Friday 10 February 2012

Iluzia lui 2012

Nici nu am terminat bine de postat precedentul articol ca un cuplu de canadeji cu care mai stau de vorba vine la desk. Ea e la masterat, 3 zile pe saptamana dar Miercurea baga 12 ore. Si era obosita. El face o observatie ca si eu intentionez sa incerc la scoala. Da, asa e. Dar din Septembrie. Apoi fac precizarea ce-i bulverseaza: "dar o sa vad ce se mai intampla caci 2012 va fi one funky year". Evident el ma intreaba "de ce?". Raspunsul e evident, e in jurul nostru. Dar ei au lentile Zeiss la ochelarii lor de cal. Totusi, el e doctor si mai citeste un ziar nu ca noi garzii, care balim la fata de pe antepenultima pagina. "You mean the posibility of a war?" Ba cois, nu numa' asta... dar tie ti se pare ca economia merge bine? "Economy is reviving." Ba cois, daca tu zici... asa o fi, dar pe ce te bazezi? A ezitat o clipa si a inceput sa rada. Asa ma gandeam si eu. Azi citeam un articol dspre datoriile americanilor de rand. Datoria insumata a studentilor ce au luat imprumut pentru a face scoala ar fi de 1 triliard! 1000 de miliarde! Unul din colegii mei a terminat facultatea anul trecut. E inCA COlegul meu. Intre timp trebuie sa plateasca imprumutul. Parca 26 000 a luat. Las' ca-si scoate el parleala. Se pare ca doua treimi din sutdentii ce termina facultatea si-au luat imprumut iar un sfert din acestia au imprumutat banii de pe credit card, la dobanzi superbe. Anul acesta bancile scolii sunt pline, la fel ca si anii din urma. Doar ca economia scartaie si astia vor intra in piata muncii in curand. Si tu te uiti urat la mine cand iti spun ca am dubii daca sa ma duc la scoala sau nu anul acesta? Mai amintesc evidenta: taxa scolara nu e totul caci mai trebuie sa si traiesti intre timp. Dar sa revin la Dom Doctor si logodnica. Dintr-una-n alta ajungem si la ACTA si SOPA. Vorbim si de noile pasapoarte cu amprentare. Ea nu e de acord. Lui nu-i pasa. El e din ala caruia nu i s-a intamplat niciodata nimic si a ajuns la concluzia ca asta se datoreaza faptului ca el e un bun cetatean ce nu are nimic de impartit cu nimeni. Dupa cuvintele lui: ce-i pasa lui ca au aia amprentele. Cu ce-l deranjeaza pe el. Ca el nu face nimic rau. Pai tocmai asta e, ca daca tu nu faci nimic rau nici nu e nevoie sa aibe amprentele tale si asta ar trebui sa te revolte. I-am explicat parerea mea, cum ca ti se iau din libertati putin cate putin. Cea mai buna analogie ce o pot face este imobilizarea lui Guliver de catre pitici. Fiecare franghie luata separat nu ar rezolva nimic dar cand esti legat cu sute sau mii de mici sforicele, se schimba treaba. La prima vedere ai impresia ca ai destula forta sa rup atele alea iar apoi te trezesti limitat in miscari ca un coi sub toc. Citisem un articolas preluat de romani si ratacit pe Facebook cum ca "oamenii de stiinta" (ce fel de stiinta, cois?) lituanieni au facut un studiu si au descoperit modul in care putem fi fericiti. Fara sa fie vreun soc pentru mine, lituanienii astia stiintifici au descoperit ca oamenii fericiti nu au asteptari sau aspiratii inalte. Ele doresc doar ce stiu ca pot obtine in timp ce oamenii nefericiti au dorinte si asteptari nerealiste. Evident a comentat unu si a involburat apele: "Pare un fel de indemn la mediocritate... Daca omenirea s-ar fi ghidat dupa acest gen de fericire dintotdeauna, ne-am fi complacut cu totii intr-o stagnare perpetua si n-ar mai fi existat progres. Ce este adevarat din citat este ca trebuie sa-ti cunosti limitele si sa visezi within your limits. Diferenta este ca limitele unora sunt mai sus decat ale altora." Eu am raspuns asta: "asta nu e un indemn catre mediocritate caci tipul acesta de fericire e pentru cei care sunt in mod natural asa cum descrie articolul... tu daca iti doresti sa devii asa, automat ai un tel poate de neatins daca firea ti-e diferita.plus ca articol descrie un fapt... ASTIA sunt aia fericiti... pentru ca asa sunt ei, nu pentru ca asa s-au fortat sa devina. plm". Reiterez ce am spus. Promisesem sa-i raspund lui Tzipi la commentul de la postarea mea anterioare: "Numai prostii sunt fericiti pe lumea asta. Insa unii, insista in mod deliberat sa-si mentina stare ade prostie, cautand sa vada doar partile pozitive, iar alea negarive si le ascund sub pres. Ca sa-si mentina lumea lor curata si roz ..." Eu zic ca numai prostii pot fi fericiti TOTAL pentru ca le vine nativ. Astia care ne mintim singuri (intr-o mai mica sau mai mare masura) suntem de alt soi. Fericirea noastra poate fi si ea pura doar ca e construita pe fundatie falsa si se va prabusi des. Eu personal, voi cauta prin orice metoda sa imi mentin echilibrul psihic. I will walk the walk and talk the talk. Echilibru inainte de toate caci nimic bun nu iese cand cazi in extreme. Presimt ca 2012 va fi un an bun...

