Am carat pagina asta din The Globe and mail inca din 10 Mai, 2014. Dadusem din greseala de acest articol in sectiunea de Travel a ziarului. Titlu titra, evident: THIS IS ROMANIA? si ca subtitlu Romania: THE ESCAPE - A spur-of-the-moment decision took Alexander Besant to Bucharest, where he discovers a country with surprising tastes, breathtaking architecture - and an undeserved dour reputation.
Articolul a fost preluat si de ziare.com
"Mai multe destinatii din Romania sunt descrise intr-un amplu articol realizat de o publicatie straina.
Este vorba despre The Globe and Mail, care face o trecere in revista a unor destinatii ce nu ar trebui ratate in cazul unei vacante in tara noastra, dar si o enumerare a pericolelor si a aspectelor mai putin pozitive cu care se poate confrunta un strain in Romania.
Articolul semnat de Alexander Besant descrie obiective turistice precum Castelul Huniarzilor din Hunedoara, Piata Universitatii din Bucuresti, orasul Brasov, Castelul Peles, Cetatea Rasnov, Manastirile Sucevita si Voronet sau Sighisoara.
"Sosirea mea la Bucuresti a fost nefasta. Dupa un zbor cu turbulente, un taxi m-a lasat in Gara de Nord, o parte mai putin placuta a orasului, ceea ce ma facea sa tremur de furie. Important e sa nu lasati niciodata primele impresii sa va strice restul excursiei", a scris autorul articolului.
Acesta scrie despre amprenta lasata de comunism pe strazile Bucurestiului, despre cainii vagabonzi si despre iluminatul stradal care lasa de dorit, spunand totusi ca acest oras este "un amestec fascinat intre Balcani, Orientul Mijlociu si Europa".
El a remarcat ca Centrul Vechi a fost renovat conform "gusturilor moderne", a mancat ciorba de burta si a fost incantat de gust, dar nu a putut sa nu sesizeze urmele lasate de grandomania lui Nicolae Ceausescu prin Casa Poporului, pe care a vizitat-o de asemenea.
De asemenea, in viziunea sa, o vizita in Brasov nu trebuie sa fie lipsita si de un tur al castelelor din zona, dar recomanda si Sibiul pentru cei care vor sa incerce o varianta mai germanica a Brasovului. "
Din propriile mele spicuiri dupa citirea articolului scris de Alexander Besant am remarcat ca el a remarcat cateva lucruri principale despre Bucuresti:
Omul incepe bine, asa cum trebuie. Exact cum ti-ai imaginat. Canadianul stia despre Romania doar ca e un loc dubios, fost comunist dar inca neclar in gand si in fapta, Ceasusescu si evident, comoara nationala roamneasca - romanul de fictiune Dracula scrisa de olteanul din Craiova, 80 de km mai la sud de gara - Marinel Bram Stoucher. Deci canadianul era un taran cu harfe de cult. A ajuns in Romania dupa un zbor plin de zgaltaituri dar nu de genul celor din Ukraina. A fost jecmanit de taximetrit si a fost lasat la Gara de Nord din capitala, zona pe care el o considera dubioasa. Dar omu nu a vrut sa lase primele impresii sa-i strice placerea. Cica i-a revenit moralul dupa o ciorba de burta la Carul cu Bere, Citez: ..." all was quickly forgiven after a meal at Caru cu Bere, a kitchy but wonderful restaurant that serves up traditional Romanian dishes such as ciorba de burta, a kind of sweet-n-sour tripe soup that tastes better than it sounds. LOL!!! (n.a.)
La lumina zilei canadianul observa ca Bucalele nu se aseamana cu alte capitale europene si remarCA CA COmunistii au planuit si au construit pe picior mare ca egiptenii, remarcand fara sa fie o surpriza aici, marea piramida numita Casa Poporului. Remarca iluminatul stradal de cacat precum si perpetuum mobile-ul chinologic de pe strazile Bucurestiului.
Contiunua cu Bucharet's Lipscani neighbourhood is the heart of the city's active nightlife. Fucking Centrul Vechi. Cioaca a incercat vreo 6-7 baruri in noaptea aia. Cica ai de unde sa alegi. In ultimul bar s-a impiedicat de niste engleji tineri ce l-au imbarligat ca dea o fuga pana in Brasov. un oras foarte pitoresque, dupa spusele lui. Aici cica a mancat in crama unui restaurant, Bella Musica, ce servea cica mancare Mexicana si Ungureasca. WTF?!! (n.a.)
N-a ratat ratatul ocazia sa viziteze castelul Bran, sa vada castelul lui Dracula. Dar e fair omu. Admite ca ghizii romani spun adevarul, nu e nici un castel al lui Dracula.
Mai departe, se baga in seama cu o mizda, chelnerita la Time's Pub, ce-i recomanda sa se duca la Sibiu. Si fraieru se duce.
Sibiu is a more majestic version of Brasov, with a germanic feel. Din Sibiu omu pleaca sa viziteze manastirile din Bucovina. Aici isi da public cu tesla-n baie caci a planuit ca arhitectii din Caracal si in loc sa se intoarca la Bucale si de acolo la Suceava, s-a dus direct si a ajuns de se mira si el ca a ajuns. Manastirile din Moldova l-au excitat la culme si l-au imbrobodit cu adrenalina si amintiri de neuitat.
Articolul pare sa se incheie intr-o nota pozitiva. De incheiere mai sunt rubrici, IF YOU GO.
Din start potentialii turisti canadieni sunt atentionati ca vor trebui sa faca o escala fiindca nu sunt zboruri directe catre Romania de aici din Canada.
La WHERE TO STAY mi se pare ca abereaza. Sincer ma indoiesc ca accommodation in Bucharest is diverse but limited.
Incheie cu adevarat mirandu-se ca in Romania se gaseste mancare italieneasca la preturi mici. Pentru cine nu intelege, prin restaurant italienesc se intelege un restaurant normal, cu mancare normala.
Si fiindca sigur si-a luat bilet dus-intors, hai sa revenim in Canada. Amintindu-mi totusi de Pensiunea aia de la Sarmizegetusa unde ne-am simtit excelent si camera a costat cam $50/noapte. Amintesc asta facand legatura cu ce a scris Chrislord la el pe blog "Aventura? Da. Cand italianca de la motel ne-a cerut 200 $ pe o camaruta. Cat? Eu sa lesin, soatza, o luam. Camera. Ce ai fata cu nervii, ti-a crescut patronu` salaru` si eu nu stiu? Lasa pretene, ca au piscina cu apa sarata si calda plus hot tup (in limba canadiana, noi ii spunem jacuzii). Si ne da si cate un lantisor de aur la plecare? Nu, doar un calduros "la revedere" .".
L-am inteles perfect. Cu vreo saptamana inainte sa mearga ei la Wasaga Biatch rascolisem si eu internetul sa gasesc un hotel ieftin. Voiam sa stam 2 nopti si normal, cautam ceva bun la pret cat mai mic. Good luck with that. Cele mai proaste eperiente le-am avut cautand direct in Wasaga. De la $150/noapte in jos ... chiar in jos te duceai. Citeai la reviews chestii gen ca nu poti sa incui usa, sau bai comune dar usa dintre camre nu se incuie. WTF? Pozele aratau niste moteluri gen anii 50 cu mobila din anii 70.
Cred ca aici voiam sa ajung cu articolul. Camerele de hotel sunt scumpe in Canada. Parca ai mai multe sanse sa gasesti o camera decenta si ieftina cu cat e mai mare orasul, si nu invers. Am fost la Tobermory, la ma-sa-n ma-sa. Am sarit din vreo $120 pe o camera de motel din ala fara nimic iesit din comun. Poate doar ca arata mai rau pe dinafara decat pe dinauntru. Uitati-va pe harta sa vedeti unde e Tobermory. Am fost in Belleville, tot asa. Doar ca hotelul asta desi era mai vechi... era vechi din ala cu gust nu... delasare. Pe unde ne-am mai uitat preturi destul de mari, si sa ne intelegem... Ontario nu e presarat cu Coaste de Azur, Palme de Mallorca sau Niagara Falls. Majoritatea oraselelor sunt labe triste. Mereu am ajuns sa calculam asa: Pai decat sa stam un long weekend pe undeva pe la hotel mai bine mai punem cateva sute si mergem in Cuba. Word.
Si am fost si la Wasaga Biatch. Dar vorba lui Garcea invitat la emisiunea-concurs Stii-Nu stii, castigi: Mai pastrez si pentru cealalta intrebare. Doar nu-s prost sa dau totul din prima.
Showing posts with label canadian. Show all posts
Showing posts with label canadian. Show all posts
Monday 21 July 2014
Wednesday 2 July 2014
Oh, Canadians!
CiCA Canadienii intervievati de Ipsos Reid pentru HistoriCA CAnada considera despre ei insisi, in proportie de 92%, ca sunt politicosi. 75% se considera... sexi! Libertate de exprimare cacalau - 93%. 89% dintre canadieni se considera cool ca iarna in Teritorii. 86% considera ca exista o "identitate canadiana". Socul (noooot) vine dinspre Quebec unde frantzujestii de acolo nu s-au inghesuit sa se bata cu pumnul in piept cand au fost numiti canadieni, cu numai 39% considerandu-se canadieni inainte de a se considera quebeCOISi. 86% accepta ca diversitatea si multiculturalismul e un punct forte al tarii. 93% spun ca minoritatile sunt binevenite. 66% sunt de parere ca se traia mai bine in Canada in urma cu 20 de ani. Ultima statistica mi se pare prea seaca. E foarte importanta varsta persoanelor intervievate. Raspunsurile relevante la aceasta intrebare nu pot fi date decat de canadienii ce acum au macar 38 de ani. Doar nu intrebi un tanar de 21 de ani daca acum douaj de ani Dumas-Tatal (daca-ai inteles duma, tata) traia mai bine in Quebec.
In 1867 existau 3.4 milioane de canadieni. 5 milioane in 1895. 10 milioane in 1929. 15 milioane in 1954. 20 milioane in 1967. 25 milioane in 1982. 30 milioane in 1998 si 35 milioane in 2012.
6,911 canadieni au peste 100 de ani, din care 6,021 sunt... femei. LOL!
67% din familiile canadiene sunt formate din cupluri casatorite.
Se estimeaza ca in anul 2031 o proportie de 40.2% din populatie va locui numai in Ontario.
Daca in 1851, 87% din canadieni locuiau in zonele rurale, in 2011 doar 19% mai continua sa o faca.
Populatia nativa numara cam 1.4 milioane in anul 2011. Cica o crestere de 20.1% fata de anul 2006.
Sunt 9,389,700 de familii inregistrate in Canada.
69% din canadieni au varste cuprinse intre 15 si 64 de ani.
In 2011 se considera ca existau aproape 65,000 de familii gay in Canada.
In Aprilie 2014 s-a estimat o populatie totala de 35,427,524 de cetateni. Pe cap de locuitor, fireste...
S-au inregistrat 91,869 de nasteri in primul sfert al anului 2014. In aceeasi perioada s-au inregsitrat 69,279 decese. Se estimeaza ca ratia va fi egala cam prin anul 2061. Tot in 2061 se estimeaza ca populatia va atinge suma de 52.6 milioane.
In 2011, 35% din canadieni locuiau in Toronto, Vancouver sau Montreal.
In 2012 aproape 60% din imigranti au fost Made in Asia.
7.5 milioane de canadieni s-au nascut peste hotare.
In 2014 erau cam 750,378 de residenti cu vize temporare.
55% din fermele canadiene sunt operate de canadieni cu varsta peste 55 de ani.
In Aprilie 2014 se castiga in medie cam $932.13 pe saptamana. Cel mai mult se castiga in Teritoriie de Nord-Vest - $1372.13 pe saptamana si cel mai putin, in Prince Edward Island - $777.51 pe saptamana.
La Post Scriptum hai sa vorbim un pic despre romani, vazuti de un englez.
Omul, Michael Bird, englez de meserie.
Ii place ca fiind jurnalist, in Romania poti sa suni pe oricine caci vei obtine un interviu, Cica romanii raspund la telefon si sunt dispusi sa vorbeasca indiferent daca sunt pe podium intr-o conferinta sau sunt in durererile nasterii. Nu considera ca ce vorbesc e si de calibrul lui Sun Tzu dar a remarcat ca-s foarte prietenosi. Reverul acestei medalii e reprezentat de politicienii nostri ce par ca sunt doar la TV, in direct. Astia cand plm mai si muncesc?
Nu-i place sexismul barbatilor romani care nu dau mana si cu femeile. Cica romanii sunt judecati dupa ce scot pe gura iar romancele dupa cum arata/se imbraca aka aparente. Totodata a remarcat ca romancele nu prea le au cu feminismul si cu emanciparea femeilor.
Ii place ca romanii nu sunt ciudosi. El zice ca are familie cu care n-a vorbit de zecid e ani din cauza unor motive stupide. Romanii cica pot sa-si bata paula unu de altul si a doua zi sa fie iar fartati.
Nu-i place ca romanii nu pot sa se tina de nici un dead-line. El da exemple din jurnalistica unde astepta articole la termen. dar noi stim ca nimic nu se face la timp in Romania. Asta daca se face...
Ii place ingeniozitatea romanilor care din cacat fuck beach.
Nu-i place ca in Romania toata lumea sufera dar nu e nimeni de vina. Prim-Ministrul considera ca e victima Presedintelui, Presedintele crede ca e victima Prim-Ministrului si restul Romaniei sufera crezand ca de vina sunt astia doi ca se cearta intre ei. Bine, omul e clar ca nu a inteles situatia. In romania e greu fiindca Dan Voiculescu si Antena 3. Incredibil cum nu a aflat asta!!
Considera ca romanii sunt intreprinzatori si crede ca nimeni nu face nici fata nici spate impotriva unui roman ambitios. Ce nu-i place e ca fiecare fucking roman e un intreprinzator. Vorba lu Blondu de la Vacanta Mare: eram 700 de patroni in fabrica dar ne-a dat Directorul afara. Remarca insa ceva adevarat... romanului nu-i place sa lucreze la roman. Sii fiindca fiecarui intreprinzator ii este greu sa angajaeze romani de calitate... businessul sufera. Englezul observa ca romanii intreprinzatori nu realizeaza cand firma se duce in cap si continua sa traga de ea pana se baga in datorii. In concluzie, romanii sunt buni la deschis businessuri nu la administrat businessuri.
Ii place ca romanii sunt directi cand vine vorba de sentimente. El apreciaza ca englezii sunt pe invers, adica englezii se dau pe fata la betie si retrag tot ce au balbait atunci cand sunt treji.
