Romanii astia

In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...

Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.

Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?

Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.

Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.

Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".

Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.

"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.

Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.

Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.

Comments

Tzipi said…
Eu zic ca experienta personala in Canada este absolut irelevanta : NU poate fi cosiderat un criteriu oibiectiv de evaluare a sistemului din Canada.

Cum insa toti prostii confunda experienta personala cu sistemul in care traiesc ( si despre care habar n-au ) : uite asa se naste legenda Raiului.
Jeff said…
Te contrazic profund ,Tzipi. In Canada exista acelasi sistem pentru toti, cu partile lui bune si rele, nicidecum perfect. Depinde de modul cum fiecare se foloseste de sistem, daca are abilitatile necesare (stie bine limba engleza/franceza, cunoaste o meserie care se cauta pe piata muncii, vrea sa munceasca sau doar sta pe ajutor social etc.). Depinde cum interactioneaza fiecare la sistemul acesta, unii nu se pot acomoda nici de-al dreaq, altii se ataseaza sistemului de nevoie, iar o alta categorie de oameni se simt ca la ei acasa in Canada.
Pentru a te dezvolta si acomoda sistemului trebuie sa ai acele abilitati de care vorbeam mai sus. Altfel traiesti in teorie, intr-un sistem abstract. Experienta oamenilor apare in momentul in care se folosesc de sistem, practic vorbind (job, educatie, cultura, viata traita in general), nu teoretic.
Dupa parerea ta, probabil un criteriu obiectiv de evaluare a sistemului in Canada sta in ce spun articolele din ziare si statisticile, sau magazinele de unde iti cumperi tu vegetale ca nu suporti mancarea gatita si nici carnea. Si ziarele si statisticile se refera tot la experienta oamenilor care sunt luati in studiu. Nu toata populatia Canadei are cancer, nu toti stau acasa fara job-uri, iar lumea in Canada nu este atat de retardata cum crezi tu. Mai iesi din cifre ca lumea nu traieste in functie de ce spun ziarele. Experienta de viata a unui om daca o omiti este ca si cum ai vorbi despre niste utilaje.
Elena Mihail said…
Interesant punct de vedere ... dar adevarat ... E greu sa dai sfaturi ...pentru suntem diferiti , abordam realitatea in mod diferit .
Fericirea e o stare personala . Poti fi genul pe care lucruri simple cum e un meci de basket(cazul tau) , un concurs de gimnastica sau patinaj(cazul meu ) te pot face sa te simti bine . Si poti fi o acritura caruia nici viata lui Donald Trumpp(aiurea exemplu dar asta mi-a trecut acum prin cap ) sa nu te satisfaca .
Ce stiu este ca as emigra inca o data indiferent cat de greu stiu ca a fost !
paulvarahil said…
Experienta personala este prin definitie subiectiva. Si experienta ESTE interactiunea cu sistemul. Iar interactiunea nu se rezuma doar la experienta ta proprie. Exemplu: daca eu iau $1600/luna iar restul lumii castiga 4000 pe luna eu nu am sa zic ca in Canada se castiga $1600 pe luna. E absurd.
E adevarat, e absurd si ca unu care a avut o problema medicala si i s-a rezolvat cu brio sa sustina sus si tare ca sistemul medical e superb, bazat doar pe asta.
Statisticile spun doar o parte a adevarului. Ideal ar fi sa le studiezi pe toate, sa fi specializat in absolut toate domeniile, sa fii facut de toate, sa fii din toate rasele, din toate culturile, sa fii un dumnezeu si atunci poti trage o concluzie obiectiva. Imposibil.
Jeff said…
paulvarahil, sunt de acord cu tine. Tzipi este cea care absolutizeaza si prezinta doar o parte a realitatii, la scara apocaliptica. Nu mai vorbesc ca jigneste pe toti cei care indraznesc sa aiba o alta parere decat a ei. Ea vede totul numai in negru, cand in realitate sunt mai multe nuante. Ori nu poate sa le perceapa pe toate, ori este influentata numai de propria ei experienta si ce o inconjoara pe ea, fara sa recunoasca lucrul acesta. Sistemul este peste tot acelasi (si asta o spun pentru ca am trait cativa ani si in Canada si in Europa de Vest), iar oamenii nu sunt nicaieri perfecti pe Terra.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum