun. Cumpara cadouri la toata lumea. Are doua fetite pentru care face orice iar de Craciun se imbraca in Mos si face poze si se filmeaza dimineata la ora 5 cand intra pe furis si depune cadourile sub brad ca apoi sa le arate fetelor dovada. Anul acesta era sa o comita grav, spunea el, caci in dimineata de Craciun uitase sa ia de pe masa scrisorile lasate de fete pentru Mos si sa "mance si sa bea milk'n cookies" de pe masa. It was a close call. Dar el cumpara cadouri si pentru nepoatele lui si pentru toata familia. The Boxing Day se strang toti la el acasa... "open doors" cum anunta el pe facebook. Hei, am fost si noi pentru un sfert de ceas. Am dus si noi niste dulciuri pentru fete. Dulciuri primite de Claudia de la residentii ei... sa nu fie aceleasi ciocolate ce am primit eu... si poate si Rick Ross. Mie mi-a luat un tricou cu fetele piticilor din The Hobbit si cei 7 dwarfs. Claudiei "i-a luat" un calendar cu Ciac Nouris. Era randul nostru si ne-am revansat cu un cd neiscriptionat. Ciudat, nu? Nu e deloc ciudat... e doar ultimul album al celui mai florin salam cockalar ever - Kanye West. Cred ca am pus pe blog o data cum el scosese la vanzare un tricou alb, fara nimic pe el, ce costa peste 100 de dolari si epuizase stocul cu o repeziciune socanta. Asa e si albumul lui... un CD fara nimic scris pe el. Cunoscatorii stie... nu e nevoie sa puna o eticheta. La fel si tricoul... nu trebuie sa fie nimic pe el ca sa stii ca e de la Kanye, nu? Hahhahahahahhaha. M-am bagat la glume cu baietii de la HMV din Mall si cand am iesit ei inca discutau despre controversatul de Kanye.
CA COncierge la condo, in functie de unde lucrezi, ce fel de oameni sunt residentii si cum esti placut de catre ei, poti primi cadouri de Craciun. De la bani cash la sticle de vin, carduri de Tim Hortons sau Starbucks, la cutii de rahat, bombonturi sau ciocolate. Cateodata primesti niste chestii dubioase. Claudia a primit 2 sapunuri de la o residenta iar eu am primit un tricou, chiar ieri... doamna okioasa fusese plecata, un tricou care mi-ar fi placut mult daca ar fi fost de calitate sau macar marimea mea. Dar gestul conteaza... or does it? Omul Span sta de vorba cu noi destul de des si a putut vedea alti residenti aducand cadouri pentru staff si a inceput sa se simta awkward si a inceput sa se explice. Din alea cu "bro, you know I appreciate you"... Ii purtasem pica pentru asta dupa ce la primul Craciun el ne povestea cat e de cacat ca tre' sa dea bonusuri la angajatii sai, iar noi ne uitam la el si ne gandeam "eat shiiit!". E clar ca nu esti obligat in nici un fel sa dai ceva... unii dau o sticla de vin de 10 parai, vin din ala de Niagara, dar altii iti aduc vin de Murfatlar caci stiu ca esti roman. Unii iti aduc sapunuri iar altii dau la fel de multi bani cat a fost bonusul de Craciun... nu foarte mare, ca veni vorba. Imi amintesc si acum primul Craciun in meseria asta, cand lui Popo-Sef i se lungeau mainile carand plase pline de dulciuri si sticle de vin iar din buzunare ii ieseau buchete de plicuri cu felicitari. El se simtea prost ca primisem si eu vreo 2 sticle de vin de la niste residenti care dadeau la tot staff-ul, dar tot era o nimica toata pe langa ce primea el. L-am asigurat ca I'm not hating when I see him rolling. E si normal sa primeasca mai mult. Era foarte lingau, foarte sclav cu aia pe care-i citise el ca tre sa-i slujeasca iar aia il recompensau cu ocazia Craciunului. Lucra acolo deja de vreo 2 ani... residentii il cunosteau bine iar el ii stia pe toti dupa nume. Iar cadourile facute de residenti pentru conciergi e un obicei destul de bine stabilit in America de Nord. Din cate stiu eu... in New York, in unele locuri se face cheta intre residenti... sumele totale fiind consistente. Uite ca-mi amintesc si de tiganul ala new yorkez ce fusese mutat de la un high-end building cu o luna inainte de craciun facand-ul sa faca crize de nervi. Asta il facea sa paleasca de invidie pe Popo-Sef la lingusire si mi-a zis atunci, daca imi amintesc bine, ca facuse vreo $6,000 din cadouri iar in anul asta se asteptase sa faca vreo 8-10,000... caci lingusise mult mai multa lume... si acum e de inteles de ce facuse crize de nervi ca il mutasera exact inainte de Craciun.

Regifting. Stiati ca sunt reguli de bun simt pentru asta? Uite aici. Pe scurt, e ok daca ce redaruiesti e inca nou, sa nu stie ala ca tu ai cadoul de la altcineva, etc. Interesant e ca regiftingul era no-no acum ceva timp, neacceptat social si din astea. Hahahhahahhahaha! Cat stress. Acum e mai relaxata situatia... dar tot sunt niste reguli.

2014, eh? Fratie, 2013 a fost un an lung, metaforic vorbind, ce a trecut repede ca perceptie temporala. Poate ca nu are sens... dar asa l-am simtit. Am facut multe si am patit si mai multe. Cum zicea tata lui Craig in Next Friday:" You win some, you lose some... but you live, you live to fight another day!". Cam asta e esenta. Plusuri, minusuri... dar lupta continua... inca nu e pace pe frontul de Vest, daca mi se permite aceasta remarca... Ah, cat de finuta e duma asta.
2013 a fost un an de sacrificiu, un an intermediar dar necesar ca sapatul si insamantatul de toamna. Pana la vara mai e ceva... si iar e metaforic si nu ma refer la vara lui 2014.
Un alt lucru traditional in perioada asta... asa zisa New Year's Resolution... care poate fi si o lista. E o traditie asta si fiindca e o traditie... lista are niste chestii traditionale in ea cum ar fi sa slabesc, sa pun bani deoparte, sa mananc mai sanatos, sa merg regulat (dar si cu regularitate) la sala. Classic shit, nu?
La Multi Ani, oameni buni! May the Force be with us si in 2014.

L.E. Mi-a amintit Claudia ce am primit la Secret Santa din 2012. De la un coleg pakistanez am primit o camasa de cockalar ce putea atat de tare a mancare de-a lor incat am oprit masina pe Yonge St sa o arunc la gunoi. Oh, good times. Ala ar fi fost un regift de calitate.