Nu-i place (interesanta observatia lui) ca atunci cand spunea ca a racit era automat intrebat de romani "DE CE?" De parca trebuie neaparat sa existe un raspuns. Bine, eu il stiu si il spun tuturor ce considera ca au racit. Le spun cu repros, "pai vezi, daca umbli in paula goala pe strada!". Ce-l enerveaza pe englez este sentimentul asta de vina ce vor sa i-l insufle romanii: nu te-ai imbracat adecvat, ai pipait persoana gresita, ai mancat ce nu trebuie, etc.
Ii place ca romanii sunt pozitivi. Ma rog. Si eu gandesc pozitiv. Cred ca poate fi si mai rau decat atat. LOL.
Comentariile la articol aduc completari caci au raspuns multi romani.
Ma gandesc la un articol pe viitor: Cum se vad romanii in Canada.
In 1867 existau 3.4 milioane de canadieni. 5 milioane in 1895. 10 milioane in 1929. 15 milioane in 1954. 20 milioane in 1967. 25 milioane in 1982. 30 milioane in 1998 si 35 milioane in 2012.
6,911 canadieni au peste 100 de ani, din care 6,021 sunt... femei. LOL!
67% din familiile canadiene sunt formate din cupluri casatorite.
Se estimeaza ca in anul 2031 o proportie de 40.2% din populatie va locui numai in Ontario.
Daca in 1851, 87% din canadieni locuiau in zonele rurale, in 2011 doar 19% mai continua sa o faca.
Populatia nativa numara cam 1.4 milioane in anul 2011. Cica o crestere de 20.1% fata de anul 2006.
Sunt 9,389,700 de familii inregistrate in Canada.
69% din canadieni au varste cuprinse intre 15 si 64 de ani.
In 2011 se considera ca existau aproape 65,000 de familii gay in Canada.
In Aprilie 2014 s-a estimat o populatie totala de 35,427,524 de cetateni. Pe cap de locuitor, fireste...
S-au inregistrat 91,869 de nasteri in primul sfert al anului 2014. In aceeasi perioada s-au inregsitrat 69,279 decese. Se estimeaza ca ratia va fi egala cam prin anul 2061. Tot in 2061 se estimeaza ca populatia va atinge suma de 52.6 milioane.
In 2011, 35% din canadieni locuiau in Toronto, Vancouver sau Montreal.
In 2012 aproape 60% din imigranti au fost Made in Asia.
7.5 milioane de canadieni s-au nascut peste hotare.
In 2014 erau cam 750,378 de residenti cu vize temporare.
55% din fermele canadiene sunt operate de canadieni cu varsta peste 55 de ani.
In Aprilie 2014 se castiga in medie cam $932.13 pe saptamana. Cel mai mult se castiga in Teritoriie de Nord-Vest - $1372.13 pe saptamana si cel mai putin, in Prince Edward Island - $777.51 pe saptamana.
La Post Scriptum hai sa vorbim un pic despre romani, vazuti de un englez.
Omul, Michael Bird, englez de meserie.
Ii place ca fiind jurnalist, in Romania poti sa suni pe oricine caci vei obtine un interviu, Cica romanii raspund la telefon si sunt dispusi sa vorbeasca indiferent daca sunt pe podium intr-o conferinta sau sunt in durererile nasterii. Nu considera ca ce vorbesc e si de calibrul lui Sun Tzu dar a remarcat ca-s foarte prietenosi. Reverul acestei medalii e reprezentat de politicienii nostri ce par ca sunt doar la TV, in direct. Astia cand plm mai si muncesc?
Nu-i place sexismul barbatilor romani care nu dau mana si cu femeile. Cica romanii sunt judecati dupa ce scot pe gura iar romancele dupa cum arata/se imbraca aka aparente. Totodata a remarcat ca romancele nu prea le au cu feminismul si cu emanciparea femeilor.
Ii place ca romanii nu sunt ciudosi. El zice ca are familie cu care n-a vorbit de zecid e ani din cauza unor motive stupide. Romanii cica pot sa-si bata paula unu de altul si a doua zi sa fie iar fartati.
Nu-i place ca romanii nu pot sa se tina de nici un dead-line. El da exemple din jurnalistica unde astepta articole la termen. dar noi stim ca nimic nu se face la timp in Romania. Asta daca se face...
Ii place ingeniozitatea romanilor care din cacat fuck beach.
Nu-i place ca in Romania toata lumea sufera dar nu e nimeni de vina. Prim-Ministrul considera ca e victima Presedintelui, Presedintele crede ca e victima Prim-Ministrului si restul Romaniei sufera crezand ca de vina sunt astia doi ca se cearta intre ei. Bine, omul e clar ca nu a inteles situatia. In romania e greu fiindca Dan Voiculescu si Antena 3. Incredibil cum nu a aflat asta!!
Considera ca romanii sunt intreprinzatori si crede ca nimeni nu face nici fata nici spate impotriva unui roman ambitios. Ce nu-i place e ca fiecare fucking roman e un intreprinzator. Vorba lu Blondu de la Vacanta Mare: eram 700 de patroni in fabrica dar ne-a dat Directorul afara. Remarca insa ceva adevarat... romanului nu-i place sa lucreze la roman. Sii fiindca fiecarui intreprinzator ii este greu sa angajaeze romani de calitate... businessul sufera. Englezul observa ca romanii intreprinzatori nu realizeaza cand firma se duce in cap si continua sa traga de ea pana se baga in datorii. In concluzie, romanii sunt buni la deschis businessuri nu la administrat businessuri.
Ii place ca romanii sunt directi cand vine vorba de sentimente. El apreciaza ca englezii sunt pe invers, adica englezii se dau pe fata la betie si retrag tot ce au balbait atunci cand sunt treji.
Nu-i place (interesanta observatia lui) ca atunci cand spunea ca a racit era automat intrebat de romani "DE CE?" De parca trebuie neaparat sa existe un raspuns. Bine, eu il stiu si il spun tuturor ce considera ca au racit. Le spun cu repros, "pai vezi, daca umbli in paula goala pe strada!". Ce-l enerveaza pe englez este sentimentul asta de vina ce vor sa i-l insufle romanii: nu te-ai imbracat adecvat, ai pipait persoana gresita, ai mancat ce nu trebuie, etc.
Ii place ca romanii sunt pozitivi. Ma rog. Si eu gandesc pozitiv. Cred ca poate fi si mai rau decat atat. LOL.
Comentariile la articol aduc completari caci au raspuns multi romani.
Ma gandesc la un articol pe viitor: Cum se vad romanii in Canada.
Wednesday 28 August 2013
Sfarsit de cincinal p2
Dupa 3 ani in Canada scrisesem asta.
Acum, chiar daca nu-s inca 5 ani batuti pe muchie e tot pe acolo si pica bine acest sfarsit de cincinal incheiat cu depunerea juramantului de cetatenie.
Am sa folosesc acceasi structura a articolului de acum 2 ani pentru o mai buna comparatie.
Ultimii 2 ani au fost usor diferiti fata de ceilalti de dinainte. Sictirul a crescut de la an la an vizavi de cacaturile de zi cu zi ce reprezinta viata unui om obisnuit. Explicatiile date celor ce se mira despre noi au devenit tot mai scurte si tot "mai de sus". N-ai cablu? Nu. Pai si nu te uiti la televizor? NU. Inainte explicam conceptul de a folosi televizorul drept monitor si a avea un desktop computer pe post de media center. Aia a fost mai demult. Ai auzit melodia lui Drache? Nu. Nu am cablu si nu ascult radio. Nici macar in masina? Nici macar in masina. Apoi sunt romanii. Astia-s cei mai grei de cap fiindca nu poti sa-i scoti din ale lor. Astia de diferite natii iti accepta raspunsurile considerand ca poate, la o adica, esti un ciudat, mai esti si din Romania... what do I know 'bout those fucking people? Dar romanii din Canada TE CUNOSC si mai ales stiu CUM AR TREBUI sa fii. Si pe blog, p-aici, mai apare din cand in cand in cand ( ce? am zis de 3 ori? minus "din cand") cate un troll ingrijorat de starea mea financiara, sociala sau carieristica. Sub anonimat te umplu de sfaturi, te dojenesc parinteste fiindca te-ai dus pana-n Canada si acolo i-ai dezamagit prin comportamentul tau. Astia-s aia de au nevoie de o confirmare din partea celorlalti ca ei sunt za siet, folosesc blogul meu sa arate (dezinteresati, of course) cat de mult au muncit ei si au realizat in Canada, fara sa realizeze un simplu fapt: faptul ca trebuie sa te lauzi singur arata ca nimanui nu-i pasa.. de drept si de fapt. Iar considerand ca miserupismul meu e doar un defence mechanism e doar defence mechanism-ul tau. Trebuie sa ai incredere in vorbele mele: mie CHIAR nu-mi pasa ce faci tu, sau tu, sau tu... in sensul cel mai personal, nu fac grafice cu evolutia sau involutia cunoscutilor mei iar crezand in mintea ta ca TU, un anonim pe net, esti relevant pentru viata mea... nttttt... sunt putini oameni de parerea carora ma intereseaza. Este asta un defence mechanism? Probabil ca da. Diferenta e ca il aveam din Romania cand la un moment dat am realizat un lucru elementar: fa tu ce e bine pentru tine si lasa gura lumii sa bata curul. Asta nu inseamna insa ca am considerat ca scopul scuza intotdeauna mijloacele si ca pentru a-ti atinge telul tre' sa treci peste lege, peste mila, peste paturi de spital. Nu-s atat de bulangiu. In plus dialogul pe blog este bine-venit atata timp cat e on topic.
Rant-ul asta pare asa... un pic exagerat dar romanii de pe aici stiu bine cat de mult se caca pe ei, the fellow Romanians, si cat de des te lovesti de asta aici.
Am tot scris de-a lungul timpului de aceasta competitie intre romanii din Canada. Citez din articolul aniversar "1 an de Canada" : Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata.
Ah, iarasi mergi in Romania? Nu ai fost si anul trecut? Dupa aia te duci si in cruise? Fain, da... Am merge si noi... dar aia mici, stii...
Sau partea cealalta: Ai fost in Cuba? Noi mergem in Dominicana. Ai fost la 4 stele? Noi am fost la 4.5...
Sau paranoicii: Stiti... ne-am luat casa, Marti facem actele... Ghita si-a gasit un alt job... acum e sef. Da? Cand incepe? Ah... pai lucreaza deja de 4 luni... dar nu stiam cum sa va spunem...
N-am intalnit vreun roman prost in Canada. Toti sunt destepti, culti, informati. Toti sunt incordati cand stai de vorba cu ei. Imi amintesc de cate ori am stat de vorba cu romani doar fiindca ni-i prezenta matusa, si eram prezentati ca " ei sunt abia veniti" chiar si 3-4 ani mai tarziu. Sa vezi atunci cum primeam sfaturi de viata de la veterani iar noi ascultam incercand sa nu clipim de emotie. Nu ca sfaturile nu ar fi fost bune... dar nu erau aplicabile la situatia noastra. Plus ca unele erau date de catre Cpt. Obvious insusi: fa scoala si apoi iti cauti de munca. Hai du-tii, bai!
Banii. Job-ul.
Ieri vorbeam cu un frate, fotbalist pe locomotiva la FC Barcelona, ce imi cita din clasici romani din Romania: vin-o ba sa muncesti in Ro pe 10 milioane si sa vezi ce te fute patronul pentru banii aia. Aceeasi mentalitate simplista care considera ca "afara" banii pica din cer, de parca aici nu muncesti din greu si Mos Craciun iti este patron. Tot din Romania mi se pare ca se vede gresit inca un aspect. Nu toti romanii plecati afara lucreaza in constructii sau culeg capsuni (cu precizarea adaptata dupa un episod din Seinfeld: "not that there's anything wrong with that") ci unii chiar invata o limba straina la nivel mult mai avansat decat "sa rupi cateva cuvinte", unii merg si la scoala in tara de adoptie, unii lucreaza si in meserii cu raspundere... Se lucreaza in stres si aici. Si aici sunt patroni si sefi muisti. Si aici esti angajat la salariu sub-piata. Si aici esti sarit la promovari sau mariri de salariu. Si aici sunt pile si relatii. Si aici sunt incompetenti angajati in pozitii cheie. Am mai scris de multe ori despre romanii de succes din Canada... cu nuantele de rigoare despre ce inseamna succes.
In ACEST moment eu imi definesc succesul ca: sanatate, armonie in cuplu, job fara prea multi ce sa te pise in freza, job ce sa iti permita o viata decenta in ideea in care nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, macar 2 vacante pe an si sa locuiesti intr-o zona cu clima mai blanda decat 7 luni de frig in Toronto.
Totul se leaga de locul de munca, evident. Am mai spus-o de multe ori. Nu cred ca totul se invarte in jurul a cat de mult produci ci mai mult cat de bine te simti TU. Ca poti sa faci o tona de bani dar sa muncesti 2 joburi deodata si asta nu-i smecherie deloc. Poti sa produci un catralion dar sa ai o raspundere pe cap de nu apuci sa te relaxezi nici in somn, si care e smecheria in asta?
Ca imigrant totul se rezuma la ce faceai in tara de origine, cat de bun esti in asta, cat de usor e sa intri in campul muncii in acel domeniu, aici in Canada si de... noroc. Des trebuie sa te reprofilezi... des sub nivelul tau de pregatire. Des trebuie sa faci o scoala si sa inveti o meserie noua. Des trebuie sa iti echivalezi studiile si sa mai faci niste scoala sa poti lucra in meseria ce ai practicat-o si in Romania. Dar asta depinde de fiecare in parte.
Hai ca greoi greoi trec la alt punct de interes.
Scoala.
Minunata scoala canadiana. Nu esti scaldat, ci inundat, in sfaturi despre scoala. Fa aia, fa aia, aia e buna, aia e minunata. Cel mai des ti se sugereaza sa te faci politist si asistenta medicala. Nu cred ca exista roman emigrant in Canada caruia sa nu i se fi spus la un moment dat sa faca astea, in functie de gen. Merita mentionat ca scoala de asistente necesita sa faci Anatomie si Chimie in limba engleza? Pentru Politie e discutabil. Site-ul lor spune ca 12 clase sunt suficiente dar e bullshit. Am intalnit multi security guards ce se pregateau pentru aceasta cariera si facusera sau faceau ceeea ce e numit Police Foundation si multi spuneau ca e un avantaj (daca nu chiar necesar) sa ai si un colegiu sau o facultate terminata, indiferent de ce domeniu. Deci cum suna de fapt sfatul acesta ce-l primesti ca nou venit in Canada? In mod clar nu se aplica la foarte multi proaspeti imigranti.
