Sfarsit de cincinal p2

Dupa 3 ani in Canada scrisesem asta.

Acum, chiar daca nu-s inca 5 ani batuti pe muchie e tot pe acolo si pica bine acest sfarsit de cincinal incheiat cu depunerea juramantului de cetatenie.

Am sa folosesc acceasi structura a articolului de acum 2 ani pentru o mai buna comparatie.
Ultimii 2 ani au fost usor diferiti fata de ceilalti de dinainte. Sictirul a crescut de la an la an vizavi de cacaturile de zi cu zi ce reprezinta viata unui om obisnuit. Explicatiile date celor ce se mira despre noi au devenit tot mai scurte si tot "mai de sus". N-ai cablu? Nu. Pai si nu te uiti la televizor? NU. Inainte explicam conceptul de a folosi televizorul drept monitor si a avea un desktop computer pe post de media center. Aia a fost mai demult. Ai auzit melodia lui Drache? Nu. Nu am cablu si nu ascult radio. Nici macar in masina? Nici macar in masina. Apoi sunt romanii. Astia-s cei mai grei de cap fiindca nu poti sa-i scoti din ale lor. Astia de diferite natii iti accepta raspunsurile considerand ca poate, la o adica, esti un ciudat, mai esti si din Romania... what do I know 'bout those fucking people? Dar romanii din Canada TE CUNOSC si mai ales stiu CUM AR TREBUI sa fii. Si pe blog, p-aici, mai apare din cand in cand in cand ( ce? am zis de 3 ori? minus "din cand") cate un troll ingrijorat de starea mea financiara, sociala sau carieristica. Sub anonimat te umplu de sfaturi, te dojenesc parinteste fiindca te-ai dus pana-n Canada si acolo i-ai dezamagit prin comportamentul tau. Astia-s aia de au nevoie de o confirmare din partea celorlalti ca ei sunt za siet, folosesc blogul meu sa arate (dezinteresati, of course) cat de mult au muncit ei si au realizat in Canada, fara sa realizeze un simplu fapt: faptul ca trebuie sa te lauzi singur arata ca nimanui nu-i pasa.. de drept si de fapt. Iar considerand ca miserupismul meu e doar un defence mechanism e doar defence mechanism-ul tau. Trebuie sa ai incredere in vorbele mele: mie CHIAR nu-mi pasa ce faci tu, sau tu, sau tu... in sensul cel mai personal, nu fac grafice cu evolutia sau involutia cunoscutilor mei iar crezand in mintea ta ca TU, un anonim pe net, esti relevant pentru viata mea... nttttt... sunt putini oameni de parerea carora ma intereseaza. Este asta un defence mechanism? Probabil ca da. Diferenta e ca il aveam din Romania cand la un moment dat am realizat un lucru elementar: fa tu ce e bine pentru tine si lasa gura lumii sa bata curul. Asta nu inseamna insa ca am considerat ca scopul scuza intotdeauna mijloacele si ca pentru a-ti atinge telul tre' sa treci peste lege, peste mila, peste paturi de spital. Nu-s atat de bulangiu. In plus dialogul pe blog este bine-venit atata timp cat e on topic.

Rant-ul asta pare asa... un pic exagerat dar romanii de pe aici stiu bine cat de mult se caca pe ei, the fellow Romanians, si cat de des te lovesti de asta aici.

Am tot scris de-a lungul timpului de aceasta competitie intre romanii din Canada. Citez din articolul aniversar "1 an de Canada" : Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata.
Ah, iarasi mergi in Romania? Nu ai fost si anul trecut? Dupa aia te duci si in cruise? Fain, da... Am merge si noi... dar aia mici, stii...
Sau partea cealalta: Ai fost in Cuba? Noi mergem in Dominicana. Ai fost la 4 stele? Noi am fost la 4.5...
Sau paranoicii: Stiti... ne-am luat casa, Marti facem actele... Ghita si-a gasit un alt job... acum e sef. Da? Cand incepe? Ah... pai lucreaza deja de 4 luni... dar nu stiam cum sa va spunem...

N-am intalnit vreun roman prost in Canada. Toti sunt destepti, culti, informati. Toti sunt incordati cand stai de vorba cu ei. Imi amintesc de cate ori am stat de vorba cu romani doar fiindca ni-i prezenta matusa, si eram prezentati ca " ei sunt abia veniti" chiar si 3-4 ani mai tarziu. Sa vezi atunci cum primeam sfaturi de viata de la veterani iar noi ascultam incercand sa nu clipim de emotie. Nu ca sfaturile nu ar fi fost bune... dar nu erau aplicabile la situatia noastra. Plus ca unele erau date de catre Cpt. Obvious insusi: fa scoala si apoi iti cauti de munca. Hai du-tii, bai!

Banii. Job-ul.

Ieri vorbeam cu un frate, fotbalist pe locomotiva la FC Barcelona, ce imi cita din clasici romani din Romania: vin-o ba sa muncesti in Ro pe 10 milioane si sa vezi ce te fute patronul pentru banii aia. Aceeasi mentalitate simplista care considera ca "afara" banii pica din cer, de parca aici nu muncesti din greu si Mos Craciun iti este patron. Tot din Romania mi se pare ca se vede gresit inca un aspect. Nu toti romanii plecati afara lucreaza in constructii sau culeg capsuni (cu precizarea adaptata dupa un episod din Seinfeld: "not that there's anything wrong with that") ci unii chiar invata o limba straina la nivel mult mai avansat decat "sa rupi cateva cuvinte", unii merg si la scoala in tara de adoptie, unii lucreaza si in meserii cu raspundere... Se lucreaza in stres si aici. Si aici sunt patroni si sefi muisti. Si aici esti angajat la salariu sub-piata. Si aici esti sarit la promovari sau mariri de salariu. Si aici sunt pile si relatii. Si aici sunt incompetenti angajati in pozitii cheie. Am mai scris de multe ori despre romanii de succes din Canada... cu nuantele de rigoare despre ce inseamna succes.
In ACEST moment eu imi definesc succesul ca: sanatate, armonie in cuplu, job fara prea multi ce sa te pise in freza, job ce sa iti permita o viata decenta in ideea in care nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, macar 2 vacante pe an si sa locuiesti intr-o zona cu clima mai blanda decat 7 luni de frig in Toronto.

Totul se leaga de locul de munca, evident. Am mai spus-o de multe ori. Nu cred ca totul se invarte in jurul a cat de mult produci ci mai mult cat de bine te simti TU. Ca poti sa faci o tona de bani dar sa muncesti 2 joburi deodata si asta nu-i smecherie deloc. Poti sa produci un catralion dar sa ai o raspundere pe cap de nu apuci sa te relaxezi nici in somn, si care e smecheria in asta?
Ca imigrant totul se rezuma la ce faceai in tara de origine, cat de bun esti in asta, cat de usor e sa intri in campul muncii in acel domeniu, aici in Canada si de... noroc. Des trebuie sa te reprofilezi... des sub nivelul tau de pregatire. Des trebuie sa faci o scoala si sa inveti o meserie noua. Des trebuie sa iti echivalezi studiile si sa mai faci niste scoala sa poti lucra in meseria ce ai practicat-o si in Romania. Dar asta depinde de fiecare in parte.


Hai ca greoi greoi trec la alt punct de interes.

Scoala.
Minunata scoala canadiana. Nu esti scaldat, ci inundat, in sfaturi despre scoala. Fa aia, fa aia, aia e buna, aia e minunata. Cel mai des ti se sugereaza sa te faci politist si asistenta medicala. Nu cred ca exista roman emigrant in Canada caruia sa nu i se fi spus la un moment dat sa faca astea, in functie de gen. Merita mentionat ca scoala de asistente necesita sa faci Anatomie si Chimie in limba engleza? Pentru Politie e discutabil. Site-ul lor spune ca 12 clase sunt suficiente dar e bullshit. Am intalnit multi security guards ce se pregateau pentru aceasta cariera si facusera sau faceau ceeea ce e numit Police Foundation si multi spuneau ca e un avantaj (daca nu chiar necesar) sa ai si un colegiu sau o facultate terminata, indiferent de ce domeniu. Deci cum suna de fapt sfatul acesta ce-l primesti ca nou venit in Canada? In mod clar nu se aplica la foarte multi proaspeti imigranti.
Noua ne-a luat aproape 4 ani sa fim siguri de ce alegem. De-a lungul timpului am mai avut tentative, am testat apa. E limpede (sa continui jocul de cuvinte cu apa) ca daca vrei mai mult trebuie sa mergi la scoala. Nu uita insa ca e scumpa si nu uita ca e aceeasi situatie ca in Romania. Aproape toata lumea merge la scoala si e plin de posesori de diplome deci trebuie atentie deosebita in domeniul ales. Uneori nu ai de ales caci vrei o dimploma canadiana in domeniul tau in care ai activat si acasa. Si nu uita ca... e in engleza. Am intalnit care s-au bagat la scoala si au facut cu greu fata sau n-au facut si s-au lasat. Dar iar depinde de fiecare subiect in parte.