Epistola din anul 1813

In anului Domnului 2013... aaaahhh... 1813 scriu acest ravas muind ghinionul, natura, slabul sistem imunitar al retelei electrice... aaahhh nu, muind condeiul in calimara... fucking shit.
Asta e unul din dezavantajele sa nu ai cablu... nu te poti uita la stiri sa vezi si tu o data la cativa ani o stire folositoare. Bine, n-ai cum sa nu fi auzit de blestemul lu freezing rain caci toata lumea vorbea de asta, dar ai nevoie de experienta de viata in domeniu ca sa intelegi implicatiile. Caci la o adica cu ce ma afecteaza pe mine freezing rain-ul cand eu acasa am curent electric si totul e piersicuta? Plec de acasa sa merg la munca iar acolo este electricitate. Cu ce m-a afectat pe mine ca pe drum vedeam semafoare oprite sau cvartale intregi fara curent? La modul practic cu nimic.
La munca am inceput sa iau contact cu problema dar traiam intr-un bubble si nu reuseam sa percep dimensiunile problemei. Residenti aflati in vizite pe la prieteni sau neamuri sunau sa afle daca (..) cladirea are curent electric. Le raspundeam la limita dintre politete si agasare, adica ce sloboz va agitati atata?! Apoi vine unu si ma anunta ca au cazut copaci, chiar aici pe strada, nitel mai la vale. "Au cazut copaci" se traduce prin s-au rupt crengi, e adevarat, unele mai maricele... dar nu copaci. Cand am ajuns la munca afara inca ploua generos... sa creasca recolta. Un resident cu care schimb caterinci vine de afara cu cainele in lesa si ma anunta ca aluneca destul de tare aici pe trotuar si ar trebui aruncata niste sare pe jos. Ma simteam cam reluctant in momentul ala si cred ca mi s-a citit pe fata caci Omu Span mi-a spus sa ma tin un pic sa nu cad de lesa cainelui ca se duce el. Baiat fain. Las' sa se duca, ca Omu Span mereu se tireaza de Craciun... nu da nici o sticla de vinoasa de 10 parai. Pana la sfarsitul turei oricum am mai pus si eu sare de 3 ori iar firma angajata cu contract pentru asta, de inca doua ori iar superintendentul de weekend inca o data. Caci era fucking ridiculous.
Copacii aratau minunat. Mai ales aia ce nu se rupsesera inca de la greutatea ghetii. Un peisaj feeric rupt cu brutalitate din felicitarile de craciun pline cu sclipici din ala de ti se ia pe mana. Lumea pasea atenta pe gheata apoi se mai oprea sa faca o poza. Minunat! Telefoanele au continuat. Guest Suite-ul e liber? Prea multi aveau familie cu copii mici ce ramasesera fara electirictate in casa lor de milioane de dolari si acum ar fi venit si ei la caldura. Nasol. E ocupat. Ma suna cleanera. Are o voce adormita si ma intreaba plina de speranta daca este electricitate la cladire. Ii distrug sperantele - ESTE! Ma suna si colegul meu. Asta stie ca trebuie sa vina la munca indiferent daca este sau nu este curent electric dar vrea sa stie ce sa-si aduca la el. Din fericire aici sunt de toate si e marfa rau. Vine o residenta cu care ma inteleg bine. N-are chef sa iasa din casa dar trebuie sa mearga sa ia cadoul maica-si de la Yonge and Bloor. Really, honey? Si cum vrei sa faci asta caci subway-ul e oprit? ARE YOU FUCKING KIDDING ME?!! Nope. Residentul ce garanteaza pentru mine in fata guvernului canadian vrea sa plece impreuna cu girlfriend-ul. De lene, sambata noaptea isi lasa masina pe strada in fata cladirii. No problem in ORICE alta noaptea... dar nu azi beibii, nu azi. Are un strat de gheata pe masina si acum nu mai poate deschide portiera. Ii vine sa-si dea genunchi in coaie. Ma intreaba de un "ice pick" si ii ofer un briceag iar el se uita nedumerit la mine, cum ca ce sa faca cu un briceag? Dar ce cacat faceai cu un ice pick? Ma intreaba daca poate sa ia semnul ala cu Piso Mojado sa dea cu el in masina ?!!! Ia-l frate! Revine. A reusit.
Ajunge colegul, marele Darius Sah Mat. Are parul valvoi. A ajuns cu jumatate de ceas mai repede dar se ascunde in baie si cand iese de acolo e aranjat gigea, barbierit si parfumat. Incepe sa se planga. N-are electirictate. E frig. E intuneric. Nevasta-sa a fost in o mie de locuri sa ia de mancare, gen Mickey D sau Timmy dar peste tot sunt cozi ca-n comunism. Stam de vorba si realizeaza ce de cacat ar fi fost sa nu fie nici la munca electricitate. L-a intrebat nevasta ce au sa faca cu mancarea din congelator? El a sfatuit-o sa nu mai deschia congelatorul deloc, sa-l lase asa... sa nu iasa mirosul. Cois, de ce nu scoti carnea pe balcon? ???!!??!!!! That's a good idea. Oh, Sherlock... ma faci sa rosesc.
Vine si cleaner-a. Nici ea nu are curent. Rad de ei fiindca NUMAI LA FRAIERI li se intampla asta. Plecam acasa. Facem poze si filmam nasolelile. Cam 19 din 20 semafoare nu functioneaza. By default se aplica Stop All Way. Dar lumea e retardata si aplica exact ca in manual fara sa caste ochii sa vada exact ce se intampla. Ai 10 masini incercand sa mearga Est si un dinspre Est asteptand sa faca stanga. Pleaca o masina din 10 si a doua asteapta sa treaca ala ce face stanga, caci asa e, nu?... o data unu, o data altul... NU ba muie, NU... Ca asa nu mai ajungi niciodata acasa. Oh... dar pe aia i-ai vazut? Aia care fac full stop la o intersectie doar din dreapta, cu vizibilitate maxima, si fara sa vina absolut nimeni? Desi in spatele tau asteapta o intreaga coloana?
Acum vreo saptamana si ceva, cand era zapada aia mai consistenta Claudia punea in cuvinte ceva foarte bun. Mereu ma minunam cand dadea cate o zapada in tari cu clima blanda gen Spania... unde la primul fulg ce atingea pamantul se inchideau scolile si se intamplau accidente in lant si se ajungea la o stare generala de amock. E de inteles. Unii vad zapada doar in poze. Dar in Canada ce cacat de scuza ai sa conduci ca un dobitoc? Cred ca nu e ploaie sau ninsoare sa nu scada viteza medie in trafic cu 20 km/h desi nu e furtuna tropicala si nici polei pe jos. Uite mesaj de la Rick Ross, in drum spre munca pe 17 Decembrie: "Why is everybody driving 30 urghhhhh! (eu, ironic: must be the terrible blizzard out there) El: "This is not a terrible blizzard. If it was wouldn't be singing Christmas songs and texting while driving."
Cu cat ne apropiem de casa cu atat ni se duce increderea. Blocul nu prezinta nici un cacat de lumina in geamuri. Sper ca macar laba aia de superintendent sa fi lasat usa de la garaj deschisa. A lasat-o. Acasa tristete maxima. Si e frig. Ce naiba facem? Cu o zi inainte tocmai pusesem pe hard disk vreo 20 de filme bune, filme pentru care am platit bani si taxe, fiindca, nu-i asa, producerea lor a costat bani si e corect sa ii rasplatim inapoi platind un cost minim. Ihim. Mancam si incepem un joc de rummy. Ne ia somnul. Am avut noroc si am dormit absolut toata ziua. Hai din nou la munca. Am bea o cafea... dar de unde, fra'... de unde? Uite un Mac. Hoardele de mancaciosi au golit tot... Camionul e acolo si baietii descarca de zor. O okioasa o anunta pe Claudia ca peste vreo 4-5 ore vor deschide. Biiine, maaah! Din masina ne uitam ca la ET la un jogger... pe unii chiar ii doare-n pula. Mai vazusem un mos facand jogging inainte de miezul noptii la -19 grade. Dar acolo e cu scurt circuit la placa de baza... alta problema.
La munca este curent in continuare. Excelent. Speram ca la intoarcere avem si acasa. Imediat dupa ce ne-am culcat au fost doua incercari ratate, in care filtrul acvariului a carait pentru cateva secunde si apoi a amutit. Adormisem la loc multumit ca la trezire va fi bine. N-a fost.
Nasol sa traiesti ca in 1800. Nasol sa realizezi ca aproape totul depinde de electricitate. De aceea e interesant serialul Revolution caci tocmai asta e subiectul... daca dispare electricitatea suntem in 1800 all over again fara sa fim pregatiti pentru asta.

