Showing posts with label diaspora. Show all posts
Showing posts with label diaspora. Show all posts

Sunday 14 April 2013

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!


Sunday 20 January 2013

Romanii astia

In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...

Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.

Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?

Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.

Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.

Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".

Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.

"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.

Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.

Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.

Tuesday 20 March 2012

Aberatii cu parfum Prime Verra

Nu mai jucasem basket de multisor. La sala ma concentram pe conditia fizica. Si asa, cand mergi sa joci ori e prea aglomerat ori nu sunt mingi. Cred ca sunt vreo 20 de mingi furnizate de YMCA dar doar 2 sunt bune. Sau una... nu sunt sigur. Asa ca am hotarat sa marsez si pe partea asta si sa-mi aduc mingea mea. Cand jucam in Resita, indiferent daca aveam minge de cauciuc ieftineala sau Spalding de piele mingile erau decretate "cele mai bune mimgi din lume". Plus ca mai aveam doi-trei tovarasi la fel de idioti ca mine ce-mi tineau hangul si e greu sa ne contrazici chiar daca cea mai buna minge din lume era roasa de puteai sa-i vezi camera. It's the power of thought, eh? Ca si paranteza la divagatie, mingile cele mai rezistente sau dovedit alea furate. Mi-am dus mingea mea la YMCA. Cea mai buna minge din lume, un Spalding de outdoor... deci nu de piele. Dar e nasol ca daca vrei sa faci sala prima oara... mingea nu intra in dulapul din vestiar si tre' s-o cari cu tine. Ca sa inteleaga si altii ca aia e mingea mea, am insemnat-o. Puteam sa fac un semn sau sa-mi scriu numele dar mi s-a parut mai scurt sa scriu "I GOT BALLZ AND THIS IS ONE OF THEM". Dupa cum am spus, am jucat basket. Venisera si doi tigani. Unu purta un maiou rosu cu Bosh exact cum am si eu... iar celalalt purta o pereche de Air Jordan... exact cum am si eu. Si desi vazusem jordanurile cand am plecat de acasa recunosc ca paranoic m-am gandit la coincidenta de a avea apartamentul jefuit de tiganii astia care apoi au venit la sala, exact unde eram eu. Paranoia. Acasa am pisicile de paza, pe acolo nu se trece!
S-a incalzit superb. O trecere brusca de la iarna la primavara. Marfa ashea. Am zis sa dam o fuga pana la Niagara. Stiu, am mai fost. Stiu, acleasi cacat. Dar nu conteaza, voiam sa facem ceva, sa iesim si se anuntau 24 de grade. Trebuia! Ne-am plimbat, am facut poze. Am mancat o pizza ca in Romanica... din aia tip italienesc cu blat subtire. Bun-Bun! Apoi am bagat o inghetata la cornet. Si mai multe poze. Din pacate langa cascada cred ca temperatura cobora cu 10 grade. Apropos de cascade. In filme in momentul in care personajele o ard pe un rau... apare si o cascada. La inceput credeam ca aia o ard doar in zonele cu cascade dar apoi am inteles adevarul: cascadele alea nu exista ci se formeaza cand porneste ala sa filmeze. Deci Niagara nu exista ci in mod evident se face vreun film in zona. Am o logica de otel de la Combinatul Siderurgic Resita.
Duminica am vrut sa mergem intr-un parc si am cautat pe harta. Cu surprindere am gasit un parc imens intre Leslie si Bayview chiar la nord de Eglinton. Sunnybrook Park. Ba, imens! Avea de toate... locuri de parcare, gratare, romani. De toate. O s amai mergem caci e atat de aproape si simti ca nu mai esti oras. Ciudat.
In rest toate bine... cat de bine poa' sa fie. Caci e bine... cat e bine. Cat e rau... e rau...