Diverse
Din mai multe motive personale noua ne place in Canada. Ne-am schimbat mult fata de acum 7 ani cand am decis sa plecam sau acum aproape 5 ani cand am aterizat. Noi consideram ca am evoluat. Ma refer emotional si mental. Ne-am maturizat. Eram tineri cand am plecat si nici unul nu fusese rupt de parinti sau de casa parinteasca. Anonimitatea printre atatia straini, aici in Canada, a dat un sens si mai adanc la a incepe o noua viata. Am acordat mult mai multa atentie la ce conteaza cu adevarat versus ceea ce ni s-a spus toata viata ca ar conta. Am analizat cu multa atentie ce ne dorim de fapt de la viata si cum putem obtine asta. Am ales sa facem ce ne-am propus in felul nostru si in ritmul nostru.
Folosesc cuvinte parca prea mari cand de fapt suntem niste oameni destul de simpli. A fost greu si inca este in anumite momente. Stau de multe ori si ma uit la persoanele din jurul meu si vad atat de multi ce toata viata au fost concentrati pe telul lor in viata si anii au trecut degeaba. Au uitat sa se bucure de lucruri marunte repetandu-si ca astea nu conteaza. De aia eu ma bucur sa petrec o aniversare intr-un weekend la Sparrow Lake alaturi de hippioata mea draga sau sa mergem la un meci de fotball american, ca Vinerea trecuta, sa vedem si noi cum e.
Pare ca vorbesc doar de lucruri frumoase dar au fost destule momente in care Canada ne lovea cu pumnii la ficat, momente de disperare cand nu stii ce sa faci sau nu poti face nimic. Situatii absurde in care intrii sau esti bagat. Situatii ce curg usor pentru altii dar se incalcesc incredibil cand ajungi in aceeasi situatie de ajungi sa dai vina pe karma.
Viata in Canada, eh?

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!

Everyday peeps

Am moralul pe plus dupa ce Raptors au reusit sa le-o traga la vuvuzela lu' Indiana Pacers. In sfarsit!
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.

Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.

Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.

Leviathan

Poate ati fi tentati sa credeti ca o dau iar in oculte. Nu, baby! M-am plictisit si de asta. Dormiti voi frumos si aveti incredere in mandea ca va va lasa sa va faceti somnul de frumusete. Imi rezerv insa dreptul de a fi ironic si sarcastic atunci cand mingea imi va fi ridicata la fileu.
19 Mai 2007. Sunt 5 ani de atunci si am sarbatorit dupa puterile noastre cei 5 ani impliniti de casnicie. Cu ajutorul romanachesilor a iesit ceva frumos si ne-am simtit foarte bine weekend-ul asta. De la cine romantice surprize pana la cadouri, voie buna si lacrimi de bucurie. Sa ne fie de bine. Duminica ne-am imbracat gigea ginerica style si am mers in Guildwood Park in Scarborough si am facut niste poze dragute in locatii frumoase. Eram convins ca o sa innebunesc de cald in costum dar batea o briza placuta printre copaci si a fost bine. Dupa doua ore de sedinta foto am mers la terasa sa bem o berica. In coltul de Sud-Vest al intersectiei Don Mills si Lawrence, mai in spate, gasesti Calea Dorobanti... cu restaurante fensi, cafenele, ceainarii si cocalarii dorobantieri. Am baut o bere pisata la suprapret incantat sa-mi aud niste compatrioti la masa de langa discutand mondenitati emitand pareri si dand verdicte. Chiar pare europeana zona si cumva neobisnuita aici in Toronto. In mod clar o sa mai mergem.
Ieri am fost la Wonderland. Daca n-ati fost inca sigur ati auzit povesti de la cei care au fost. Asa a fost si cu noi. Un amanunt este repetat de toata lumea. Daca e busy, innebunesti stand la rand sa te dai in ceva. Eu nu vreau sa repet asta ci vreau sa SUBLINIEZ asta. Ieri a fost ultima zi cand puteai cumpara Season Pass la pret redus. Am ajuns pe la 4 PM acolo. Am stat la rand cam o ora jumatate ca sa ajungem DOAR la ghiseu sa putem plati. Apoi cu chitantele in mana am mai stat la o coada unde se proceseaza legitimatiile in sine. Ma uit acolo la un afis care zice Picture free passes. Adica fara poza. Dar lumea se alinia sa i se faca poza. Aleg o victima ce lucra acolo si o intreb: picture free means no picture? YES!!! Pai si de ce ne faci poza? Raspunsul are o logica nooooooooooooooot. Cica ei iti tin poza intr-o baza de date si cand scanezi cardul tau le apare poza si ei te ginesc. Pai eu as prefera sa am poza pe card si nu in baza ta de date. Cica e mai bine ashea, ca daca-ti pierzi cardul nu poate veni altcineva si sa foloseasca pass-ul tau. Bai tu vorbesti serios? Deci permisul de conducere e o prostie. Health cardul la fel. PR cardul la fel. Au gasit ei duda. M-a tras nevasta-mea de langa victima. Nevasta-mea. 5 ani de zile. La multi ani. Sa ne fie de bine.
La poze ne-am strambat. Like a boss! Am intrat apoi in furnicar. Incredibil de multi adolescenti. Prin definitie parcul asta de distractii e ca o capcana imensa pentru muste. Totul e facut sa-ti ia ochii si banii. Noi ne-am facut season pass-uri pentru ca vrem sa mergem des la Water park ce se deschide de fapt pe 2 Iunie. Am cascat ochii pe acolo pana am dat de panouri de basket. $5- doua aruncari... gen aruncari libere. Marcai? Primeai o Hugger monkey sau o minge de basket ieftinitura. Am marcat ambele aruncari si am luat la fete maimutici. Imbatat de glorie am mai dat 5 parai sa arunc la mare distanta, doar o aruncare. Premiul era un papitoi de plus mai scump. Datorita topolgiei locului si presiunii din peluze nu am marcat. Fiindca mi-e frica de toate cacaturile alea din parcul de distractii ne-am dus la Leviathan. Gineste aici video oficial. Stiu ca a fost Victoria day si alea dar am stat 1 ora si 20 de minute la rand sa ne dam in treaba. Asta pe caldura. Asta dupa ce am mai stat 2 ore la coada. Ne-a fost frica in montagne-russe dar ne-a placut. Am mers mai departe sa dam o geana la water park, chit ca era inchis. Pe acolo pe langa... ce vad eu? O juma' de teren de basket si una bucata tigan ce arunca la cos de la 3 puncte contra-cronometru. Uuuuuuuuu! $10 pentru doua runde de aruncari x 12 mingi plasate pe un rack la ora 9, ora 6 si ora 3. 40 de secunde. M-am facut de cacat si asta m-a umplut de spume. Nu-i nimic. I know where you live! Ail bi beac!
Am stat cam 4 ore si jumatate in Wonderland. Cam 3 ore si ceva la cozi la lapte si restul... la "distractii" in parc. E clar ca data viitoare nu mai pierdem timpul la cumparat bilete dar totodata e clar ca daca e busy nu mai stam ca proletariatul la coada la ulei, caci nu SE merita. Am mai si verificat diferitele slabiciuni ale sistemului de securitate. Cum sa faci sa nu strici multi bani. Cum sa faci sa mananci ieftin, etc.
N-a fost rau weekendul. N-am mai fost de mult asa. A ajutat si vremea varateca.

Bahtalo, amigo!