Uite si niste link-uri de referinta:
National Post
Toronto Sun

PS: Lasa, ba... cine te-a pus sa vii in Canada?

De Ce 'mbrie?

Multi ani traiasque la mama Romania. Sa-i fie de bine.
Inca sunt de parerea originala ca aia de au facut unirea in Decembrie nu s-au gandit abso-fucking-lut deloc la odraslele odraslelor- odraslelor-odraslelor lor care, in vremuri mai bune, intr-un anotimp mai calduros, cum de exemplu opereaza tarile nord-americane, vezi July 1st-July 4th-September 14, ar fi sarbatorit cum se cuvine. Numai un adevarat dusman de clasa ar face unire iarna, cand nu poti sarbatori deloc la un gratar in fata blocului si cand se stie ca iti ingheata mana pe pet-ul de bere. In aerul rece manelele nu se propaga la capacitate maxima in atmosfera si daca mai ai si zapada aceasta va mai absorbi din sunetul suav de balcan. Deci FAIL!
Eu am sarbatorit la munca alaturi de un invitat la o petrecere, aici in bloc. El era mort de beat, isi amintea de mine de acum exact un an, si in general a inceput sa-mi spuna ca-si baga pula-n capul meu. L-am rugat sa-si bage pula-n capul lu astialalti de pe aici si sa nu mai agite paharul ala de vin rosu. Mi-a povestit drama vietii lui, practic un scenariu de film bollywoodian clasic. Printre ele mai avea puseuri de nationalism in care se batea in pieptul dezgolit, strivind violent parul pubian dintre sfarcuri, reprezantand pentru Mamuska Oltenia. Va spun, it can't get better than this. Un tovaras de-al lui l-a tras de guler cu forta in taxi in timp ce el urla "Forza Craiova!". Representing!
Initial articolul avea drept titlu "Movember" dar dat fiindca mie mi-e lene s-a facut deja Decembrie. Rick Ross, Le Chef Supreme, die großartige Supervisor, are o pasiune pentru Movember si tot ce reprezinta ea. Omu are si tatuaj, facut gratis in campania de anul acesta. A format omul o echipa de mustaciosi si a trasat sarcini. Ne-a trimis emailuri saptamanale cu texte incredibil de lungi cu mesaje motivatoare dar dupa vreo doua saptamani a cam inteles ca noi ne jurasem doar sa crestem niste pilozitate imblanita hranita cu glucasil sub nanaurile noastre bune de studiu la Academia de Rinologie Plastica. Lumea tre' sa doneze pentru bolile specifice masculilor feroce si neferoce, caritate in spirit nord-american. Mie par pubian pe mecla imi creste destul de rarut, si fiindca n-am complexe specifice, nu cred ca cu cat ai barba mai deasa cu atat o ai mai lunga, mai neagra, mai groasa si fara claustrofobie, gata sa se bage in locuri stramte si intunecate. Eu doar ma felicit ca nu trebuie sa barbieresc zi de zi de zi de zi. Pastrez insa o lesinatura de "cioc". Explic astea ca sa se inteleaga cum e sa fii "pe invers" (wait, what?) o luna de zile. Adica sa rad ciocul si sa pastrez mustata. Ping, MUSTATA! (doar pentru cunoscatorii de folclor)
Ideea de Movember e sa te razi complet pe 1 Noiembrie si sa lasi peluza sa creasca doar pe si lateral de santul subnazal. Si porti mustata ca pe un simbol al luptei impotriva cancerului la colon, prostata, etc. Pana aici eu am fost de acord. La cerutul banilor in schimb... cam nasol. Eu n-am prieteni si aia care-i am doar n-o sa le cer bani, ca nu-s bulangiu. Cu lumea nu prea ma intalnesc si nici nu am de gand sa stau cu clopotelul in mall. Deci, draga Rick Ross. Imi pare rau. Si-mi pare rau si pentru Vineri. Hehehehhe!
Dupa ce am incheiat saptamana de munca, primul lucru ce l-am facut a fost sa dau mustata jos. Stiu, stiu... era abia 28 Noiembrie. Pai si ce? Nu ma mai intalnesc cu Rick Ross pana luni care e deja Decembrie. Planul perfect. Vineri pe la 10 si ceva primesc mesaj de la el. Call me when you have a chance. Cacat, iar vrea sa lucrez in plus pentru careva? Hai ca-l sun. Voia sa vin la munca. Dar nu ce credeam. Cica ce fac Samabata inainte de pranz? Hai ca vine sa ma ia de acasa sa dam o fuga pana la munca sincronizandu-ne perfect cu schimbul de tura al celorlalti doi colegi si impreuna sa facem o fotografie de grup etalandu-ne barbatiile si de ce nu, si mustatile noastre puternice. Oooooh shit!!!!! L-am mintit in prima instanta dar tiganul nu se lasa. Pana la urma i-am spus: bro, don't make me lie to you. I shaved that shit... less than an hour ago (mai degraba vreo 27 de ore). NOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO! Imi pare rau bro, frate.
In echipa noastra gospodin Lenin e pustan si mustata lui n-avea vlaga dar iranianul Darius aka Sah Mat avea o mustata puternica precum Gheorghe, liderul galeriei steliste. I-am aratat poze pe net, ca nu ma credea cand ii spuneam ca seamana cu Carlos Sacalul in pozele din anii 70. Si ca tot veni vorba de Carlos Sacalul aka Darius Za Greit, vin acum cateva saptamani la munca si vad pe o ciorna de-a lui ca-si notase ceva. "Comisar acuza". L-am intrebat: Un comisar acuza? Really?! Cica filmele lui Nicolaescu rulau in Iran cand era el ficior. Poate e doar o coincidenta dar un cuplu de iranieni de varsta mea, ce locuiesc aici, sunt mare amatori de filme straine in general dar si filme romanesti. Vara aceasta chiar au mers la TIFF sa vada filmul romanesc Pozitia Copilului si au fost incantati. Si mi-am promis ca daca n-o sa-mi fie lene vreodata poate ii surprind cu niste filme romanesti subtitrate pe un DVD sau doua.
Si ca sa inchei in acelasi registru de iranieni si fire de par... a fost a PATRA oara cand m-am tuns la iranianca aia si e a treia oara cand ma ciunteste. Prima oara eram printre primii ei clienti si cand a terminat de tuns a rasuflat usurata de m-am uitat de 300 de ori sa vad WTF? Apoi lua mai mult deasupra de urechea stanga. La sfarsit, cand iti tine oglinda sa iti vezi in sfarsit ceafa, o tine doar inspre dreapta. Ultima oara a facut la fel. De data asta nu luase prea mult din par... ci doar imi ciupise un pic din lobul urechii cand a dat cu masina de tuns. O nimica toata. Dar enough it's enough. Am de gand sa ma duc sa vorbesc cu ea in particular si sa-i spun ca eu sunt un pelerin geto-dac in cautarea frezei perfecte si ca nu vreau sa-i fac probleme cu seful ei (ala de seamana leit cu Chang din Hangover) dar cand ma vede ca vin la tuns sa se faCA CA e busy. Nu ma intereseaza ce minte... dar eu nu ma mai tund la ea si in nici intr-un caz nu am sa fiu eu cel ce o evita. Trei din patru inseamna ca nu a fost o intamplare.
Uite aici o poza cu Movember facut cum trebuie. REPRESENTING!!!!

