Showing posts with label zi de cacat. Show all posts
Showing posts with label zi de cacat. Show all posts

Wednesday 18 July 2012

Rad ca prostu

... sau ca proasta.
Dupa o zi ciudata, sau de cacat dar nu in sesnul claisc... deci ciudata- am avut o stare de incomprehensibilitate fir-am starea a dreacu si a fost nevoie doar de o okioasa sa ma faca sa rad ca prostu chiar si dupa ce a plecat. Ca rad si acum ca nu ma pot abtine si ma intreb cum mortii mei tot ajung in situatii din astea. Apare brusc in calea mea mama unei japoneze ce locuieste aici si without further ado incepe sa-mi povesteasca despre temperatura corpului. Abia ma abtineam sa nu rad in hohote cum cu ochii ei mici fixati pe peretele din spatele meu, concentrandu-se, se chinuia sa pronunte corect cuvintele invatate azi la ora de engleza. Body temperature. Do you know that if your body temperature is above 37 you are sick? Ba sa stii ca stiam. Can I take your temperature? MMMMMmmmkay. Baga. What's your temperature? Pai nu stiu, am nevoie de un termometru. Ooooh!
WTF?!!???
You understand my english?
Da. E buna.
Ranjind fericita, copila de 50 si ceva de ani a plecat lasandu-ma vesel.
In afara de Hi si Hello la care imi raspundeai inclinand capul politicos si zambind n-am vorbit nimic. Nici nu stiam ca stii atata engleza dar iti multumesc ca ai venit.