Noua ne-a luat aproape 4 ani sa fim siguri de ce alegem. De-a lungul timpului am mai avut tentative, am testat apa. E limpede (sa continui jocul de cuvinte cu apa) ca daca vrei mai mult trebuie sa mergi la scoala. Nu uita insa ca e scumpa si nu uita ca e aceeasi situatie ca in Romania. Aproape toata lumea merge la scoala si e plin de posesori de diplome deci trebuie atentie deosebita in domeniul ales. Uneori nu ai de ales caci vrei o dimploma canadiana in domeniul tau in care ai activat si acasa. Si nu uita ca... e in engleza. Am intalnit care s-au bagat la scoala si au facut cu greu fata sau n-au facut si s-au lasat. Dar iar depinde de fiecare subiect in parte.
Diverse
Din mai multe motive personale noua ne place in Canada. Ne-am schimbat mult fata de acum 7 ani cand am decis sa plecam sau acum aproape 5 ani cand am aterizat. Noi consideram ca am evoluat. Ma refer emotional si mental. Ne-am maturizat. Eram tineri cand am plecat si nici unul nu fusese rupt de parinti sau de casa parinteasca. Anonimitatea printre atatia straini, aici in Canada, a dat un sens si mai adanc la a incepe o noua viata. Am acordat mult mai multa atentie la ce conteaza cu adevarat versus ceea ce ni s-a spus toata viata ca ar conta. Am analizat cu multa atentie ce ne dorim de fapt de la viata si cum putem obtine asta. Am ales sa facem ce ne-am propus in felul nostru si in ritmul nostru.
Folosesc cuvinte parca prea mari cand de fapt suntem niste oameni destul de simpli. A fost greu si inca este in anumite momente. Stau de multe ori si ma uit la persoanele din jurul meu si vad atat de multi ce toata viata au fost concentrati pe telul lor in viata si anii au trecut degeaba. Au uitat sa se bucure de lucruri marunte repetandu-si ca astea nu conteaza. De aia eu ma bucur sa petrec o aniversare intr-un weekend la Sparrow Lake alaturi de hippioata mea draga sau sa mergem la un meci de fotball american, ca Vinerea trecuta, sa vedem si noi cum e.
Pare ca vorbesc doar de lucruri frumoase dar au fost destule momente in care Canada ne lovea cu pumnii la ficat, momente de disperare cand nu stii ce sa faci sau nu poti face nimic. Situatii absurde in care intrii sau esti bagat. Situatii ce curg usor pentru altii dar se incalcesc incredibil cand ajungi in aceeasi situatie de ajungi sa dai vina pe karma.
Viata in Canada, eh?
Acum, chiar daca nu-s inca 5 ani batuti pe muchie e tot pe acolo si pica bine acest sfarsit de cincinal incheiat cu depunerea juramantului de cetatenie.
Am sa folosesc acceasi structura a articolului de acum 2 ani pentru o mai buna comparatie.
Ultimii 2 ani au fost usor diferiti fata de ceilalti de dinainte. Sictirul a crescut de la an la an vizavi de cacaturile de zi cu zi ce reprezinta viata unui om obisnuit. Explicatiile date celor ce se mira despre noi au devenit tot mai scurte si tot "mai de sus". N-ai cablu? Nu. Pai si nu te uiti la televizor? NU. Inainte explicam conceptul de a folosi televizorul drept monitor si a avea un desktop computer pe post de media center. Aia a fost mai demult. Ai auzit melodia lui Drache? Nu. Nu am cablu si nu ascult radio. Nici macar in masina? Nici macar in masina. Apoi sunt romanii. Astia-s cei mai grei de cap fiindca nu poti sa-i scoti din ale lor. Astia de diferite natii iti accepta raspunsurile considerand ca poate, la o adica, esti un ciudat, mai esti si din Romania... what do I know 'bout those fucking people? Dar romanii din Canada TE CUNOSC si mai ales stiu CUM AR TREBUI sa fii. Si pe blog, p-aici, mai apare din cand in cand in cand ( ce? am zis de 3 ori? minus "din cand") cate un troll ingrijorat de starea mea financiara, sociala sau carieristica. Sub anonimat te umplu de sfaturi, te dojenesc parinteste fiindca te-ai dus pana-n Canada si acolo i-ai dezamagit prin comportamentul tau. Astia-s aia de au nevoie de o confirmare din partea celorlalti ca ei sunt za siet, folosesc blogul meu sa arate (dezinteresati, of course) cat de mult au muncit ei si au realizat in Canada, fara sa realizeze un simplu fapt: faptul ca trebuie sa te lauzi singur arata ca nimanui nu-i pasa.. de drept si de fapt. Iar considerand ca miserupismul meu e doar un defence mechanism e doar defence mechanism-ul tau. Trebuie sa ai incredere in vorbele mele: mie CHIAR nu-mi pasa ce faci tu, sau tu, sau tu... in sensul cel mai personal, nu fac grafice cu evolutia sau involutia cunoscutilor mei iar crezand in mintea ta ca TU, un anonim pe net, esti relevant pentru viata mea... nttttt... sunt putini oameni de parerea carora ma intereseaza. Este asta un defence mechanism? Probabil ca da. Diferenta e ca il aveam din Romania cand la un moment dat am realizat un lucru elementar: fa tu ce e bine pentru tine si lasa gura lumii sa bata curul. Asta nu inseamna insa ca am considerat ca scopul scuza intotdeauna mijloacele si ca pentru a-ti atinge telul tre' sa treci peste lege, peste mila, peste paturi de spital. Nu-s atat de bulangiu. In plus dialogul pe blog este bine-venit atata timp cat e on topic.
Rant-ul asta pare asa... un pic exagerat dar romanii de pe aici stiu bine cat de mult se caca pe ei, the fellow Romanians, si cat de des te lovesti de asta aici.
Am tot scris de-a lungul timpului de aceasta competitie intre romanii din Canada. Citez din articolul aniversar "1 an de Canada" : Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata.
Ah, iarasi mergi in Romania? Nu ai fost si anul trecut? Dupa aia te duci si in cruise? Fain, da... Am merge si noi... dar aia mici, stii...
Sau partea cealalta: Ai fost in Cuba? Noi mergem in Dominicana. Ai fost la 4 stele? Noi am fost la 4.5...
Sau paranoicii: Stiti... ne-am luat casa, Marti facem actele... Ghita si-a gasit un alt job... acum e sef. Da? Cand incepe? Ah... pai lucreaza deja de 4 luni... dar nu stiam cum sa va spunem...
N-am intalnit vreun roman prost in Canada. Toti sunt destepti, culti, informati. Toti sunt incordati cand stai de vorba cu ei. Imi amintesc de cate ori am stat de vorba cu romani doar fiindca ni-i prezenta matusa, si eram prezentati ca " ei sunt abia veniti" chiar si 3-4 ani mai tarziu. Sa vezi atunci cum primeam sfaturi de viata de la veterani iar noi ascultam incercand sa nu clipim de emotie. Nu ca sfaturile nu ar fi fost bune... dar nu erau aplicabile la situatia noastra. Plus ca unele erau date de catre Cpt. Obvious insusi: fa scoala si apoi iti cauti de munca. Hai du-tii, bai!
Banii. Job-ul.
Ieri vorbeam cu un frate, fotbalist pe locomotiva la FC Barcelona, ce imi cita din clasici romani din Romania: vin-o ba sa muncesti in Ro pe 10 milioane si sa vezi ce te fute patronul pentru banii aia. Aceeasi mentalitate simplista care considera ca "afara" banii pica din cer, de parca aici nu muncesti din greu si Mos Craciun iti este patron. Tot din Romania mi se pare ca se vede gresit inca un aspect. Nu toti romanii plecati afara lucreaza in constructii sau culeg capsuni (cu precizarea adaptata dupa un episod din Seinfeld: "not that there's anything wrong with that") ci unii chiar invata o limba straina la nivel mult mai avansat decat "sa rupi cateva cuvinte", unii merg si la scoala in tara de adoptie, unii lucreaza si in meserii cu raspundere... Se lucreaza in stres si aici. Si aici sunt patroni si sefi muisti. Si aici esti angajat la salariu sub-piata. Si aici esti sarit la promovari sau mariri de salariu. Si aici sunt pile si relatii. Si aici sunt incompetenti angajati in pozitii cheie. Am mai scris de multe ori despre romanii de succes din Canada... cu nuantele de rigoare despre ce inseamna succes.
In ACEST moment eu imi definesc succesul ca: sanatate, armonie in cuplu, job fara prea multi ce sa te pise in freza, job ce sa iti permita o viata decenta in ideea in care nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, macar 2 vacante pe an si sa locuiesti intr-o zona cu clima mai blanda decat 7 luni de frig in Toronto.
Totul se leaga de locul de munca, evident. Am mai spus-o de multe ori. Nu cred ca totul se invarte in jurul a cat de mult produci ci mai mult cat de bine te simti TU. Ca poti sa faci o tona de bani dar sa muncesti 2 joburi deodata si asta nu-i smecherie deloc. Poti sa produci un catralion dar sa ai o raspundere pe cap de nu apuci sa te relaxezi nici in somn, si care e smecheria in asta?
Ca imigrant totul se rezuma la ce faceai in tara de origine, cat de bun esti in asta, cat de usor e sa intri in campul muncii in acel domeniu, aici in Canada si de... noroc. Des trebuie sa te reprofilezi... des sub nivelul tau de pregatire. Des trebuie sa faci o scoala si sa inveti o meserie noua. Des trebuie sa iti echivalezi studiile si sa mai faci niste scoala sa poti lucra in meseria ce ai practicat-o si in Romania. Dar asta depinde de fiecare in parte.
Hai ca greoi greoi trec la alt punct de interes.
Scoala.
Minunata scoala canadiana. Nu esti scaldat, ci inundat, in sfaturi despre scoala. Fa aia, fa aia, aia e buna, aia e minunata. Cel mai des ti se sugereaza sa te faci politist si asistenta medicala. Nu cred ca exista roman emigrant in Canada caruia sa nu i se fi spus la un moment dat sa faca astea, in functie de gen. Merita mentionat ca scoala de asistente necesita sa faci Anatomie si Chimie in limba engleza? Pentru Politie e discutabil. Site-ul lor spune ca 12 clase sunt suficiente dar e bullshit. Am intalnit multi security guards ce se pregateau pentru aceasta cariera si facusera sau faceau ceeea ce e numit Police Foundation si multi spuneau ca e un avantaj (daca nu chiar necesar) sa ai si un colegiu sau o facultate terminata, indiferent de ce domeniu. Deci cum suna de fapt sfatul acesta ce-l primesti ca nou venit in Canada? In mod clar nu se aplica la foarte multi proaspeti imigranti.
Noua ne-a luat aproape 4 ani sa fim siguri de ce alegem. De-a lungul timpului am mai avut tentative, am testat apa. E limpede (sa continui jocul de cuvinte cu apa) ca daca vrei mai mult trebuie sa mergi la scoala. Nu uita insa ca e scumpa si nu uita ca e aceeasi situatie ca in Romania. Aproape toata lumea merge la scoala si e plin de posesori de diplome deci trebuie atentie deosebita in domeniul ales. Uneori nu ai de ales caci vrei o dimploma canadiana in domeniul tau in care ai activat si acasa. Si nu uita ca... e in engleza. Am intalnit care s-au bagat la scoala si au facut cu greu fata sau n-au facut si s-au lasat. Dar iar depinde de fiecare subiect in parte.
Diverse
Din mai multe motive personale noua ne place in Canada. Ne-am schimbat mult fata de acum 7 ani cand am decis sa plecam sau acum aproape 5 ani cand am aterizat. Noi consideram ca am evoluat. Ma refer emotional si mental. Ne-am maturizat. Eram tineri cand am plecat si nici unul nu fusese rupt de parinti sau de casa parinteasca. Anonimitatea printre atatia straini, aici in Canada, a dat un sens si mai adanc la a incepe o noua viata. Am acordat mult mai multa atentie la ce conteaza cu adevarat versus ceea ce ni s-a spus toata viata ca ar conta. Am analizat cu multa atentie ce ne dorim de fapt de la viata si cum putem obtine asta. Am ales sa facem ce ne-am propus in felul nostru si in ritmul nostru.
Folosesc cuvinte parca prea mari cand de fapt suntem niste oameni destul de simpli. A fost greu si inca este in anumite momente. Stau de multe ori si ma uit la persoanele din jurul meu si vad atat de multi ce toata viata au fost concentrati pe telul lor in viata si anii au trecut degeaba. Au uitat sa se bucure de lucruri marunte repetandu-si ca astea nu conteaza. De aia eu ma bucur sa petrec o aniversare intr-un weekend la Sparrow Lake alaturi de hippioata mea draga sau sa mergem la un meci de fotball american, ca Vinerea trecuta, sa vedem si noi cum e.
Pare ca vorbesc doar de lucruri frumoase dar au fost destule momente in care Canada ne lovea cu pumnii la ficat, momente de disperare cand nu stii ce sa faci sau nu poti face nimic. Situatii absurde in care intrii sau esti bagat. Situatii ce curg usor pentru altii dar se incalcesc incredibil cand ajungi in aceeasi situatie de ajungi sa dai vina pe karma.
Viata in Canada, eh?
Tuesday 2 July 2013
Misc 2
La multi ani, Kanata.
Anul trecut pe vremea asta picam rupt dupa 10 ore de carat mobila. Seful meu se mutase intr-o alta casa. Fiind sarbatoare tovarasii adevarati dovediti prin fapte, cu care ai impartit si ultima bucatica de paine si cu care ai mancat din aceeasi farfurie s-au tirat fara sentimente motivand ca "bro, e 1 iulie, nevasta-mea a facut rezervari blah-blah". July 1 2012 a fost o zi extrem de calduroasa. Sefu facuse planul perfect. A inchiriat un camion imens, de la Budget. "One trip tops. I got errything ready." N-avea. Nici macar pe aproape. Sefu facuse bine dar restul familiei cam frecase lampa lu Alladin. Jur ca am tras ca nebunu doar fiindca am observat ca daca nu-l ajut si-o suge rau rau. 10 ore. Si nu am reusit decat sa ducem un camion plin, sa-l descarcam la noua casa si apoi sa mai incarcam unul. Fara descarcat. A ramas pe a doua zi. Dar a doua zi deja nu mai era problema mea. Morala povestirii? Nu ma chema sa te ajut sa te muti. Mai mult ca sigur nevasta-mea a facut o rezervarea si nu pot lipsi.