Prag IQ

Te vad.
Ai tricou polo roz. Esti in trend. Esti cocalar si nici nu stii asta caci esti de alta natie. Fratele mare te urmareste pe camerele de supraveghere. E un frate gata sa faca incest ca nu iti mai suporta imbecilitatea si ti-ar da paula sa i-o sugi. L-ai prins intr-un moment mai delicat in care nu realizeaza ca starea de nervozitate ii este data de faptul ca ii este prea cald si ar trebui sa-si dea haina jos. Te vede pe camera cum te incapatanezi sa stai cu masina in fata usii de la garajul gresit. Pe usa garajului scrie numele institutiei cu care impartim rampa garajului. E scris mare si detaliat sa inteleaga si prostii. Dar tu nu pricepi, ca tu ai tricou polo roz, si nu esti prost. NU! Dar esti incapatanat. Ai bulan, dadeai si gol daca te convoaca. Vine un resident si usa care trebuie se deschide. Castana! Te repezi dupa el. In spatele tau mai vine o masina. Dai-Dai-Dai! Ai tricou roz, deci o iei dupa ala din fata, gonit de ala din spate si ajungi la P2, unde e parcarea locatarilor. Nu esti prost, tu ai tricou roz si nu dai decat 2 ture de parcare pana sa gasesti iesire... adica pe unde ai venit. Ai reusit sa ajungi la parcarea vizitatorilor. Din nou ai bulan si gasesti un loc liber. Locurile sunt pentru celalalt condo cu care impartim parcarea dar e ok. Si de aceasta data te salveaza tricoul de guloare miroz. Din Caravanul tau coboara un tricou roz, o consoarta si doi copii. Nu-ti trebuie IQ mare sa faci copii. Bagi mielu la caldurica si apoi vine barza. Ajungi la infama usa ce te separa de lifturi. Nasol. Pe perete ai un interfon cu touch screen si indrumari vocale. Dar nu functioneaza la tricouri roz. Ai stat acolo 8 minute. Baietelul ala micu al tau, ce abia ajungea cu mana la ecran, a tastat in el mai mult decat tine. Tu erai ocupat sa tragi de cleanta usii. Nevasta-ta a obosit la un moment dat sa care in brate pe fiica-ta si a lasat-o jos. Tu, masculul alpha bateai in telefon si gesticulai ca nu e semnal. Noroc cu tricoul tau roz. Polo. Tricoul tau norocos, pesemne. A venit un resident si usa s-a deschis. Ce noroc ca ai venit apoi la Ground floor, la desk sa intrebi securistul daca e ok unde ai parcat. Ah, scuza-ma. Tu ai tricou roz... tu te-ai dus direct la prietenul ta pe care-l vizitai. Muje! Mi-e mila de copii tai. Nu e vina lor ca tu i-ai adus intr-o lume de tricouri roz.
Te vad.
Ai cam pe la 20 de ani. Conduci un SUV. Retrag. Nu cred ca ai 20 de ani... poate pe la 18, asa. Stiu cine e tac'tu. SUV-ul ce-l conduci e prea naspa... sigur nu ai permis de conducere de mult timp si tac-tu n-are incredere in tine. Ai venit in vizita la bunica-ta. Voi astia sunteti plini de bani... dar cei mai multi ii are bunica-ta. De aia o si vizitati. Cu randul. Ea va iubeste mult. Cred ca de aia locuieste singura intr-un apartament in valoare de mai multe milioane. Ca va place tare. Ma amuza faza asta, perindarea potentialilor mostenitori. Acum ai venit tu. Mamaie-ta mi-a spus ca vii. Iti explic unde sa te duci sa parchezi. Dar tu esti pe pula ta, esti o femeie independenta ce ia viata in piept si nu mai tine seama de constrangerile sociale... de semnele care-ti arata pe unde sa mergi sau de semnul ala mare care zice Loading Dock. Tu ii dai inainte cu tupeu, cu tupeu, cu tupeu... iar eu te vad. Ai incredere in tine, esti femeie inteligenta ce va ajunge departe... departe in Loading dock... fara nici o ezitare faci stanga pe coridorul ce duce catre Garbage room si din condeiul arhitectului a fost facut larg cat sa incapa un SUV. Acolo Big Brotherul nu vede. Te asteapta sa revii in raza vizuala... Trebuie sa te intorci caci in fata e podul rupt. E podul de pe raul Kwaie. Ai revenit... n-ai loc sa dai inapoi, in spatele tau doi barbati din patura de jos a societatii incarca un camion si nu vor sa se dea la o parte. S-au dat. Ai reusit! Parcurgi in viteza warp docul dar... darr... in loc sa faci stanga tu faci dreapta catre un alt Dead End. Fratele cel mare isi da face palm cu piciorul. Nu mai are rabdare cu tine caci trebuie sa te astepte sa-ti deschida usa de la garaj sa intri sa parchezi si intre timp el se uita la femeile ce il asteapta in fata desk-ului.
Te vad.
Lucrezi in cladirea adiacenta. Aia publica. Aveai treaba in zona asta si ai zis ca e jmekerie de tip sefa de CAP sa parchezi "la munca". Dar uite ca te intorci si descoperi ca "la munca" au tras obloanele si masina ta e in parcare iar pisatul ala e access card functioneaza la ghid-usile dinauntru. Afara e doar un plastic inutil. Dar e ok, vino la mine la Condo. Eu oricum stau si nu fac nimic toata ziua si adoooor sa alung plictiseala conducandu-te prin coridoare lungi catre parcarea din cladirea in care n-am nici o treaba si nici un interes.
Nu exista prag de IQ in viata. Viata e simpla, ca altfel foarte multi nu ar rezista. Ma racoresc la gandul ca si daca se cerea un prag ridicat la IQ pentru a face copii eu tot ma nasteam. What about you, cois?

Ur a weinner

Ur beautiful, no matter what they saaaaay....
Am mai amintit pe aici de concursul ala de la Tim Hortons. Inca sper, ma gandesc... Ii vad pe astia ca se bucura la o cafea sau o gogoasa. WTF, sunteti politisti? Hai cu teveurile 3D, cu o Camry... macar o camera foto. Ma duc intr-o zi la Timmy si platesc cu bucata de pahar castigatoare. Peloponeza ma priveste surprinsa in ochi. U WON!! Cam stridenta reactia pentru doar doua cafele. Dar peoloponeze e de alta parere si apasa pe un buton mare de plastic alb si o voce anunta: You're a winner!!! Ba du-te mai incolo... De ce ai facut asta, o intreb amuzat. Because you won!Da? pai mai da-i o data. Si a dat. You're a winner!!! ASA se construieste o mentalitate puternica, de invingator.
Inainte de faza asta ne luasem la cearta cu un mos, in parcare, unde locuim. Il vazusem dand din maini si clatinand dezaprobator din cap asa ca am oprit sa vedem ce s-a intamplat, dom'le. Cica sa mergem mai incet, ca it's not a race. O arde rasist mosul. Cica sa mergem mai incet ca e curba aia si poate accidentam pe cineva. L-am intrebat daca realizeaza ca sunt niste oglinzi acolo foarte eficae pentru chestia asta, sa vezi dupa colt. El imi zice ca nu trebuie sa act smart. Eu ii spun ca-cum vine asta... pai daca sunt smart, ce sa fac... sa fac pe prostul?
La munca, alta zi superba. Vine unu si ma anunta ca a venit pentru petrecerea lui Barabas. Nu se potrivea nici numele, nici apartamentul nici ora de incepere a petrecerii. Mosu era in spume ca nu-l lasam sa intre fara sa verific unde trebuie sa mearga. Pana la urma si-a scos o legitimatie de la nu stiu ce minister sa-mi demonstreze ca e 'entelectual, sau ceva... deci nu minte si nici nu e senil. Discutia aluneca periculos si a trebuitsa explic pe ton apasat ca nu am zis si nu am sugerat aceste lucruri. Cateva ore si pahare mai tarziu a venit sa-mi spuna ca el nu stia ca residentul se recomanda cu alt nume p-aici. Ashea... si vina mea unde-i? Muje!
Duminica am fost la film. Titanic in 3D. Cum remarca un imbecil: nici in 3D nu au vazut icebergul. Dar cum remarcau aici niste 'izde pr'aste, putini stiu ca Titanicul a existat pe bune si ca multi oameni au aflat de unde-si ia Moise berea. "Gheata-n pahar? NU, iceberg la prora!" A trebuit sa o ardem batraneste cu niste pustoaice in spatele nostru caci chicoteau de parca se uitau la pula. Nu ma deranjeaza sa vorbesti la film, atata timp cat ai comentarii destepte si ma faci sa rad... dar cand chicotesti aiurea-n tramvai... esti doar zgomot. Ce e de cacat la film e ca bei suc la greu si te taie cate o pisare de innebunesti. Si o tii in tine si astepti sfarsitul filmului. La gata te imbulzesti la toaleta impreuna cu fratii tai de suferinta. Aliniat la pisoare cu ei, aproape iti atingi coatele... si cacatul ala de pisat nu mai curge... siii staaaaiii sa vina... That awkward moment...
Subsemnatul cu autograful mai jos pe pagina a fost la optometrist. Nu, nu e ceva mai tare decat saptemetrist sau mai slab ca nouametrist. E ala de iti baga lumina-n ochi si iti spune ce dioptrii sunt compatibile cu privirea ta de vultur plesuv. Nu vad bine la departare. Am remarcat asta mai demult cand mergeam cu masina si eu citeam ultimul pe borne cati kilometri mai sunt pana la destinatie. Optometristul asta e cel mai pe pula lui okios ce l-am intalnit. Un ochios cu vrajeala de Ferentari. Orice explica, isi intarea primul argument cu alte 2 sau 3... dand impresia ca-si cunoaste la perfectiune meseria... sau macar a fost tocilar si a memorat tot manualul de Optometrie. Tre' sa port niste funduri de borcane: 100 cu 75. I see dead people...
La doctorul de familie ne-am intalnit cu o cunostiinta... un romanache. Il cunoscusem prin natura meseriei noastre si am vazut ca e un carnat. Iar acum s-a bagat in seama si chiar mi-a cerut numarul de telefon. Ce tupeu pe flacau sa creada ca noi ne-am antura cu el. WTF?!! Pai la ce pedigree avem... parol!!
Dupa doctor am fost la Costco. Azi a fost intr-adevar pe baza de romanaches. Dar sa nu o iau inainte cu povestea. Ma invarteam in Costco pe la haine si vad o scena ce o detest. Sunt multe feluri de a-ti stirbi imaginea de mascul feroce si independent, opusul imaginii de "baiatu' mamii". Un fel este sa ai pe la 35 de ani si sa stai statuie ca nevasta-ta sa masoare pulovere sa vada daca iti vin bine. Si sa nu credeti ca era imbracat ultima moda din almanahul de hipsteri gay, sau ceva. Era imbracat anost... sters... Oricum el arata a intelectual fin, ca Daniel Roxin, ala ce a produs documentarul cu Dacii. Hainele sunt doar sa-ti tina cald, sa-ti acopere goliciunea trupeasca... duda e in intelect... lacunele de cunoastere sunt adevarata goliciune... ete pula! N-am inteles niciodata de ce nu poti fi si fin intelectual si finut imbracat. Se exclud?
In fata mea la casierie era un alt romanache cu ma-sa, probabil cumparaturi de Pasti. Romanachele avea in picioare cea mai de cacat incaltaminte de la sandale cu sosete albe incoace: Crocs! Crcos se vor un fel depulancursisufletunrai, combinatie intre slapi si papuci.