Wednesday 8 February 2012

Tunelul Dracilor

Nu l-as numi sevraj dar mi-a lipsit.
Am reusit cu succes sa fac abstractie de el pana in momentul in care puterea obisnuintei si-a luat partea leului. "Asta ar fi mers pusa pe blog".
Personalitatea mea exhibitionista are nevoie de o scena. Scena e la o distanta de un Log in. Deci iata-ma. Am sa editez ultima postare in care ziceam ca ma opresc din scris. Ca vreau si pot.
Tunelul Dracilor era o faza dintr-un joc din copilarie in care trebuia sa treci printre 2 siruri de copii care te inghionteau, te palmuiau si-ti dadeau pumni la coaste. Era un joc... dar viata de adult e un constant Tunel al Dracilor... lovituri din stanga sau din dreapta, din fata sau din spate... doar ca nu mai e joaca si nu esti lovit cu maini de copii.
Mi s-a spus ca de cand nu mai sunt pe bune cu dumnezeu atrag chestii nasoale. Mi s-a spus ca atitudinea mea negativa atrage negativisme. Cred ca atitudinea nu e fizica... altfel negativ ar atrage pozitiv si ar respinge negativul. Eu nu consider ca sunt negativist. Doar ca am ajuns la un nivel ciudat de acceptare a faptului ca viata nu e frumoasa, cel putin nu cum ti se descrie ideea de viata frumoasa. Daca treci de tiparele gandirii si de prejudecatile in care ai fost crescut, daca deschizi ochii vezi Defileul Dracilor... si atunci e greu sa te minti din nou ca viata e frumoasa.
Am un tovaras in Romania caruia i s-a nascut o fetita cu probleme. A stat cateva saptamani in spital si nu se stia daca va trai sau nu. In acelasi timp el a facut o speticemie si a intrat in coma. Si-a revenit din coma, s-a recuperat si mai greu dar acum are sistemul imunitar vraiste. Are acum piatra la rinichi si ultima oara cand am vorbit cu el avea programarel sa se duca la spital sa ii extraga maduva osoasa pentru analize amanuntite. Ah, 25 de ani are. Tonul lui nu convinge dar zice ca e optimist si ii multumeste lui dumnezeu ca macar e in viata. E o contradictie aici pe care nu ma mai obosesc sa o explic.
(Am recitit ce am scris pana acum si am vrut sa ma semnez Emil Cioran. Dar nu e pe culmile disperarri. Umorul meu idiot e la locul lui. In general la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit.)