Un amic de acasa se lauda pe Facebook ca astia de la Google Street View l-au imortalizat in timp ec trecea strada. Practic asa am aflat ca Street View-ul e acum si in Resita, judetul Caras-Severin. Primul lucru a fost sa verific strada unde am crescut. Sa vezi melancolie privind poza si vazand ca mama lasase rufele la uscat pe sarmele de la balcon. S-au ca pe blocul de vizavi grafitti-ul ce l-ai facut in urma cu 12 ani e inca acolo.
In ultimii ani mi s-au intamplat niste coincidente ciudate. Nu din alea paranormale ci... I dunno... coincidente. Una a fost cand lucram in Downtown si a venit o scrisoare pentru un resident ce nu mai locuia acolo. Era pentru un ungur. Acelasi fucking ungur ce locuise si in apartamentul unde locuiesc acum si care inca mai primeste scrisori, vreo 8 ani mai tarziu.
Acum vreo doi ani imi trebuia neapart o ghidusie, un dispozitiv ce se gaseste doar intr-o nisa de piata. Stiam ce face ghidusia dar nu stiam cum se numeste sau cum arata. Am google-uit de nebun si nimic. Cateva zile mai tarziu un binefacator ghinionist pierde o jmekerie din aia si o gasesc eu. M-a uitam la obiect si nu stiam ce e. Literalmente. Dar era exact ce aveam nevoie.
Cea mai recenta coincidenta e cu Google Street View. Am fost cu Claudia in Downtown la dentist. Era parcare langa, din aia subterana. Din aia de bagi credit cardul la intrare si apoi la iesire repeti gestul si esti taxat pentru timpul aferent. Dar parcarea era plina si frustrati, am dat 2 ture de garaj pana sa cedam si sa iesim inapoi in strada. Am decis sa raman eu in masina si ea sa mearga, sa nu intarzie. Privind la trecatori am aruncat si o privire la cladirea unde era parcarea. Partea de sus a cladirii mai avea vreo 3 sau 4 nivele de parcare, nu era numai underground. Bun asa. O saptamana mai tarziu primesc o notificare pentru un concert raggae intr-un club mai micut din Downtown. Caut adresa pe google map si folosesc street view-ul sa vad exact cat de ghetto e clubul. Apoi ma holbez secunde bune la monitor nereusind sa potrivesc ce vad in logica de bun simt. Pusesem omuletul ala in exact acelasi loc unde statusem in masina asteptand-o pe Claudia. Clubul era de fapt un restaurant cu specific caraibian, 20-30 de metri mai la vale. Weird. Probleme in matrice.
Maine mergem si noi sa vedem World War Z. Suntem fani ai serialului Walking Dead deci sunt sanse sa ne placa. Ieri am vazut un SF bun. Europa Report. Mi se pare foarte realistic facut. E cumva in genul lui Sunshine. Joaca si romanca aia din 4 luni 3 saptamani si 2 zile.
Europa e un satelit al planetei Jupiter si fiindca e acoperita in totalitate de gheata, si fiindca gheata are comportamnet de banchiza de la Poli, se pare ca sub gheata e un ocean. Unul consistent. Daca viata a parut in apa pe Terra... e doar bun simt sa iei in considerare si alte locatii ce au apa lichida, nu?
(de pe la minutul 13)
Premisa filmului Europa Report are fundament stiintific. Singurul punct slab al scenariului este trimiterea de oameni pe aceasta planeta cu scop declarat de a vedea daca exista viata sau nu. Puteai face asta si cu o sonda. Dar o sonda nu e subiect e film. E bun filmul. Pare ca altele vazute dar e destul de original. Efectele speciale sunt bune desi nu pare film cu buget mare.
Ultimul film ce m-a impresionat cat de cat a fost Now you see me
Azi am vrut sa ma uit la inregistrarea emisunii lu Mircea. Doar ca acum s-a facut migrarea spre noua platforma media antenaplay unde se pare ca trebuie sa platesti. Si ai acces la TOT. Doar ca mie nu-mi trebuie tot ci doar emisiunea In gura presei. Asta e.
De incheiere o piesa despre libertate. In ghilimele.
Anul trecut pe vremea asta picam rupt dupa 10 ore de carat mobila. Seful meu se mutase intr-o alta casa. Fiind sarbatoare tovarasii adevarati dovediti prin fapte, cu care ai impartit si ultima bucatica de paine si cu care ai mancat din aceeasi farfurie s-au tirat fara sentimente motivand ca "bro, e 1 iulie, nevasta-mea a facut rezervari blah-blah". July 1 2012 a fost o zi extrem de calduroasa. Sefu facuse planul perfect. A inchiriat un camion imens, de la Budget. "One trip tops. I got errything ready." N-avea. Nici macar pe aproape. Sefu facuse bine dar restul familiei cam frecase lampa lu Alladin. Jur ca am tras ca nebunu doar fiindca am observat ca daca nu-l ajut si-o suge rau rau. 10 ore. Si nu am reusit decat sa ducem un camion plin, sa-l descarcam la noua casa si apoi sa mai incarcam unul. Fara descarcat. A ramas pe a doua zi. Dar a doua zi deja nu mai era problema mea. Morala povestirii? Nu ma chema sa te ajut sa te muti. Mai mult ca sigur nevasta-mea a facut o rezervarea si nu pot lipsi.
Un amic de acasa se lauda pe Facebook ca astia de la Google Street View l-au imortalizat in timp ec trecea strada. Practic asa am aflat ca Street View-ul e acum si in Resita, judetul Caras-Severin. Primul lucru a fost sa verific strada unde am crescut. Sa vezi melancolie privind poza si vazand ca mama lasase rufele la uscat pe sarmele de la balcon. S-au ca pe blocul de vizavi grafitti-ul ce l-ai facut in urma cu 12 ani e inca acolo.
In ultimii ani mi s-au intamplat niste coincidente ciudate. Nu din alea paranormale ci... I dunno... coincidente. Una a fost cand lucram in Downtown si a venit o scrisoare pentru un resident ce nu mai locuia acolo. Era pentru un ungur. Acelasi fucking ungur ce locuise si in apartamentul unde locuiesc acum si care inca mai primeste scrisori, vreo 8 ani mai tarziu.
Acum vreo doi ani imi trebuia neapart o ghidusie, un dispozitiv ce se gaseste doar intr-o nisa de piata. Stiam ce face ghidusia dar nu stiam cum se numeste sau cum arata. Am google-uit de nebun si nimic. Cateva zile mai tarziu un binefacator ghinionist pierde o jmekerie din aia si o gasesc eu. M-a uitam la obiect si nu stiam ce e. Literalmente. Dar era exact ce aveam nevoie.
Cea mai recenta coincidenta e cu Google Street View. Am fost cu Claudia in Downtown la dentist. Era parcare langa, din aia subterana. Din aia de bagi credit cardul la intrare si apoi la iesire repeti gestul si esti taxat pentru timpul aferent. Dar parcarea era plina si frustrati, am dat 2 ture de garaj pana sa cedam si sa iesim inapoi in strada. Am decis sa raman eu in masina si ea sa mearga, sa nu intarzie. Privind la trecatori am aruncat si o privire la cladirea unde era parcarea. Partea de sus a cladirii mai avea vreo 3 sau 4 nivele de parcare, nu era numai underground. Bun asa. O saptamana mai tarziu primesc o notificare pentru un concert raggae intr-un club mai micut din Downtown. Caut adresa pe google map si folosesc street view-ul sa vad exact cat de ghetto e clubul. Apoi ma holbez secunde bune la monitor nereusind sa potrivesc ce vad in logica de bun simt. Pusesem omuletul ala in exact acelasi loc unde statusem in masina asteptand-o pe Claudia. Clubul era de fapt un restaurant cu specific caraibian, 20-30 de metri mai la vale. Weird. Probleme in matrice.
Maine mergem si noi sa vedem World War Z. Suntem fani ai serialului Walking Dead deci sunt sanse sa ne placa. Ieri am vazut un SF bun. Europa Report. Mi se pare foarte realistic facut. E cumva in genul lui Sunshine. Joaca si romanca aia din 4 luni 3 saptamani si 2 zile.
Europa e un satelit al planetei Jupiter si fiindca e acoperita in totalitate de gheata, si fiindca gheata are comportamnet de banchiza de la Poli, se pare ca sub gheata e un ocean. Unul consistent. Daca viata a parut in apa pe Terra... e doar bun simt sa iei in considerare si alte locatii ce au apa lichida, nu?
(de pe la minutul 13)
Premisa filmului Europa Report are fundament stiintific. Singurul punct slab al scenariului este trimiterea de oameni pe aceasta planeta cu scop declarat de a vedea daca exista viata sau nu. Puteai face asta si cu o sonda. Dar o sonda nu e subiect e film. E bun filmul. Pare ca altele vazute dar e destul de original. Efectele speciale sunt bune desi nu pare film cu buget mare.
Ultimul film ce m-a impresionat cat de cat a fost Now you see me
Azi am vrut sa ma uit la inregistrarea emisunii lu Mircea. Doar ca acum s-a facut migrarea spre noua platforma media antenaplay unde se pare ca trebuie sa platesti. Si ai acces la TOT. Doar ca mie nu-mi trebuie tot ci doar emisiunea In gura presei. Asta e.
De incheiere o piesa despre libertate. In ghilimele.
Tuesday 11 June 2013
Vrrrum!
Sunt convins ca la un moment dat in viata asta voi cunoaste un mecanic auto in care voi avea incredere cand imi va spune "this shit is fucked up and needs replacement asap and pronto". Pana atunci ma simt ca atunci cand mi-a schimbat Bibilicea (un jmeker local din urbea natala) 10 Euro, in fata la Ada: 1 Euro era aproximativ 32000 ROL. Am primit 30 000 ROL si la intrebarea mea "Pai si restul?" Bibi Seful Greilor, Imblanzitorul de Tigrii, mi-a raspuns sec: "Ce rest?" Si avea si dreptate, mi-am dat seama imediat de asta.
Nu sunt un connoiseur in automobile. Nici pe departe. Din pacate.
Acest neajuns se hraneste din el insusi cand iti cumperi masina. Cunsotiintele generale despre motoare si automobile devin inutile daca la viata ta nu ai fost martor la o dezmembrare de Dacie de catre tac-tu. Sa iti faci ABC-ul la chestiile comune si consumabile la o masina. Ce, de ce, cand, ce si cand mai poate astepta?
Dracu stie, amice.
N-am nici noroc la masini. Pachistanezii aia de ne-au vandut-o erau prea versati pentru noob-ii ce tremurau de nerabdare sa devina car owners. Am luat-o in graba. In mana am luat-o.
Tot in graba si tot in mana am luat-o si pe a doua masina. Ai crede ca e imposibil sa cumperi o masina fara o tetiera si sa nu iti dai seama. Asa ai crede, dar e posibil si venim martori la proces sa sustinem aceasta posibilitate. Superbitatea vine din faptul ca nimeni nu vinde doar tetiera ci bancheta cu totul. Ar fi o varianta sa luam o bancheta, ne completam tetiera lipsa si apoi cautam clienti pe kijiji... cine stie, poate unii si-au luat masina cu doar o tetiera in spate si fara bancheta. E posibil nu?
In primul an a aparut o luminita-n bord. Era simbolul pentru Airbag. La reprezentanta aflam ca s-a futut un airbag. Ca this shit happens all the time. Fucking NOOOOOOOOOOOOOOOT! Tocmai expirase garantia de la producator si airbagurile nu erau in garantia de la dealership. Dupa ce ne-am certat cu ei au acceptat sa acopere ei cam 60% din cost si noi restul. Oricum prea mult si asa. Ba... nu te futi in cur la airbaguri ca e suficient sa nu vina la intalnire o singura data cu domnia ta si iti va parea rau, ma intelegi? Las' ashea.
Doar ca 6 luni mai tarziu iar se aprinde luminita de la airbag in bord. Trai-t-ar famelia, da' ce fuckul me se going on aici? That's ok... cateva zile mai tarziu a disparut luminita. Apoi a reaparut. si tot asa. E ok, aveam fun la condus. Mergem din nou la reprezentanta si ni se spune ca ce suspectam noi ar putea fi corect... un senzor de la scaunul soferului poate fi cauza. Gandindu-ma de dulce la doamna Ma-sa ma intreb: oare prima oara a fost futat airbagul sau era aceeasi problema?
Ca n-ai de unde sa stii. Nervosi pe reprezentanta am decis sa mergem sa schimbam uleiul la Active Green and Ross. Potrivit parerii lor de specialisti mereu era cate ceva de facut la masina dar in afara de schimb de ulei la termen refuzam totul. Acum vreo 2 saptamani era din nou termenul. Baietii erau ingrijorati de franele noastre. Cam de vreo $450 ingrijorati. $450 ma ingrijoreaza si pe mine asa ca am zis sa mai intreb si pe altii. Cineva ne recomanda un mecanic superb in Ajax. Mergem. Omu confirma ce Active Green and Ross zicea cu cateva zile inainte. Pretul lor e de $400. Bun. Baga carbune.
Timp de 4 ore ne-am plimbat romantic prin Ajax la 38 grade Celsius reusind sa ne bronzam uniform pe grumaz si brate. Omu ne anunta ca e si un slow leak de undeva, ca nu e grav inca dar evident ar trebui reparat. Cam $120. Aia de la Green and Ross nu au spus nimic de vreun leak. E acolo, l-am vazut cu ochii mei. Dar e leak sau e plantat de ei? Paranoia kicks in.
Obositi de la romantism am plecat acasa. A doua zi remarcam ca franele fluiera cand dai cu spatele. Marfa asa. Parca nici mare diferenta la franare pe fata.
Dracu stie.
Ieri vorbeam cu seful meu. A avut masina la mecanic ca avea si el un leak la cutia de viteze. I-a reparat-o dar il anunta ca nu stiu ce bolt la roata e vraiste si trebuie neaparat schimbat. Rick Ross ramane socat... avusese masina la alt mecanic in urma cu vreo luna sa repare aia si cica i-o facuse.
Tre sa mergem iar in Ajax sa vedem ce gatu ma-sii se intampla. Omul a spus ca suna la un schrott sa vada de tetiere.
De curiozitate am dat un google si din glezna mainii am gasit astea:
An undercover probe of Canadian garages
Top 10: Mechanic Scams
Nu sunt un connoiseur in automobile. Nici pe departe. Din pacate.
Acest neajuns se hraneste din el insusi cand iti cumperi masina. Cunsotiintele generale despre motoare si automobile devin inutile daca la viata ta nu ai fost martor la o dezmembrare de Dacie de catre tac-tu. Sa iti faci ABC-ul la chestiile comune si consumabile la o masina. Ce, de ce, cand, ce si cand mai poate astepta?
Dracu stie, amice.