Sucker

M-am obisnuit cu termenul soccer. E Canada, e America de Nord, si asta e termenul folosit aici si nu fotbal. Tehnic, soccer e tot un cuvant englezesc, puteam sa spun "din limba engleza" dar e mai ales englezesc. Si eu sunt un snob cand vine vorba de soccer si nu consider soccer-ul nord-american drept fotbal ci ii incadrez undeva pe la divizia E si recunoscdeclarsustinsemnez ca mai degraba m-as uita la un meci de liga a 6a din Anglia decat la meciurile lu Toronto FC. Interesant e si sa-i auzi pe unii canadieni vorbind de fotbal ca despre ceva echivalent cu a privi pe perete cum se usuca vopseaua. Iar astora le place baseball-ul. Inca n-am cunoscut si n-am auzit pe nimeni sa aibe un vis in viata sa joace pentru Toronto FC. Filmul ala, Goal, ce a devenit trilogie, e despre un mexican ajuns ilegal in State care e descoperit de un Scouter englez aflat in LA sa o vada pe fiica-sa si care il cheama la un trial pentru Newcastle United. Uite aici film SF. O fraza memorabila insa in film si adevarata pana la miez despre fotbalistii din ziua de azi: "Kids with big bank accounts... but kids"...
Cultura fotbalistica pe aici se cam rezuma la liga engleza de fotbal. Muntele Olimp al fotbalului, dupa parerea lor. Au auzit si ei de echipe gen Real Madrid, Barcelona, Bayern, Juventus, Milan, Inter... dar atitudinea lor denota ca au impresia ca aceste echipe au aparitii meteorice in prim-planul fotbalistic si doar daca prind un an bun pot sa se masoare cu echipele engleze. Stii cum e prin America, daca nu e la stiri la ei inseamna ca nu are importanta, ori in ziarul canadian vezi stiri indeosebi despre echipele engleze. Acum, incearca sa le explici ca tii cu Steaua Bucuresti. Sa vezi ce fete fac cand le spui ca aceasta echipa de care n-au auzit in viata lor au ajuns in sezonul 2012-2013 pana in sferturile de finala ale Europa Cup unde au fost eliminati de "mareata" Chelski, dupa ce in meciul tur a castigat cu 1-0. E de neinteles. Si poate chiar e.
Am doi amici cu care discut pe indelete despre fotbal pentru ca am cu cine. Unul e un scotian in varsta de vreo 60 de ani ce a emigrat aici cand avea 19 ani. El e fan Glasgow Rangers si chiar e din Glasgow. Celalalt e un jamaican din Kingston, ce livreaza mancare, si care isi ia pauze de cate o ora ca sa vorbim. El e fan Chelsea si e absoult incantat ca Muierinio a revenit la echipa. Amandoi astia au placere sa discute cu mine din cauza ca au cu cine, lucru rar pe aici cum am mai spus. E plin de cunoscatori insa atunci cand e vreun turneu final, si mai ales un Campionat Mondial. In 2010 eram deja aici in Canada cand am putut observa nebunia. In parcarile unor supermarket-uri erau niste magazine din alea mobile ce vindeau steaguri nationale, stegulete din alea de prins la geamul masinii, tricouri si alte cacatisuri. Pana si Bell ma sunase si-mi oferea bonus la semnatura sa vad meciurile de la campionat gratis. In drum spre munca treceam pe langa un sport bar unde se strangeau microbistii sa urmareasca meciurile. Sa vezi stres cand juca Italia sau Anglia. Sa nu mai vorbesc de 2012 cand am ramas blocati in trafic in Woodbridge din cauza italienilor ce inundasera strazile, fermecati de victoria din semi-finala impotriva Germaniei. La anul, e Campionatul Mondial din Brazilia. Probabil ca de aia Brazilia joaca amicale in diferite tari, pentru marketing. Vineri au batut Hondurasul la Miami iar ieri au jucat cu Chile, in Toronto la Rogers Centre. Am vazut reclama in ziar cu ceva timp inainte. Era momentul propice. Sambata, 26 Octombrie, Neymar made my day marcand unul din golurile victoriei impotriva lui Real Madrid cand l-am vazut in ziar. Avea sa vina in Toronto. E pacat de Dumnezeu sa dai cu piciorul unei asemena ocazii. Ah, ce jocuri de cuvinte am. Reclama mintea. $49 cele mai ieftine bilete. Poate am venit eu tarziu la petrecere dar cele mai ieftine bilete gasite au fost $100. Am luat oricum, undeva in spatele portii.

Ne-am cam luat teapa cu locatia, caci in stanga noastra, tribuna e la un nivel usor ridicat, obstructionand vederea. N-aveai cum sa iti dai seama decat daca ai mai stat acolo. Reamintind ce am scris mai sus, ati fi surprinsi sa aflati ca majoritatea celor cu care ne-am frecat coatele erau brazilieni si chilieni? Sau unii imbracati in tricouri cu echipe europene gen Hrvatska? In tribuna, vecinii nostri erau brazilieni in spate si in fata, chilieni la dreapta si o balustrada canadiana, la stanga. Lumea destul de vocala dar civilizata desi la un moment dat, la vreo 50 de metri in dreapta noastra a intervenit politia. Gazonul a fost de cacat. Rogers Centre are gazon artificial, asa numitul astroturf. Pentru acest meci insa a fost adus gazon natural. Dar podeaua stadionului e de beton, pe care se pune la nevoie astroturf, parchet sau ce mai vrea mujkiu tau. Iar un covor de iarba trantit pe ciment nu e acelasi lucru cu ce gasesti pe stadioanele dedicate pentru fotbal. Rezultatul a fost ca extrem de des bucati mari de gazon se cojeau si niste oameni imbracati in verde fugeau pe teren cand meciul se intampla in alta parte a terenului, sa astupe gaura din stratul de gaOZON.
Brazilia a marcat repede prin Hulk iar meciul a continuat slabut pana cand Chile a egalat, in a doua repriza. Apoi Brazilia a repornit motoarele si meciul s-a animat culminand cu golul victoriei marcat de Robinho si pe care am reusit sa-l filmez cu tot cu lantul de pase premergatoare. A fost frumos si ne-a placut.