Saturday 12 May 2012

Prag IQ

Te vad.
Ai tricou polo roz. Esti in trend. Esti cocalar si nici nu stii asta caci esti de alta natie. Fratele mare te urmareste pe camerele de supraveghere. E un frate gata sa faca incest ca nu iti mai suporta imbecilitatea si ti-ar da paula sa i-o sugi. L-ai prins intr-un moment mai delicat in care nu realizeaza ca starea de nervozitate ii este data de faptul ca ii este prea cald si ar trebui sa-si dea haina jos. Te vede pe camera cum te incapatanezi sa stai cu masina in fata usii de la garajul gresit. Pe usa garajului scrie numele institutiei cu care impartim rampa garajului. E scris mare si detaliat sa inteleaga si prostii. Dar tu nu pricepi, ca tu ai tricou polo roz, si nu esti prost. NU! Dar esti incapatanat. Ai bulan, dadeai si gol daca te convoaca. Vine un resident si usa care trebuie se deschide. Castana! Te repezi dupa el. In spatele tau mai vine o masina. Dai-Dai-Dai! Ai tricou roz, deci o iei dupa ala din fata, gonit de ala din spate si ajungi la P2, unde e parcarea locatarilor. Nu esti prost, tu ai tricou roz si nu dai decat 2 ture de parcare pana sa gasesti iesire... adica pe unde ai venit. Ai reusit sa ajungi la parcarea vizitatorilor. Din nou ai bulan si gasesti un loc liber. Locurile sunt pentru celalalt condo cu care impartim parcarea dar e ok. Si de aceasta data te salveaza tricoul de guloare miroz. Din Caravanul tau coboara un tricou roz, o consoarta si doi copii. Nu-ti trebuie IQ mare sa faci copii. Bagi mielu la caldurica si apoi vine barza. Ajungi la infama usa ce te separa de lifturi. Nasol. Pe perete ai un interfon cu touch screen si indrumari vocale. Dar nu functioneaza la tricouri roz. Ai stat acolo 8 minute. Baietelul ala micu al tau, ce abia ajungea cu mana la ecran, a tastat in el mai mult decat tine. Tu erai ocupat sa tragi de cleanta usii. Nevasta-ta a obosit la un moment dat sa care in brate pe fiica-ta si a lasat-o jos. Tu, masculul alpha bateai in telefon si gesticulai ca nu e semnal. Noroc cu tricoul tau roz. Polo. Tricoul tau norocos, pesemne. A venit un resident si usa s-a deschis. Ce noroc ca ai venit apoi la Ground floor, la desk sa intrebi securistul daca e ok unde ai parcat. Ah, scuza-ma. Tu ai tricou roz... tu te-ai dus direct la prietenul ta pe care-l vizitai. Muje! Mi-e mila de copii tai. Nu e vina lor ca tu i-ai adus intr-o lume de tricouri roz.
Te vad.
Ai cam pe la 20 de ani. Conduci un SUV. Retrag. Nu cred ca ai 20 de ani... poate pe la 18, asa. Stiu cine e tac'tu. SUV-ul ce-l conduci e prea naspa... sigur nu ai permis de conducere de mult timp si tac-tu n-are incredere in tine. Ai venit in vizita la bunica-ta. Voi astia sunteti plini de bani... dar cei mai multi ii are bunica-ta. De aia o si vizitati. Cu randul. Ea va iubeste mult. Cred ca de aia locuieste singura intr-un apartament in valoare de mai multe milioane. Ca va place tare. Ma amuza faza asta, perindarea potentialilor mostenitori. Acum ai venit tu. Mamaie-ta mi-a spus ca vii. Iti explic unde sa te duci sa parchezi. Dar tu esti pe pula ta, esti o femeie independenta ce ia viata in piept si nu mai tine seama de constrangerile sociale... de semnele care-ti arata pe unde sa mergi sau de semnul ala mare care zice Loading Dock. Tu ii dai inainte cu tupeu, cu tupeu, cu tupeu... iar eu te vad. Ai incredere in tine, esti femeie inteligenta ce va ajunge departe... departe in Loading dock... fara nici o ezitare faci stanga pe coridorul ce duce catre Garbage room si din condeiul arhitectului a fost facut larg cat sa incapa un SUV. Acolo Big Brotherul nu vede. Te asteapta sa revii in raza vizuala... Trebuie sa te intorci caci in fata e podul rupt. E podul de pe raul Kwaie. Ai revenit... n-ai loc sa dai inapoi, in spatele tau doi barbati din patura de jos a societatii incarca un camion si nu vor sa se dea la o parte. S-au dat. Ai reusit! Parcurgi in viteza warp docul dar... darr... in loc sa faci stanga tu faci dreapta catre un alt Dead End. Fratele cel mare isi da face palm cu piciorul. Nu mai are rabdare cu tine caci trebuie sa te astepte sa-ti deschida usa de la garaj sa intri sa parchezi si intre timp el se uita la femeile ce il asteapta in fata desk-ului.
Te vad.
Lucrezi in cladirea adiacenta. Aia publica. Aveai treaba in zona asta si ai zis ca e jmekerie de tip sefa de CAP sa parchezi "la munca". Dar uite ca te intorci si descoperi ca "la munca" au tras obloanele si masina ta e in parcare iar pisatul ala e access card functioneaza la ghid-usile dinauntru. Afara e doar un plastic inutil. Dar e ok, vino la mine la Condo. Eu oricum stau si nu fac nimic toata ziua si adoooor sa alung plictiseala conducandu-te prin coridoare lungi catre parcarea din cladirea in care n-am nici o treaba si nici un interes.
Nu exista prag de IQ in viata. Viata e simpla, ca altfel foarte multi nu ar rezista. Ma racoresc la gandul ca si daca se cerea un prag ridicat la IQ pentru a face copii eu tot ma nasteam. What about you, cois?