N-am nici noroc la masini. Pachistanezii aia de ne-au vandut-o erau prea versati pentru noob-ii ce tremurau de nerabdare sa devina car owners. Am luat-o in graba. In mana am luat-o.
Tot in graba si tot in mana am luat-o si pe a doua masina. Ai crede ca e imposibil sa cumperi o masina fara o tetiera si sa nu iti dai seama. Asa ai crede, dar e posibil si venim martori la proces sa sustinem aceasta posibilitate. Superbitatea vine din faptul ca nimeni nu vinde doar tetiera ci bancheta cu totul. Ar fi o varianta sa luam o bancheta, ne completam tetiera lipsa si apoi cautam clienti pe kijiji... cine stie, poate unii si-au luat masina cu doar o tetiera in spate si fara bancheta. E posibil nu?
In primul an a aparut o luminita-n bord. Era simbolul pentru Airbag. La reprezentanta aflam ca s-a futut un airbag. Ca this shit happens all the time. Fucking NOOOOOOOOOOOOOOOT! Tocmai expirase garantia de la producator si airbagurile nu erau in garantia de la dealership. Dupa ce ne-am certat cu ei au acceptat sa acopere ei cam 60% din cost si noi restul. Oricum prea mult si asa. Ba... nu te futi in cur la airbaguri ca e suficient sa nu vina la intalnire o singura data cu domnia ta si iti va parea rau, ma intelegi? Las' ashea.
Doar ca 6 luni mai tarziu iar se aprinde luminita de la airbag in bord. Trai-t-ar famelia, da' ce fuckul me se going on aici? That's ok... cateva zile mai tarziu a disparut luminita. Apoi a reaparut. si tot asa. E ok, aveam fun la condus. Mergem din nou la reprezentanta si ni se spune ca ce suspectam noi ar putea fi corect... un senzor de la scaunul soferului poate fi cauza. Gandindu-ma de dulce la doamna Ma-sa ma intreb: oare prima oara a fost futat airbagul sau era aceeasi problema?
Ca n-ai de unde sa stii. Nervosi pe reprezentanta am decis sa mergem sa schimbam uleiul la Active Green and Ross. Potrivit parerii lor de specialisti mereu era cate ceva de facut la masina dar in afara de schimb de ulei la termen refuzam totul. Acum vreo 2 saptamani era din nou termenul. Baietii erau ingrijorati de franele noastre. Cam de vreo $450 ingrijorati. $450 ma ingrijoreaza si pe mine asa ca am zis sa mai intreb si pe altii. Cineva ne recomanda un mecanic superb in Ajax. Mergem. Omu confirma ce Active Green and Ross zicea cu cateva zile inainte. Pretul lor e de $400. Bun. Baga carbune.
Timp de 4 ore ne-am plimbat romantic prin Ajax la 38 grade Celsius reusind sa ne bronzam uniform pe grumaz si brate. Omu ne anunta ca e si un slow leak de undeva, ca nu e grav inca dar evident ar trebui reparat. Cam $120. Aia de la Green and Ross nu au spus nimic de vreun leak. E acolo, l-am vazut cu ochii mei. Dar e leak sau e plantat de ei? Paranoia kicks in.
Obositi de la romantism am plecat acasa. A doua zi remarcam ca franele fluiera cand dai cu spatele. Marfa asa. Parca nici mare diferenta la franare pe fata.
Dracu stie.
Ieri vorbeam cu seful meu. A avut masina la mecanic ca avea si el un leak la cutia de viteze. I-a reparat-o dar il anunta ca nu stiu ce bolt la roata e vraiste si trebuie neaparat schimbat. Rick Ross ramane socat... avusese masina la alt mecanic in urma cu vreo luna sa repare aia si cica i-o facuse.
Tre sa mergem iar in Ajax sa vedem ce gatu ma-sii se intampla. Omul a spus ca suna la un schrott sa vada de tetiere.
De curiozitate am dat un google si din glezna mainii am gasit astea:
An undercover probe of Canadian garages
Top 10: Mechanic Scams
Tuesday 4 June 2013
Lucky Number 4
4. Numarul satanei asiatice.
Am lucrat o perioada la un condo intr-o zona foarte aglomerata din TO unde lumea adora sa minta guardul ca viziteaza pe cineva doar ca sa foloseasca parcarea. Si una din metode de a prinde criminalii iinca de la interfon era daca ei spuneau ca viziteaza apartamente ce contineau cifra 4. Sau apartamente la etajul 13. Caci nu existau. Nu existau pe dreacu sa le ia si sa le pieptene si apoi, sa le puna bigudiuri. Poate fiindca nu sunt superstitios consider toata chestia asta o imbecilitate. Sau poate fiindca E o imbecilitate?
Tarasenia se numeste tetrafobie (pentru cine nu stie -tetra- inseamna frica si -fobie- inseamna 1+1.8+1.2=4). Tetrafobia e o problema asiatica fiindca omonimul cuvantului "patru" inseamna "moarte". Inainte sa trecem la efectul ce-l are tetrafobia in Canada mi se pare relevant sa vad cati potentiali terafobi exista in lume. Sa vedem: China - 1.354.040.000 bucati; Singapore - 5.312.400 bucati; Malaezia - 29.722.000 bucati; Japonia - 127.300.000 bucati; Korea de Sud - 50.004.441; Korea de Nord - 24.052.231; Vietnam - 88.780.000. Si ajungem la un total de 1.679.211.072 potentiali tetrafobi. N-as neglija niste vestici care cred si in zodiacul chinezesc deci care ar putea crede, asadar, si restul superstitiilor asiatice. E un lucru stiut ca daca spui sei universul, zeii, karma sau cine se ocupa de asta se enerveaza pe tine caci nu pot sa vada din context daca spui patru sau moarte si atunci iti joaca o festa si... si... nasoale din alea naspa.
Dupa aceasta introducere in ocult trec la fapte palpabile. Tetraphobia leads Richmond Hill, Ont. to ban the number four . Pe scurt, ce unii constructori de condominiumuri aplicau in zonele orasului cu densitate mare de ochi si penisuri mici s-a aplicat de catre autoritatile locale la nivel de urbe, in Richmond Hill. Motivatia e ca s-a pus presiune pe autoritati din cauza ca piata imobiliara avea de pierdut fiindCA CUmparatorii asiatici evitau casele ce aveau in adresa cifra 4. Acest subiect nu poate genera decat comentarii savuroase deci hai sa vedem:
squiddy • 10 hours ago Report Abuse
I have dumasophobia, or the fear of stupidity. I would like to ban the spending of tax dollars in even remotely considering these stupid things based on superstition. That includes the most prolific of them all: religion.
D. Shaw • 10 hours ago Report Abuse
You have got to be kidding!!
I wonder if we will ever get our country back?
Dee • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing minorities to our own cultural detriment. When will the Canadian people grow enough balls to speak up and challenge the demands of minorities? Maybe when we're a minority we will be allowed to have a voice again. Shouldn't be too much longer.
cowichan63 • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing the beliefs of a segment of the population regardless of the impracticality. Should we give the number four a new name in Canada? How about letting cows and rats roam our streets based on religion? Or allowing 'honour killings' because it is a cultural right? Sheer stupidity.
Sa nu uitam ce am spus mai sus caci si canadienii sunt superstitiosi, dar ei nu vad asta.
jing • 1 hour 35 minutes ago Report Abuse
To all the westerners complaining here, please check your buildings. Most of them don't have 13th floor. I rest my case.
Singurele superstitii asiatice in care cred sunt ravasele din prajituricile de la restaurantele chinezesti. Ravasul asta il port in portofel ca pe un talisman fiindca e bazat pe viata mea.
Eu mereu am fost happy cand ma pleasuiam singur PUNCT! La B1 TV.
Am lucrat o perioada la un condo intr-o zona foarte aglomerata din TO unde lumea adora sa minta guardul ca viziteaza pe cineva doar ca sa foloseasca parcarea. Si una din metode de a prinde criminalii iinca de la interfon era daca ei spuneau ca viziteaza apartamente ce contineau cifra 4. Sau apartamente la etajul 13. Caci nu existau. Nu existau pe dreacu sa le ia si sa le pieptene si apoi, sa le puna bigudiuri. Poate fiindca nu sunt superstitios consider toata chestia asta o imbecilitate. Sau poate fiindca E o imbecilitate?
Tarasenia se numeste tetrafobie (pentru cine nu stie -tetra- inseamna frica si -fobie- inseamna 1+1.8+1.2=4). Tetrafobia e o problema asiatica fiindca omonimul cuvantului "patru" inseamna "moarte". Inainte sa trecem la efectul ce-l are tetrafobia in Canada mi se pare relevant sa vad cati potentiali terafobi exista in lume. Sa vedem: China - 1.354.040.000 bucati; Singapore - 5.312.400 bucati; Malaezia - 29.722.000 bucati; Japonia - 127.300.000 bucati; Korea de Sud - 50.004.441; Korea de Nord - 24.052.231; Vietnam - 88.780.000. Si ajungem la un total de 1.679.211.072 potentiali tetrafobi. N-as neglija niste vestici care cred si in zodiacul chinezesc deci care ar putea crede, asadar, si restul superstitiilor asiatice. E un lucru stiut ca daca spui sei universul, zeii, karma sau cine se ocupa de asta se enerveaza pe tine caci nu pot sa vada din context daca spui patru sau moarte si atunci iti joaca o festa si... si... nasoale din alea naspa.
Dupa aceasta introducere in ocult trec la fapte palpabile. Tetraphobia leads Richmond Hill, Ont. to ban the number four . Pe scurt, ce unii constructori de condominiumuri aplicau in zonele orasului cu densitate mare de ochi si penisuri mici s-a aplicat de catre autoritatile locale la nivel de urbe, in Richmond Hill. Motivatia e ca s-a pus presiune pe autoritati din cauza ca piata imobiliara avea de pierdut fiindCA CUmparatorii asiatici evitau casele ce aveau in adresa cifra 4. Acest subiect nu poate genera decat comentarii savuroase deci hai sa vedem:
squiddy • 10 hours ago Report Abuse
I have dumasophobia, or the fear of stupidity. I would like to ban the spending of tax dollars in even remotely considering these stupid things based on superstition. That includes the most prolific of them all: religion.
D. Shaw • 10 hours ago Report Abuse
You have got to be kidding!!
I wonder if we will ever get our country back?
Dee • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing minorities to our own cultural detriment. When will the Canadian people grow enough balls to speak up and challenge the demands of minorities? Maybe when we're a minority we will be allowed to have a voice again. Shouldn't be too much longer.
cowichan63 • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing the beliefs of a segment of the population regardless of the impracticality. Should we give the number four a new name in Canada? How about letting cows and rats roam our streets based on religion? Or allowing 'honour killings' because it is a cultural right? Sheer stupidity.
Sa nu uitam ce am spus mai sus caci si canadienii sunt superstitiosi, dar ei nu vad asta.
jing • 1 hour 35 minutes ago Report Abuse
To all the westerners complaining here, please check your buildings. Most of them don't have 13th floor. I rest my case.
Singurele superstitii asiatice in care cred sunt ravasele din prajituricile de la restaurantele chinezesti. Ravasul asta il port in portofel ca pe un talisman fiindca e bazat pe viata mea.
Eu mereu am fost happy cand ma pleasuiam singur PUNCT! La B1 TV.
Monday 27 May 2013
Little Big Things
Acum doua zile ne-am pus sa ne uitam la un film canadian: My awkward sexual adventure. Avea si sbutitrare iar la inceput, autorul subtitrarii scrisese: aceasta e prima mea subtitrare. Am reactionat cu duiosie cumva la acest mesaj simplu. Subtitrarile sunt ceva luat de-a gata, luat de bun. Ceva la care injuri cand iti trebuie si nu exista. Eu sincer nu m-am gandit niciodata sa multumesc cuiva pentru o subtitrare. Dar stiu sigur ca i-am injurat ca "nu-si fac treaba" cand nu gaseam subtitrarea potrivita sau cand lipsea cu desavarsire.
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.
Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!
Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.
Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.
Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.
Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!
Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.
Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.
Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...
Sunday 14 April 2013
Miller Time
Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.
Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.
Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!
Sunday 20 January 2013
Romanii astia
In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...
Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.
Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?
Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.
Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.
Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".
Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.
"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.
Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.
Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.
Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.
Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?
Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.
Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.
Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".
Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.
"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.
Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.
Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.
Tuesday 1 January 2013
Hey, 2013... sup?
Supravietuind inca unei apocalipse era oarecum normal sa vina si 2013-le dupa 2012. De precizat, subliniat si apoi bold-uit e faptul ca a fost primul Revelion in care nu am muncit. In 2009 eram de garda la Balaceanca. In 2010, 2011 si 2012 am facut tot posibilul sa ajungem acasa inainte de miezul noptii sa putem ciocni paharele de sampanie acasa. Dar totul avea un aer de "fortat" caci eram si obositi, intr-un an Revelionul picand Vineri... iar a doua zi am bagat 13 ore, iar anul trecut a picat Sambata... deci dupa 12 ore de munca. Nu ne-a luat mult sa refuzam sa mergem la Revelionul de romani caci biletul era mai scump ca un bilet catre Rai si Claudia a avut ideea nemaipomenita sa mergem la Niagara Falls ca se intampla nejte chestii acolo.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?
Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.
Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:
Am tras o pisare la Burger King apoi am mers sa luam masina. Era 2013 deja si baietii crescusera pretul la $40/zi. Avant antrepenorial, ce sa-i faci. Claudia a inceput sa se oftice ca i-a curs sampanie in poseta ei noua apoi am plecat la drum. Vorba vine am plecat.
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!
A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?
Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.
Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!
A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.
Tuesday 13 November 2012
Everyday peeps
Am moralul pe plus dupa ce Raptors au reusit sa le-o traga la vuvuzela lu' Indiana Pacers. In sfarsit!
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.
Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.
Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.
Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.
Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.
Friday 2 November 2012
2 soon
A nins azi. Fulguiala. Too soon, cum s-a tanguit o locatara.
Apoi a urmat un val de persoane ce intrau si se plangeau: OMG.. soooo cooold! Apoi vine una cu geaca de iarna si caciula si zice: chilly outside, huh? Afara nu e asa de frig decat daca umbli imbracat in paula goala. Frigul NU a venit inca.
Sunt la munca si sper ca liceenii aia roacanrol de petrec de zor acum nu mai fac indeajuns de multa galagie pana plec acasa. Am mai vazut asta de cateva ori aici. Locatara, pustoaica, ramane singura acasa si cheama toti ratatii de la ea de la scoala, chipurile la o petrecere. Dar ea e doar un focking wannabe, ce vrea sa para cool si nu e de fapt pregatita sa fie gazda unor imbecili alcoolizati. In primul rand ma pis pe mentalitatea lor de vreausafiucool mai ales cand vad ca pustoaica incearca asta in fata unor labari ce si-ar smulge un coi fara sa ezite ca sa poata sa-i bage o limba-n ureche. Ala din apartamentul de sub are un copil mic. Ma suna ca aia urla si tropaie. Ma duc sus. Aia urlau si tropaiau. Nu e coincidenta ca ma intalnesc cu locatara ce iesise pe hol sa dea un telefon, caci inauntru nu avea nici o sansa. Si nici nu aveau muzica, erau doar voci.
