Thursday, 26 February 2015

S.A.D.

Seasonal affective disorder


O am, o simt. Nu mai suport iarna asta. Bine am venit in Canada.
Alaltaieri am avut o dimineata superba. La Vic Park Subway Station trebuie sa urci la etaj pentru a lua trenul. Era lume pe scari pana jos. Din cauza unor defectiuni sau ceva se oprise mersul trenurilor. N-am asteptat mult, e adevarat. Au venit 3 trenuri la interval de cateva minute. La Yonge and Bloor se da lumea jos cacalau. Puhoi. Daca nu te dai jos esti un fel de trestie in bataia vantului cand te unduiesti ca o stripteuza la bara sa lasi lumea sa treaca pe langa tine. Numai ca un cetatean a decis ca eu ar trebui sa ma duc in mortii mei si, din unghiul mort, mi-a dat un branci furios. M-am intors chitit sa-i phoot un sut in spate sa-l trimit in ma-sa dar am ezitat o fractiune de secunda, parca sa fiu sigur ca el e ala ce m-a impins... si dus a fost. Un cetatean din fata mea peste care intrasem din inertie imi spune ceva. Nu ma interesa dar mi-am scos o casca din ureche sa fiu sigur ca nu urlu cand voi vorbi. I-am spus ca nu mai conteaza acum, am ratat momentul sa-l crestinez pe individ. Am coborat la statia mea plin de nervi si reusesc sa ma impiedic de o treapta si sa ma intind in pozitie de flotare. Am mai injurat o data, am ras de mine si m-am ridicat arzand-o cu tupeu: nu s-a intamplat nimic. Lol.

Ati vazut stirea aia cu tunelul ala misterios? Tunnel found near Pan Am venue


Te gandesti imediat la atentate teroriste luand in considerare vecinatatea geografica dar si temporala cu jocurile Pan-Am. Dar e suficient sa citesti comentariile si sa vezi cat de imbecili pot fi unii. Cica nu e nimic ilegal si nici macar ingrijorator in a depune eforturi considerabile de a construi in secret un tunel intr-un parc. Mie mi-a captat atentia stirea. Ca exercitiu de imaginatie, scopul tunelului imi pare mie a fi de a face o crescatorie de ciuperci sau, mai nasol... vezi scenariul filmului The lovely Bones.


Gaborul Chris Boddy a fost genial cand a scris pe Twitter: If you built a tunnel near the Rexall Centre in #Toronto give us a call, k? 416-808-2222. LOOOOOOL

Wednesday, 25 February 2015

Wow!

Din pacate, cine intelege implicatiile unui super-virus atotputernic ascuns de cel putin 14 ani in ce computere au vrut mujkii LOR... ori lucreaza in domeniul IT ori e vreun "neadaptat social ce are in cap doar conspiratii-conspirationiste despre conspirationisti".

N-ai cum sa nu apreciezi munca celor ce au creat virusul si sa "scapi un wow ca toate gainile". Te caci la semnal, vorba aia. E vorba de varf tehnologic.

How “omnipotent” hackers tied to NSA hid for 14 years—and were found at last

Sa ne fie de bine.

Thursday, 19 February 2015

De frig ti-o pui oriunde

... aeroterma.

E racoare in Terente. A fost si va mai fi. Canadienii nativi se pot plange ca au avut ghinionul sa se nasca in Canada dar noi imigrantii am platit bani si am semnat acte sa putem beneficia de factorul vant peste tortul frigului aferent iernii.

Weekend-ul trecut s-a intamplat si Valentine's Day.


A fost frig, o minunatie. Am zis sa iesim si noi in societate si am ales sa revenim la Misteriously Yours Dinner Theatre.


Piesa jucata era o parodie la un film de Hitchcock si a fost decenta desi finalul m-a lasat cu un WTF enervant. Surprinzatori au fost comesenii nostri. Eram 4 cupluri. Era o doamna, mama a 3 copii, ce parea sa simta ca si-a luat permisie de la bulau. Vorbea cu toata lumea si reiesea des din vorbele ei ca se simte bine ca a iesit in sfarsit in oras. Sotul ei mai fusese adus la spectacolul acesta de compania la care lucra si nu paruse incantat.