In filme, cel mai prost imbracat ever tre' sa fie Seinfeld. Seinfeld in serialul lui a fost de-a dreptul agresiv cu camasile ce semanau cu tapiteria de la restaurante, camasile de blugi sau gecile pana in talie si cu maneci ce pareau mereu prea scurte.
La iesirea din Costco, acolo unde verifica aia ce ai cumparat- alti romani. Erau exact in sptele meu si i-am auzit vorbind. EL era nemultumit ca cheltuisera prea multi bani, ca ea a tanjit la nu stiu ce juice. Ea zice ca puteau sa ia mai putine oua, sau ceva. Dar EL, barbat adevarat, ce nu se lasa imbracat de nevasta-sa, raspunde (urla): "Taci fa, in mortii ma-tii... ca-i bag pula-n gat lu ma-ta!"
UUUUUUUUUUUUUUUUUUaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Superb! Am pufnit in ras instantaneu si m-am intors sa-i vad, ca mi-au devenit dragi. Pe la 60 de ani amandoi. El, cu mustata puternica si ochelari... EA, cu o fata ofilita de white trash.
Acum, inapoi la munca. Cu astia de isi exerseaza swingu-ul la golf in lift. Cu astea de merg sa faca dus in vestiarul Gym-ului din bloc sa economiseasca apa in apartament. Cu bogatanii astia cocalari ce se dau in stamba cu ce apartament au si in ce bloc, dom'le dar se fut in cur fara vaselina cand trebuie sa plateasca $100 in plus pentru Security Guard pentru petrecerea lor de fite si prefera sa nu mai tina petrecerea caci e prea scump. MAAAAAAAAAAAAAAAAAARRRRRRRRRRRJ! Mars!

But we're all weinners... oh, sorry: winners.

Se-ncalzeste

Mai da-o-n sloboz de iarna. M-am enervat ca acum 2 zile am realizat cu adevarat ca e deja Martie si ca ma obisnuisem prea tare cu temperaturile astea scazute. Dar, asa cum bine zice bucuresteanu "dupa" strada: ia mai da-o decat in sloboz de iarna. Da' uite ca vine si ucrainianu ce imi da Starea Vremii de fiecare data cand vine acasa de la munca. Verdictul lui e "Spring". Da, dar si alta data spunea ca e de bine si apoi nu era. Nu o data a venit ud ciuciulete pe bicicleta. Cadou de Craciun a lu' varu Gonzales a fost bilete la Raptors vs. Magic. A luat mai scumpe, deci si locurile au fost nu neaparat mai bune ci mai aproape (vezi foto)

Pacat ca baietii au fost ca de obicei si au pierdut. Oricum daca nu acum atunci cand? Ma refer exact la opusul uzitarii normale a expresiei. Deci daca nu acum sacrifica sezonul pentru o sansa mai mare la loteria recrutarii, atunci cand? Sezonul e scurt. Bargnani, vedeta echipei, a fost accidentat foarte mult timp. E perfect. Tank Nation approves! Pana una alta, sa vad un meci NBA live are acelasi farmec aparte. In general sunt atat de ralaxat incat ma poti suspecta ca tarai un bong fumegand dupa mine. De aia m-am si surprins cat de tare m-a enervat Superintendentul azi. Am sunat Vineri sa raportez ca s-au futat usile culisante de la dulapuri si ca nu mai are Maintenance Request Forms. Cica sunt pe vine. Azi l-am sunat din nou sa vad daca au vinit. N-au vinit. Pai si atunci cum facem? Cica ce, e urgenta? Unde ma cred, la Condo? Ba sa-mi trag pula prin rasa ma-tii. Atat de tare m-am saturat sa imi faca astia un favor ca le dau 1000 de parai sa traiesc acolo. Acum sincer, suntem noi oameni rai ca ne dorim sa-l vad si pe el si pe Manager ca cer banii de operatii la copii pe Facebook? Ca daca ma cunosti indeaproape stii ca nu imi pasa de tine abso-fucking-deloc. Deci nu ma poti suspecta ca iti vreau raul din rautate. Dar meriti. Meriti fiindca esti un lindic amorf ce se crede Vladmir Putin. Poate am fost prost eu cand am fost Superintendent si imi faceam treaba constiincios dar mortii tei, marrine... tu faci ciocanu mare pe banii mei... literal, pe banii mei, si incerci sa ma convingi ca asa e bine. Muje... Abia astept sa-ti dau Like pe Facebook cand ceri bani pentru copii. Se simte ca nu m-am enervat deloc? Iar ne gandim sa ne mutam. Iar nu ne mutam. Eh, viata, nu? In general rutina. Mai sunt si variatiuni. De obicei variaza problemele. Vorbeam azi cu Claudia si gandindu-ma mai bine am realizat ca eu ori umblu in cercuri de oameni cu probleme, ori toata lumea are probleme. Si eu zic ca toata lumea are probleme, caci eu nu ma invart in cercuri, eu ma invart in patrate. Citeam azi d-ale mele si uite cum alatur aici doua stiri: Grecia aproape de faliment si Gregory Klump, CREA’s chief economist. Foarte pe scurt: Europa strange tare din cur la fiecare scadenta a Greciei iar Economistu-sef de la Canadian Real Estate Association spune ca “So long as the European debt crisis is contained and a global economic recession avoided, low interest rates will support Canadian home sales and prices. Recent trends are reassuring, but interest rates remaining low for longer will doubtless keep the Canadian housing market under scrutiny for signs of overheating.” Sa nu se inteleaga cum ca vreau sa fiu ala ce ranjeste fericit in mijlocul ruinelor. Eu imi doresc pace si prosperitate. Dar mai vedem.

