Iti ia mult timp sa te educi si sa inveti si sa intelegi ca inca de mic ai fost bombardat cu propaganda si adevaruri partinitoare si/sau partiale.
In cartea ce-o citesc acum personajul este pus la un loc, in competitie, cu alti colegi selectionati pentru calitatile lor superioare, scopul fiind de a gasi acel LIDER ce reuseste sa coaguleze oamenii in jurul lui. Se cauta un lider autentic, care "citeste" situatiile natural si care isi poate dezvolta calitatile prin educatie specifica si antrenament.
La prima intalnire, dirigintele se impune ca autoritate prin niste trucuri psihologice. Am urmarit amuzat aceasi tehnica la training cu prima companie de security cu care am lucrat. Antrenorul de jmekeri, un est-european tuciuriu ce vorbea fara accent dar isi ascundea numele de familie ce avea terminatia "-ski" stia ca in acea sala erau niste baieti de un anumit tip de baieti, painea firmelor de security.
A condus discutia ca sa izoleze pe teribilistul din acea clasa. Folosind "bro code"-ul l-a facu vraijte pe pustiul de 19-20 de ani, umilindu-l prieteneste de fata cu toti, si nici macar pustiu nu s-a suparat. Antrenorul de smekeri i-a aratat ca el e golan batran cu grade, un O.G.. Apoi l-a cautat pe cel mai dur, plimbandu-se prin clasa si observand pumnii batuciti de la antrenament la sac. L-a folosit sa demonstreze pe el niste tehnici de autoaparare. La gata, conducea sala.
Inapoi la episodul din carte, Dirigintele are un dialog cu cel mai dur din acea clasa si il pune la punct militareste caci trebuie sa asculte TOT ce zic profesorii si nu sa caute sa il prinda pe profesor cu greseli, pentru ca asta e pierdere de timp pe banii scolii.
Personajul principal nu e de acord: cum poti invata ceva daca nu poti face diferenta dintre ce e corect si ce nu, ca informatie? Crezi si nu cercetezi? Risti sa inveti ceva doar pentru ca ti s-a spus.
In Decembrie '89 aveam cei 7 ani d-acasa si literal si metaforic si incercam sa inteleg ce vedeam la televizor. Eu nu simtisem efectele nasoale ale comunismului, eram doar un copil care de abia incepea sa inteleaga. Putine amintiri din acea perioada si cele mai pregnante au fost zilele revolutiei si apoi imparteala de ajutoare primite in 1990. La tragere la sorti echidistanta sa pice mai mult la aia saraci din clasa am primit o caciula de lana ce intepa la urechi ce a ajuns la gunoi langa acea conserva de nu stiu ce...cred expirata, nu mai sunt sigur.
Poate esential a fost si cartea aia adusa de taica-miu (nu pentru mine) ce am citit-o, scrisa de un colonel de Militie din Targoviste care incerca sa explice manipularea din zilele revolutiei povestind cum ajunsesera arestati ca dusmani ai Revolutiei riscand Curte Martiala pe loc facuta de gasca incinsa de revolutionari ce-si luau informatiile de la TeleVIZUINA Romana Libera. Anii urmatori din viata Romaniei post-decembriste avea sa accentueze acea senzatie ca ceva nu e in regula, ca intr-o tara pusa pe traiectorie sa renasCA CA pasarica Penics pasi logici ar fi altii.
Iar ce se intampla era din alt registru.
Azi am intrebat-o pe mama ce se aude prin targ legat de problemele curente de capatai in Romania si mi-a zis ca nu prea are cu cine sa vorbeasca. Taberele par a fi facute de mult si e bazat pe sentimente primare: ura, foame, frustrare ce duc la nevoia de a gasi un vinovat.
Pentru patura ne-educata vinovatul este mereu imens, urias, greu de ratat, si parca cu o tinta imensa pe spate. Pacatele vinovatului sunt mereu simple si concrete, mereu mulate pe frustrarile cetateanului tinta.
Citind si auto-educandu-ma, cu cat adanceam materia mai mult, coreland diferite domenii si informatii, am inceput sa inteleg ca adevarul nu poate fi de fiecare data atat de simplu. Si nu e.
Cu cat studiezi mai multe observi inerent ca altii nu o fac deci nu pot sa aibe access la acele informatii care sa-i ajute sa discearna intre bine si rau cand se loveste de propaganda, oricare ar fi ea.
Din pacate, acelor oameni "democratia" le da voce. Internetul le ofera un loc unde sa-si foloseasca vocea, sa refuleze frustrari. Si tot acolo, pe internet, stau baietii antrenati sa fie antrenanti si sa agite baietii frustrati. Cu chestii simple si cu tinte imense, de ne-ratat.
Momentul cheie al Romaniei post-decembriste, cred eu, a fost spargerea cu bate de mineri a poate singurului bastion de revolutionari cu sufletul, ce reusisera sa se organizeze in acea piata bucuresteana.
Din acel moment mamaliga s-a racit in ceaun.
Urmarisem emisiunea lui Banciu din ziua cand fusese condamnat la parnaie tortionarul Visinescu. Banciu remarca amar o evidenta: Visinescu, in anul 2016 era primul om condamnat pentru crime in timpul comunismului. In 2016! O alta emsiune de-a lui, vorbea despre Paunescu... nu-mi amintesc clar daca era emisiunea atunci cand murise po'etu' dar Banciu, in stilul lui, remarca: la Revolutie v-ati ascuns in gaura de sarpe, ati crezut ca a venit sfarsitul... dar a venit Ianuarie... Februarie... si nimeni nu a venit sa va linseze. Apoi ati prins tupeu vazand altii "fosti" ca tine deja se catarasera pe scara sociala din Roamnia democrata si ati iesit la lumina, noi-nouti.