Tuesday 6 March 2012

Se-ncalzeste

Mai da-o-n sloboz de iarna. M-am enervat ca acum 2 zile am realizat cu adevarat ca e deja Martie si ca ma obisnuisem prea tare cu temperaturile astea scazute. Dar, asa cum bine zice bucuresteanu "dupa" strada: ia mai da-o decat in sloboz de iarna. Da' uite ca vine si ucrainianu ce imi da Starea Vremii de fiecare data cand vine acasa de la munca. Verdictul lui e "Spring". Da, dar si alta data spunea ca e de bine si apoi nu era. Nu o data a venit ud ciuciulete pe bicicleta. Cadou de Craciun a lu' varu Gonzales a fost bilete la Raptors vs. Magic. A luat mai scumpe, deci si locurile au fost nu neaparat mai bune ci mai aproape (vezi foto)
Pacat ca baietii au fost ca de obicei si au pierdut. Oricum daca nu acum atunci cand? Ma refer exact la opusul uzitarii normale a expresiei. Deci daca nu acum sacrifica sezonul pentru o sansa mai mare la loteria recrutarii, atunci cand? Sezonul e scurt. Bargnani, vedeta echipei, a fost accidentat foarte mult timp. E perfect. Tank Nation approves! Pana una alta, sa vad un meci NBA live are acelasi farmec aparte. In general sunt atat de ralaxat incat ma poti suspecta ca tarai un bong fumegand dupa mine. De aia m-am si surprins cat de tare m-a enervat Superintendentul azi. Am sunat Vineri sa raportez ca s-au futat usile culisante de la dulapuri si ca nu mai are Maintenance Request Forms. Cica sunt pe vine. Azi l-am sunat din nou sa vad daca au vinit. N-au vinit. Pai si atunci cum facem? Cica ce, e urgenta? Unde ma cred, la Condo? Ba sa-mi trag pula prin rasa ma-tii. Atat de tare m-am saturat sa imi faca astia un favor ca le dau 1000 de parai sa traiesc acolo. Acum sincer, suntem noi oameni rai ca ne dorim sa-l vad si pe el si pe Manager ca cer banii de operatii la copii pe Facebook? Ca daca ma cunosti indeaproape stii ca nu imi pasa de tine abso-fucking-deloc. Deci nu ma poti suspecta ca iti vreau raul din rautate. Dar meriti. Meriti fiindca esti un lindic amorf ce se crede Vladmir Putin. Poate am fost prost eu cand am fost Superintendent si imi faceam treaba constiincios dar mortii tei, marrine... tu faci ciocanu mare pe banii mei... literal, pe banii mei, si incerci sa ma convingi ca asa e bine. Muje... Abia astept sa-ti dau Like pe Facebook cand ceri bani pentru copii. Se simte ca nu m-am enervat deloc? Iar ne gandim sa ne mutam. Iar nu ne mutam. Eh, viata, nu? In general rutina. Mai sunt si variatiuni. De obicei variaza problemele. Vorbeam azi cu Claudia si gandindu-ma mai bine am realizat ca eu ori umblu in cercuri de oameni cu probleme, ori toata lumea are probleme. Si eu zic ca toata lumea are probleme, caci eu nu ma invart in cercuri, eu ma invart in patrate. Citeam azi d-ale mele si uite cum alatur aici doua stiri: Grecia aproape de faliment si Gregory Klump, CREA’s chief economist. Foarte pe scurt: Europa strange tare din cur la fiecare scadenta a Greciei iar Economistu-sef de la Canadian Real Estate Association spune ca “So long as the European debt crisis is contained and a global economic recession avoided, low interest rates will support Canadian home sales and prices. Recent trends are reassuring, but interest rates remaining low for longer will doubtless keep the Canadian housing market under scrutiny for signs of overheating.” Sa nu se inteleaga cum ca vreau sa fiu ala ce ranjeste fericit in mijlocul ruinelor. Eu imi doresc pace si prosperitate. Dar mai vedem.