Aberatii de sfarsit de saptamana

Azi nu stiam la ce meci sa ma uit. Se juca Milan- Juventus si Lyon-PSG. Ma uit la fotbal de foarte multi ani cu aceeasi placere. Am niste echipe pe care le sustin: Steaua, Barcelona, Juventus, Arsenal, PSG, Bayern si Benfica. La pol opus, nu suport Dinamo, Real Madrid, Rapid, CFR Cluj si Man Utd. Am inceput sa ma uit la Milan- Juve pentru ca... incepuse primul. Dar apoi m-am sucit la celalalt meci. PSG a condus 1-0 pana prin minutul 35 cand a venit unu la mine la desk care a stat cam 5 minute. Cand am dat iar la meci m-am frecat la ochi: 3-1 pentru Lyon! Ba, cum plm? Nu ma uitasem eu bine la scor? Veirific pe un site si vad ca EXACT in alea 5 minute cat a venit cois ala Lyon a marcat de 3 ori. Daca sunteti microbisti stiti ce de cacat e sa te uiti 30 de minute la un meci si apoi sa te duci sa te pisi si la intoarcere ai ratat toate golurile. Un meci superb pana la gata. Scorul a evoluat 3-2, 4-2, 4-3 si apoi 4-4 in ultimile secunde, cand si portarul lui PSG adulmeca pe langa careul advers. Iar la munca. O saptamana lunga si obositoare caci am lucrat pe ture de dimineata alternate cu cele obisnuite 16-24. Plus ca am lucrat si Luni. Dar vine weekend-ul. Sper sa fie ok. Fratele Lip compusese o oda in centimetru antic si de demult si spunea despre faptul ca nici un evreu nu a murit in turnurile gemene la 9/11, ca au fost anuntati ca va fi cu nasoale. Inca de acum multi ani am respins ideea ca fiind retardata. La nivel logic. La orice nivel. Azi am cautat sa vad ce e pe internet despre asta. Cifra e pe la 400. Nu exista o cifra exacta din diferite motive... datele sau adunat din alte rapoarte privind victimele, ce vizau alte statistici... deci erau indirecte. Nu exclud ca cine trebuie... nu a fost la munca. Dar daca am ajuns sa cred ca aia care n-au jena sa omoare milioane si zeci de milioane de oameni au dubii fata de cateva sute de co-religionari... hai las-o-n pula goala. Am catalogat mitul asta drept mit imediat ce l-am auzit. Alte cacaturi muuuult mai importante s-au intamplat in ziua aia... iar asta nu e unul din ele. Poate cunoasteti asa zisele teorii despre 9/11 dar cea mai de cacat explicatie e aia despre Flight 77 care cica a lovit Pentagonul. Ala e cel mai dubios dintre toate. Uite filmuletul aici. Nu trag concluzii eu, cine nu stie deja si vrea sa dea o geana... macar vede pentru el. Am divagat prea mult, voiam sa ajung la altceva. Am tot observat discutand cu canadienii ca sunt ca femeile. Nu inteleg deloc legatura incestuoasa dintre cauza si efect. In general nu-i intereseaza nimic din restul lumii pe principiul nu ma afecteaza-nu ma intereseaza. Asta merge pana dai de mine, debilul. Ca pe mine ma enerveaza sa vad ca te strambi cand citesc stiri despre Iran si ca sunt ingrijorat ca se pregateste razboi... sau despre situatia din Grecia. Sau despre datoria superba a Statelor Unite ale Suei. Stii de ce ma enerveaza?... ca apoi te plangi ca s-a scumpit benzina, s-a scumpit mancarea, economia merge greu, e cam greu cu locurile de munca, etc. Efectul se simte, nu cois? Dar cauza nu e pentru intereseul tau, nu cois? The Leafs need to trade for a goalie asap. Asta e mai important, nu cois? Stai linistit cois, stiu cine esti si ce ai in cap. Nu astept de la tine mai mult decat stiu ca esti in stare. Doar o ard retoric sa par intelectual si jurnalist, gen. Diseara vreau sa ma uit la Hugo, caci s-a intamplat sa-l cunosc pe ala de a filmat tarasenia. Bagam Seinfeld la greu. No soup for you, cois!! In rest, documentare de pe un site bun bun. ( http://topdocumentaryfilms.com ). Au documentare sa satisfaca toti muschii. Deci ce vrea mujkiu tau. Eu am inceput si continuu cu Through the wormhole. Taica Morgan Freeman e gazda documentarului. Documentarele sunt superbe si aduc ceva nou. Se expun teorii care contrazic stiinta oficiala in probleme considerate "batute in cuie". Doar ca teoriile acestor oameni nu pot fi demonstrate ca gresite din cauza ca au logica si chiar si suport. Plus ca multe chestii abstracte sunt explicate cu grafica de calculator si chiar imagini reale ceea ce ajuta enorm la intelegerea de lucruri complexe. Yep, asa e.

Devreme rrrau

Datorita unor detalii irelevante aici a trebuit sa lucrez ieri de la 10:00 la 20:00 si azi de la 8:00 la 16:00. Am ajuns sa realizez cat de obisnuit sunt cu programul obisnuit datorat obisnuintei de a avea acelasi program mult timp. Am avut totusi noroc ca de ceva timp ne-am schimbat programul si desi ajungem la 00:20 acasa de la munca, ne culcam pe la 1 si ceva. Deci am reusit sa dorm cateva ore vitale. Alta data eram distrus cand trebuia sa acopar o tura de dimineata. Eram obisnuit sa ma culc pe la 2-3... Nu mai fusesem de mult cu TTC dimineata. Azi si ningea din greu dar nu era frig. Am avut noroc, am prins loc si m-am pus sa motai in ritm de rap romanesc. Adica asa cum imi place mie. Pe la jumatatea drumului soferul ne da jos si eu nu intelegeam de ce... caci eu aveam in urechi rap romanesc (asa cum imi place mie). Tot nu stiu de ce, dar rumunu ne daduse jos, si langa era alt autobus din ala Express in care ne-am urcat cu totii. N-am mai prins loc sa stau jos. Pentru prima data am mers si eu cu un metrou din ala nou nout. Arata bine. Doar ca daca stai in zona usilor, in mijloc, nu ai de ce sa te tii. Noroc ca-s de gen masculin si m-am prins de propria pula, sa nu cad cand ma zgaltaie. Plus ca daca te zgaltaie cum trebuie obtii si placere trupeasca... nu e combinatia asta superba? Un fel de perpetuum mobile erotic? La munca e dubios de dimineata. Sunt unii pe aici pe care eu ii vad rar pe tura mea obisnuita. Sunt angajatii constructorului cladirii, cladirea fiindc inca sub warranty. De la 8 la 9 o freaca in fata deskului. Discutiile ma scot din minti. Ii dau o cheie lu unu si el imi zice: Spasiba. Nu's rus dar e still ok. Nu esti rus?!! Iugoslav? Hai baga mai la Nord. Eh... geografie. Rumunija. Romania?!! Vezi tu, cu voi romanii nu stii niciodata, cand vorbiti limba voastra nu stii, o fi italiana?... Daaaa, suntem sneaky like that. E ca ungureasca... Nu amice, nu e ca ungureasca. Yes it is. No it's not. You should know cause you speak it. No I don't. WTF? Apoi a plecat. Superintendentul a ramas. E evreul ala de 70 si ceva de ani. Asta primeste pensie de la Statul German, Statul Austriac, pensie canadiana si mai si munceste. Ba are si firma de strans fier vechi. N-are bani. Baaa, si nu-i mai tace gura. Radeam intr-o zi cu colegii mei ca ne-am amintit de unele faze cu el. Ca spune acelasi banc de 10 ori aceleiasi persoane. Ca acum un an era constipat si s-a fortat atat de tare sa se cace ca si-a pierdut cunostiinta incat a cazut de pe veceu si si-a dat cu capul de chiuveta si a facut comotie. Si asta era povestea lui. De la ce a mancat de s-a constipat si pana la cat de tare s-a fortat sa se cace. Nu putea sa zica: in timp ce faceam un pas mic pentru mine, un pas urias pentru omenire... am alunecat si mi-am dat cu tampla de bibilou' cu pescarul chinez. Ieri, cum am lucrat iar de zi mi-a povestit cam 3 chesti... de 3-4 ori fiecare. Cum a gasit el un dresser "in mint condition" in Recycle room si il da el lu partenerul lui de afaceri. De fapt eu l-am gasit si am notat si in raport, ca nu ai voie sa lasi mobila in Recycle room. In general Superul se caca pe el cand lumea lasa chestii acolo si noi nu ne dam seama. Dar daca e "mint condition" il gaseste EL... si e ok. Adevarul e ca am gasit si eu 2 chestii cum cateva saptamani. Dupa cum urmeaza. Claudia ma tot batea la cap sa mergem la Canadien Tire sa cumparam o scarita din aia cu 2-3 trepte. Eu tot insistam ca nu avem nevoie. Cateva zile mai tarziu vad niste okiosi imebcili carand juma' de IKEA in Recycle room. Ma duc mandru intre ei caci suma pulelor lor nu face cat a mea si le-am explicat ca nix tra la la. Dar ce sa vezi! Printre obiectele de acolo era si o scarita cu 2 trepte din lemn, marca IKEA. Brusc am dat-o la impreteneala cu fratii mei okiosi si am obtinut marfa. Ajunsi acasa citesc pe eticheta: Made in Romania. Bai, DA DA DA! se simtea la degete cand o caram.. lemn romanesc... simteam o legatura familiara... cacui lemnul e din codru... codru e frate cu rumunu... iar eu sunt rumun. In saptamana urmatoare... am descoperit ca Tigrutza a halit din cablul de la lampa de langa birou. Stinge lampa si ia-o-n gura. Cateva zile mai tarziu... hop, uite lampa. Mint condition. Azi deja mi-a spus de 2 ori ca a gasit un dresser, mint condition. Cica e pentru fiica lu partenerul lui de afaceri. Dar aia e pretentioasa , tre' sa vina sa vada marfa prima data. Si chiar acum il suna asta pe tovarasul lui: unde-i fiica-ta? Pai vine diseara sa vada dresseru. Cum diseara, ca io lucrez pana la 4? Pai nu-i la tine acasa? NUU, e la mine la munca. Superb! LE: Doua persoana la mine la desk. Una zice: Nasty weather out there. Eu: from where i stand it looks like a post card from the Caribbean islands. Celalalt isi da ochii peste cap: The Carribean islands... right!...