M-am gandit mult la asta incercand sa imi inteleg parintii, ce pregatire aveau ei si cat de pregatiti au fost pentru noua societate romaneasca.
Asa am inteles ca in anul conceperii mele parintii mei nu puteau considera comunsimul si dictatura ceausesciana decat ETERNA iar asta implicit spune ca am fost nascut sa traiesc in comunism.
Tot cartea colonelui de Militie m-a facut sa ma intreb de ce aparatul de opresiune a populatiei numita Securitate a fost lasat uitarii in timp ce se atribuia incredere maxima aceluiasi animal dar cu nume schimbat?
Raspunsul este tot la populatia majoritara romaneasca aka pulimea. Eu am facut-o, intrebati si voi astia mai tineri pe astia mai in varsta: ce ati simtit cand ati aflat ca a picat Ceausescu si comunismul? Ce credeai/sperai ca se va intampla cu Romania?
Raspunsurile sunt invariabil similare: niste visatori ce habar nu aveau ce si cum se mananca noua societate dar imbatati cu propaganda ce le spunea ca totul va fi bine: acum esti liber si in romania sunt alegeri democratice, nu mai e cum a fost.
Citez din Banciu din nou, omul este genial cand devine nostalgic: Eu asa am crezut, in Decembrie '89, ca vor veni intelectualii, ca se va schimba ceva...
Raspunsul unui amic ce avea vreo 20 de ani pe atunci explica bine: M-am dus si eu imediat dupa la Primarie, acolo se strangeau toti si am descoprit socat ca sus la tribuna erau cei mai mari golani si borfasi din oras. Si ma intrebam, ce cauta astia acolo?
Era noua Romanie. Baietii cu sange in instalatie au inceput sa ia ce considerau ca e al lor.
Mamaliga incinsa la Revolutie s-a racit caci pulimea a fost atenta la noile lor "drepturi si libertati". Care erau alea? Sa faci ce vrei, sa spui ce vrei?
Asta cu spusul, efect strict zero. Sa faci ce vrei? Dar ce a facut romanul post-decembrist in situatia de a face ce vrea? Facea el ce voia sau de fapt ce voia el era mai mult "ce putea" sa faca si nu erau multe.
Cateva cuvinte cheie la inceputul anilor '90: blugi, Puma, adidasi, suc TEC, guma TURBO si LAZER, marci si dolari, "am primit din Germania", "haine de la Ajutoare", televizor color, cablu, etc
Imi amintesc si de succesiunile de firme la parterul blocurilor, tot felul de business-uri pornite de romanii antrepenori cu ZERO cunostiinte de economie libera, biznisuri care s-au prabusit firesc dupa ceva timp.
Cand cresti cu baietii pe strada te lovesti de o ierarhie unde baietii lu' Tata primeau un respect deosebit, si aici ma refer la baietii lu Tata care foloseau banii facuti de tata peste noapte sa devina mici printi in jalnicele orase de provincie. Aia care umileau politistii. cand erau prinsi bauti la volan printr-un singur telefon dat la "cineva" (stii tu, faceai un semn discret la nivelul umerilor aka epoletilor).
Tu stii cine e taica-miu, maaa? Exemple sunt multe, incerc sa explic o stare de fapt.
Toate astea au fost lasate asa, cred eu, fiindca generatiile de comunisti erau deja invatate ca toti suntem egali dar exista unii mai egali decat altii si (marea eroare) nu ai ce sa le faci.
Aceste generatii, adunasera niste frustrari in ei care nu erau specifice generatiiei mele care a crescut in anii '90.
Inflatia de romani cu studii superioare intorsi cu lopata laolalta cu banii din buzunarele profesorilor in Fabricile de Diplome din Invatamantul superior Romanesc se suprapune, zic eu, cu momentul in care generatia mea termina liceul si este impinsa sa "faca o Facultate" de catre parintii lor prinsi intre vremuri, care au crescut complexati de cei ce in comunism facusera facultati care te transformau in ceva superior, superioritate acceptata de societate comunista. Nu toata lumea intra la facultate si daca o si terminai aveai sanse la un job bun.
Pai ce legatura avea mentalitatea asta bazata pe amintiri si senzatii din urma cu 10-15-20 de ani, din comunism? Ce avea Romania aceasta in comun cu aia de dinainte? Parintii nostri sunt acel lucru in comun.
In ansamblul ei, societatea umana a mai suferit o schimbare cand internetul a schimbat lumea intr-un fel de neimaginat pana acum.
In acelasi timp romani fac schimb tehnologic si cultural cu restul Europei prin migratia masiva pentru locuri de munca si asta a zapacit si mai mult pe cei ce nu s-au adaptat timpurilor.
M-am intins prea mult cu asta. Si nici nu am vorbit de restul elementelor artificiale care au creat, aprofundat si inCA COntroleaza aceasta stare de fapt.
Inamicul e de calibru si sansele de a scapa sunt mici.
Mi-a placut meme-ul ala cu "Cine va invinge: NSA si toata tehnologia folosita de ei sau bucata de banda scotch colorata cu care-ti astupi camera video de la laptop?"