Friday 24 February 2012

Devreme rrrau

Datorita unor detalii irelevante aici a trebuit sa lucrez ieri de la 10:00 la 20:00 si azi de la 8:00 la 16:00. Am ajuns sa realizez cat de obisnuit sunt cu programul obisnuit datorat obisnuintei de a avea acelasi program mult timp. Am avut totusi noroc ca de ceva timp ne-am schimbat programul si desi ajungem la 00:20 acasa de la munca, ne culcam pe la 1 si ceva. Deci am reusit sa dorm cateva ore vitale. Alta data eram distrus cand trebuia sa acopar o tura de dimineata. Eram obisnuit sa ma culc pe la 2-3... Nu mai fusesem de mult cu TTC dimineata. Azi si ningea din greu dar nu era frig. Am avut noroc, am prins loc si m-am pus sa motai in ritm de rap romanesc. Adica asa cum imi place mie. Pe la jumatatea drumului soferul ne da jos si eu nu intelegeam de ce... caci eu aveam in urechi rap romanesc (asa cum imi place mie). Tot nu stiu de ce, dar rumunu ne daduse jos, si langa era alt autobus din ala Express in care ne-am urcat cu totii. N-am mai prins loc sa stau jos. Pentru prima data am mers si eu cu un metrou din ala nou nout. Arata bine. Doar ca daca stai in zona usilor, in mijloc, nu ai de ce sa te tii. Noroc ca-s de gen masculin si m-am prins de propria pula, sa nu cad cand ma zgaltaie. Plus ca daca te zgaltaie cum trebuie obtii si placere trupeasca... nu e combinatia asta superba? Un fel de perpetuum mobile erotic? La munca e dubios de dimineata. Sunt unii pe aici pe care eu ii vad rar pe tura mea obisnuita. Sunt angajatii constructorului cladirii, cladirea fiindc inca sub warranty. De la 8 la 9 o freaca in fata deskului. Discutiile ma scot din minti. Ii dau o cheie lu unu si el imi zice: Spasiba. Nu's rus dar e still ok. Nu esti rus?!! Iugoslav? Hai baga mai la Nord. Eh... geografie. Rumunija. Romania?!! Vezi tu, cu voi romanii nu stii niciodata, cand vorbiti limba voastra nu stii, o fi italiana?... Daaaa, suntem sneaky like that. E ca ungureasca... Nu amice, nu e ca ungureasca. Yes it is. No it's not. You should know cause you speak it. No I don't. WTF? Apoi a plecat. Superintendentul a ramas. E evreul ala de 70 si ceva de ani. Asta primeste pensie de la Statul German, Statul Austriac, pensie canadiana si mai si munceste. Ba are si firma de strans fier vechi. N-are bani. Baaa, si nu-i mai tace gura. Radeam intr-o zi cu colegii mei ca ne-am amintit de unele faze cu el. Ca spune acelasi banc de 10 ori aceleiasi persoane. Ca acum un an era constipat si s-a fortat atat de tare sa se cace ca si-a pierdut cunostiinta incat a cazut de pe veceu si si-a dat cu capul de chiuveta si a facut comotie. Si asta era povestea lui. De la ce a mancat de s-a constipat si pana la cat de tare s-a fortat sa se cace. Nu putea sa zica: in timp ce faceam un pas mic pentru mine, un pas urias pentru omenire... am alunecat si mi-am dat cu tampla de bibilou' cu pescarul chinez. Ieri, cum am lucrat iar de zi mi-a povestit cam 3 chesti... de 3-4 ori fiecare. Cum a gasit el un dresser "in mint condition" in Recycle room si il da el lu partenerul lui de afaceri. De fapt eu l-am gasit si am notat si in raport, ca nu ai voie sa lasi mobila in Recycle room. In general Superul se caca pe el cand lumea lasa chestii acolo si noi nu ne dam seama. Dar daca e "mint condition" il gaseste EL... si e ok. Adevarul e ca am gasit si eu 2 chestii cum cateva saptamani. Dupa cum urmeaza. Claudia ma tot batea la cap sa mergem la Canadien Tire sa cumparam o scarita din aia cu 2-3 trepte. Eu tot insistam ca nu avem nevoie. Cateva zile mai tarziu vad niste okiosi imebcili carand juma' de IKEA in Recycle room. Ma duc mandru intre ei caci suma pulelor lor nu face cat a mea si le-am explicat ca nix tra la la. Dar ce sa vezi! Printre obiectele de acolo era si o scarita cu 2 trepte din lemn, marca IKEA. Brusc am dat-o la impreteneala cu fratii mei okiosi si am obtinut marfa. Ajunsi acasa citesc pe eticheta: Made in Romania. Bai, DA DA DA! se simtea la degete cand o caram.. lemn romanesc... simteam o legatura familiara... cacui lemnul e din codru... codru e frate cu rumunu... iar eu sunt rumun. In saptamana urmatoare... am descoperit ca Tigrutza a halit din cablul de la lampa de langa birou. Stinge lampa si ia-o-n gura. Cateva zile mai tarziu... hop, uite lampa. Mint condition. Azi deja mi-a spus de 2 ori ca a gasit un dresser, mint condition. Cica e pentru fiica lu partenerul lui de afaceri. Dar aia e pretentioasa , tre' sa vina sa vada marfa prima data. Si chiar acum il suna asta pe tovarasul lui: unde-i fiica-ta? Pai vine diseara sa vada dresseru. Cum diseara, ca io lucrez pana la 4? Pai nu-i la tine acasa? NUU, e la mine la munca. Superb! LE: Doua persoana la mine la desk. Una zice: Nasty weather out there. Eu: from where i stand it looks like a post card from the Caribbean islands. Celalalt isi da ochii peste cap: The Carribean islands... right!...