Wednesday 8 February 2012

Tunelul Dracilor

Nu l-as numi sevraj dar mi-a lipsit.
Am reusit cu succes sa fac abstractie de el pana in momentul in care puterea obisnuintei si-a luat partea leului. "Asta ar fi mers pusa pe blog".
Personalitatea mea exhibitionista are nevoie de o scena. Scena e la o distanta de un Log in. Deci iata-ma. Am sa editez ultima postare in care ziceam ca ma opresc din scris. Ca vreau si pot.
Tunelul Dracilor era o faza dintr-un joc din copilarie in care trebuia sa treci printre 2 siruri de copii care te inghionteau, te palmuiau si-ti dadeau pumni la coaste. Era un joc... dar viata de adult e un constant Tunel al Dracilor... lovituri din stanga sau din dreapta, din fata sau din spate... doar ca nu mai e joaca si nu esti lovit cu maini de copii.
Mi s-a spus ca de cand nu mai sunt pe bune cu dumnezeu atrag chestii nasoale. Mi s-a spus ca atitudinea mea negativa atrage negativisme. Cred ca atitudinea nu e fizica... altfel negativ ar atrage pozitiv si ar respinge negativul. Eu nu consider ca sunt negativist. Doar ca am ajuns la un nivel ciudat de acceptare a faptului ca viata nu e frumoasa, cel putin nu cum ti se descrie ideea de viata frumoasa. Daca treci de tiparele gandirii si de prejudecatile in care ai fost crescut, daca deschizi ochii vezi Defileul Dracilor... si atunci e greu sa te minti din nou ca viata e frumoasa.
Am un tovaras in Romania caruia i s-a nascut o fetita cu probleme. A stat cateva saptamani in spital si nu se stia daca va trai sau nu. In acelasi timp el a facut o speticemie si a intrat in coma. Si-a revenit din coma, s-a recuperat si mai greu dar acum are sistemul imunitar vraiste. Are acum piatra la rinichi si ultima oara cand am vorbit cu el avea programarel sa se duca la spital sa ii extraga maduva osoasa pentru analize amanuntite. Ah, 25 de ani are. Tonul lui nu convinge dar zice ca e optimist si ii multumeste lui dumnezeu ca macar e in viata. E o contradictie aici pe care nu ma mai obosesc sa o explic.
(Am recitit ce am scris pana acum si am vrut sa ma semnez Emil Cioran. Dar nu e pe culmile disperarri. Umorul meu idiot e la locul lui. In general la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit.)