Aici la noi, la Canada, viata merge inainte curgand lin ca Ozana cea frumos curgatoare si nepoluata. Canadienii pe care-i cunosc eu si interactionez cu ei nu au nici o strabatere. Au speranta ca anul 2012 va fi mai bun. Subiectul numarul 1 de discutie este ca si in anii trecuti: Vremea. Iarna asta e din nou blanda, nu e frig si nici nu a nins din cale afara. Incercand sa-l trag de limba pe colegul meu iranian despre situatia din tara lui bastinoasa am primit ca raspuns ridicari din umeri. Nu prea stie multe. Printre discutii mi-a precizat ca dolarul a crescut... caci inainte 1 dolar era 10 mii si ceva riali iar acum 12 mii si ceva riali, sau ceva de genul asta. Cand i-am explicat ca dolarul a ramas la fel dar tara lui e sub embargo si ca urmare s-a devalorizat rialul mi-a spus ca am dreptate. Da? Ce tare. Si asta a fost profesor.
Ati urmarit Super Bowl-ul? Asta e iarasi un subiect bun. Ati vazut si concertul Madonnai de la Halftime? Pe facebook se discuta despre faptul ca show-ul este muuuult mai slab ca cel de anul trecut... Eu zic ca grafica a fost superba... mai ales ochiul ala frumos-pupa-l-mama-sa-l-tzucie ca superb se mai asorta el cu pirmaidele de pe fundal. Prostii, nu vad eu bine. Cred ca ar tebui sa-mi fac un control la ochi. Get it? Control la ochi?
In pauza de la ultima postare si pana acum am reusit sa aplicam pentru cetatenie. Dosarul ne-a fost returnat imediat sub motivul ca am fost prea exuberant la semnatura si am iesit din patratel. Ete pula. Nu de alta dar mi-a spart creierii nevasta-mea ca "mereu fac asa". S-a implinit si un an de cand am luat masina. Am fost tentat sa scriu de cand am cumparat-o dar am sters si am reformulat. In primul an de rate am platit $1,041 doar dobanda. Fiindca de sarbatori am produs mai multi bani ne-am zis ca ar fi jmekerie de tip boss sa platim in avans niste rate. Doar ca la 50 de metri de munca un tigan venind din sens opus decide inexplicabil sa faca stanga cand eram la nici 3 metri de el. Imbecilul cred ca ochise un loc de parcare si probabil crezand ca e unicul loc de parcare ramas pe lume s-a napustit pe el. Pacat ca eram si noi acolo. Ai zice ca ghinion. Dar ghinion e cand se intampla asta si apoi iti repari masina fara probleme. Ghinionul nostru el altfel. Tiganul o arde blajin, isi da toate datele doar ca datele lui sunt... altfel. Balanul e din Ciad. Are permis de conducere din Ciad. International gen. Masina e a unui prieten. Uite proof of ownership. Click- poza cu telefonul. Balanul cooperator ca un sef de CAP. Nu gaseste foaia cu asigurarea dar are o hartie pe care e scris cu creionul numarul politei de asigurare de la RBC. Luam numar de telefon si plecam ca am intarziat deja la munca. Ah, ca si cu un an in urma afara era un frig de te cacai pe tine iar noi nu eram imbracati de outdoor. Bumperul e facd ap, si farul stanga-fata e spart. Un pic din aripa e indoita.
A doua zi sunam la asigurare si dam toate datele trimitand si un email cu pozele cu permisul de conducere ciadez, ciadan, ciadian, ciadoi? Tot in ziua aia aflam ca nu poate fi gasita polita de asigurare dupa numarul dat de balan. Catvea zile mai tarziu aflam ca desi am o poza dupa ownershipul masinii... masina nu poate fi gasita in baza de date. Permisul ala dubios nu le spune nimic politistilor. Probabil tiganul sta peste viza sau ceva de genul asta. Cine sloboz stie cine e de fapt balanul si cu ce se ocupa. Poate fi un brav importator de masline de capra sau un criminal de razboi iesit la pensie. P-aici pe la Canada nu poti sa stii niciodata. Ce e cu adevarat scatologic la intamplarea asta e ca am platit deductible $300. Asta asa, ca viata-i frumoasa.