Cu cuplul de la celalalt capat al mesei nu am discutat. Erau cam de varsta noastra. Al patrulea cuplu aveau un Valentine's Day ca la carte. Ea era pe jumatate romanca dar nu stia romaneste. El, purta cu mandrie ciucate din piele de sarpe. Swag like a bawss. Se cunoscusera online, probabil jucau vreun shooter pe XBox. La un moment dat printesa lui a plecat sa-si pudreze nasucul iar el a profitat sa scoata o plosca din buzunar si sa isi umple paharul. A pus un pic si in al ei apoi a lasat cu un pleosc! sa cada un inel. Ea a venit insetata si nu observa cu noi toti ne holbam la ea. A luat vreo doua inghitituri pana sa realizeze ca e ceva acolo. A avut o grimasa de dezgust dar a observat bijuteria destul de repede si si-a luat un boost de energie. Pupaturi, poze, mai o poza sa se vada si inelul. Doamna cu 3 copii l-a incercat si ea, dar nu intra decat pe degetul mic. Pinky swear!


Mai e de amintit ca toti de la masa eram mandri posesori de pisici. Uite aici o poza cu pisica mea, uite cu a mea, hai sa o vad pe a ta. Doamna cu copii nu avea poze cu pisica ci doar cu copii. Buni si aia, ia sa vedem.

In spatele Claudiei, ma asalta vizual camasa de Bo$$ a lu unu. M-am gandit, ori e latino ori e din Estul Europei.


Dupa spectacol a fost si disco dar noi "am spart disco" si-am plecat. Sincer, nu picase bine la stomac mancarea si cu vinul. Pe ringul de dans dansa un singur cuplu de indragostiti. Nu se vedea clar de la distanta dar stiam ca El etala cu gratie niste ciucate din p'ele de jarpe iar Ea un inel mare cat Dan Bittman.

Afara era inca iarna...

Thursday, 5 February 2015

Burgeri si barili

Dupa avantul economic din 2008 Mickey D si-a inchis toate McDonalds-urile din Islanda. Si cica un islandez a cumparat un burger ca sa-l puna in muzeu, unde sa putrezeasca incetul cu incetul. Cu accent apasat pe "incet" caci vorbim de un burger de la Mickey D.

Amuzante sunt comentariile astea doua:

mexitario • 16 minutes ago
that's gonna take a while ,,, worked in the used car business ,, you could clean out a car that had sat for months ,, and under the seats , you KNEW they were macdonalds fries and they almost looked edible !! lol


Decent • 27 minutes ago
Very little difference in quality between the decaying one and the ones they are serving today.




La Post Scriptum "un pic in detaliu", vorba aia, despre pretul scazut al petrolului. Uite aici de pe site-ul Macleans.

P.S. 2: subiectele sunt legate fiindca din petrol se produce cauciuc iar burgerii nu putrezesc ci se transforma si ei in cauciuc.

Tuesday, 3 February 2015

Viciu



Ca un viciu acceptat de societate - sunt microbist. Sportul, dar mai ales fotbalul mi-a influentat si inca imi influenteaza aspecte majore ale vietii. In exprimari pur matematice nu se desluseste vreun motiv sublim sau care este motorul ce ma impinge de peste 20 de ani sa imi petrec sute, mii de ore urmarind partide de fotbal. Divizia A, Liga 1, Cupa Campionilor Europeni, Champion Leagues. Apoi am mai crescut. La Liga, perioada cand eram fan Galatasaray, Premier League, Bundesliga,Ligue 1, Liga Portugheza si bine-nteles, Grecia. Apoi am dat de dreacu atunci cand am inceput sa ma joc Football Manager pe PC. Jocul acela parca e facut special sa imi manance mie timpul si viata. Acest joc are un replayability factor imens caci mimeaza cu succes fantasma de a fi antrenor de echipe de fotbal. Wooooo! don't I know something about playing that game?


Dar astea erau in paralel cu restul. La o cafea, dimineata, te delectezi cu rutina: facebook, emailul, bloguri si apoi stirile sportive. Adica se incepe cu Gazeta Sporturilor, "se verifica din alta surse" citind ce scriu si aia de la ProSport si se incheie apoteotic cu varianta in engleza a ziarului Marca. Cand n-am access la interenet sunt ala de se uita nauc la pereti. Cand nu e computer deloc la indemana e nasoleala mare. Dar nu e ca si cum sunt dependent de computer. Pot sa nu pun mana pe un computer cu zilele atata timp cat am la indemana iphonul, nu?


Cand am inceput sa joc basket s-a incheiat cu mersul la fotbal. Nu urmaritul meciurilor, acolo nu se schimbase nimic. Tovarasii mei cu care am crescut erau fani Steaua. Impreuna cu ei am mazgalit pereti cu grafitti-uri sau am mers in alte orase sa vedem meciurile Stelei. Mereu ma gandisem oare cum incepuse totul? Cand aveam 4-5 ani mi se spunea Piturca fiindca psihopatul de Piturca era singurul nume ce-l cunosteam de la Steaua. Una din cele mai vechi amintiri ce le am e Duminica, ziua de meci, cand tata ma lasa sa sorb din paharul lui de bere in timp ce urmaream meciul cu barbatii adulti. Psihologie de manual. Unchiul ce venea in vizita era super-fan Steaua. Varu-miu Feivush avea steag si o "lava lamp" super cool, in forma de racheta, pe care nu aveam voie sa o atingem sa nu o stricam.