Back to reality. N-am prea dormit si in ziua aia lucram de noapte. De obicei parcam in parcarea aia subterana de peste drum de Rogers Centre, sub locomotive, dar era deja plin cand ajunsesem. Era meci si la Rogers centre, Leafs castigau la ACC si mai nou e si Acvariul lu' Nea Ripley exact acolo. Am gasit o parcare etajata in coltul de Sud-Est al intersectiei Lakeshore and Lower Simcoe. Am lasat masina la nivelul 4. Incearca sa pleci de acolo cand toata lumea vrea sa plece. In 40 de minute nu reusisem decat sa iesim din locul de parcare si sa ne aliniem pe driveway. Inaintasem doar vreun metru. Fara caterinca. Exasperat am mers jos sa vad ce mortii ma-sii se intampla. Sunt doua lane-uri de iesire cu chioscuri aferente, unde sa faci plata. Plata CASH ONLY fiindca e fucking Downtown Toronto in anul de gratie 2013 si tehnologia e prea avansata. Sa nu credeti ca erau stricate aparatele sau ceva. Nu, e cash only because fuck you. Cand am ajuns eu jos pe lane-ul din dreapta era un Dodge Caravan al caui pasageri se injurau cu casierul, un maroniu batran, care ii injura inapoi. Pasagerul sustinea ca he didn't see no fucking sign iar ala-i spunea ca semnul e acolo si ca tre' sa plateasca. Totul e corect, noi vazusem semnul... nu era cat casa, era scris de mana, dar era oarecum vizibil... cand intri. Doar ca ala nu avea cash, un ATM era in apropiere. Casierita din celalalt chiosc a iesit si ea sa urle la aia si sa le explice unde e ATM-ul. Totul e ok si rezonabil. Ai parcat, fa plata. Dar asta e ok cand e ora 2 dupa pranz nu cand e 11 noaptea si sunt 150 de masini in asteptare in spatele tau... masini ce asteapta de aproape o ora sa iasa. Deci, noi astia ce stam in asteptare ne pisam pe business-ul tau si pe cei $15 dolari fara de care nu poti sa traiesti. Pana la urma a venit un cetatean si a zis: How much you need? HERE! Si unu dintr-o masina din spate i-a cerut si el si a primit. Si in sfarsit coloana a inceput sa se miste intr-un ritm dadator de speranta. Am luat-o iar la deal catre nivelul 4. Ajuns acolo am ramas socat sa vad CA COloana de masini de acolo inaintase cel mult 1 metru. In scurt timp dupa ne-am miscat cu talent si am reusit sa plecam. Maroniu din chiosc nu parea deranjat de faptul ca ne-a luat O ORA sa iesim dintr-o parcare ci parea mai mult preocupat de limbajul nostru. Sugi Muje!
Inchei cu un gand bun catre echipa nationala a Romaniei. Ma bucur sa citesc vorbele lui Pitzurca, ce o arde ca de obicei cu paru-n ochi de dupa breton, si care ne spune ca nu va demisiona, ca a gresit tactica in meciul tur, ca nu e indeajuns de mult talent intre jucatorii romani pentru a fi competitivi si ca Mutu ar trebui sa vorbeasca asa cu familia lui. Nimic nou sub soare. Ma bucur ca am avut ocazia sa-l vad din nou titular in meciuri de maxima importanta pe Cocis. Am fost dezamagit ca nu a jucat Nicolita, un jucator ce nu ar trebui sa lipseasca din primul 11 asa cum nu a lipsit atatea si atatea si atatea si atatea meciuri. Pentru cine nu a auzit de marele Cocis vreau sa precizez ca el are vreo 50 de selectii la nationala. Ca sa se inteleaga si mai bine... Dobrin are 47 de selectii, Dudu Georgescu are 40, Belodedici, Adrian Ilie sau Sabau au cate 55. Cocis e cu ei acolo desi n-a fost niciodata... si nu ma refer la contemporaneitate. Asta e. Data viitoare. Piturca va fi si el tot acolo, are contract beton si tupeu beton-armat. De dupa breton va scruta zarea.

Inchei citandu-l pe Ibrahimovici: "Mondialul fără mine nu merită văzut!" un fel de "L'etat c'est mois!".