Iluzia lui 2012

Nici nu am terminat bine de postat precedentul articol ca un cuplu de canadeji cu care mai stau de vorba vine la desk. Ea e la masterat, 3 zile pe saptamana dar Miercurea baga 12 ore. Si era obosita. El face o observatie ca si eu intentionez sa incerc la scoala. Da, asa e. Dar din Septembrie. Apoi fac precizarea ce-i bulverseaza: "dar o sa vad ce se mai intampla caci 2012 va fi one funky year". Evident el ma intreaba "de ce?". Raspunsul e evident, e in jurul nostru. Dar ei au lentile Zeiss la ochelarii lor de cal. Totusi, el e doctor si mai citeste un ziar nu ca noi garzii, care balim la fata de pe antepenultima pagina. "You mean the posibility of a war?" Ba cois, nu numa' asta... dar tie ti se pare ca economia merge bine? "Economy is reviving." Ba cois, daca tu zici... asa o fi, dar pe ce te bazezi? A ezitat o clipa si a inceput sa rada. Asa ma gandeam si eu. Azi citeam un articol dspre datoriile americanilor de rand. Datoria insumata a studentilor ce au luat imprumut pentru a face scoala ar fi de 1 triliard! 1000 de miliarde! Unul din colegii mei a terminat facultatea anul trecut. E inCA COlegul meu. Intre timp trebuie sa plateasca imprumutul. Parca 26 000 a luat. Las' ca-si scoate el parleala. Se pare ca doua treimi din sutdentii ce termina facultatea si-au luat imprumut iar un sfert din acestia au imprumutat banii de pe credit card, la dobanzi superbe. Anul acesta bancile scolii sunt pline, la fel ca si anii din urma. Doar ca economia scartaie si astia vor intra in piata muncii in curand. Si tu te uiti urat la mine cand iti spun ca am dubii daca sa ma duc la scoala sau nu anul acesta? Mai amintesc evidenta: taxa scolara nu e totul caci mai trebuie sa si traiesti intre timp. Dar sa revin la Dom Doctor si logodnica. Dintr-una-n alta ajungem si la ACTA si SOPA. Vorbim si de noile pasapoarte cu amprentare. Ea nu e de acord. Lui nu-i pasa. El e din ala caruia nu i s-a intamplat niciodata nimic si a ajuns la concluzia ca asta se datoreaza faptului ca el e un bun cetatean ce nu are nimic de impartit cu nimeni. Dupa cuvintele lui: ce-i pasa lui ca au aia amprentele. Cu ce-l deranjeaza pe el. Ca el nu face nimic rau. Pai tocmai asta e, ca daca tu nu faci nimic rau nici nu e nevoie sa aibe amprentele tale si asta ar trebui sa te revolte. I-am explicat parerea mea, cum ca ti se iau din libertati putin cate putin. Cea mai buna analogie ce o pot face este imobilizarea lui Guliver de catre pitici. Fiecare franghie luata separat nu ar rezolva nimic dar cand esti legat cu sute sau mii de mici sforicele, se schimba treaba. La prima vedere ai impresia ca ai destula forta sa rup atele alea iar apoi te trezesti limitat in miscari ca un coi sub toc. Citisem un articolas preluat de romani si ratacit pe Facebook cum ca "oamenii de stiinta" (ce fel de stiinta, cois?) lituanieni au facut un studiu si au descoperit modul in care putem fi fericiti. Fara sa fie vreun soc pentru mine, lituanienii astia stiintifici au descoperit ca oamenii fericiti nu au asteptari sau aspiratii inalte. Ele doresc doar ce stiu ca pot obtine in timp ce oamenii nefericiti au dorinte si asteptari nerealiste. Evident a comentat unu si a involburat apele: "Pare un fel de indemn la mediocritate... Daca omenirea s-ar fi ghidat dupa acest gen de fericire dintotdeauna, ne-am fi complacut cu totii intr-o stagnare perpetua si n-ar mai fi existat progres. Ce este adevarat din citat este ca trebuie sa-ti cunosti limitele si sa visezi within your limits. Diferenta este ca limitele unora sunt mai sus decat ale altora." Eu am raspuns asta: "asta nu e un indemn catre mediocritate caci tipul acesta de fericire e pentru cei care sunt in mod natural asa cum descrie articolul... tu daca iti doresti sa devii asa, automat ai un tel poate de neatins daca firea ti-e diferita.plus ca articol descrie un fapt... ASTIA sunt aia fericiti... pentru ca asa sunt ei, nu pentru ca asa s-au fortat sa devina. plm". Reiterez ce am spus. Promisesem sa-i raspund lui Tzipi la commentul de la postarea mea anterioare: "Numai prostii sunt fericiti pe lumea asta. Insa unii, insista in mod deliberat sa-si mentina stare ade prostie, cautand sa vada doar partile pozitive, iar alea negarive si le ascund sub pres. Ca sa-si mentina lumea lor curata si roz ..." Eu zic ca numai prostii pot fi fericiti TOTAL pentru ca le vine nativ. Astia care ne mintim singuri (intr-o mai mica sau mai mare masura) suntem de alt soi. Fericirea noastra poate fi si ea pura doar ca e construita pe fundatie falsa si se va prabusi des. Eu personal, voi cauta prin orice metoda sa imi mentin echilibrul psihic. I will walk the walk and talk the talk. Echilibru inainte de toate caci nimic bun nu iese cand cazi in extreme. Presimt ca 2012 va fi un an bun...