Nu stiu ce-i face pe altii sa fie microbisti. Un joc bun este acel joc in care nu exista un singur invingator mereu. Indiferent ca vorbim de sport sau jocuri video. Sa creezi reguli ce duc la un joc echilibrat ce nu creeaza avantaje doar anumitor echipe sau jucatori nu e usor. Si mai ales stiu pe incercate ca eu nu pot ce pot ei. Caci am jucat si eu si stiu ca nu e la indemana oricui. Si de accea imi place sa urmaresc sportul. Adopti o echipa si incerci sa fii cu ea si la rau si la bine. Trecand peste patetism, this shit happens si e parte din mine. Cand imi pierde echipa imi strica ziua. Cand castiga sunt fericit. Cand pierde echipa rivala "de moarte" simti bucurie. Cand imi schimb programul vietii doar sa vad un meci, cand mi-e ciuda cand nu pot urmari un meci important... cred ca pot spune ca face parte din mine, nu?


Vicii...

Si acum scriu asta de la biroul meu unde in display, in loc de bibilouri am doua mingi de fotbal cu autografe, primite cadou, multumesque flumosz. O minge semnata de jucatorii de la Real Madrid si una cu semnaturile celor din nationala Braziliei. Amanadoua sunt din perioada 2010-2012.

Monday, 2 February 2015

Romania in a nutshell



Ca cetatean, ca om, e greu sa nu simti bucurie vazand ca in fiecare zi la stirile romanesti mai apare un corupt arestat. Tzepe mai mari sau mai mici, oameni importanti sau mai putini importanti, sume mai mari sau mai mici. Dar multe. Multe, multe, multe. Care adunate dau multi, multi, extrem de multi bani. Bani furati. De la stat, dar statul sunt tot cetatenii. Statul nu e ceva amorf... ca dumnezeu, ci e un sistem format din oameni la care cotizeaza cetateanul. Si asta e constanta de baza a vietii: taxele le vei plati. Cel ce administreaza banii din taxele tale insa, nu isi face treaba. Ba chiar isi pune si deoparte "sa-i traiasca-n lux fiul", cum zicea Raku pe o melodie.
Romanii erau impartiti in tabere desi se stia ca toti fura. Ani de zile m-am uitat la emisiunile lui Mircea Badea pentru a fi la curent cu ce se intampla in Romania din punct de vedere politic si social. Timpul avea sa demostreze, si a demonstrat, ca mare parte din ce spunea Mircea s-a adeverit dar nu fiindca ce spunea era fals in urma cu cativa ani, ci fiindca au "aparut" dovezile acum. Dar dovezile vin din dosare facute acum ani de zile, vizand matrapazlacuri vechi de ceva ani. Unde erau dosarele pana acum? Dosarele asteptau momentul propice. Se pare ca a venit acel moment.
Vreau sa ma adresez prieteneste romanului ce nu se uita la Antene fiindca... "sclavii lui Voiculescu". Cum te simti acum, romanule? Tu fin cunoscator, cu capacitate uriasa de perceptie si de penetrare a evenimentelor incifrate in vrajeala? Cum era cand aia vociferau pana au devenit enervanti ca sistemul romanesc de justitie e unealta celor ca Udrea si Basexu? Nuuu... tu anulai evidentele cu un argument retard: aia de la Antene sunt sclavii lui Voiculescu! Dar uite ca vine Udrea si spune cu gura ei ca da, am facut, am dres... practic recunoscand acuzatiile aduse de "antene" timp de ani de zile. Romanasule ce te jiCneai cand erai facut basist, de ce nu te duci acum sa-i spui lu Udrea in fata: Nuti, ce spui tu e fals fiindca aia de la antene sunt sclavii lui Voiculescu! Mi-ar place sa te aud cum spuneai tu ca Mircea Badea are un limbaj de mahala, cum jiCneste pe toata lumea... de fapt cum tu te blocai in chestii superficiale si nu mai auzeai despre ce vorbeste el de fapt. Iar el vorbea de adevaratele probleme. Dar tu erai atent sa nu ai vanatai de la limbajul lui contondent.
Romane, hai sa-ti mai pove' ceva ce ti-a scapat. Un simplu google mai tarziu am gasit un articol oarecare despre Badea si am derulat fara macar sa citesc despre ce era articolul. Ma interesau comentariile. Redau:

"Mario Donadoni · Top Commenter · Universitatea Tehnica "Gh. Asachi" Iasi
Bai imputitule, mirosi a prost de la o posta, spagatistul lui rahat imparat, karatistul paielor, cum te suporta cineva in viata ?