Ain't nutin but a G thang

In Martie 2011 luam permisul de conducere categoria G2. O combinatie buna de indemanare, calm, precizie, abnegatie, devotament si bulan de 24k. Acum, cine ma cunoaste, ma stie. Eu nu m-am agitat niciodata cu masinile. Stiu ca suna ciudat, dar pana recent nici nu realizam cu adevarat ca am masina. Adica stiam... dar nu aveam impulsul ala vecin cu OCD-ul ce-l au soferii inveterati de nu pot sa mearga nici pana la coltul blocului fara sa se urce la volan. Claudia conducea mereu si parea fericita sa faca asta. Procrastinarea a venit ca un lucru normal. Dar Canada are grija de tine sa iti forteze mana prin sistemul asta de clase G1, G2 si G care expira la 5 ani dupa ce ai obtinut G1. Pe site-ul lor iti explica detaliat ce NU ai voie sa faci ca posesor de G1 sau G2. E ca meme-ul ala de l-am vazut ieri pe blogul lui Tzipi , in care mesajul era: Pacatul e o boala inventata pentru a putea sa ti se vanda un leac la fel de inventat. Asa si astia. Citind explicatiile lor zici ca au dreptate... dar daca iei in considerare ca in alte tari se poate si altfel, ar fi o greseala din partea fiecaruia sa nu ia in considerare si ideea ca poate totul e doar o taxa ascunsa in taxa in taxa. Trei teste diferite ce le poti pica, fiecare in parte, de mai multe ori. Si vei pica. Imigrantii mai des decat altii? Teoria Conspiratiei?
Acum 5 ani, imediat dupa amerizare, ni s-a sugerat sa mergem sa luam permisul... daca nu pentru a conduce masina macar pentru ID. L-am luat din prima ca suntem destepti in cap. Claudia a avut permis in Romania desi nu a condus aproape deloc. La fel ca si cu echivalarea studiilor, Canada iti recunoaste certificatele si diplomele cum vrea mujkii ei. Carnetul de conducere romanesc e bun el, dar daca vrei permis canadez trebuie sa treci prin furcile caudine. Crezi ca degeaba au ei 3 stagii cu 3 taxe aferente? Sa vii tu si sa zici "uite, cois... am permis rumunez, valabil in toata Iununia Iuropiana... aici in Canada conduceti tot ca la noi, masinile au tot volan pe stanga... trage-ma in poza si da-mi plasticul. Cred ca in situatiile astea e cel mai evident ca scopul e sa traga bani de pe fraieri. Un permis din tara muma te poate ajuta doar sa nu mai astepti un an pana sa dai pentru permisul G2. In rest te cam pisi pe el. E bun macar ca are dimensiuni standard si nu e facut cat un tablou, cum e Buletinul de Identitate romanesc... facut asa dupa niste criterii dubioase.
Lipsa de experienta la condus a impins procrastinarea pana la limita, pana a trebuit sa ne mobilizam fortele intr-un efort concertat pentru a izbandi. Adevarul e ca m-a impins Claudia de la spate... mai cu biciul, mai cu vorba buna... caci eu o ardeam mult prea relaxat. Conduceam decent prin oras dar cand venea vorba de highway eram un pussy. Daca era dupa Claudia ne-am fi urcat in masina si am fi intrat imediat pe highway desi nici nu vedeam bine in oglinzi, vorba aia. Am insistat sa prind experienta (curaj) conducand des prin oras, pana ajung sa simt masina. Apoi am luat 2 ore cu un instructor si am intrat si pe Hwy 401. Good stuff. Pis af cheic. Incetul cu incetul am devenit tot mai sigur pe mine. Apoi, intr-o seara, in drum spre munca am calcat un sconcs. RIP you poor thing. Noi suntem din aia care la documentarele cu animale salbatice speram pana-n ultima clipa ca prada sa scape de pradator. Fusesem sigur pe mine si decelerasem indeajuns, am crezut eu, incat aratania sa aibe timp sa treaca. Apoi, citind pe internet am aflat ca sconcsii sunt unele din cele mai prost adaptate animale. Sunt o vietuitoare de noapte, dar ce imi trebuie mie vedere buna nocturna sau un auz decent cand pot sa ma cac pe tine incat sa ma tii minte pe veci si sa te feresti de mine ca de dreacu? Masina candea ingrozitor. Mecanismul de aparare al sconcsului a functionat din plin. Am avut noroc ca am putut spala masina la munca. Am spalat-o cu furtunul pe dedesupt de vreo 5 ori. Apoi, dupa munca am fost sa cumparam o solutie din aia speciala. Am dat in masina la greu, am dat si pe roti si pe sub, pe unde puteam. Aproape degeaba. Cu doua miroselnite uriase inauntru am reusit sa eliminam candeala. In schimb pe exterior... uaaaaaa! Toata saptamana de munca am spalat si masina. Am fost si la spalatoria auto. Adevarul e ca si acum... inca mai simti asa... cand stai aproape.
Si a venit timpul sa merg la examen. M-am programat in Oshawa, caci cica acolo e combinatie mai buna. Dar e cam nasol cand nu prea ai dormit si ai nevoie sa fii concentrat. Instructorul e ghidus si stia traseul, si am bagat o ora inainte de examen sa ma invat cu meleagurile. Dar apoi, am asteptat vreo jumatate de ceas sa imi vina randul. Si m-am molesit de tot in masina, pe scaun. Erau vreo 5-6 femei Examinatoare si un mos. Mosul se salutase cu instructorul... tovarasi de demult, se pare. Semne bune anul are.
Vine o examinatoare. Eu sunt urmatorul. Trece de mine si se duce la alta masina. WTF? Vine Mos Tagarta. Vine la mine. Ma vrea pe mine. Are o fata de "maiam3zilepanalapensionare" si pare ca tot ce-si doreste in momentul ala e sa se puna pe canapea si sa-si desfaca o bere. Claudia imi face semne de incurajare. Ii dam drumul.
Ponesc bine si totul e kosher pana la prima strada la dreapta. Ghetele mele de basket noi noute au talpa teapana si nici nu mai sunt la fel de ager ca in urma cu 30 de minute. Atractia gravitationala face o manarie la pedala si acul kilometrajului urca spre Chomolungma... peste 70. Mos Moromete ma atentioneaza cu voce grava. E ok. Ma redresez mai ales emotional. Tre sa fac la dreapta, la urmatoarea. Cred ca mi s-a facut voodoo sau ceva ca fac exact la fel ca mai inainte. Brusc Mos Mor... tii ma-sii prinde inspiratie si se apuca sa scrie un roman pe foaia mea de examen. A fost o data ca niciodata... Daca ar fi fost negru ar fi scris "Y'all mutha fuckaz ain't gonna belive this shit!". Nici mie nu-mi venea sa cred. Si nici nu ajunsesem la autostrada inca. Restul traseului l-am executat perfect... inclusiv pe highway. Inapoi pe strazile din oras, Moromete imi cere sa fac acrobatii rutiere si ma execut ca in chick-flick-urile BDSM. Inapoi la Centru imi cere sa parchez cu spatele. N-am vazut la nimeni sa fi facut asta dar inca mai am o speranta ca Moromete trage de mine sa compensez pentru piciorul meu de plumb. Nu. E doar un carnat deghizat in ma-sa. Ma anunta ca nu corespund cerintelor provinciale in materie de rutiere. Apoi pleaca lasandu-ma cu inima franta ca un personaj dintr-o manea de jale.
Plin de nervi si de regrete revin acasa si-mi fac programare din nou, asap. Am continuat sa conduc prin oras dar n-am mai intrat pe highway pana "data viitoare". Am programat examenul intr-o zi libera, sa pot dormi cum trebuie. Incaltat cu Nike-urile de alergat, alea de simti si firul de iarba prin talpa, plec la drum catre Oshawa, pamantul fagaduintei. Impreuna cu Claudia refacem traseul de 3 ori la rand, consecutiv, una dupa alta. Am alta problema acum. Nu-mi mai ies parcarile paralele. Fie ce-o fi. Poate la test iese din bulan. Hai la Centru sa ne punem pe lista. Programarea e la 13:00. Intre 12 si 13 e pauza de masa. Excelent. Dupa ce mananci esti mai bine dispus. Moromete e probabil in sat cu Tudor Balosu, nu-l vad in zonele adiacente. Viitorul arata bine. Uite ca vin doamnele. Incepe treaba. Doar ca io's primul de pe lista si din nou sunt sarit la rand. E OK. Ou-Kappa, cum ar veni. A venit Moromete. Claudia, muie asta vine AICI! IAR! Baby, u got this! imi mai zice Claudia in timp ce ma strange de brat si apoi iese. Ii dam drumul. Fututimortiimatiideghinion... vorba aia. Serenity now! Baby, you got this.
Merge bine. Sunt stapan pe mine si pedala se simte bine sub talpa. Dau din cap ca papusile alea bubble-head, sa vada dobitocul ca ma asigur sa nu fi atacat de OZN-uri. Parallel Parking. Cacat. Baga, Marrine... hai ca poti. Roata loveste concomitent bordura si inima mea. Injur cu voce tare si dau sa o iau de la inceput dar Moromete ma opreste si-mi cere sa ajustez doar masina. Tonul lui e linistitor ca o soapta la ureche in intunericul din celula. Parca totusi e in toane mai bune babalacul. Ii dau inainte. Suntem in aceasi zona rezidentiala, dar la intoarcere... inspre highway. O mica intersectie in fata... dar de partea cealalta... sensul meu de mers se desparte in doua. Doar o linie aparuta din senin desparte banda mea de mers in... doua benzi de mers. Nimic altceva. Raman aproape de linia galbena despartitoare si continui. Tagarta ma anunta ca sunt in the wrong lane. In spatele poker face-ului se auzea in ecou FUCKFUCKFUCKFUCK! Am semnalizat dreapta, m-am asigurat si am schimbat banda. Restul e istorie. La un moment dat am tras cu ochiul in formularul lui si am observat cu usurare CA CAsuta aia de comentarii era goala. Ajungem la Centru. Sunt SOCAT sa aflu ca de data asta pot parca cu fata. Ma anunta ca indeplinesc cerintele provinciale pentru manevrarea volanului in trafic rutier, trafic de date pe internet si trafic de droguri usoare si de mare risc... stupefiante. Baiat fain omu. Think again. Inainte sa iasa sa se duca in mortii lui mai are ceva de spus: "I have a deja-vu feeling about you and that wrong lane. Did you take the test with me before?" Da, dar alta a fost problema. IESI ACASA!
Pe drumul spre casa a condus Claudia. Normal. Mi s-a pus de condus masina. Deocamdata. E stresul cat casa. Ca trebuie sa-l iei. Nu e vorba ca am fost eu presat de timp, ca imi expira. E vorba ca asa ti se spune de cand vii aici. Masina iti cam trebuie caci distantele sunt mari. Iti trebuie permisul. Dai pentru permis de cate ori e nevoie sa-l iei. Fiindca iti trebuie. La gata am avut o usurare ca nu mai trebuie sa dau examenul niciodata. Ca aici e buba. Poti sa conduci tu ca Schumi, daca nu conduci cum trebuie la examen... tot degeaba. Muie Moromete! Traiasca Regina.

