Nicaieri nu-i ca acasa (v2.2014)

Episodul 2
In care eroii sunt placuti impresionati de urbea natala dar stramba din nas cand remarca aceeasi populatie ca in anii trecuti. Eroii duc lupte ca la Plevna si impotriva sistemului bancar romanesc. Wall street, you're next! Intalinirea cu familia. Cu baietii. Restaurantul romanesc... pardon, chinezesc. O prima saptamana calda sa moara canadienii de ciuda si o vizita la spital. Iar de incheiere, scotocind prin amintiri zambind tamp.


Am ajuns tarziu in noapte. De la aeroport ne-a luat fratele Claudiei. Eu am ramas la mama iar Claudia s-a dus la ai ei, asa cum era intelegerea. A doua zi am iesit in oras sa schimbam niste bani si sa incepem sa rezolvam nejte kestii. N-am zis la tovarasi ca vin in tara caci aveam de gand sa rezolv ce aveam de rezolvat si apoi sa-i caut eu. A fost suficient sa ies din casa o singura data ca am si fost strigat de la un geam. Eu oricum nu vad bine la departare dar mai imi batea si soleil-u' in ochi deci habar n-aveam cine e. Era bro Davidel si bro Nasz. Hai la o cafea. Hai ca vin. Maica-mea iesise sa plimbe PitBlu-ul lu' sora-mea si ma vede la geam si ma trimite cu forta in treaba mea, caci eram asteptat. Mai spre seara ma suna mama si-mi spune ca alti doi frati deja au fost acasa sa ma caute. Bun asa. E plin de sifoane si gabori.
Afara era placut, pe la 18-19C. Tocmai venisem din Canada unde ni s-a pus pe carici de vreme naspa. Printre lucrurile ce le-am uitat e faptul ca orasul e mititel si ajungi repede, chit ca mergi pe jos. Plecam cu jumatate de ora mai devreme si ajungeam in 7-8 minute. Ne-a luat ceva sa ne ajustam. Diferenta de fus orar nu ne-a afectat deloc... in Canada aveam un program asemanator. Pe drum bagai viteza, ca eu nu stiu sa merg ca un om normal si cand intrai prin magazinele sau bancile fara aer conditionat faceai condens instantaneu si stand la coada te sufocai incet. Am fost la o sucursala Alpha Bank unde putea a canal de la subsol incat iti venea sa vomiti. Doar la rugamintile noastre au dat drumul la un pic de aer. Donsoara ne-a explicat ca ei nu-i mai miroase fiindca s-a obisnuit. Apoi a zambit stramb dandu-si seama ca n-a iesit bine treaba. Acolo nici nu au ghisee. Au doar birouri si un scaun. Totul se discuta in gura mare si toti de la coada stiu cati bani ai in cont sau cati euro ai schimbat. Nu exagerez, functionara iti explica raspicat, sa auzi si tu si restul din cartier. Oricum, au maximum 2 ghisee si de obicei doar unul lucreaza.
Pe strada eram socat sa vad baietasii, toti trasi la indigo: adidasi de firma, blugi stramti, bluza de training de firma si o freza din aia asimetrica, de cocalar, cum vedeam la Bucurestenii din galeriile echipelor de fotbal. Absolut toata lumea vorbeste doar de bani. Pe strada, in casa, la terasa, la banca in fata blocului. Am vazut multe fete cunoscute pe care nu mai stiam unde sa le asez in puzzle. Nici nu conteaza.

Am fost cu nasii in oras la Restaurantul Chinezesc din oras. In ultima perioada am mancat mult de la okiosi. Am mers foarte des la food court-ul din food mart-ul okios Al Premium de la Eglinton si Warden. Mai ales ca gasisem acolo hot and sour soup aproape (aproape doar)ca la Cynthia's. Toate mancarurile de pe meniu aveau nume romanesti si nu recunoasteam nimic. Am luat pe recomandare si tot n-am recunoscut nimic. Nu zic ca nu a fost bun... dar... hmmm... McKayla was not impressed. In separeul de langa niste business men de Caras-Severin discutau mecanisme economice din ce in ce mai tare in timp ce-si mai bagau paulele dintr-unu-ntr-altul. Minunat. Neaos.