Ii zic ca unu nu-i mai suporta si ea ma intreaba pe mine: deci sa-i scot afara, sa-i trimit acasa? Nu, fata tatii, NU! Nu ai sa te folosesti de mine sa scapi de ei. De fata cu multi din ei i-am spus ca eu nu am nici o autoritate in apartamentul ei si daca vrea, EA trebuie sa-i trimita acasa. Imi spune ca o sa ii faca sa taca. Nu plec si raman pe etaj si o aud cu tipa in casa la retarzi sa taca dar nimeni nu o baga in seama minute in sir. Bat la usa mai mult de 10 ori pana cineva se uita pe vizor si o cheama pe pustoaica. Ii zic: N-am plecat, am ascultat si am vazut ca nu ai absolut nici un control asupra lor. Vezi ce faci ca vecinul tau va chema militia sigur. Erau mai multi membrii cool din generatia viitoare de fata si impreuna, intr-un efort sustinut reusesc sa taca in mortii lor din gura. Apoi au plecat vreo 20. Au revenit vreo 10. Apoi mai vreio 6. Apoi mai vreo 10. Nu s-a mai plans nici un locatar pana acum si sper sa nu o faca pana dupa 12. Dupa mine potopul. Zi-mi Mo-fo Noe.
Dar sper sa iasa naspa si wannabe-u sa si-o ia. Sa ii faca aia varza-n apartament, sa vina Pulitia. Sa iasa frumos. Ati vazut si voi Hangover. Degeaba o faci daca n-o faci adevaraciune. Abia atunci va deveni populara. Ati vazut filmul Project X?
Duminica avem bilete la Raptors. Am cumparat un tip-off pack caci garanta bilete la Lakers. Sunt nose-bleed seats dar crezi CA COnteaza? Un bilet la cucurigu la meciul cu Lakers e $109. Platesti practic 3 meciuri si primesti unu gratis. N-am putut merge la meciul de miercuri asa ca Varu Gonzales si-a primit cadolul de Craciun mai repede. Biletele la meciul contra lu Dallas le-am vandut lu un locatar. Deci au ramas doua meciuri. Duminica vs. Timberwolves si in Ianuarie cu Lakers. Sa ne fie de bine.
Viata la Canada nu seamana ca la Romania. E ceea ce e si o luam ca atare. Cum se zice, noi ne vedem de ale noastre.
Ne-am facut acvariu si suntem incantati. Azi am bagat si cativa pesti, de inceput. Pisoaiele noastre nu pareau interesate pana cand Tigroo a dat cu ochii de ei, mancati-as. A devenit atat de interesata incat puteai s-o tragi de coada ca nici nu remarca.Am ras de ne-am spart.
Marfa rau sa te trezesti cu ochii in acvariu. Da stai sa se alinieze planetele pe perete, deasupra de el.... Cand ma gandesc ca altii au televizor in dormitor. Voi in dormitor va uitati la televizor cand stati in pat? HIHIHIHI!
Apoi a urmat un val de persoane ce intrau si se plangeau: OMG.. soooo cooold! Apoi vine una cu geaca de iarna si caciula si zice: chilly outside, huh? Afara nu e asa de frig decat daca umbli imbracat in paula goala. Frigul NU a venit inca.
Sunt la munca si sper ca liceenii aia roacanrol de petrec de zor acum nu mai fac indeajuns de multa galagie pana plec acasa. Am mai vazut asta de cateva ori aici. Locatara, pustoaica, ramane singura acasa si cheama toti ratatii de la ea de la scoala, chipurile la o petrecere. Dar ea e doar un focking wannabe, ce vrea sa para cool si nu e de fapt pregatita sa fie gazda unor imbecili alcoolizati. In primul rand ma pis pe mentalitatea lor de vreausafiucool mai ales cand vad ca pustoaica incearca asta in fata unor labari ce si-ar smulge un coi fara sa ezite ca sa poata sa-i bage o limba-n ureche. Ala din apartamentul de sub are un copil mic. Ma suna ca aia urla si tropaie. Ma duc sus. Aia urlau si tropaiau. Nu e coincidenta ca ma intalnesc cu locatara ce iesise pe hol sa dea un telefon, caci inauntru nu avea nici o sansa. Si nici nu aveau muzica, erau doar voci.
Ii zic ca unu nu-i mai suporta si ea ma intreaba pe mine: deci sa-i scot afara, sa-i trimit acasa? Nu, fata tatii, NU! Nu ai sa te folosesti de mine sa scapi de ei. De fata cu multi din ei i-am spus ca eu nu am nici o autoritate in apartamentul ei si daca vrea, EA trebuie sa-i trimita acasa. Imi spune ca o sa ii faca sa taca. Nu plec si raman pe etaj si o aud cu tipa in casa la retarzi sa taca dar nimeni nu o baga in seama minute in sir. Bat la usa mai mult de 10 ori pana cineva se uita pe vizor si o cheama pe pustoaica. Ii zic: N-am plecat, am ascultat si am vazut ca nu ai absolut nici un control asupra lor. Vezi ce faci ca vecinul tau va chema militia sigur. Erau mai multi membrii cool din generatia viitoare de fata si impreuna, intr-un efort sustinut reusesc sa taca in mortii lor din gura. Apoi au plecat vreo 20. Au revenit vreo 10. Apoi mai vreio 6. Apoi mai vreo 10. Nu s-a mai plans nici un locatar pana acum si sper sa nu o faca pana dupa 12. Dupa mine potopul. Zi-mi Mo-fo Noe.
Dar sper sa iasa naspa si wannabe-u sa si-o ia. Sa ii faca aia varza-n apartament, sa vina Pulitia. Sa iasa frumos. Ati vazut si voi Hangover. Degeaba o faci daca n-o faci adevaraciune. Abia atunci va deveni populara. Ati vazut filmul Project X?
Duminica avem bilete la Raptors. Am cumparat un tip-off pack caci garanta bilete la Lakers. Sunt nose-bleed seats dar crezi CA COnteaza? Un bilet la cucurigu la meciul cu Lakers e $109. Platesti practic 3 meciuri si primesti unu gratis. N-am putut merge la meciul de miercuri asa ca Varu Gonzales si-a primit cadolul de Craciun mai repede. Biletele la meciul contra lu Dallas le-am vandut lu un locatar. Deci au ramas doua meciuri. Duminica vs. Timberwolves si in Ianuarie cu Lakers. Sa ne fie de bine.
Viata la Canada nu seamana ca la Romania. E ceea ce e si o luam ca atare. Cum se zice, noi ne vedem de ale noastre.
Ne-am facut acvariu si suntem incantati. Azi am bagat si cativa pesti, de inceput. Pisoaiele noastre nu pareau interesate pana cand Tigroo a dat cu ochii de ei, mancati-as. A devenit atat de interesata incat puteai s-o tragi de coada ca nici nu remarca.Am ras de ne-am spart.
Marfa rau sa te trezesti cu ochii in acvariu. Da stai sa se alinieze planetele pe perete, deasupra de el.... Cand ma gandesc ca altii au televizor in dormitor. Voi in dormitor va uitati la televizor cand stati in pat? HIHIHIHI!
Friday 26 October 2012
0.07 ppm
InCA CUmparam apa la sticle de jumatate de litru. Luam Real Canadian de la No Frills caci deocamdata pare singurul brand de apa ce mai scoate si cu 0.0 ppm fluroide. Cand descoperim un filon de apa luam cam 15-20 de baxuri, de scartaie shopping cart-ul din toate piulitele de la greutatea panzei freatice. Ajunsi la ultimul bax, am mers la No Frills sa cautam apa cu 0.0 fluoride. Era plin de apa dar asta avea 0.07. Cu 0.07 sa bea ma-sa!
Am mers la alt No Frills dar acelasi cacat. Cacat fluoridat.
De curiozitate am dat un goagal la papadie, herodot si levels of fluoride in toronto tap water.
In functie de unde citesti, fluorida e za șiet de 70 de ani incoace sau de 60 de ani. Am citit integral una din pagini, dar am dat o geana interesata si pe alte pagini. Varianta LOR, oficiala, spune ca prin anii '30 americanii s-au bunghit ca daca ingurgitezi un nivel optim de fluorida te ajuta impotriva cariilor. La inceput se baga din greu, sa fie. In 2005, cica Terente a hotarat ca nivelul optim pentru terentenieni ar fi pe la un 0.06. Deci la robinet e mai putin decat in sticla de apa. Ba, dai un ban dar si primesti mai mult. Dar la orice cacat din asta sunt si nuante. Se pare ca prin BC si in Quebec lumea isi asuma riscul cariilor caci municipalitatile nu prea baga fluorida in apa potabila. Pacat, caci dupa varianta LOR... s-au mai facut studii peste studii si e pe bune... chiar te ajuta sa lupti impotriva cariilor.
Dar prea mi-l dai cu forta... prea te agiti... prea nu are sens de ce il torni in absolut toata apa cand mie imi trebuie doar pentru dinti... iar majoritatea apei de la robinet se duce pulii de suflet la spalat, irigatii, sau apa menajera. De ce te chinui sa arunci atat amar de fluorida aiurea cand e simplu sa o bagi doar in sticlele de apa de la supermarket, ca un exemplu?
Dar sunt tot mai multe studii care spun ca o halesti degeaba, caci rezultatele sunt fix pix. Dar mai sunt tot mai multe studii ce spun ca e neurotoxina... si aici chiar ca devin nervos in cap... get it?
Iar cel mai uzitat argument al tau pare sa fie ca de 70 de ani se foloseste asta? Baaa, esti nebun? Pai de ce nu zici asa... Stiinta merge invers... deci aia din trecut au dreptate. Sanki.
Religion bashing e amuzant pentru mine... dar DOAR cand incepe celalalt. Sincer, ce vrei sa spun eu cand noi doi vorbim la telefon despre chestii pamantesti cat se poate de concrete iar la incheierea convorbiri eu zic "Mersi, o zi buna" iar tu imi raspunzi "Si eu mersi. Doamne-ajuta!" Pai rad... ca n-am cum sa nu rad.
Ne-am uitat in timp record la ambele sezoane de Game of Thrones. Self explanatory. Serialul e fucking awsome. Apoi am zis sa dam o geana si pe la The Borgias, ca am auzit lucruri bune. Ne place, e bun. Desi e cam nasol sa-l vezi dupa Game of Thrones.
Bai, si stateam si ma uitam la ce faceau cardinalii aia si papii si cum se mai ploconeau toti in fata lor chiar si cand era Maresalul Obvious ca oamenii aia nu au nici o treaba cu Biserica si Dumnezeu ci isi vedeau de ale lor si doar de ale lor. Si ma uitam ce bogatii aveau, cum considerau ca e normal sa fie si sa aibe, si cum aveau o gramada de sclavi roind in jurul lor: unu cu carafa de vin, unu ce ii lua farfuria, altu ce ii punea alta.... ba, esti pruost? Bazat pe CE?
Deci aia au fost incredibil de campioni la prostit prosti. Adevarul e ca meritau. Evident, in anul domnului 2012, sunt doua trenduri mari si late: "dumnezeu e in sufletul meu, e o chestiune personala, tot ce a facut biserica- e facut de oameni- nu dam vina pe dumnezeu" si "e la moda sa fii ateu". Doua imbecilitati pe care le intalnesc peste tot, in jurul meu si pe internet. Biserica a fost facuta de oameni... ah, credeam ca de Petru. Deci daca nu luam in considerare Biserica, caci e facuta de oameni aka Petru... pai hai sa nu luam in considerare nici ce a propovaduit biserica fondata de el, cu invataturile lui. Deci pa. Ahhhh, nuuuu! Pai nu, ca e o imbecilitate... nu exista una fara alta. Mucles!
Sa spui ca e o moda acum sa fii ateu e ca si cum ai spune ca e o moda sa crezi ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers... cum se credea pana la un moment dat. Se ajunge la un punct in care lumea mai descopera si alte cele, stiinta avanseaza. Si uite ca imi amintesc altceva. Cred ca toata lumea a auzit de asa-zisul dicton al biserici: crede si nu cerceta. Un baietas, rabufnise inteligent, credea el: arata-mi tu unde a zis vreodata biserica asta! Pai poate n-a spus-o, dar a fost foarte coercitiva cu savantii iar atsa era mesajul ce-l impunea cu forta. Mucles!
Acum vreo doua seri m-am uitat lainregistrarea emisiunii lu Badea iar apoi, de lene, ne-am uitat si la stirile Antena 3. Un preot gasise niste moaste ascunse in clopotnita. Preotul era atat de fericit de nu-mi venea sa cred. Si a mentionat ceva si de o icoana facatoare de minuni ce continea o bucata din giulgiul sfintei paraschiva. Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Oare sa fiu eu ala nebun la cap sau vad eu clar o lipsa crasa de logica elementara.
Ce legatura e intre o bucata din giulgiu -fie ea si- al sfintei parascheva si dragostea de dumnezeu? Cred ca sunt eu nebun.
Am fost la magazinul romanesc. De obicei sotia se ocupa de achizitii iar eu belesc... ochii. In general imi plac romanii si imbracamintea lor. Cam 8 din 10 sunt luati cu japca cu tot cu haine din 1980. Multi imi par coborati din filmele alea de la revolutie. Iar astia nu se imbraca acum chic, caci cica iar a revenit moda de la inceputul anilor '90, nu, ei au perpetuat-o cu incapatanare. Dar cine ma scoate pe mine din reverie? E EA! Stapana. Unii ii spun saveta. E singura din magazin ce ti se adreseaza cu TU, pe un ton asortat, enervat. E si normal. Tu esti doar un imigrant basit ce ii furi din oxigen si emani dioxid de carbon. Si mai produci si efect de sera. Esti otravitor pentru mediul inconjurator, bai coclitule. Io cand va spun ca haina face pe om... Pe tine nu te-ar enerva sa vina astia din poza sa iti dea banii lor, sa poti tu sa fii tu aristocrata?
Forza Steaua!
Disclaimer:
Orice asemanare cu persoane reale este pur intentionata.
Am mers la alt No Frills dar acelasi cacat. Cacat fluoridat.
De curiozitate am dat un goagal la papadie, herodot si levels of fluoride in toronto tap water.