Aici la noi, la Canada, viata merge inainte curgand lin ca Ozana cea frumos curgatoare si nepoluata. Canadienii pe care-i cunosc eu si interactionez cu ei nu au nici o strabatere. Au speranta ca anul 2012 va fi mai bun. Subiectul numarul 1 de discutie este ca si in anii trecuti: Vremea. Iarna asta e din nou blanda, nu e frig si nici nu a nins din cale afara. Incercand sa-l trag de limba pe colegul meu iranian despre situatia din tara lui bastinoasa am primit ca raspuns ridicari din umeri. Nu prea stie multe. Printre discutii mi-a precizat ca dolarul a crescut... caci inainte 1 dolar era 10 mii si ceva riali iar acum 12 mii si ceva riali, sau ceva de genul asta. Cand i-am explicat ca dolarul a ramas la fel dar tara lui e sub embargo si ca urmare s-a devalorizat rialul mi-a spus ca am dreptate. Da? Ce tare. Si asta a fost profesor.
Ati urmarit Super Bowl-ul? Asta e iarasi un subiect bun. Ati vazut si concertul Madonnai de la Halftime? Pe facebook se discuta despre faptul ca show-ul este muuuult mai slab ca cel de anul trecut... Eu zic ca grafica a fost superba... mai ales ochiul ala frumos-pupa-l-mama-sa-l-tzucie ca superb se mai asorta el cu pirmaidele de pe fundal. Prostii, nu vad eu bine. Cred ca ar tebui sa-mi fac un control la ochi. Get it? Control la ochi?
In pauza de la ultima postare si pana acum am reusit sa aplicam pentru cetatenie. Dosarul ne-a fost returnat imediat sub motivul ca am fost prea exuberant la semnatura si am iesit din patratel. Ete pula. Nu de alta dar mi-a spart creierii nevasta-mea ca "mereu fac asa". S-a implinit si un an de cand am luat masina. Am fost tentat sa scriu de cand am cumparat-o dar am sters si am reformulat. In primul an de rate am platit $1,041 doar dobanda. Fiindca de sarbatori am produs mai multi bani ne-am zis ca ar fi jmekerie de tip boss sa platim in avans niste rate. Doar ca la 50 de metri de munca un tigan venind din sens opus decide inexplicabil sa faca stanga cand eram la nici 3 metri de el. Imbecilul cred ca ochise un loc de parcare si probabil crezand ca e unicul loc de parcare ramas pe lume s-a napustit pe el. Pacat ca eram si noi acolo. Ai zice ca ghinion. Dar ghinion e cand se intampla asta si apoi iti repari masina fara probleme. Ghinionul nostru el altfel. Tiganul o arde blajin, isi da toate datele doar ca datele lui sunt... altfel. Balanul e din Ciad. Are permis de conducere din Ciad. International gen. Masina e a unui prieten. Uite proof of ownership. Click- poza cu telefonul. Balanul cooperator ca un sef de CAP. Nu gaseste foaia cu asigurarea dar are o hartie pe care e scris cu creionul numarul politei de asigurare de la RBC. Luam numar de telefon si plecam ca am intarziat deja la munca. Ah, ca si cu un an in urma afara era un frig de te cacai pe tine iar noi nu eram imbracati de outdoor. Bumperul e facd ap, si farul stanga-fata e spart. Un pic din aripa e indoita.
A doua zi sunam la asigurare si dam toate datele trimitand si un email cu pozele cu permisul de conducere ciadez, ciadan, ciadian, ciadoi? Tot in ziua aia aflam ca nu poate fi gasita polita de asigurare dupa numarul dat de balan. Catvea zile mai tarziu aflam ca desi am o poza dupa ownershipul masinii... masina nu poate fi gasita in baza de date. Permisul ala dubios nu le spune nimic politistilor. Probabil tiganul sta peste viza sau ceva de genul asta. Cine sloboz stie cine e de fapt balanul si cu ce se ocupa. Poate fi un brav importator de masline de capra sau un criminal de razboi iesit la pensie. P-aici pe la Canada nu poti sa stii niciodata. Ce e cu adevarat scatologic la intamplarea asta e ca am platit deductible $300. Asta asa, ca viata-i frumoasa.