Steaua juca la Timisoara cu Poli versiunea enjpe. Am vorbit cu cumnatu si a luat bilete. V-am spus ca e cald, nu? Afara era cald si frumos, in casa era incredibil de rece. Am fortat vara ca un world champion la categoria lantete si m-am pomenit cu un rosu in gat ca curu de babuin. Joi spre vineri n-am putut sa dorm. Aveam exces de saliva si incepeam sa nu mai fac fata la inghitit ca la un gang bang scapat de sub control. 12 ore mai tarziu devenise retardata situatia si am inceput sa citesc pe net. E ceva numit hipersalivare. Din pacate, persoanele de pe internet ce avusesera aceeasi problema nu aveau nici un raspuns. Persoane din diferite tari isi povesteau problema si toti ajungeau la un numitor comun. Doctorii nu faceau decat sa-si dea cu parerea, incercau sa gaseasca o cauza dar nu gaseau absolut nici o solutie. Deja imi era rau. Auzi ce rezolvare gasise unul: ma asez in fund intre perne si incer sa adorm cu o oala in brate. Am inceput sa-mi bag degetele pe gat sa mai fac loc. Pe la un 10 jumate seara am realizat ca n-am nici o sansa sa dorm in noaptea urmatoare si nici o sansa sa plecam dimineata la Timisoara sa vedem meciul. De fapt nu mai puteam PUNCT! Hai la Urgente. Ajungem acolo si incep sa le explic. Am o problema mai dubioasa. Sunt atat de pruost incat imi curge saliva din gura de nici nu mai pot s-o inghit. Si mi-e rau. Ala de ma preluase arata ca un bisnitar din ala de-ti schimba valuta la colt, la Ada. Se mira teatral si-l intreaba pe sclavetele de dupa desk. "Ai mai auzit de asa ceva?" Nu auzise. "De cat timp lucrezi aici?" De 9 ani lucra. Eram caz special, scriam istoria in Spitalul Judetean Resita. Bisnitarul sta si rumega un pic si apoi imi da solutia: "Saliva? O inghiti!" Sa-mi inghit saliva? Evrika! Oul lui Columb! Cine s-ar fi gandit. Da repede tableta sa scriu pe internet sa afle amaratii aia. Dar cum de nu ma gandisem?
Dar n-aveam starea necesara sa glumesc cu asta si ma rastesc la el: Ia inghite tu saliva la fiecare 3 secunde inca de la ora 3 noaptea trecuta... Si Bruce Banner incepe sa se transforme in Hulk. Uaaghhhhhahhhhhaaha! PAI NOI SUNTEM LA PER TU?!! CE BA, NOI AM FACUT FACULTATEA IMPREUNA?!!! Pai coaie, nici tu n-ai facut facultatea cu mine. Nutu Camataru asta incepu sa se lamenteze sa-l auda toate halatele ce forfoteau p-acolo. Imi venea sa fac crize dar n-aveam starea necesara. Mi-am cerut scuze motivand ca mi-e rau. Nu ma credea, dar venisem pana acolo asa ca ma baga la o perfuzie din aia cu apa de la robinet. Toti aia in halate de acolo fusesera la facultate cu el. Oameni seriosi, capabili. Niste profesionisti. In 15 minute i-am vazut certandu-se ca Nutu ii cerea unei asistente sa faca ceva si aia nu voia ca-i spusese alta doctorita sa faca altceva. Nutu urla la ea si ea se conformeaza. Nutu era plin de caterinca, la un moment dat isi traznea cu palmele in biroul unde completau asistentele fise, doar asa, sa le sperie. Un pic mai tarziu, ca urmare a ceva ce se intamplase probabil inainte sa apar eu, o asistenta vine cu mainile pline de apa si arunca pe aceleasi asistente de la birou. Aici se salveaza vieti, omule! Vine unul ce-l stiam din vedere. Am venit sa imi fac vaccinul antirabic, m-a muscat un caine azi. Asistenta se uita socata la el. "Pai n-ai fost azi mai devreme?" Cica fusese, dar era coada si... ce era sa faca? A plecat. Incepe forfoteala, nu-i mai gasesc fisa lu ala. Ghici ce? Un asistent completase gresit... pe fisa lui erau datele unui pustan ce se zgariase intr-un fier pe coapsa. Good game.
N-aveam febra si in general n-aveam decat rosu in gat si scuipinol. Pe la jumatatea perfuzie imi creste temperatura. Nutu Camataru pare sa se panicheze un pic si ii cere lu veteranul de 9 ani sa imi schimbe perfuzia cu nejte penicilina ceva. L-am surpins analizandu-ma de la adidasi, la ceas pana la buletinul expirat. Apoi a inceput sa vorbeasca mai frumos. Asistentul 9 ani imi schimba perfuzia ajutat de o asistenta. Ii ascult vorbind in soapta. "Zicem ca asa era... n-am stiut ca nu merge... noi n-am umblat". Deja eram paranoic si am intrebat: "e vorba de mine"? Ah... nu... e vorba de nusce aparat.
La gata ma simteam mai bine. Nutu Camataru imi da o retea si apoi imi strecoara si un flacon. Daca ma mai supara gatul sa amestec 10 picaturi cu apa si sa le beau. Pana ajung acasa revin la starea initiala. Disperat amestec picaturile in timp ce citeam prospectul. Era ceva recomandat pentru schizofrenici. Nu e rau deloc. Pare ca-mi relaxeaza gatul un pic si parca inghit mai usor. Dar ca sa faci loc tre' sa vomiti din ora in ora fortat. Si eram fericit. N-am mai mers la Timisoara.
Nasa ne recomandase sa mergem la un doctor din ala energetic, sa ne deschida chakrele. N-am ezitat. Cred CA COrpul energetic e extrem de important in buna functionare a corpului somatic si mai cred ca chakrele sunt mufele ce fac legatura intre cele doua. Interesanta experienta. Doctorita e o nemtoaica ce face chestia asta prin Crucea Rosie si merge in turneu prin tara. Cica are 28 de romani in Toronto pe care-i trateaza prin telepatie. Dintre romanii ce-i cunosc eu aici, n-am auzit la nimeni de chestia asta. M-a amuzat faptul ca nimeni din cei ce stateau la coada nu stiau cu ce se ocupa de fapt doamna. Si nici eu. Am convins-o pe mama sa vina doar la prima sedinta. Presopunctura in talpi si masaj pe spate. Cica in functie de ce probleme ai... simti dureri mai mari sau mai mici. Noi am terminat in 4 sedinte. Standardul e de 5. Tratamentul trebuie continuat si in viitor, peste cateva luni sau mai mult. Nemtoaica recomanda sa bei tone de apa dar mai ales, favorita ei - sunt socat- BERE. Eh, daca e voie...
Am niste tovarasi mari amatori de biliard. Probabil toti aveti. Doar ca astia se ocupa cu biliardul profesionist. Clubu' lu' Mickey Mouse e locul unde au inchiriat o masa profesionala si unde se antreneaza. Au participat la turnee locale si ceva mai mari si din cate mi-a povestit bro Buzone tre' sa vina un turneu ce-i da fiori. Dar uneori se pune prelata pe masa de biliard si se joaca poker. Texas Hold'em... cel mai la moda poker. Nu e rau... dar si ala cu 5 carti neveu e mistoc. Am tot fost invitat si nu ajungeam ca ei jucau Miercurea cand erau meciuri de Champions League. Dar am ajuns intr-o zi. Nu se joaca pe bani, caci e ilegal... dar se joaca pe jetoane de casino. Ai dreptul la un rebuy. Pana la rebuy nici nu am reusit sa citesc numerele de pe jetoanele ce le aruncam in pot. Apoi am iesit mai greu... dar destul de repede. Am sfarsit depanand amintiri cu bro Nasz pana inspre dimineata.