Monday 20 February 2012

Sus Pensia... la dric

Aseara a fost pe baza de oameni in varsta. De la varsta parintilor in sus. Am stat de vorba cu niste pensionari romani. Pensionati aici, in Canada. Subiectul favorit- bine-nteles, Romania. Cica romanii din Romania merita TOT ce li se intampla, mai putin zapada de anul asta. Asta nu e vina lor. Asta e de la Dumnezeu. Caci "Dumnezeu ne da zapada, inundatii"... Nu poti vorbi de Romania fara sa vorbesti de politica. Domnul cu pricina are si o solutie: sa se voteze cu cap, in cunostiinta de cauza. Sa nu se mai voteze ca mi-ai dat o galeata, sau un litru de ulei. Din pacate el nu intelege ca tocmai asta se intampla. Taranii aia de-si vand votul pe o caldare sunt in cunostiinta de cauza si voteaza informati. Acesta este nivelul lor de intelegere. Asta e informatia necesara si suficienta pentru ei: tu ce dai? Acesta este materialul clientului. Si oricat ar de ne-cetatenesc, nu e necesar sa votezi. Cea mai imbecila chestie e aia cu "alegi raul mai mic". Mai bine nu alegi deloc. La 18 ani am fost sa votez. Dar trebuia sa merg, cois. Era Iliescu vs. Vadim. Cornelus Vadimus! Hai cu Nea Nelu. Chit ca el a terminat facultatea Lubianka, Magna cum Laude. Mai spre seara am fost martorul unei alte discutii. Clasa de varsta: 50 de ani. Se vorbea de pensie. Ba, da' se vorbea cu pasiune. Cu patos... "Dom'le nesimtiti astia... au ridicat varsta de pensionare. Eu mai aveam 15 ani acum mai am 17." Nu informatiile furnizate sunt problema ci felul de a pune acea problema. De ce astepti sa iesi la pensie cu o asemenea pasiune? Pensionarea implica si alte chestii. Implica faptul ca ai o varsta. Speranta de viata e tot pe acolo. Deci ce astepti de fapt? La ce te bucuri tu de fapt? Plus ca te cunosc, nu esti unu ce ar fi extra activ dar n-are timp din cauza job-ului. Deci nu-ti vei cumpara un RV si vei colinda zarile. Esti un umflat static si comod. Dar discutiile sunt la un nivel teoretic... accesibile doar elitei... eu sunt inca tanar, nu am cum sa acced acolo. Anul acesta fac 30 de ani si m-am panicat. Cat ai inca "20-si" nu-ti pasa... e timp de toate. Eh, uite ca nu mai e atata timp din ala ce poate fi valorificat la maxim.

Friday 17 February 2012

Ba da, iham!