Frumos ca cascada Niagara

Saptamana asta a trecut repede dar a fost plina ca sacul lui Mos Gerila. Miercuri a fost 1 iulie... data la care, in 1867, Canada se unea mai abitir decat vecinii de la Sud. Drept urmare era zi libera, asa cum iubeste romanul. Canadienii astia nu au adoptat calendarul ortodox unde e superoferta de sfinti si sarbatori religioase legale. Era mai bine in Romania.
Marti seara, cand Claudia a venit de la munca, am mers la romanasi sa facem planul de bataie, caci Vineri voiam sa plecam la Niagara. Am cautat cazare la motel... apoi am decis sa mergem cu cortexul, ca e mai ieftin... dat fiind ora inaintata nu mai era nimeni sa ne faca rezervare asa ca a ramas pe a doua zi. Am jucat iar biliard apoi am plecat cu pas intins spre casa. Planul domestic al familiei Varahil era ca de 1 Iulie sa mergem sa facem arogante si sa privim pe toata lumea de sus... din CN Tower. In urma cu cel putin o luna de zile, fiind la Fairview Mall ne-am impiedicat de o oferta la Turn... biletele erau la jumate de pret. N-am ezitat! Cu biletele in buzunar si cu ziua libera in fata noastra mai asteptam si vremea sa coopereze. Dupa ce Don'soara Vreme s-a codit ca Virginul de 40 de ani, a decis ca va lasa norii doar in zona de la nord de Downtown... ca sa nu strice view-ul din Turn. S-am plecat sa colindam. Mai cu GPS-ul, mai cu instinctul de calauza catre tarile din Spatiul Schengen, am reusit sa gasim o parcare in apropiere de Turnul de Veghe. Acasa, ne-stiind daca mai plecam sau nu plecam, plecam sau nu plecam, plecam, plecam, plecaaaaaaam! - n-am apucat sa mananc decat cereale cu lapte. M-am infipt repede la o toneta cu caini fierbinti. Apoi am luat masa in oras intr-o prezenta selecta: sotia mea Claudia si boschetarul ce doarmea pe banca la cativa metrii de noi. E plin de boschetari in Downtown. cand ne-am intors de la turn, ne-a mai interpelat unul: I'm not a bum... I just need some change... N-AM, PLEACA!
Si am urcat in turn. Am belit ochii. Evident ca am uitat binoclul acasa, desi sor'mea mi-a spus sa-l iau. Merita sa mergi in turn. Nu numai ca urci la o inaltime considerabila... dar ai si ce vedea. CN Tower e foarte aproape de malul lacului. Inspre nord e orasul iar inspre sud e lacul. Iar lacul e indeajuns de mare sa nu vezi malul celalalt si sa-ti dea senzatia de Mare. Si are si apa verde spre albastru. Nu e rau deloc.Asa cum ma asteptam, Claudia a vrut sa urcam pana sus. Am mai paltit $8.93 de persoana si am luat liftul... pana "sus". "Sus" am putut sa facem un tur de orizon. Acolo mai jos n-am putut caci era restaurantul, in partea dinspre lac. Urmatorul pas a fost... pe sticla. Am coborat la Glass Floor unde poti merge pe un geam termopan si sa vezi pana jos. Geamurile sunt rezistente caci un card de copii sareau ca dracii sa vada " daca se sparge"... evident copii premianti "cu coronita" in clasele lor. Cu ochiul maro contractat am basi... pasit pe sticla sa ma trag in poze. Zambetul din poze e evident fals ca la o intalnire intre politicieni caci nu-mi ardea de zambit. Ne-am facut curaj unul altuia si ne-am pozat "sa ne vedem si noi si sa se vada si jos". Am observat foarte multi chebecosi (am avut ocazia sa spun si juma' de fraza in franceza mea ce m-a calificat pentru emigrarea in Quebec). Si foarte multi hispanici. Surprinzator de putini ochiosi. Probabil cu ochii lor mici, de vultur, nu vad bine view-ul.
Apoi am luat liftul sa coboram "in jos", vorba poetului care nu a pleonasmat ci au inventat criticii literari o "jmekerie poetica" sa-l scoata din cacat. En lift e un sa o angajata care au aceleasi intrebari sau poezii... si eu n-am chef sa le raspund stiind ca ei fac acest drum de sute de ori pe zi... Stiu ca daca ma intreaba "How was it?"... nu-l intereseaza cu adevarat... dar se gasesc destui sa ii raspunda.
Am recuperat masina si am decolat catre Cineplex Odeon sa vedem filmul Transformers: Revenge of the Fallen. Murphy e un mujist cu diploma caci am ajuns exact intre orele de difuzare si a trebuit sa mai asteptam o ora jumatate. Claudia si-a luat un caine fierbinte iar eu mi-am luat fise la jocuri. Am descoperit panourile de basket si m-am cufurit de placere. Security guy, un tigan, s-a simtit in forta stiind ca white men can't jump si m-a provocat. Evident l-am batut desi mingi mai proaste ca alea n-am intalnit nici in sala de sport a Liceului Economic din Resita. Apropiindu-se ora de incepere, ne-am grabit sa prindem loc la geam. Tiganul securist ne-a pus sa stam la coada (eram primii) in spatele semnului cu "Please wait behind the line". S-a jucat cu draq caci noi eram obositi si era sa-si ia croseu de la Claudia. Filmul ne-a placut la maxim. E plin de pac-pac! si de booooom! in timpul filmului Eneida ii scrie Claudiei pe Mess si o anunta ca nu au facut rezervare pentru camping la Niagara. Claudia s-a enervat atat de tare ca a inceput lumea din sala sa ne arunce priviri incarcate de repros. Serenity now! si-a impus Claudia si am enjoyt filmul. Enjoyt... de la verbul romglezesc "a enjoyi".
Dupa film am sunat romanasii... discutiile au escaladat si excursia la Niagara s-a cancelat.
Joi... la sentimente mai bune... ne-am impacat... excursia a redevenit de actualitate. Numai ca nu mai plecam de Vineri ci de Sambata dimineata si vom sta la motel. Matei n-a mai dat gres si a facut rezervarea. Vineri pe la 6 ne-am rendez-vous-it cu romanasii in oras si ne-am plimbat pe la magazine. Ne-am intors la Barlogul Lupului sa ne facem bagajele caci urma sa dormim la ei sa putem pleca cu avant mai mare dimineata. Am instruit pisoaiele sa fie cuminti si sa nu faca draci... prea multi.
Ne-am trezit la 7 dar am plecat pe la 9. Evident ca am uitat GPS-ul acasa iar motelul ala avea picioare si se pitesti prin ploiesti de noi. Internetul pe Blackberry-uri nu mergea cum trebuie asa ca am renuntat si am parcat masina. Conform planului, Sambata mergeam cu vaporul la Niagara iar Duminica la MarineLand. Am debarcat fetele la casa de bilete iar noi am mers sa parcam masina. Cand am ajuns ne-a cazut moralul pe jos: era o coada imensa. Ciudat, coada nu era la bilete ci DUPA ce luai biletele, la imbarcare. Dat fiind numarul de persoane... coada inainteaza destul de repede. APOI TE URCI PE VAPOR. Imbracat cu pelerine de nylon, ultima moda ranjeam ca idiotii si faceam poze la foc automat. Claudia ocupase locuri la etajul vaporasului, la margine, pe partea spre USA ale Americii. "Fa-mi poza aici." "Da, sa-ti fac si tie." "Nu mai filma cu zoom". "Tine aparatul drept." "Ce fatza are ochiosu' asta.""Vezi ca-s niste romani in spatele nostru" "Ma doare-n poula". Banuiam ca e roman. Ma intorsesem o data si vazusem unu' cu mecla de carpato-danubian-pontic privindu-ma "aparent dezinteresat".
Calatoria cu vaporasul e muaaaarfa rau. Cu aburii aia grosi si cu apa ce pisa pe tine... cu viiturile alea ce se pravalesc de sus de pe deal... e misteaux! Io fi placut si lu "romanul ala din spatele nostru" sau s-a uitat doar la noi?
La gata era aproape 6 ceasul. Am luat masina si am plecat sa gasim motelul. Dupa ce l-am cautat jumate de ora la mama dreaq... Blackberry-ul a inceput sa isi faca treaba si am gasit locul. Camera era asa si-asa... dar fara sa stie, Matei rezervase o camera cu 2 paturi si cu... jacuzzi!!! De culoare lolo, in forma de inimioara. Mai relaxata, lumea a inceput sa mearga la WC. Eu NU! :(( Eu NU!
Claudia a adormit. Eu m-am bagat langa ea in pat si mi-am luat knock-out. Matei la fel iar Eneida a stat pe internet. Am dormit 3 ore. Ne-am trezit ca dupa 12 runde-n ring cu Bute. Hai prin oras... sa facem poze la Niagara! Dar eu aveam alt plan... eu aveam ceva pe... suflet. Mi-am luat un Tim Horton's si am luat loc pe banca in fata Rotii Albe, la walking distance to the Washroom. in fata noastra era o statuie de bronz a lui Elvis. Dar statuia se misca... era unu care dadea margele daca il ajutai cu $2. Atat de bine era facut carnatul, incat venea lumea si se chiora la el sa vada daca e viu. Carnatul statea nemiscat, cu mana pe microfon... apoi se misca incet cu gesturi de robot sporind curiozitatea blondelor. Lumea cotiza indemnizatia, lua margelele si se poza cu Regele. Plin de americani prin Niagara Falls. Cam putin ochiosi. Matei e de parerea ca ochiosii erau in cazinouri. asa o fi! Cafeaua Tim Horton's nu a avut efectul laxativ scontat asa ca am renuntat si am plecat injurand in gand convins ca ma va apuca pe undeva pe unde nu e nici un WC. Cacat!
Primaria Niagara Falls cred ca facea economie de energie electrica caci nu era aprinsa instalatia de brad ce lumineaza noaptea Cascada. Dezamagiti ne-am indreptat spre motel cand... observam un cuplu pe 2 scaune si un desenator ochios ce le desenea meclele. Si fiindca meclele din desen aratau leit cu cele de pe scaun... si fiindca nu am inteles corect pretul desenului, ne-am pus la rand sa ne facem si noi. Primii, romanasii, iar dupa jumatate de ora, eu si Claudia. In apropierea noastra era un club de unde se auzea muzica lui Michael. Si trecea multa lume. Si lumea era plina de glume: "Some ugly motherfuckers you're schetching there! I'm just kidding, you're beautiful."
"Smile, for fuck's sake! You're getting' your picture done!" Suge-ti muje cona sangre!
La plata.. era $45 cu tot cu rama... nu $25 cum am inteles noi initial. Dar a meritat... sau nu. Fetele nu au fost multumuite caci le-a facut prea grase la fata. Acum trebuie sa-mi cumpar creion si sa incerc sa repar.
Pe la 2 si ceva am ajuns la motel. Am dat drumul la robinet sa se umple jacuzziul si ne-am bagat la fiert. Fara sa ne dam seama s-a facut 5 dimineata. ne-am bagat la somn in pas alergator. Check-out-ul era la ora 11. La 10 ne-am trezit pe rand, am facut dus si am curatat camera. Satui de burger si alte alea ne-am oprit la un Subway, in drum spre Marineland. Ne-am luat cate un sandwich "lung de un picior". In mod evident nu am reusit sa le terminam si am luat restul cu noi, ca backup. Un bilet la Marineland e $43.55. In curand aveam sa ne dam seama ca merita. La inceput pare slabut si dezamagitor. Apoi insa am mers sa vedem balenele ucigase Orca. Show-l chiar incepea. Orcile nu se omoara cu salturi spectaculoase dar sunt dresate sa bata apa cu coada si sa ude pe toata lumea ce nu se tireaza la timp. Orci erau si pe uscat... am sa atasez poza la sfarsit.
La 1:45 incepea spectacolul cu delfini. Am fost incantati... mai ales ca stateai jos si era si umbra... si racoare. Dar spectacolul e frumos tare. Apoi din nou la soare. Matei se arsese pe fata cu o zi inainte. Dar mai ales pe gat, la ceafa... si uite asa au aparut o gramada de glume cu red-necks...
Am mai vazut balene, ursi, crapi, pescarusi... si fetele au vrut sa se dea intr-o invartitoare. De precizat ca e liber la toate prostiile in care poti sa te invarti sau sa mergi. Cu tupeu de borfas ca Puya, fetele s-au pus la coada la invartitoare. La gata pe Claudia o durea burta de ras iar Eneidei ii tremurau picioarele. Se pare ca nu prea deschisese ochii cat a durat invarteala. Plina de adrenalina, Claudia pune ochii pe Skyscreamer. Ei, cacat! In Skyscreamer te asezi in niste scaune si esti trimis glont in sus catre pizda ma-sii... dupa care cazi inapoi... dupa care urci incetisor pana la punctul maxim unde esti tinut in stand-bye... E frumos , vezi pana departe, vezi si cascada... dar cand nu te astepti colonul iti loveste bolta palatina caci cazi in gol... Da, m-am dat... n-am vrut s-o las pe Claudia sa se dea singura. Da, mi-a fost frica... Nu, tot nu mi-a venit sa ma cac. Si nu, romanasii nu s-au dat in el.
Obositi si cu febra mujchiulara la gambe ne-am indreptat spre iesire... Dar Claudia avea alt plan... sa mergem din nou la spectacolul cu delfini. Hai! De data aceasta am prins loc in primul rand. Rezultand astfel poze mult mai bune. Dupa spectacol am plecat acasa. Am cucait pe masina cu toti... mai putin Matei, caci el conducea. S-au cel putin nu a recunoscut ca a dormit.
Ajunsi in Toronto ne-a luat foamea. Satui de burgeri, pizza si sandwichuri am decis sa mergem la un Greek. Stia Matei unul pe Victoria Park & Sheppard. La masa de langa noi au aterizat doua tipe si un tip. Nu prea vorbeau... iar cand o faceau... era la un nivel scazut... Dar Matei era cu fata la ei si ne-a anuntat: Astia de langa noi sunt romani. Aaaaah... de aia erau tacuti... ascultau... si cum pe noi ne doare-n... putin picioarele ca am fost la MarineLand... n-am schimbat subiectul sau nivelul fonic al discutiei.
Ajunsi acasa... am evaluat pagubele produse de cele doua uragane gri-tigrate, am descarcat pozele in PC... ne-am hlizit la filmulete si ne-am culcat devreme.
Hai ca mai am de invatat... maine am examenul... Bafta la examene, Paul! Mersi, mersi... si voua la fel ce-mi urati mie!