Nici sa ma pis pe tine nu meriti, esti un golanoi ordinar care o sa si-o ia in freza la propriu, nu ca la "gala" la care ai participat."


Mario Donadoni a inteles bine ce se intampla, nu? Ce le scapa insa Mario Donadonilor este ca despre "spagatistul lui rahat imparat" discuta presedintele tarii in interviuri privind situatia tarii, vorbea de el Prim-Ministrul, vorbeau politicienii. Pentru ca draga Mario Donandoni, prostul esti tu. Indiferent ce rahat ai tu intre urechi, Mircea Badea iti da tie stres fiindca "mirosind a prost de la o posta" el e la acelasi nivel cu presedintele, ministrii si toti aia care au putere in Romania. Fiindca aia l-au vazut ca adversar, ca el vorbea de jmenurile lor ilegale, ca vorbea de abuzurile lor. Iar acum iese la iveala ce el a spus de ani de zile. Din punctul asta de vedere "antenele" sunt cu cativa ani mai destepti decat tine. Iar tu AI FOST basist.

O alta tema falsa pe langa cea cu "sclavii lui Voiculescu" a fost cea ca sunt partizani, ca i-au facut campanie lu' Ponta, etc. E falsa fiindca pentru cetateanul simplu subiectul ar fi trebuit sa fi fost mereu Romania, nu cei de la antene, nici macar Basescu sau Ponta ca persoane private. Cei de la antene nu erau presedinti, ministri, procurori, judecatori sau alte lucruri din astea. Si cu cat ies mai multe la iveala din spatele cortinelor ne dam seama de fapt cat a fost de greu sa lupti contra LOR, a sistemului.

Mai e ceva de adaugat. Banii astia nu s-au furat ieri. Sau alaltaieri. Ci s-au furat in ultimii 25 de ani. In anii aia, draga Mario Donadoni, lu ma-ta si lu bunica-ta li se zicea ca nu sunt bani de pensii, de salarii, nu sunt bani pentru invatamant sau pentru Sanatate. Dar uite ca erau bani destui pentru ei. Pentru ei a fost mereu destul. Pentru ca sistemul functioneaza astfel: cetateanul cotizeaza taxele la buget => Administratorii bugetului isi iau ei partea lor de jmekeri si abia apoi se duc banii unde trebuie, adica ce mai ramane. Pentru ei au fost mereu bani. Dar e ok, problema ta, bai Donadoni, e ca Badea vorbeste ca un golan. Tu in schimb, se vede din comentariu, esti un cult, ti-ai pus si facultatea acolo, sa nu existe dubii cum ca nu ai fi. Doar ca... nu esti.

Azi la cafea, am dat peste un articol din ziarul Adevarul. Pe ce baze îşi construiesc succesul pamfletarii Badea şi Banciu: Înjură gros, ca în galeriile de fotbal. Românii au o înclinaţie spre tribalismul suporterului

"Analistul media spune că numitorul comun al celor două personaje este „identificarea perpetuă şi simplificatoare a unuia şi aceluiaşi personaj ca vinovat pentru toate relele naţiei“, deşi un astfel de discurs poate să jignească inteligenţa telespectatorului cu simţ critic."
Ce ANALiza adanca face ANAListul. Faptele, domnule ANAList, faptele arata ca un singur personaj s-a aflat foarte mult timp la controlul butoanelor. Trebuiau "pamfletarii" sa ignore realitatea si sa acorde cota egala si altora?

„Să arăţi cu degetul mereu în aceeaşi direcţie e stupid, discutabil moral, dar eficient dacă e să culegi aplauzele unui anume gen de public. Simplificările abuzive, paralogismele, aproximaţiile de realitate pe care le livrează Badea, Banciu şi alţii ca ei au însuşirea de a fi lizibile, descifrabile pentru un public larg, mai ales din categoria celor deja convinşi“, explică Comănescu."

Da, e paralogism cacalau. Cum dreacu nu. Doar ca uite, paralogismul lui Badea se intoarce ca REALITATE. Uite si un paralogism de la mine: ANALiza ta e o simplificare abuziva, paralogism, o aproximatie a realitatii.

Totul e despre mesaj. Nu cine il trimite sau cum e el transmis, ci doar mesajul. Mesajul nu-l halesti asa cum vine ci-l verifici si din alte surse. E cu munca. E cu creierul.

PS: subiectul e "Mario Donadoni" acest roman cunoscator dat ca exemplu pentru altii ca el si nu "pamfletarii".