E iarasi Vineri si nu stiu cum e deja Vineri. Cunoasteti senzatia? Adica imi amintesc ce am facut zi de zi dar parca a trecut asa de repede. Nu ieri, da parca alaltaieri era Sambata si era un frig afara si o vreme de tot cacatul (dar totusi buna pentru Canada in luna Februarie). Un resident infofolit tot desi e din Montreal si ar trebui sa fie la tricou si bermude in vremea aia ma anunta: I'm going out to fight the cold. Frigu va castiga, mai diar frend. A venit inapoi dupa vreo 2 ore recunoscandu-si infrangerea: "You were right, shit!" Sambata am fost numa-n glume. Din alea de ale mele... la limita umorului... dar a fost ok. La un moment dat in fata cladirii oprise o masina de Politie. Pur si simplu stateau acolo. Politia nu pandeste, ei vegheste. La un moment dat intra un resident si ma intreaba: What are they doing there? Raspunsul meu a fost de-o logica imbatabila: They are serving and protecting! Omu cu pricina s-a holbat la mine, apoi s-a incruntat iar cand femeia din fata mea de la desk a izbucnit intr-un ras violent a si plecat. A fost randul doamnei ce radea sa ma intrebe: No. really... what are they doing here?... Eu: I really don't know... and they're so far away from the closest Tim Hortons... They must be lost. Mai spre seara a venit acasa un Lt.Colonel de armata... imbracat intr-o uniforma de camuflaj. Sincer, n-am scapat ocazia si l-am intrebat: How was paintball? A ras si asta, caci stiam ca nu se supara. Omul asta a scos si el niste dume tari cand s-a mutat in cladire. Timp de 7 luni si-a parcat masina in alt loc de parcare decat al lui, ca sa nu mai coboare de fiecare data inca un nivel subteran si cand proprietarul s-a mutat in sfarsit in cladire si a facut plangere ca cineva parcheaza in locul lui a raspuns: nici nu credeam ca o sa mearga 7 luni. I had a good run. Zi de zi citind cum viata e frumoasa ajungi sa inmagazinezi informatii. Reamintesc nou meu motto: "De cand avem acces la atatea informatii nu mai ai nici o scuza ca esti ignorant". Dar e plin de ignoranti ce "cunosc" adevarul, viata, realitatea. Deci ajungi des sa discuti in contradictoriu. In functie de starea mea psihica ajung sa ma contrazic (mereu dintr-o postura superioara) si sa explic nejte kestii. Poate si de aici mi se pare mie ca uneori dau senzatia de nihilist 100%. Asa si sunt... dar un lucru nu am facut si nu voi face. Nu sunt ala care vrea sa se intample cacaturi doar ca sa scot ochii la lume, ca uite ba, bagati-as pula-n cornee... vezi ca tz'spusai io! Eu sper sincer ca va fi bine... dar ieri am auzit un vers de balada "poti sa speri, dar cu speranta ai sa mori"... Caci e de cacat... De cacat. Ati auzit si ati uzitat expresia. Dar poate fi si de pisat? Stiti ce e si de cacat si de pisat? Vasul de toaleta. Cel mai prost design de vas de toaleta de la pisatul contra vantului si cacatul in amonte cand stai in apa peste genunchi l-am gasit in Canada. Cu exceptia vasului de toaleta de la munca ce are un design nou, toate celelalte in care m-am pisat si m-am cacat sunt la fel- pline cu apa. Daca te pui jos pe el... apa e la 15-20 cm de gauaza ta. Cand Little Boy si Fat man cad din carlinga in 9 cazuri din 10 te stropesti cu apa grea si izotopi radioactivi de Cacat 14. Exista si varianta... sa umpli luciul de apa cu hartie igienica... ca amortizor. La pisat ai parte de alte probleme. Cu cat esti mai inalt cu atat pisatul va cadea mai de sus si PLEOSC!-ul va fi mai puternic. Satul de victime coLATERALE am luat hotararea efeminanta de a ma pisa stand jos ca o pizda. Caci si pizdele e oameni. Azi dimineata insa am avut o dilema. Stand jos nu-ti poti baga erectia de dimineata in veceu sa te poti pisa. Sau cel putin eu nu pot. E greu in Canada. Numai de bine. PS: Declar sesiune deschisa de MUIE Bill-11, ACTA si SOPA... cu dedicatie de la Edward “Barba-Neagra” Thatch, “Black Sam” Bellamy si Francis Drake.