Acasa, am inceput sa fac curat printr-un dulap unde mama pastrase niste chestii de-ale mele. Memory Lane 101!
Mi-am gasit caietele vechi in care scrisesm poezii, bucati de nuvele, jurnalul inceput in clasa a4a. Am gasit un caiet in care imi facusem un inventar al cartilor din biblioteca si pe alte pagini era tabelul unde colegii mei de clasa luau carti sub semnatura sa citeasca. Hahahha... eram si bibliotecar. O lista de carti citita... destul de consistenta chiar si la vremea aceea. Colectiile de abtibilduri Panini. Am Euro '92, USA '94, Euro '96, France '98. Un album Panini cu basketball... sezonul '96-'97. Uite si biletul de la meciul Steaua - Middlesborough. Sector 21 Rand 40 Loc 022. Uite ca am si un bilet la pariuri. Necastigator, dar pe spate am autografele celor de la Codu Penal. Semnatura lui Cabron si ... de la Shobby: "Am scris ce-am vrut yo!". 12.11.2004. Asta ce e? Ah, procesul verbal cand am fost arestati fiindca portarul de la spital nu a vrut sa ma lase sa intru sa-l vizitez pe tata dupa program. Eram cu bro Nasz si am sarit gardul. Mujistul a chemat garda. 13.04.2001. Astea ce-s? Scrisorile trimise de Puiu din armata. Tough times. Uite si diploma de la actul ala de prezenta la Campionatul Universitar de Basket. 27 Aprilie 2002. Cate povesti si acolo.

Sa ma phut in ea de vreme. S-a racit si ploua des. Mai bine stateam in Canada.
(va urma)