Era lucru stiut ca la vara ne expira pasapoartele. Stiam si ca prin conSULAtul roman de la TO dureaza destul de mult asa ca ne-am miscat din timp. Nu mai fusesem niciodata la ConSULAt. Am incercat sa sunam sa ne facem programare dar zici ca eram fetita aia din The Ring ce te suna sa te anunte ca mai ai de trait 7 zile, caci nimeni nu ne raspundea la telefon. In lipsa de altceva, le-am trimis un email. Sa vezi si sa nu crezi, au raspuns imediat. Luni la ora 10 AM. Superb.
Luni la 9:57 parcam masina in graba pe Richmond St. West destul de departe de Consulat dar nu eram siguri ca vom gasi parcare mai aproape. Ne-am grabit si am ajuns. Nu ne-a intrebat nici dreacu cine suntem sau daca avem programare. Doamna de acolo se otari la noi de parca o calcasem pe ovare. Cica "sa vad actele ca sa vad despre ce vb aici". Nu-mi dau seama daca s-a linistit fiindca aveam toate actele la noi sau din cauza ca a observat-o pe Claudia transformandu-se in Hulk. La gata ne-a vorbit atat de amabil incat procesul s-a prelungit niste minute VITALE. Terminand cu tot ne-am carabanit catre masina suficient sa vedem un muie de la Parking Enforcement. Oricum eram relaxati, platisem pentru parcare. Doar ca... aveam si noi o foicica blonda in parbriz. Aye, cois... come back! What the fuck, ăi?!! La venire, pe aceeasi Richmond St., opriti la un semafor Claudia ma intrebase ce inseamna semnul ALA. Era un semn ce te informa ca de acolo incolo parcarea e interzisa. Un pic mai tarziu aveam sa parcam in dreptul unui stalp ce purta un semn din acela. Noi nu l-am observat. Nu-i nimic... bagamiaspulanmasadepunkist. $40.
Ieri primesc un plic pe care adresa era corecta dar cineva scrisese cu pixul "Moved Out". Ba esti prost? E clar ca la posta au directionat plicul la adresa gresita dar ala de la primit a fost sigur ca M-AM MUTAT desi adresa de pe plic nu era a lui. !!!!!!!!!!!!!!!!????????????????
In apartamentul in care locuiesc , acum vreo 6-7 ani a stat un roman cu nume de iunghiur. Inca mai primeste plicuri. Cred ca a fost abonat la orice chestie posibila. Dar ce e cel mai tare e ca atunci cand lucram in Downtown a venit un plic pentru el si ACOLO. Adica omu locuise si ACOLO. Cum plm? Uite-asa.
Azi a venit alt plic. Asta era de la Management. Vesti bune: vor mari chiria cu $32/luna. Adica un 3% sau ceva. Chipurile pentru "imbunatatirea conditiilor" din cladire. Ba, e adevarat au facut rumunii reparatii, au schimbat becuri. DAR AU FACUT-O FIINDCA AU AVUT AUDIT DE LA PRIMARIE SI AU FOST FORTATI!!!! Acum isi scot banii nu? Chiria creste anual. Anul trecut a crescut cu $17. Anul asta cu 32? Hai las-o-n pula lu Terente Haiducul lui 7 cai frumosi. Deci asta inseamna ca ei ani de zile nu au facut reparatiile alea cu de la sine vointa din cauza ca nu aveau fonduri suficiente si ca ce le lipsea era exact $32*12 luni* Nr. apartamente. Cam $25,000. Ca altfel faceau. Ah, acum vreo luna si ceva am primit scrisoare din aia de rent decreasing... dar nu s-a intamplat nimic. Inca $384/an dati aiurea ca asa e curva ma-sa lu astia.
Dar asta e. In general viata e frumoasa. Doar ca-ti iei pumni la costite si la pateu. Sunt lovituri slabe, nu te doboara din picioare... doar te sicaneaza si te incetinesc.
PS: Duminica au fost fetele la patinaj. Am injurat un romanache ce patina vorbind la telefon. Adica am urlat la el in romaneste. Nici n-a clipit, avea poker face ca joaca poker online pe Facebook. La urmatoare tura a tras cu geana peste celular sa vada ce si cum. Noi eram, ba. Si imi cer scuze ca am fost bucurestean, pardon- taran.
PS2: Cred ca e suficent pentru azi.