Monday 7 December 2009

Diaspora + Basexu = LOVE

Sunt nervos. Si mi-e rau intr-una. De-a lungul timpului am fost acuzat ca ma uit la "prostu' ala de Badea" si ca imi spala creierul. Ca daca nu-mi place de Basesque e din cauza ca Badea mi-a spalat creierul si doar reproduc ura lui. Apoi Badea e sclavul lui Voiculescu, care de fapt vrea sa il doboare pe singurul luptator pentru Bine din tara. Deci eu sunt un fel de pulifrici ce nu poate sa adune 1+1. Egal 3, nu? Eh, vezi tu... nue chiar asa. Fratele vostru a citit la viata lui vreo 2 carti... iar pe restul le-a citit la Turn, Flop si River. Eu si Claudia ne uitam la aproape toate emisiunile lui Mircea. Pentru ca pornind de la aceleasi date ale problemei ajungem aproape intotdeauna la acelasi rezultat. Nu fiindca el ne serveste rezultatele si noi luam de-a gata. Ma rog... ideea e ca am citit azi dimneata ca http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/878837/Diaspora-l-a-facut-presedinte-pe-Basescu. Diaspora a inclinat balanta. Iar aici am o parere proprie si personala bazata pe scurta mea epopee canadeza. Inca din prima zi in Canada, romanasii ce i-am cunoscut aici, familie, toti... NE-AU EXPLICAT CUM E IN ROMANICA. Hai las-o-n aia goala. De cat timp esti plecat? 6, 21, 8, 5, 12 ani. Pai eu abia am venit. Ce observati ca element comun in anii ce i-am enumerat? Mai mult de 5 ani de cand sunt plceati. Ei nu au trait in Romania pe mandatul lui Basesque. Majoritatea au laceratii de la secera comunista si li s-a dat peste degete cu ciocanul bolsevic. Astia plecati dupa '90 pana in 2004 au aceleasi gen de zgarieturi pe cerebel de la "mareata" era pesedista de dupa Revolutie. Si ii inteleg ca vad acelasi lucru in Geoana. Dar mai copii, voi nu-l stiti pe Basesque. Am stat de vorba cu cativa din romanii plecati de muuuullllt. Lor le place Romanica de acum. Sa stii ca s-ar intoarce. Si-ar lua un cottage, undeva. Si ar trai viata buna. Ca acum se poate si in Romanica, nu mai e ca pe vremuri. Se pot vedea schimbari... te duci pe litoral... alta viata. Te duci la Poiana Brasov... e ca in occident. "Pai cand am fost eu ultima data acolo, cand eram tinerel... nu era mai nimc... pai acum...."
Canada- 81,64% (Basesque) si 18,35% (Geoana). USA- 80,21% (Basesque) si 19,78% (Geoana). Australia- 86,71% (Basesque) si 13,28% (Geoana). Am omis Spania, Portugalia si Italia din cauza ca grosul romanilor de acolo nu ma pot auzi din cauza de la manele. Deci eu nu ii iau in calcul, caci multi au votat cu Basesque din cauza ca e smardoi, ca da cu pumnul si asta il face cul. Acum, fara sa trag o concluzie doar ma intreb... OARE APROAPE 80% DIN ROMANII DIN CANADA, USA SAU AUSTRALIA AU AJUNS ACOLO INAINTE DE 2004? OARE CATI DINTRE CEI VENITI DUPA 2004 S-AU DUS LA VOT IERI? OARE GROSUL A FOST DAT DE AIA "VECHII"? Hmm!
Azi am fost acuzat ca sunt un dezertor care a ales calea usoara si a parasit Romania in loc sa stau sa sufar laolalta cu ceilalti, care n-au cedat si lupta si vor reusi. Mi s-a spus ca eu sunt in Canada si ca eu nu stiu cum e in Romania. Probabil s-a schimbat ceva major in ultimul an in care am lipsit. Romanul e diferit, politicienii s-au schimbat, viata e altfel, noaptea e zi si albul e negru. I-auzi, ma... ciudat, n-am stiut. Auzind aceste lucruri realizez ca unii merita ce li se intampla. Si aici iar sare lumea de gauaza-n sus: ne vrei raul! Mai oameni buni, nu va vreau raul... dar cand vad ca ai votat un lucru dintr-o convingere gresita si incerci sa mi-o induci si mie... ma face sa vreau sa v-o induc... ma intelegeti?