In functie de unde citesti, fluorida e za șiet de 70 de ani incoace sau de 60 de ani. Am citit integral una din pagini, dar am dat o geana interesata si pe alte pagini. Varianta LOR, oficiala, spune ca prin anii '30 americanii s-au bunghit ca daca ingurgitezi un nivel optim de fluorida te ajuta impotriva cariilor. La inceput se baga din greu, sa fie. In 2005, cica Terente a hotarat ca nivelul optim pentru terentenieni ar fi pe la un 0.06. Deci la robinet e mai putin decat in sticla de apa. Ba, dai un ban dar si primesti mai mult. Dar la orice cacat din asta sunt si nuante. Se pare ca prin BC si in Quebec lumea isi asuma riscul cariilor caci municipalitatile nu prea baga fluorida in apa potabila. Pacat, caci dupa varianta LOR... s-au mai facut studii peste studii si e pe bune... chiar te ajuta sa lupti impotriva cariilor.
Dar prea mi-l dai cu forta... prea te agiti... prea nu are sens de ce il torni in absolut toata apa cand mie imi trebuie doar pentru dinti... iar majoritatea apei de la robinet se duce pulii de suflet la spalat, irigatii, sau apa menajera. De ce te chinui sa arunci atat amar de fluorida aiurea cand e simplu sa o bagi doar in sticlele de apa de la supermarket, ca un exemplu?
Dar sunt tot mai multe studii care spun ca o halesti degeaba, caci rezultatele sunt fix pix. Dar mai sunt tot mai multe studii ce spun ca e neurotoxina... si aici chiar ca devin nervos in cap... get it?
Iar cel mai uzitat argument al tau pare sa fie ca de 70 de ani se foloseste asta? Baaa, esti nebun? Pai de ce nu zici asa... Stiinta merge invers... deci aia din trecut au dreptate. Sanki.
Religion bashing e amuzant pentru mine... dar DOAR cand incepe celalalt. Sincer, ce vrei sa spun eu cand noi doi vorbim la telefon despre chestii pamantesti cat se poate de concrete iar la incheierea convorbiri eu zic "Mersi, o zi buna" iar tu imi raspunzi "Si eu mersi. Doamne-ajuta!" Pai rad... ca n-am cum sa nu rad.
Ne-am uitat in timp record la ambele sezoane de Game of Thrones. Self explanatory. Serialul e fucking awsome. Apoi am zis sa dam o geana si pe la The Borgias, ca am auzit lucruri bune. Ne place, e bun. Desi e cam nasol sa-l vezi dupa Game of Thrones.
Bai, si stateam si ma uitam la ce faceau cardinalii aia si papii si cum se mai ploconeau toti in fata lor chiar si cand era Maresalul Obvious ca oamenii aia nu au nici o treaba cu Biserica si Dumnezeu ci isi vedeau de ale lor si doar de ale lor. Si ma uitam ce bogatii aveau, cum considerau ca e normal sa fie si sa aibe, si cum aveau o gramada de sclavi roind in jurul lor: unu cu carafa de vin, unu ce ii lua farfuria, altu ce ii punea alta.... ba, esti pruost? Bazat pe CE?
Deci aia au fost incredibil de campioni la prostit prosti. Adevarul e ca meritau. Evident, in anul domnului 2012, sunt doua trenduri mari si late: "dumnezeu e in sufletul meu, e o chestiune personala, tot ce a facut biserica- e facut de oameni- nu dam vina pe dumnezeu" si "e la moda sa fii ateu". Doua imbecilitati pe care le intalnesc peste tot, in jurul meu si pe internet. Biserica a fost facuta de oameni... ah, credeam ca de Petru. Deci daca nu luam in considerare Biserica, caci e facuta de oameni aka Petru... pai hai sa nu luam in considerare nici ce a propovaduit biserica fondata de el, cu invataturile lui. Deci pa. Ahhhh, nuuuu! Pai nu, ca e o imbecilitate... nu exista una fara alta. Mucles!
Sa spui ca e o moda acum sa fii ateu e ca si cum ai spune ca e o moda sa crezi ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu invers... cum se credea pana la un moment dat. Se ajunge la un punct in care lumea mai descopera si alte cele, stiinta avanseaza. Si uite ca imi amintesc altceva. Cred ca toata lumea a auzit de asa-zisul dicton al biserici: crede si nu cerceta. Un baietas, rabufnise inteligent, credea el: arata-mi tu unde a zis vreodata biserica asta! Pai poate n-a spus-o, dar a fost foarte coercitiva cu savantii iar atsa era mesajul ce-l impunea cu forta. Mucles!
Acum vreo doua seri m-am uitat lainregistrarea emisiunii lu Badea iar apoi, de lene, ne-am uitat si la stirile Antena 3. Un preot gasise niste moaste ascunse in clopotnita. Preotul era atat de fericit de nu-mi venea sa cred. Si a mentionat ceva si de o icoana facatoare de minuni ce continea o bucata din giulgiul sfintei paraschiva. Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Oare sa fiu eu ala nebun la cap sau vad eu clar o lipsa crasa de logica elementara.
Ce legatura e intre o bucata din giulgiu -fie ea si- al sfintei parascheva si dragostea de dumnezeu? Cred ca sunt eu nebun.
Am fost la magazinul romanesc. De obicei sotia se ocupa de achizitii iar eu belesc... ochii. In general imi plac romanii si imbracamintea lor. Cam 8 din 10 sunt luati cu japca cu tot cu haine din 1980. Multi imi par coborati din filmele alea de la revolutie. Iar astia nu se imbraca acum chic, caci cica iar a revenit moda de la inceputul anilor '90, nu, ei au perpetuat-o cu incapatanare. Dar cine ma scoate pe mine din reverie? E EA! Stapana. Unii ii spun saveta. E singura din magazin ce ti se adreseaza cu TU, pe un ton asortat, enervat. E si normal. Tu esti doar un imigrant basit ce ii furi din oxigen si emani dioxid de carbon. Si mai produci si efect de sera. Esti otravitor pentru mediul inconjurator, bai coclitule. Io cand va spun ca haina face pe om... Pe tine nu te-ar enerva sa vina astia din poza sa iti dea banii lor, sa poti tu sa fii tu aristocrata?
Forza Steaua!
Disclaimer:
Orice asemanare cu persoane reale este pur intentionata.
Friday 31 August 2012
Au Gust
Inca o vara a trecut. La fel ca celelalte, fara multe realizari. Ma refer bine-nteles la realizarea planurilor facute in iarna despre "ce-o sa facem la vara".
De notat cred ca ar fi faptul ca am fost in sfarsit la 1000 Islands, langa Kingston, Jamaica... ah, nu... Ontario.
Am luat cruise-ul ala de 2 ore si jumatate. Ne-a placut. E imposibil sa nu ajungi sa stai sa te gandesti cum ar fi daca ar fi. Cum ar fi sa stai intr-un cottage din ala pe o insulita din aia cat un backyard? Pare atat de cool dar zici ca stai la casa la bloc, daca ma intelegi... adica ai doar interiorul si balconul... dar esti inconjurat de apa. E totusi misto.Dar e ciudat. oricum, din cate am inteles 1000 Islands e tara babalacilor sezonieri: vara aici si restul in Florida- The mo-fo sunhine state. Insa nu SE merita sa conduci 3 ore pana la Gananoque pentru 2 ore jumatate in cruise si apoi inca 3 ore de condus pana inapoi in Terente. Ar merge sa stai peste noapte si sa profiti de timp sa mai faci niscaiva ghidusii pe acolo.
Am fost si la The Taste of the Danforth aka festivalul grecesc. Noi am mai simtit gustul festivalul grecesc si in 2009... si ni s-a facut rau de la souvlaki-ul mancat in restaurantul grecesc de pe Danforth... unde am vrut noi sa testam un souvlaki autentic nu din ala fastfooduit de la Jimmy The Greek, in Mall. Toata experienta din acea Duminica la greci a durat 35 de minute... incluzand cautat loc de parcare la dreacu... mersul prin Iadul de 30C + taxe (umezeala) holbat ochii la NIMIC si apoi inapoi la dreacu sa luam masina. In cel mai maret spirit grecesc, am dat 10 parai sa arunc patru "libere" la magaria aia de pseudo-basket-balet. Le-am ratat pe toate dar mama mi-a spus impaciuitoare: "nu era bun placajul ala din spate... sarea rau din el"... Mama, eu nu intentionam sa lovesc placaju' ci sa dau direct in cos. Fail!
Ieri seara am fost la concertul Roxette, la Molson Canadian Amphitheatre. Am luat-o (urat de tot) pe Yonge inspre sud. Am supt-o prin traficcul greoi ca sa ajungem pe Lake Shore Blvd West unde nu era trafic... trafic implica miscare nu? Am vazut si ce n-am mai vazut niciodata prinsi intr-un trafic de cacat enervati de fluxul de masini ce se duceau ca Canadian National Expo care e peste drum de MC Amphitheatre aveam sa descoperim ca era mai mult de atat. Lasata pe banda a doua, in strada, dormita un Nissan Murano (cred). Era lasat acolo... in mijlocul strazii, fara avarii fara nimic. Weird! Ceva mai devreme la College si Bathurst, incercand sa facem stanga era sa ne omoare un taximetrist ce fortase galbenul DUPA ce masina din fata noastra deja plecase sa faca stanga pe galben. WTF?!!!!!!!
Parcarea era plina la MCA. Si era deja trecut de 8. Dupa mult stress si multa fustrare si nervi am reusit sa parcam la un pret standard de $25 in parcarea de la CNE... a fost excelent la gata caci langa e un pod peste Lake Shore Blvd ce duce direct la intrarea la MCA. A fost concert Roxette deci fanii era cam de la 30 de ani in sus. Foarte multi romani la concert. Tot respectul pentru Roxette. Eu sunt un om rau si nu m-am putut abtine sa fac niste glume despre Marie caci chiar seamana cu Scooter.
A fost bine la gata. Ne-a placut.
Urmatoarele pe lista sunt Templu Hindu de langa 427 si Finch si Royal Ontario Museum sa vedem fapturile alea care nu au existat niciodata, caci nu scrie in bLibie de ele.
Ai maica, da' cine a scris bLibia?
De notat cred ca ar fi faptul ca am fost in sfarsit la 1000 Islands, langa Kingston, Jamaica... ah, nu... Ontario.
Am luat cruise-ul ala de 2 ore si jumatate. Ne-a placut. E imposibil sa nu ajungi sa stai sa te gandesti cum ar fi daca ar fi. Cum ar fi sa stai intr-un cottage din ala pe o insulita din aia cat un backyard? Pare atat de cool dar zici ca stai la casa la bloc, daca ma intelegi... adica ai doar interiorul si balconul... dar esti inconjurat de apa. E totusi misto.Dar e ciudat. oricum, din cate am inteles 1000 Islands e tara babalacilor sezonieri: vara aici si restul in Florida- The mo-fo sunhine state. Insa nu SE merita sa conduci 3 ore pana la Gananoque pentru 2 ore jumatate in cruise si apoi inca 3 ore de condus pana inapoi in Terente. Ar merge sa stai peste noapte si sa profiti de timp sa mai faci niscaiva ghidusii pe acolo.
Am fost si la The Taste of the Danforth aka festivalul grecesc. Noi am mai simtit gustul festivalul grecesc si in 2009... si ni s-a facut rau de la souvlaki-ul mancat in restaurantul grecesc de pe Danforth... unde am vrut noi sa testam un souvlaki autentic nu din ala fastfooduit de la Jimmy The Greek, in Mall. Toata experienta din acea Duminica la greci a durat 35 de minute... incluzand cautat loc de parcare la dreacu... mersul prin Iadul de 30C + taxe (umezeala) holbat ochii la NIMIC si apoi inapoi la dreacu sa luam masina. In cel mai maret spirit grecesc, am dat 10 parai sa arunc patru "libere" la magaria aia de pseudo-basket-balet. Le-am ratat pe toate dar mama mi-a spus impaciuitoare: "nu era bun placajul ala din spate... sarea rau din el"... Mama, eu nu intentionam sa lovesc placaju' ci sa dau direct in cos. Fail!
Ieri seara am fost la concertul Roxette, la Molson Canadian Amphitheatre. Am luat-o (urat de tot) pe Yonge inspre sud. Am supt-o prin traficcul greoi ca sa ajungem pe Lake Shore Blvd West unde nu era trafic... trafic implica miscare nu? Am vazut si ce n-am mai vazut niciodata prinsi intr-un trafic de cacat enervati de fluxul de masini ce se duceau ca Canadian National Expo care e peste drum de MC Amphitheatre aveam sa descoperim ca era mai mult de atat. Lasata pe banda a doua, in strada, dormita un Nissan Murano (cred). Era lasat acolo... in mijlocul strazii, fara avarii fara nimic. Weird! Ceva mai devreme la College si Bathurst, incercand sa facem stanga era sa ne omoare un taximetrist ce fortase galbenul DUPA ce masina din fata noastra deja plecase sa faca stanga pe galben. WTF?!!!!!!!
Parcarea era plina la MCA. Si era deja trecut de 8. Dupa mult stress si multa fustrare si nervi am reusit sa parcam la un pret standard de $25 in parcarea de la CNE... a fost excelent la gata caci langa e un pod peste Lake Shore Blvd ce duce direct la intrarea la MCA. A fost concert Roxette deci fanii era cam de la 30 de ani in sus. Foarte multi romani la concert. Tot respectul pentru Roxette. Eu sunt un om rau si nu m-am putut abtine sa fac niste glume despre Marie caci chiar seamana cu Scooter.
A fost bine la gata. Ne-a placut.
Urmatoarele pe lista sunt Templu Hindu de langa 427 si Finch si Royal Ontario Museum sa vedem fapturile alea care nu au existat niciodata, caci nu scrie in bLibie de ele.
Ai maica, da' cine a scris bLibia?
Friday 22 June 2012
Iarna nu-i ca vara
Azi bag 13 ore.
E ok cred. Nu e vorba ca fac bani caci am grija sa si cheltuiesc pe masura. Am primit un telefon de la firma sa merg mai repede. Mult mai repede. Cat de repede pot. Am plecat. N-am fost niciodata cu autobusul pe ruta aia la acea ora. In 25 de minute cu autobusul, chiar vizavi de mine, am vazut doi gentlemen-i imcaltati comfortabil in sandale. Nu mi-ar pasa daca nu mi-ar fi venit sa vomit. Unu avea toate unghiile de la picioare galbene si uscate iar unu le avea galbioare iar unghia mare de la piciorul drept era neagra. Ma intreb sincer (in timp ce-mi bag paula in confortul vostru termic) cu ce am gresit EU sa-mi faci asta? Rand pe rand domnii au coborat... si a venit o doamna imbracata in sari sau ceva. Ea avea unghiile facute la picioare... chiar si unghia aia uscata si tocita. Marfa! Ah, nu... muie!