Bine-am revenit.

Tuesday 8 February 2011

Cronica unei zile de cac... de Luni

Ieri am fost la munca. Colegul meu si-a luat liber sa mearga la o inmormantare asa ca am aparut eu de dupa cortine, sa mai fac un ban in plus. Ziua a fost slow ca o clasa de copii speciali. Asa ca m-am dat pe net fara sentimente. In ultimile 2 saptamani am ars-o cu Claudia doar pe documentare si mi s-a cam pus. Asa ca am zis sa verific nejte filme. Acum... daca te bagi pe filelist.ro ai o lista uriasa cu filme. De unele ai auzit.. dar majoritatea nu... apoi nu toate filmele de care ai auzit sunt si filme bune. Astfel ca... la fel ca de 5 ani incoa(i)e m-am bagat pe forumul meu preferat.
Mai in gluma sau mai in serios cand cineva ma intreaba "daca stiu bancul cu..." ii raspund "probabil ca da". Eu sunt unul din aia care NU uita bancurile bune si atunci, cand abia mai cunoscut am o tona si 350 de grame de bancuri sa-ti servesc. Ce vreau eu sa zic aici e ca imi ridic palaria si fac o reverenta catre forumul cu pricina. Forumul este dedicat hip hop-ului romanesc. Am vreo 1500 de postari dar cred ca in ultimii 3 ani am postat de maxim 20 de ori, desi il vizitez zilnic. In primul an am fost mai activ... dar cred ca cel mai mult am postat la topicul cu Existenta lui Dumnezeu... unde un partizan crestin si-a pozat diploma de Inginer si a postat pozele, ca sa ne demonstreze ca e intelectual si deci are pareri perinente. Oh, daaaa!!!
In general verfic topicul Bancuri... unde lumea nu da copy-paste la bancuri de cacat cu Ion si Maria ca iti iei muie de la ceilalti. Apoi e sezctiunea cu poze tari... asta e rfavorita mea. Apoi linkuri tari... apoi rubrica de discutii despre sport. Si ce e bine la chestia asta e ca ceilalti forumisti sunt ca mine, multi gandim la fel. Atunci... chestiile ce li se par lor funny... sunt funny si pentru mine. Ce filme le plac lor... sunt si genul meu... Nu e treaba mai usoara asa? caz clasic de "cine se-aseamana se aduna".
Ca sa inchei basmul asta, in 10 minute aveam 38 de filme pe foaie... pe alese. Eu sunt anti piraterie pe internet deci NU STIU CUM... dar cineva mi le-a copiat pe hard. Mama ma-sii de treaba... am sa ma uit la toate sa gasesc indicii, sa vad cine a facut asta.