La Sud de Dunare

Pe 4 Octombrie am fost in Statele Unite ale Suei, la sud de Dunare. L'atraction fatale cand nu esti cetatean si inca ai nevoie de viza fiindca e atat de aproape. Fiindca... fiindca toata reclama la care ai asistat si ai fost supus de-a lungul vietii: Minunatele SUA si visul american. Natural ca voiam sa mergem sa vedem cu ochii nostri.
Voiam sa vedem si eventualele preturi si daca o fi ceva, sa pompam si niste bani in economia americana.
Excursia a fost un fail si nu si-a atins decat scopul de baza, sa penetram Statele Unite. Sa respiram aer Made in USA. La iesire din Canada am asteptat in coloana aproximativ o ora. Cerul era innorat si orizontul era cock-blocked de o ceata densa. Stiusem ca asa va fi vremea, inclusiv ca va ploua din cand in cand dar totodata stiam ca temperatura va fi undeva peste 18 C. deci e in regula. Cap compas pe Walden Galleria Mall. La prima degustare zona arata mai varza decat daca mergi simetric la nord de granita, in Canada. Casele sunt mai vechi si e plin de steaguri arborate si de insemne ale echipei locale de fotbal, Buffalo Bills. 'Merrica. Fuck yeah.
Mall-ul e intr-o margine de oras dar nu cunosc indeajuns de mult incat sa judec zona doar dupa abundenta de negri din zona. Am dat o raita prin magazinele din Mall sa ne facem o idee de preturi in comparatie cu ce e acasa. In special la ce ne interesa pe noi. Nu parea nici o diferenta. Din zona mea de interes, la magazinul cu adidasi, am descoperit niste modele noi de ghete de basktebalet cum nu vazusem inca in TO. Noi... vorba vine. Amintesc articolul acesta unde explicam pe buna dreptate prostia ciclitatii modei, in special la incaltaminte. Eh, moda re-startata a pantofilor din jurul anului 1990 a trecut si acum am ajuns la intervalul 1995-1997. Doar ca in acel interval au aparut niste botosei frumusei. N-am luat nimic dar preturile erau decente, insa nu extraordinare. Oricum, doar aruncam cu privirea. AVEAM DE GAND SA MERGEM LA OUTLET IN NIAGARA FALLS, NY.
Inainte de asta am mers in Mall, la Fabrica de Branza, un restaurant laudat de tooooata lumea. Am bagat o pasta din aia cu 4 branze pe ea. N-a fost rau.
Drumul spre Outlet duce prin niste orasele din alea tipice in zona. Nimic extraordinar. Outlet-ul nu ca ne-a dezamagit dar ne-a enervat la culme. Marfa mai proasta ca in Mall... dar mai scumpa. Sugi muje!

Nu ne-am mai mintit singuri si am luat-o la deal catre casa. Timpul de asteptare la vama a fost de vreo 20 de minute. De precizat ca e relaxata atmosfera la ambele puncte de trecere. Nici macar americanii nu par incordati si ma gandesc ca macar acest punct de intrare in tara lor e cu risc minim. Canadienii au reusit sa ma enerveze ca voiau la intrare o taxa de $3.25. Pai pa ce? Taxa de smecher.

Mai discutand cu lumea am mai primit pareri cum ca merita sa mergi la cumparaturi cand au si americanii sale-uri, altfel e aceeasi duda. O sa vedem atunci.

Cand mai da caldura, peste vreo 6 luni (hahahhahaha), o sa mergem sa vedem Cascada Niagara din alt unghi. Poate vizitam ce mai au si ei in acel areal.
Pana atunci, Brace yourselves, winter is coming.

Hyundai Accent

Unul din lucrurile ce le aduci cu tine din Romania e accentul ce-l imprimi limbii engleze. De mult ma gandeam sa scriu ceva pe subiectul acesta dar ca de obicei trebuie sa imi adun ideile si asta imi ia timp mie. De multe ori am toate ideile in cap dar n-au inca sens pana nu vad ceva sau aud ceva ce ma lumineaza. In cazul acesta au fost 2 lucruri. Un documentar BBC pe youtube unde marea majoritate a comentariilor criticau accentul british al naratoarei. Al doilea lucru au fost mai multe dar in general acelasi: X-Factor UK, unde veneau oameni simpli din Englitera si judetele adiacente si te asaltau fonic cu ceea ce ei numesc engleza sau in limbaj de lemn, engleza de balta.

In mijlocul textului ma vad nevoit sa mai bag inca o data disclaimer-ul blogului si sa reiterez faptul ca ce scriu aici e parerea mea, bazata pe experientele mele si puterea mea de intelegere.

Cand am ajuns in Canada am avut probleme mult mai mari decat mi-as fi inchipuit vreodata la vorbitul in engleza. Am vocabular, citesc foarte repede in engleza si inteleg foarte bine cand mi se vorbeste. Dar cand trebuia sa imi arat vocal reciprocitatea... aaaaaaaaaaaaaaggghhhh cum mai scartaia treaba. Vorbeam... dar ma balbaiam mult si ca sa fiu mai cursiv trebuia sa imi construiesc fraze intregi in minte fiindca nu curgeau natural. Nu inca. Apoi am devenit familiar cu un anumit segment de vocabular si continuam sa ma balbai cand eram pe teren mai necunoscut. Angajandu-ma in Costumer Service si stand la Front Desk unde lumea vine sa vorbeasca cu tine... a trebuit sa ma adaptez. N-am avut nici o jena sa imi intreb colegi cum se zice in situatia aia, sau ce cuvinte foloseste el, sau ascultam atent cum vorbeau ei la telefon (baaaa, am zis CUM vorbeau, nu CE vorbeau... ce crezi ca e aici NSA?) Dupa un timp a intervenit obisnuinta, apoi incepi sa gandesti in engleza, apoi romana vorbita in casa devine romgleza.
Dar accentul ramane. Accentul se poate disipa dar nu se poate pierde, zic eu, decat daca esti un super talent sau cineva te antreneaza si te corecteaza... dar dureaza enorm de mult timp. Imi amintesc aici cartea lui Nelson DeMille "The Charm School" unde chipurile (si de fapt de ce nu) KGB infiintase o scoala secreta de spioni unde americani luati prizonieri in Vietnam sau chiar turisti americani rapiti de te miri unde erau folositi ca si instructori. Agentii locuiau ani de zile in replici de orasele americane cu supermarket, benzinarii si tot ce trebuie invatand engleza de balta de la instructorii lor. Si nici macar agentii aia nu erau 100% fiindca e greu si atunci unul de invata engleza americana cu accent bostonian era trimis de exemplu pe coasta de Vest, unde trecea mai usor neobservat.
Ca si imigrant e clar ca nu ai instructor de accente si nici timpul necesar. Cand esti nou venit ti se pare mult mai strident accentul tau si foarte multa lume te intreaba de unde esti, what is your background, etc, facandu-te si mai constient de faptul ca nu vorbesti ca ei.
In discutiile mele cu romanii de pe aici am intalnit si multe pareri cum ca dupa 10 sau chiar 20 de ani in Canada iti pierzi accentul si chiar poti trece drept canadian intre canadieni. Ma indoiesc, am spus-o si atunci si o sustin si acum. Poti pacali un nativ intr-un dialog scurt... poate mediu... dar la un moment dat iti va aluneca limba. Depinde si cat de repede vorbesti. Depinde si cat de agitat esti cand vorbesti. Cat de obosit. Eu am descoperit ca am probleme la vorbit engleza dupa ce joc basket si sunt obosit, insetat si gura clei. Literalmente nu-mi curg cuvintele.
De-a lungul timpului in Canada am fost intrebat de destul de multe ori daca sunt rus. E accentul. Nu ca as avea acent de rus ci fiindCA CAnadianul e supericial. Fara vrajeala, eu imi cam pot da seama dupa accent daca vorbitorul e roman... fiindca e diferit. Am intalnit canadieni ce au lucrat multi ani cu romani si care m-au ghicit din prima. Probabil si dupa fizionomie dar accentul meu a fost elementul hotarator. Altul nu era sigur daca sarb sau roman.
Un lucru insa nu mi s-a spus niciodata, ca nu se intelege ce vorbesc. In afara de cazurile drastice... un roman este inteligibil pentru nativi. Aveam insa sa stau de vorba cu nativi ce au verisori in Anglia sau Australia si care mi-au spus ca nu ii inteleg cand vorbesc engleza. Sa nu intelegi un englez vorbind engleza pare o utopie dar e foarte adevarat si foarte comun.
Eu cred ca trebuie sa fii batut in cap cu aceeasi tesla cu care mergi in baie sa mai crezi ca Anglia da ora exacta in limba engleza. De cand Hollywood-ul a devenit ceea ce este noul standard de limba engleza e engleza americana. Personal, mie mi se pare cea mai curata engleza. Dar e adevarat ca are de a face cu faptul ca am invatat engleza de la filme si din melodii. Apropos de melodii... un lucru ce nu l-am inteles niciodata e de ce muzicienii englezi vorbesc incredibil de pocit dar in melodii engleza lor e curata ca lacrima si perfect inteligibila? Pare aceasi chestie din limba germana, cu Hoch Deutch... germana literara. Oricum, asta nu face aceasta dualitate lingvisitca ceva normal. Ba din contra. Si in Statele Unite sunt multe accente, si ele influentate si de slang. In statele din Sud se vorbeste foarte pocit... mai ales de catre rednecks. Pentru americani, canadienii sunt celebrii pentru ca incheie fraza cu "Eh!", citit "ei". La inceput nu am inteles de ce se caca atata pe ei din cauza asta fiindca interjectia e folosita si in Anglia si in toate coloniile... dar apoi mi-am dat seama ca engleza canadiana e foarte apropiata de cea americana incat se pot diferentia doar prin cateva nuante, una fiind "eh". Alta ar fi pronuntia cuvantului "about". Americanii il pronunta ăbaut pe cand unii canadieni (si mai ales newfies)il pronunta ăbout sau ăbut. Mai e si "out" pe care-l pronunta ceva de genul eaut.
La un simplu google pentru "worst english accents" gasesti in general... SOC!SOC!SOC! accentele din United Kingdom. Gasesti accentele din Africa de Sud, din Australia, Noua Zeelanda si Tasmania. Dintre strainii vorbitori de engleza... se pare ca cele mai nasoale accente sunt ale indienilor, ale chinezilor si arabilor. Deci nu rusesc si NU romanesc. Deci cred ca ne putem relaxa din punctul acesta de vedere. Parerea mea e ca accentul ti-l poti imbunatatii cu timpul dar atentia trebuie focusata pe vocabular, gramatica si fluenta in vorbire.