Era lucru stiut ca la vara ne expira pasapoartele. Stiam si ca prin conSULAtul roman de la TO dureaza destul de mult asa ca ne-am miscat din timp. Nu mai fusesem niciodata la ConSULAt. Am incercat sa sunam sa ne facem programare dar zici ca eram fetita aia din The Ring ce te suna sa te anunte ca mai ai de trait 7 zile, caci nimeni nu ne raspundea la telefon. In lipsa de altceva, le-am trimis un email. Sa vezi si sa nu crezi, au raspuns imediat. Luni la ora 10 AM. Superb.
Luni la 9:57 parcam masina in graba pe Richmond St. West destul de departe de Consulat dar nu eram siguri ca vom gasi parcare mai aproape. Ne-am grabit si am ajuns. Nu ne-a intrebat nici dreacu cine suntem sau daca avem programare. Doamna de acolo se otari la noi de parca o calcasem pe ovare. Cica "sa vad actele ca sa vad despre ce vb aici". Nu-mi dau seama daca s-a linistit fiindca aveam toate actele la noi sau din cauza ca a observat-o pe Claudia transformandu-se in Hulk. La gata ne-a vorbit atat de amabil incat procesul s-a prelungit niste minute VITALE. Terminand cu tot ne-am carabanit catre masina suficient sa vedem un muie de la Parking Enforcement. Oricum eram relaxati, platisem pentru parcare. Doar ca... aveam si noi o foicica blonda in parbriz. Aye, cois... come back! What the fuck, ăi?!! La venire, pe aceeasi Richmond St., opriti la un semafor Claudia ma intrebase ce inseamna semnul ALA. Era un semn ce te informa ca de acolo incolo parcarea e interzisa. Un pic mai tarziu aveam sa parcam in dreptul unui stalp ce purta un semn din acela. Noi nu l-am observat. Nu-i nimic... bagamiaspulanmasadepunkist. $40.
Ieri primesc un plic pe care adresa era corecta dar cineva scrisese cu pixul "Moved Out". Ba esti prost? E clar ca la posta au directionat plicul la adresa gresita dar ala de la primit a fost sigur ca M-AM MUTAT desi adresa de pe plic nu era a lui. !!!!!!!!!!!!!!!!????????????????
In apartamentul in care locuiesc , acum vreo 6-7 ani a stat un roman cu nume de iunghiur. Inca mai primeste plicuri. Cred ca a fost abonat la orice chestie posibila. Dar ce e cel mai tare e ca atunci cand lucram in Downtown a venit un plic pentru el si ACOLO. Adica omu locuise si ACOLO. Cum plm? Uite-asa.
Azi a venit alt plic. Asta era de la Management. Vesti bune: vor mari chiria cu $32/luna. Adica un 3% sau ceva. Chipurile pentru "imbunatatirea conditiilor" din cladire. Ba, e adevarat au facut rumunii reparatii, au schimbat becuri. DAR AU FACUT-O FIINDCA AU AVUT AUDIT DE LA PRIMARIE SI AU FOST FORTATI!!!! Acum isi scot banii nu? Chiria creste anual. Anul trecut a crescut cu $17. Anul asta cu 32? Hai las-o-n pula lu Terente Haiducul lui 7 cai frumosi. Deci asta inseamna ca ei ani de zile nu au facut reparatiile alea cu de la sine vointa din cauza ca nu aveau fonduri suficiente si ca ce le lipsea era exact $32*12 luni* Nr. apartamente. Cam $25,000. Ca altfel faceau. Ah, acum vreo luna si ceva am primit scrisoare din aia de rent decreasing... dar nu s-a intamplat nimic. Inca $384/an dati aiurea ca asa e curva ma-sa lu astia.
Dar asta e. In general viata e frumoasa. Doar ca-ti iei pumni la costite si la pateu. Sunt lovituri slabe, nu te doboara din picioare... doar te sicaneaza si te incetinesc.
PS: Duminica au fost fetele la patinaj. Am injurat un romanache ce patina vorbind la telefon. Adica am urlat la el in romaneste. Nici n-a clipit, avea poker face ca joaca poker online pe Facebook. La urmatoare tura a tras cu geana peste celular sa vada ce si cum. Noi eram, ba. Si imi cer scuze ca am fost bucurestean, pardon- taran.
PS2: Cred ca e suficent pentru azi.

Bine-am revenit.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...