1 Iulie Fericit!

Vineri am fost la basquetbalet... iar am jucat cu tiganul ala... unu' la unu'. Si iar am pierdut. As vrea sa fiu politically right si sa spun ca nu-l urasc... dar adevarul e ca il urasc. Il urasc din punct de vedere sportiv... caci nu am ura adevarata pentru el. Ce? Dan "Chirurgul" Alexa i-a urat pe aia de le-a rupt tibiile si le-a distrus carierele si viata? Eu nu cred ca i-a urat... ci i-a schilodit pe viata din pur spirit sportiv.
N-am rezistenta deloc. Dupa primul meci plamanii mei cautau cuvantul "aer" pe Google. Dupa al doilea meci combo-ul de la Wendy's mancat cu jumatate de ora inainte, voia sa iasa sa vada cu cine joc. Dar am tras tare si am condus chiar cu 10-7. Ultimul punct nu l-am mai marcat caci nu mai puteam merge. Apararea mea a scazut dramatic catre zero Kelvin. Nu puteam astepta atacurile in pozitia fundamentala caci mi-ar fi cedat picioarele. Belea... I'm just an ordinary old man. Tiganul a gafait si el serios... si a reusit sa ma invinga.
Saptamana asta Administratia blocului a hotarat sa faca Power Washing in garaj. Munca in sine a fot programata prost, dupa parerea mea. De la 7 am la 8 pm. Si dupa ce vii de la munca iti lasi masina in parcare la Mall si vii pe jos de acolo... Cine a gandit asta... nu a luat in considerarea sa programeze spalarea pana la 5 pm... si sa tina 3 zile in loc de 2, nu? In ziua cu pricina, Claudia a venit la 5 jumate, m-a pescuit din fata blocului si am plecat la cumparaturi. Am ajuns pe la 7 fara 20 si am parcat in spatele blocului pe locul unui vecin, la intamplare. Ideea era ca in 30-45 de minute Claudia va pleca la sala, cu masina. Si Claudia a plecat la sala, si dupa 2 minute intra inapoi in apartament nervoasa: cineva blocase maisna noastra. Il suna pe Superintendent si ii da cacat, caci se declarase impotent in aceasta problema. Mi-am luat o cutie de NesTea si am plecat cu consoarta afara sa vedem ce si cum. Eram convins ca e vorba de un roman. Probabil bucurestean, de prin Sectorul 3. Stam, injuram, asteptam, bagam muzica... cand observ un bilet sub stergator. Citesc: "YOU ARE IN MY PARKING PLACE". Serios? Claudia, da-mi un pix! am scris si eu pe partea cealalta a foii: I'M IN UR PARKING PLACE. COME GET UR CAR."
Am facut un calcul rapid si m-am gandit ca noi cam pierdem timpul caci daca "celalalt" e ca fratele Andreij... stam degeaba. Fratele Andreij locuieste la bulevard si locul lui de parcare e tentant pentru oamenii "cu treaba in zona". Dupa ora patru, daca gaseste o masina parcata in locul lui, fratele Andreij ii blocheaza si se duce acasa. Omul cu masina blocata vine, nu poate sa plece, se intereseaza prin jur a cui e masina blocatoare, afla si suna la interfon: "Vii te rog sa iti tragi masina sa pot pleca?" Si fratele Andreij le spune: "Vin. dar peste o ora sau doua... cand am chef." Si se tine de cuvant. Stiind toate astea, nu avea rost sa mai stam sa asteptam. am trimis-o pe claudia la sala, per pedes, iar eu m-am intors in cuib. Dupa jumatate de ora imi bate superintendentul la usa, ca cica sa mergem sa vedem cine e ala de ne-a blocat. Iesim in parcare dar i-al de unde nu-i. Cheile erau la Claudia... deci nu puteam scoate masina, nu? am mers cu superul la el in birou sa vedem cine e titularul locului de parcare. Aflam ca e o canadianca besinoasa. Ok, mi se frange! M-am dus din nou in cuib. Cand a venit Claudia m-a sunat sa mergem sa luam masina. Ea nu stia ca aia isi tirase deja coaja. Claudia a facut manevre sa iasa din parcare cand pe langa noi terec un cuplu ce ne aruncau priviri ucigatoare. Claudia i-a privit calma, cum isi priveste un sniper victima prin luneta si a inceput sa puna intrebari depre mortii lor. Degajand locul, observam ca barbatul de mai devreme se urca intr-o masina si o parcheaza in locul ocupat ABUZIV de noi, pana atunci. Claudia a deschis iute geamul si l-a interpelat pe om: Why did u blocked my car? "It wasn't me!" Is that your parking spot? "Yes." And it wasn't you the one who blocked my car? "No." Probabil era nevasta-sa... nu el, nu? Cacat!
A doua zi am fost pana la Canadien Tire... dar nu asta e important ci faptul ca mi-am amintit de alta faza de la acelasi Candien Tire... dar in urma cu 2 saptamani. Astfel, stateam la rand sa platim. In fata noastra un tip de varsta mea, la tricou cu maneca scurta. Pe bratul stang avea un tatuaj, ceva scris. Nu mai stiu ce cumparase, dar daduse femeii o bancnota de 20 si una de 5. Am fost socat sa vad ca femeia (avea pe la 55 de ani) a verificat bancnotele in lumina!!!! Sa vada daca sunt false!!!!! CHIAR SI AIA DE $5!!!!!!!! WOOOOWWWWWWWW! Spume am facut! Si eu sunt tatuat pe antebrat. Daca imi facea mie asta... o punea de un meci cu mine batranica. Muje!
Weekendul trecut am mai avut un soc. Am fost in Yonge&Sheppard cu Matei Corvinus sa cumparam cafea de la Timothy Horton's. Si ghici ce? N-am putut sa platesc pentru ca nu aveam cash la mine si nu primeau decat carduri MasterCard!!!!! a trebuit sa ma duc peste drum la RBC sa scot cash. Ce cacat... Stiu ca mai sunt TH's-uri unde nu iau decat cash, ca nu au logistica necesara pentru carduri... sau primesc numai debit cards... dar daca stiti zona Yonge&Sheppard... stiti ca e intens circulata, cu aflux major de oameni, si cu multa clientela. E oare atat de greu sa rezolvi sa poata omul plati cu orice fel de card?
Eu am terminat aproape, de invatat. Maine am sa imi fac programare la examen. Nu, nu stiu daca am sa-l iau... dar sigur am sa-l dau.
Miercuri e liber. E ziua nationala a Canadei. Nimeni nu munceste. Nu avem nimic planuit. Ma gandesc ca poate iar mergem la romanasi... ca a inceput sa ne placa biliardul. Weekendul viitor, in schimb, e programat sa mergem la Niagara. Cu cortexul. Sper sa ne ajute si vremea. am vrea s aplecam de Vineri... sa vedem artificiile matematice. Sambata sa mergem la Marina Land... sa vedem balenele... desi balene vezi si prin Mall, sau pe strada... Iar duminica ne dam cu vaporul inspre robinetul, de unde curge apa. Numai sa ne ajute si vremea... ca altfel e naaajpaaah, buai!
Vremea azi e naaajpppah, buai. Claudia a decretat ca e vreme perfecta de chill out impreuna. Dar apoi a aflat ca i-am downloadat ultimile 4 episoade din sezonul 5 al Grey's Anatomy... asa ca m-a uitat. Ma uit acum la USA vs. Brasil. Si e 2 -0 pentru americani, dupa 30 de minute... DA, la fotbal... nu la altceva... 2-0, Spania stie!
Hai sa inchei, ca vreau sa vad meciul... poate bag si un barbechiue peste vreo ora... Corona a la rece... nu-i rau...