Tot vizavi, un pic mai la dreapta ,imi atrasese atentia un alt barbat cu fata de retard ce-si marea si isi micsora pupilele incercand sa vada intre picioarele unei tinere aflata la 2 scaune distanta in dreapta mea. Jena fetei era imensa. Pe ratard il durea fix in disabilitatea lui mentala.
La munca e ca la munca. Lu sefu' i-a murit tatal azi dimineata. RIP! Nu m-am intalnit cu sefu azi ca el deja plecase si un alt sef ii tinea locul pana am ajuns eu. Am ezitat sa-l sun. Am trecut si eu prin asta si nu simteam nevoia sa ma sune lumea sa isi exprimea parerea de rau. Mie nu-mi place caci unii te suna din obligatie, altii o fac pe bune... dar toti sunt buni la asta si nu stii cine e sincer si cine nu.
Stop cadru!
Revin cu scrisul a doua zi caci am fost intrerupt brutal de venirea unei doamne sekiuriti gard. Venise la antrenament sa-l suplineasca pe sef. Atat de tare m-a interesat persoana ei ca am aflat cum o cheama dupa cateva ore si abia dupa vreo 4-5 ore am descoperit ca are pe umar trese de Supervisor. Parca ar conta. E femeie, si se stie ca femeile au creierul mai mic decat al barbatului. Am vazut eu un documentar pe Discovery.
Si eu si Claudia suntem satui de dumnezei din astia ce vin ca suplinitori sau ca si Party Guard si incep cu "I'm a supervisor at XXXX". Wooooow! Pot sa te ating?! Atia nu pricep ca ei sunt SITE Supervisor, la site-ul lui. In afara acelui site esti un Guard. Dar ei au impresia ca toti garzii simplii sunt niste taraie-buca si incearca sa se puna deasupra din start. Pai tot din start ii si pisam in freza. Tanti e canadianca din parinti scotieni.Fiindca si eu sunt o fata-palida ca si dansa, cand s-a simtit mai in largul ei mi-a povestit parerea ei despre toate viniturile astea colorate ce murdaresc axceasta minunata Canada. Sa emigreze parintii ei din Scotia in Canada a fost ok, nu? Macar vorbeau engleza, nu? Pisas-ar pe engleza lor pocita. Macar a observat ca imigrantii astia din estul europei sunt educati si cu bun simt. Pai, draga proasto... altfel nu putem veni in aceasta minunata Lala Land...
Pentru prima data de cand suntem in Canada chiar am senzatia ca facem ceva in timpul verii. Miercuri am fost la SplashWorks Waterpark la Wonderland. Doar 2 ore, inainte de munca dar a fost ok. O sa mai mergem sigur. Si o sa mergem si la bronzat in Sunnybrook Park caci e aproape.
N-am fi crezut ca Niagara mai poate aduce fun dar am fost placut surprinsi de cat de bine ne-am simtit. Un coleg de-al Claudiei a cumparat prin Groupon 2 nopti la Ramada Hotel cu $100. Asta mai demult. Cand a venit timpul sa mearga... n-a mai putut, femeia lui muncea si deal-ul era de Duminica pana Joi. Si ia ghici cine are liber Duminica si Lunea? N-ea vandut treaba cu $40 caci am aflat ca mai trebuie platite taxe si 2 nopti de parcare- $47. Am stat pana Marti dimineata. Duminica au venit si romanaches si am mers la Crystal Beach unde am facut baie si plaja. Apoi am revenit in Niagara Falls, ne-am cazat la hotel (superba camera), am facut dus si apoi am iesit la bulevard. Ca de obicei am bagat o pizza la Wood Oven, sau ceva de genul asta. Romanaches au plecat, noi am ramas. A doua zi am stat la piscina hotelului si spre seara ne-am plimbat prin Niagara Falls la modul chill out. Chillaxation. Foarte bun.
Ziceam ca ma uit la EuroCup. Am bagat si la pariuri. Am facut un deposit de $80. Din start am pus $20 pe Spania- campioana. As castiga vreo $50. Restul reprezenta fondul de rulment. Favoritele s-au comportat ca niste muiste si am ramas cu doar $20. Vazand ca Euro nu-i jmekerie la pariuri m-am sucit. Prin pariuri succesive atente pe meciuri amicale intre echipe de prima divizie cu anonime din liga a 3a sau a 4a (faceam research pe google) am reusit azi cu emotii sa zambesc la o balanta de $412. Ia ghici cine isi cumpara aparat de aer conditionat de 12 000 BTU? Moooois!
O vara incendiara, doamnelor si domnilor. Sa ne fie de bine. Iarna nu-i ca vara.
PS: Doi frati gemeni koreeni in varsta de 14 ani vin sa ceara sa joace biliard. Desi sunt sub 18 ani stiu ca-s de treaba si de obicei ii las. Dar acum au venit cu verisorii lor, in vasrta de 13 ani. Tot gemeni. Tot koreeni. Le-am zis din start: nu-mi place. Inainte erati 2 acum sunteti 4. Sunteti baieti... prin definitie va sta mintea doar la draci. NUUUUUUUU! Nu. In timp ce scormonesc dupa bilele de biliard si alte cele le tin un discurs despre responsabilitate. In timp ce ma asculta unul dintre gemeni mai in varsta desurubeaza creionul electronic cu care semneaza digital residentii si improasca cu baterii micute peste tot. THIS IS EXACTLY WHAT THE FUCK I MEANT BEFORE. Au pustii astia puterea de concentrare a unui peste de acvariu. Nu i-am mai lasat. Muje!
PS2: Azi e petrecere in Party Room. In timp ce scriu asta vine party guardul. E un alb in varsta. Imi lasa legitimatia si merge sa se schimbe. Revine. E in uniforma si isi agata in piept name-tag-ul cu gesturi incete, teatrale. Scrie Supervisor. Probabil am fata de prost caci imi spune: I'm a site supervisor, I do this for extra money. Serios? Ii zic: Extra money is good but it sucks that you have to work for it. Apoi imi spune ca face cam 100 de ore de overtime pe saptamana. Wooow... si ce faci in timpul liber? Nu pricepe ca glumesc si imi raspunde ca nu are timp liber. Se va odihni dupa ce o sa moara. Da? Good luck with that.
PS3: pacat ca a castigat Miami Heat campionatul NBA... dar OKC Thunder trebuie sa arata mai mult decat au facut-o. Ata ete, Lebron rasufla usurat... in sfarsit e campion.
PS4: scrisese Claudia de Michael Jordan si vreau sa adaug ca nu numai ca a fost cel mai bun din NBA dar avea si cei mai pizdosi adidasi din NBA. Cum zicea si in reclama aia de prin anii 80: Must be the shoes!
E ok cred. Nu e vorba ca fac bani caci am grija sa si cheltuiesc pe masura. Am primit un telefon de la firma sa merg mai repede. Mult mai repede. Cat de repede pot. Am plecat. N-am fost niciodata cu autobusul pe ruta aia la acea ora. In 25 de minute cu autobusul, chiar vizavi de mine, am vazut doi gentlemen-i imcaltati comfortabil in sandale. Nu mi-ar pasa daca nu mi-ar fi venit sa vomit. Unu avea toate unghiile de la picioare galbene si uscate iar unu le avea galbioare iar unghia mare de la piciorul drept era neagra. Ma intreb sincer (in timp ce-mi bag paula in confortul vostru termic) cu ce am gresit EU sa-mi faci asta? Rand pe rand domnii au coborat... si a venit o doamna imbracata in sari sau ceva. Ea avea unghiile facute la picioare... chiar si unghia aia uscata si tocita. Marfa! Ah, nu... muie!
Tot vizavi, un pic mai la dreapta ,imi atrasese atentia un alt barbat cu fata de retard ce-si marea si isi micsora pupilele incercand sa vada intre picioarele unei tinere aflata la 2 scaune distanta in dreapta mea. Jena fetei era imensa. Pe ratard il durea fix in disabilitatea lui mentala.
La munca e ca la munca. Lu sefu' i-a murit tatal azi dimineata. RIP! Nu m-am intalnit cu sefu azi ca el deja plecase si un alt sef ii tinea locul pana am ajuns eu. Am ezitat sa-l sun. Am trecut si eu prin asta si nu simteam nevoia sa ma sune lumea sa isi exprimea parerea de rau. Mie nu-mi place caci unii te suna din obligatie, altii o fac pe bune... dar toti sunt buni la asta si nu stii cine e sincer si cine nu.
Stop cadru!
Revin cu scrisul a doua zi caci am fost intrerupt brutal de venirea unei doamne sekiuriti gard. Venise la antrenament sa-l suplineasca pe sef. Atat de tare m-a interesat persoana ei ca am aflat cum o cheama dupa cateva ore si abia dupa vreo 4-5 ore am descoperit ca are pe umar trese de Supervisor. Parca ar conta. E femeie, si se stie ca femeile au creierul mai mic decat al barbatului. Am vazut eu un documentar pe Discovery.
Si eu si Claudia suntem satui de dumnezei din astia ce vin ca suplinitori sau ca si Party Guard si incep cu "I'm a supervisor at XXXX". Wooooow! Pot sa te ating?! Atia nu pricep ca ei sunt SITE Supervisor, la site-ul lui. In afara acelui site esti un Guard. Dar ei au impresia ca toti garzii simplii sunt niste taraie-buca si incearca sa se puna deasupra din start. Pai tot din start ii si pisam in freza. Tanti e canadianca din parinti scotieni.Fiindca si eu sunt o fata-palida ca si dansa, cand s-a simtit mai in largul ei mi-a povestit parerea ei despre toate viniturile astea colorate ce murdaresc axceasta minunata Canada. Sa emigreze parintii ei din Scotia in Canada a fost ok, nu? Macar vorbeau engleza, nu? Pisas-ar pe engleza lor pocita. Macar a observat ca imigrantii astia din estul europei sunt educati si cu bun simt. Pai, draga proasto... altfel nu putem veni in aceasta minunata Lala Land...
Pentru prima data de cand suntem in Canada chiar am senzatia ca facem ceva in timpul verii. Miercuri am fost la SplashWorks Waterpark la Wonderland. Doar 2 ore, inainte de munca dar a fost ok. O sa mai mergem sigur. Si o sa mergem si la bronzat in Sunnybrook Park caci e aproape.
N-am fi crezut ca Niagara mai poate aduce fun dar am fost placut surprinsi de cat de bine ne-am simtit. Un coleg de-al Claudiei a cumparat prin Groupon 2 nopti la Ramada Hotel cu $100. Asta mai demult. Cand a venit timpul sa mearga... n-a mai putut, femeia lui muncea si deal-ul era de Duminica pana Joi. Si ia ghici cine are liber Duminica si Lunea? N-ea vandut treaba cu $40 caci am aflat ca mai trebuie platite taxe si 2 nopti de parcare- $47. Am stat pana Marti dimineata. Duminica au venit si romanaches si am mers la Crystal Beach unde am facut baie si plaja. Apoi am revenit in Niagara Falls, ne-am cazat la hotel (superba camera), am facut dus si apoi am iesit la bulevard. Ca de obicei am bagat o pizza la Wood Oven, sau ceva de genul asta. Romanaches au plecat, noi am ramas. A doua zi am stat la piscina hotelului si spre seara ne-am plimbat prin Niagara Falls la modul chill out. Chillaxation. Foarte bun.
Ziceam ca ma uit la EuroCup. Am bagat si la pariuri. Am facut un deposit de $80. Din start am pus $20 pe Spania- campioana. As castiga vreo $50. Restul reprezenta fondul de rulment. Favoritele s-au comportat ca niste muiste si am ramas cu doar $20. Vazand ca Euro nu-i jmekerie la pariuri m-am sucit. Prin pariuri succesive atente pe meciuri amicale intre echipe de prima divizie cu anonime din liga a 3a sau a 4a (faceam research pe google) am reusit azi cu emotii sa zambesc la o balanta de $412. Ia ghici cine isi cumpara aparat de aer conditionat de 12 000 BTU? Moooois!
O vara incendiara, doamnelor si domnilor. Sa ne fie de bine. Iarna nu-i ca vara.
PS: Doi frati gemeni koreeni in varsta de 14 ani vin sa ceara sa joace biliard. Desi sunt sub 18 ani stiu ca-s de treaba si de obicei ii las. Dar acum au venit cu verisorii lor, in vasrta de 13 ani. Tot gemeni. Tot koreeni. Le-am zis din start: nu-mi place. Inainte erati 2 acum sunteti 4. Sunteti baieti... prin definitie va sta mintea doar la draci. NUUUUUUUU! Nu. In timp ce scormonesc dupa bilele de biliard si alte cele le tin un discurs despre responsabilitate. In timp ce ma asculta unul dintre gemeni mai in varsta desurubeaza creionul electronic cu care semneaza digital residentii si improasca cu baterii micute peste tot. THIS IS EXACTLY WHAT THE FUCK I MEANT BEFORE. Au pustii astia puterea de concentrare a unui peste de acvariu. Nu i-am mai lasat. Muje!
PS2: Azi e petrecere in Party Room. In timp ce scriu asta vine party guardul. E un alb in varsta. Imi lasa legitimatia si merge sa se schimbe. Revine. E in uniforma si isi agata in piept name-tag-ul cu gesturi incete, teatrale. Scrie Supervisor. Probabil am fata de prost caci imi spune: I'm a site supervisor, I do this for extra money. Serios? Ii zic: Extra money is good but it sucks that you have to work for it. Apoi imi spune ca face cam 100 de ore de overtime pe saptamana. Wooow... si ce faci in timpul liber? Nu pricepe ca glumesc si imi raspunde ca nu are timp liber. Se va odihni dupa ce o sa moara. Da? Good luck with that.
PS3: pacat ca a castigat Miami Heat campionatul NBA... dar OKC Thunder trebuie sa arata mai mult decat au facut-o. Ata ete, Lebron rasufla usurat... in sfarsit e campion.
PS4: scrisese Claudia de Michael Jordan si vreau sa adaug ca nu numai ca a fost cel mai bun din NBA dar avea si cei mai pizdosi adidasi din NBA. Cum zicea si in reclama aia de prin anii 80: Must be the shoes!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Decada
A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...
-
O cunoasteti pe Paula? Paula... din expresia "Ce paula mea?" Banc: Intra unul intr-un bar, scoate o mitraliera si ii face ciur pe ...
-
Motto: "History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again". Gandindu-ma la schimbul de r...