Tristetea vine insa din faptul ca multi au votat pentru ultimul bastion impotriva Mogulilor Asupritori. Au votat pentru Mana de Fier care poate cuminti serpii veninosi ce colcaiesc in 2 (DOUA!!) camere ale Parlamentului. Ciudat, eu vad un Popeye Marinarul, fost secretar de partid, fost securist, fost marinar cu o cariera submediocra, fost politician alunecos si ministru pe timpul guvernarii PSD, fost primar al Bucaleului. Si cum sloboz se face ca in tot ce a facut el, pana si in meseria lui de baza, a cacat-o big time. Daca ceva ii iesea najpa se scotea cu mult tupeu la suprafata. Ce e important pentru mine e ca nu a avut dosar la Securitate. Ar fi fost motul de pe maroniu, nu? Ce e important pentru mine e ca el nu minte. Ce e important pentru mine e ca e de cuvant. Ce e important pentru mine e ca el e integru si ma va apara de corupti... el si echipa lui de integrii. Ce e important pentru mine e ca el e ca mine, ma simte si il simt, avem aceleasi probleme... e romanas de-al nostru. Ce e important pentru mine e ca familia lui si a mea seamana perfect... diferenta e data ca el a avut vanzari anterioare. Ce e important pentru mine e ca el n-a lovit in viata lui un copil... desi poate a spus copilu' ceva, poate a jignit-o pe doamna aceea. Ce e important pentru mine e ca ca acum pot dormi linistit, Tatucul va veghea inca 5 ani.
Mai e o parte e Tristetii. Vine din credinta mamei mele ca totul se va incheia cu bine. Ca in Romania va fi mai bine. Tristetea mea vine din faptul ca frati, surori, verisori, parinti, prieteni de acasa cred si spera ca va fi bine. Ba unii sunt chiar convinsi de asta. OAMENI BUNI... PE CE VA BAZATI CAND CREDETI ASTA? Oare sunt prea cinic cand spun asta? Cand crec asta? Cand stiu ca NU EXISTA NIMENI acolo, undeva care lucreaza ca romanilor sa le fie bine? Aia de ar trebui sa munceasca sa va faca sa duceti viata buna DEJA DUC VIATA BUNA. Au bani, copii la studii in strainatate si acces la medicina vestica. Cu cat sunt restul mai saraci cu atat sunt ei mai deasupra. Nimeni nu munceste sa va ridice voua nivelul de trai. Nu exista nici un plan. Ai fost la scoala, la facultate? Ai invatat economie? Aplica ce ai invatat, ia ca subiect iubita Romanie. Exista in Romania posibilitatea de redresare. MA REFER LA LUMEA REALA NU LA BASME SI SPERANTE. De asta imi pare mie rau... ca va dura inca 10-15-20-25 de ani pana sa se ajunga la o normalitate. Plus ca romanii chiar se multumesc cu putin si nu realizeaza ca "unii au ajuns, in sloboz, pe Marte"... iar in unele locuri din Romania "se traieste ca in 1907".
Nu va atacati daca cititi asta si nu va place. E doar parerea mea. Eu asta vad, eu asta simt... EU ASTA PICTEZ! Nu-mi place nici un politician. Dar nu-l suport pe Basesque. De asta nici nu am fost interesat sa merg la vot, ca nu cred in nici o schimbare. Am vrut doar sa plece Popeye.
***************************************************************************
Viata la Canada merge inainte. Inca ne merge greu desi cica am ales calea usoara. Am plecat de acasa cu 2 valize, departe de tot ce stiam. A fost usor. BUCATA DE TORT!
Asteptam ziua Claudiei, apoi Craciunul, apoi Revelionul. Din nou planuri de viitor. S-ar putea sa iau vreo 81,64% din romanii de aici si sa ma intorc in Romania.
Serios vorbind... am facut bradul. Globurile din el au excitat putzele noastre si nu a durat mult pana au daramat copacul si au facut disparute pe sub canapea si fotolii cam 81,64% din globurile din el. Azi a nins prima data mai consistent, in Toronto. Cu copacul impodobit si alte alea... am simtit putintel din spiritul Craciunului. Maine la munca. Rutina. Ah, am uitat. Ne-am bagt cablu. De data asta ne-am bagat de la Rogers. :)) Ne-am combinat la un oarece deal. $5 reducere pe 6 luni. Si n-am platit taxa de instalare de $50. Eu zic ca merge dar oricum e prea mult. Sa ne fie de bine.
"Filmuletul e o facatura ordinara, un Boeing a lovit Pentagonul iar Mona Lisa is a mutha Fuckin MAN!"

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...