Ca sa nu cer sa ma creada lumea pe cuvant de pionier am sa bag mai jos exemple concrete. Bahtalo!

Din nou au gust...

Innebuniti la capatana de viata antrenanta si plina de mister a unui emigrant obisnuit tanjeam sa mai facem si altceva. Stim foarte bine vorba aia "e greu sa fii Puya, dar cineva trebuie s-o faca" dar am zis sa luam oleaca hogina sa nu ni se arda procesoarele. Noul meu coleg rus, Lenin, a fost la Wasaga Beach si mi-a bagat inception dar dupa ce am cercetat vremea probabil am zis sa ne reorientam
Am ramas la planul A, si anume sa mergem pe Toronto Centre Island aka Marea Insula a Brailei, cu biciclete inchiriate din Downtown. Vineri dupa pranz am plecat la drum. Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. si am luat bicilete de vizavi. 5$ pentru 24 de ore si le poti returna la orice locatie BIXI. Bitching sau ce? A mers totul ata, snur, funie, parama, odgon. Feribotul a plecat imediat dupa ce am ajuns noi. Vremea superba: nici prea-prea nici foarte-foarte. Ne-am dat cu bixicleta pana ne-a luat foamea. Adica imediat. Apoi ne-am facut siesta pe plaja din partea de sud. Am avut si noroc. Doua familii zgomotoase de romani au parcat langa noi si am avut deosebita sansa sa ii ascultand debitand platitudini. De remarcat ca a doua zi era programat un barbecue si era vorba sa-i cheme si pe "romanii aia" dar una din neveste a sarit de posterior in sus ca "le spunem daca vin acolo, doar nu-i chemam la NOI!"... Nu facuse curat si mai aveau si de spalat, Of!
M-am bagat si in apa putin, am stat si la soare... n-a fost rau deloc. Acum ma cam mananca pielea si nu stiu daca e din cauza ca m-a ars soarele sau e de la apa curata din lacul Ontario.
Am sarit pe BIXIclete si am pedalat pe aleile insulei. Am facut poze si ne-am bucurat de vremea placuta. Am desscoperit cu surprindere un mic cartier de case pe insula, unele cu vedere neobturata catre skyline-ul Downtown-ului. Nu par locuite acum dar au fost la un moment dat. Foarte idilic. N-a fost rau deloc si o sa mai mergem.
Duminica era pe baza de sport. Mai putin cu facutul si mai mult cu uitatul. Sorana Carstea s-a calificat in finala Rogers Cup din Toronto si in Romania avea sa se joace deliciosul Dinamo-Steaua. Niciodata in viata nu am fost atat de aproape de a merge la meciul Soranei. Nu neaparat la finala ci la unul din meciuri. Doar pretul biletelor ne-a facut sa ne razgandim. Bine, acum sincer, nici nu stiu daca mai erau bilete la vanzare. Dar n-am mers. Nu erau mari sperante impotriva Serenei Williams si ele au fost spulberate imediat dupa inceperea finalei. Dupa, cititnd comentariile pe gsp.ro la articolul despre meci, aveam sa descopar ca aceeasi impresie se intiparise si in mintea celorlalti privitori. Serena Williams is a mutha fucking MAN! Urangutanca. Goriloaia. Magaraoanca. Chewbacca. Chewbaccabra. Eu o numeam Lebron si nu mi se parea atat de deplasat sa-mi imaginez ca Lebron e prieten cu Serena Williams si i-a cerut sa il lase pe el sa joace deghizat, cacanadienii e prosti si nu stie ei. Printre remarcile savuroase am remarcat: "Felicitari Sorana, ai invins toate femeile participante la turneu" si "Ce vrei ba, pe asta nici Hanescu nu o bate"... ceea ce a generat raspunsul "Serena invinge jumatate din tenismenii din ATP". Serva cu 200 km/h? Duuuuude.
Apoi a inceput bairamul. Dinamo - Steaua. Latovlevici le-a rupt perineul cu o bomba explicandu-le de unde incepe standardul. Apoi s-au relaxat baietii ca asa e naravul. Bine... scorul de 1-2 nu reflecta ce s-a intamplat de fapt pe teren. Bun asa.

E deja mijlocul lui August si vara asta ne-a lasat un gust najpa. Sa vedem daca se lasa in curand cu juraminte de iubire si vizite in insulele calduroase.

Pana atunci stam relaxati in garda.

Later edit:
Am fost extrem de inexact la faza cu bicicletele. Te poti plimba toata ziua daca schimbi bicicleta din juma' in juma' de ora, la statiile alea ale lor presarate prin oras. Factura a fost de vreo 70 de parai dar au fost baieti finuti cand am sunat si au inteles ca-s prost si mi-au dat banii inapoi. Sa imi fie de bine.