Ah... ieri... ziua de Luni. M-am culcat tarziu dar am reusit sa ma trezesc singur la 6. La 7 eram pe drum si am ajuns in timp bun la munca. Cum am mai spus mai sus- plictiseala. Pana la 2 jumate cand porneste alarma de incendiu. Romanakele ce activase cu Supererou inainte s-a tirat in tarile calde la Sunshine State, US. Asta nou e un evreu batran. Va spun eu, am fata de microfon... lumea vrea sa-mi vorbeasca. Omu s-a nascut in timpul razboiului. A reusit sa scape dar parintii si bunicii lui NU. Drept urmare, sunt pe lista aia lunga de la Auschwitz. A ajuns in Anglia unde a fost crescut de un unchi. Dupa razboi a venit in Canada. S-a casatorit dar ea l-a inselat cu verisorul lui care se mutase pentru o perioada la ei. Cica a avut noroc si divortul s-a finalizat repede. Apoi varu-su i-a dat papucii la doamna si doamna a venit inapoi. Dar el n-a mai vrut-o. Soc?! Iar acum 17 ani s-a casatorit cu o peloponeza. Soc?! Omu are si sfaturi. Cica sa am grija ca un prieten de-al lui a gasit o rusoaica pe un site de specialitate si a adus-o in Canada dar ea... cand s-a vazut aici s-a reorientat si la parasit pe om. Bai, esti nebun? Sunt socat... A aflat ca-s roman... si el are un prieten roman... cu nume nemtesc... din Bucuresti... cica a fost zuperbogat... tata lui era patronul a nu stiu carei fabrici dar AU VENIT COMUNISTII SI AU LUAT TOT, TOOOOTTT. Poveste lacrimogena... pentru canadieni poate. Mie mi se rupe pula ca unu a fost putred de bogat si a pierdut tot. Bunicu a luat bataie de la comunisti pentru simplul fapt ca nu voia sa-si dea animalele la Colectiv. Pai aia luau TOT... and that's ol' news for us Romanians.
Omu pleca si venea inapoi la mine la desk cu povesti noi. "You like gambling?" Imi place, dar nu ma bag. lui nu-i place... dar are un prieten care joaca la greu si acum un an njumate s-a dus la un cazinou la Slot machines si a pandit pe o baba ce a bagat toti bani intr-un aparat si apoi a plecat. S-a infipt "preietenu" si a inceput sa joace. A luat marele premiu- 4.7 milioane. Dar nu asta e "punch"-ul povestii. Superintendentul nu stia chestia asta pana acum ceva timp cand -sau intalnit la o cafenea de la Dufferin si Steels si ala s-a asezat langa el si i-a bagat sub nas o photocopie a checului de 4.7 milioane. Se lauda omu, gen. Si acum vine "punch"-ul bancului: "the bastard was a millionaire... and you would think he will pay for the coffee and bagel but he didn't. CHEAP BASTARD!". HAHHAHAHAHAHHAHAHA. Un evreu se plane ca un alt everu e zgarcit?!!! DA! Hahhahahahahhahahahha. Asta probabil ca nu stie ca sunt bancuri cacalau despre zgarcenia evreilor. Bun asa.
Apoi pleaca de la mine de la desk. Sa isi faca treaba. si-a facut-o perfect. ALARMA DE INCENDIU! Can Property Managerul se uita pe Fire panel de unde e alarma: Face Palm. Cica ii spusese sa nu umble la alea. La gata lasa si liftul in Fire Mode dupa plecarea pompierilor si usa se inchide in urma lui. Adica tre sa sun la firma de lifturi sa trimita un tehnician... aka alta factura. La gata, omu era cacat la cur ca a cacat-o in prima lui saptamana. Baptism of fire, my dear cumatru.
La 4 a venit Claudia si cu Eneida sa ma ia de la munca. Aproape de intrarea pe 401 incepe sa se auda zgomot de tabla taraita, de sub masina. Tragem pe dreapta si ma dau jos. Atarna o tabla, de la teava de esapament. In spatele nostru coloana infinitului, sculptata de Brancusi. Nu mai intram pe 401 ci mergem spre Yonge and Sheppard unde tragem din nou pe dreapta. Ne oprim la primul semafor. Langa noi, un cumatru isi deshide portiera si se apleaca afara din masina sa vada ce e sub masina noastra. Radem la el, el la noi si face semn sa lasam geamul jos. Eneida state pe scaunul din dreapta fata si deschide geamul. "you realise that u have a stupid fuckin' piece of sheet metal dragging under ur car?" Cobor si eu geamul meu si omul descopera socat ca e si un ruman in spate (da, avem geamuri fumurii). Il intreb si eu: U realise that we KNOW that and we cannot pull over in this spot?" Un sotron aparu brusc si el se camufla in el: "No man, i was just saying... i had the same problem"... Yeeaaaah! Plecam, gasim un loc bun si tragem pe dreapta. Ne uitam sub, nu mai era tabla. Fug inapoi o intersectie si o gasesc. PLM... o fi de la noi? nu prea ne vine a crede. Sun la Toyota si le spun ce si cum si programez pentru maine la service. Rumanca de la Toyota ma intreaba ce probleme avem si noteaza in acelasi timp: o bucata de tabla s-a desprins de sub masina. Stop! Nu stiu daca e de la masina mea. si pizda incepe sa rada ca proasta. Ce plm?!! Amuzant, sa mor de nu.
peste cateva ore il pescuim si pe Matei si mergem la film, la Sanctum. Filmul e ok... nu e senzational. Din pacate efectul Real 3D nu poate fi valorificat intr-un film despre scufundari acvatice in pesteri. Dar filmul e ok.
Mergem la romanaches sa jucam o canasta iar la plecare Claudia nu-si mai gaseste telefonul. Panica scurta caci erau sanse mari sa-l fi uitat in masina. Apoi descopar ca nu-mi gasesc EU telefonul. Eram convins ca l-am pierdut la cinema, in sala. Pe soundtrack de morala de la nevasta-mea m-am intors la cinema dar trasesera obloanele deja. Pe maine. Ma intorc in masina, unde aflu din nou ca asa fac mereu, ca intotdeauna e asa, ca sunt un imprastiat... si asta venea de la Claudia care habar n-avea unde e telefonul ei. Da-l in ma-sa de telefon. Pana acasa ne impacam. Acasa, in bucatarie, masuram rafturile ce le instalasem recent... in fata noastra pe punga de paine imi statea blackberry-ul dar niciunul nu-l remarca. Cand am iesit din bucatarie mintea a facut conexiunea si ma inorc din drum. Baaaaaahhhh... telefonul, da-i-as sloboz. Si Claudia, da baaah... ca eu am vorbit la el si l-am lasat aici. Pai cum? Ca eu mereu fac asa, si sunt un imprastiat...
in cazul asta eu functionez dupa regula de 3. De fiecare data cand plec undeva verific 3 lucruri: portofelul, telefonul si cheile. Recunosc ca aceasta regula da rateuri cand mai intervine un obiect in ecuatie. Gen aparatul foto, cum s-a intamplat aseara. Regula de 3 imi functioneaza cumva din subconstient: eu am avut 3 lucruri la mine- portofel, chei si aparatul foto. Plus ca de unde sa stiu eu ca telefonul e pe masa in bucatarie pe punga de paine?!!???
Azi am fost la Toyota. Omu nostru din interior era convins ca tabla aia nu era de la masina noastra, caci n-are cum sa fie de la masina noastra caci e prea ruginita. Iar apoi a venit si ne-a spus: e de la masina voastra! E scutul de caldura de la teava de esapament. Au dat comanda si ni-l instaleaza la loc. "Pa da gratis". Sambagpula in toate masinile. Dew neh loh moh pe okiosu ala "priceput" ce ne-a spus ca nu e nevoie de scutul ala acolo.
O Luni de cacat.
Lunea viitoare e Valentine's Day. Cred ca iar ne tiram pe undeva.
PS: uite un film romanesc in care actorii chiar vorbesc cum se vorbeste in Romania. Oreste m-a convins pe mine cu aceasta interpretare.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...