Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!

Everyday peeps

Am moralul pe plus dupa ce Raptors au reusit sa le-o traga la vuvuzela lu' Indiana Pacers. In sfarsit!
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.

Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.

Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.

Leviathan

Poate ati fi tentati sa credeti ca o dau iar in oculte. Nu, baby! M-am plictisit si de asta. Dormiti voi frumos si aveti incredere in mandea ca va va lasa sa va faceti somnul de frumusete. Imi rezerv insa dreptul de a fi ironic si sarcastic atunci cand mingea imi va fi ridicata la fileu.
19 Mai 2007. Sunt 5 ani de atunci si am sarbatorit dupa puterile noastre cei 5 ani impliniti de casnicie. Cu ajutorul romanachesilor a iesit ceva frumos si ne-am simtit foarte bine weekend-ul asta. De la cine romantice surprize pana la cadouri, voie buna si lacrimi de bucurie. Sa ne fie de bine. Duminica ne-am imbracat gigea ginerica style si am mers in Guildwood Park in Scarborough si am facut niste poze dragute in locatii frumoase. Eram convins ca o sa innebunesc de cald in costum dar batea o briza placuta printre copaci si a fost bine. Dupa doua ore de sedinta foto am mers la terasa sa bem o berica. In coltul de Sud-Vest al intersectiei Don Mills si Lawrence, mai in spate, gasesti Calea Dorobanti... cu restaurante fensi, cafenele, ceainarii si cocalarii dorobantieri. Am baut o bere pisata la suprapret incantat sa-mi aud niste compatrioti la masa de langa discutand mondenitati emitand pareri si dand verdicte. Chiar pare europeana zona si cumva neobisnuita aici in Toronto. In mod clar o sa mai mergem.
Ieri am fost la Wonderland. Daca n-ati fost inca sigur ati auzit povesti de la cei care au fost. Asa a fost si cu noi. Un amanunt este repetat de toata lumea. Daca e busy, innebunesti stand la rand sa te dai in ceva. Eu nu vreau sa repet asta ci vreau sa SUBLINIEZ asta. Ieri a fost ultima zi cand puteai cumpara Season Pass la pret redus. Am ajuns pe la 4 PM acolo. Am stat la rand cam o ora jumatate ca sa ajungem DOAR la ghiseu sa putem plati. Apoi cu chitantele in mana am mai stat la o coada unde se proceseaza legitimatiile in sine. Ma uit acolo la un afis care zice Picture free passes. Adica fara poza. Dar lumea se alinia sa i se faca poza. Aleg o victima ce lucra acolo si o intreb: picture free means no picture? YES!!! Pai si de ce ne faci poza? Raspunsul are o logica nooooooooooooooot. Cica ei iti tin poza intr-o baza de date si cand scanezi cardul tau le apare poza si ei te ginesc. Pai eu as prefera sa am poza pe card si nu in baza ta de date. Cica e mai bine ashea, ca daca-ti pierzi cardul nu poate veni altcineva si sa foloseasca pass-ul tau. Bai tu vorbesti serios? Deci permisul de conducere e o prostie. Health cardul la fel. PR cardul la fel. Au gasit ei duda. M-a tras nevasta-mea de langa victima. Nevasta-mea. 5 ani de zile. La multi ani. Sa ne fie de bine.
La poze ne-am strambat. Like a boss! Am intrat apoi in furnicar. Incredibil de multi adolescenti. Prin definitie parcul asta de distractii e ca o capcana imensa pentru muste. Totul e facut sa-ti ia ochii si banii. Noi ne-am facut season pass-uri pentru ca vrem sa mergem des la Water park ce se deschide de fapt pe 2 Iunie. Am cascat ochii pe acolo pana am dat de panouri de basket. $5- doua aruncari... gen aruncari libere. Marcai? Primeai o Hugger monkey sau o minge de basket ieftinitura. Am marcat ambele aruncari si am luat la fete maimutici. Imbatat de glorie am mai dat 5 parai sa arunc la mare distanta, doar o aruncare. Premiul era un papitoi de plus mai scump. Datorita topolgiei locului si presiunii din peluze nu am marcat. Fiindca mi-e frica de toate cacaturile alea din parcul de distractii ne-am dus la Leviathan. Gineste aici video oficial. Stiu ca a fost Victoria day si alea dar am stat 1 ora si 20 de minute la rand sa ne dam in treaba. Asta pe caldura. Asta dupa ce am mai stat 2 ore la coada. Ne-a fost frica in montagne-russe dar ne-a placut. Am mers mai departe sa dam o geana la water park, chit ca era inchis. Pe acolo pe langa... ce vad eu? O juma' de teren de basket si una bucata tigan ce arunca la cos de la 3 puncte contra-cronometru. Uuuuuuuuu! $10 pentru doua runde de aruncari x 12 mingi plasate pe un rack la ora 9, ora 6 si ora 3. 40 de secunde. M-am facut de cacat si asta m-a umplut de spume. Nu-i nimic. I know where you live! Ail bi beac!
Am stat cam 4 ore si jumatate in Wonderland. Cam 3 ore si ceva la cozi la lapte si restul... la "distractii" in parc. E clar ca data viitoare nu mai pierdem timpul la cumparat bilete dar totodata e clar ca daca e busy nu mai stam ca proletariatul la coada la ulei, caci nu SE merita. Am mai si verificat diferitele slabiciuni ale sistemului de securitate. Cum sa faci sa nu strici multi bani. Cum sa faci sa mananci ieftin, etc.
N-a fost rau weekendul. N-am mai fost de mult asa. A ajutat si vremea varateca.

Bahtalo, amigo!

Sa pis in freza iarna canadeza

E sfaritul lui Martie si tot aia e. Privind la orizont ... vezi linia orizontului, dar metaforic vorbind... urmatoarea saptamana ne scaldam tot in 3-6 grade Celsius. Ceea ce e de cacat. Caci soarele asta e mijto tare... straluce' ca Il Luce... de carici sa ne-apuce. Dar las' ca vinea ea priiimaaah- vaaaraaaaah!!!
Consemnul e ca mergem regulat la sala. Cateodata regulati, cateodata regulat. Asta-i regula. Azi a fost bun de tot... sala + basketbalet. Bun asa.
Apoi la munca, nu e bun... deloc, dar necesar. La munca am avut o discutie scurta cu o locatara... o okioasa cantareata de opereta. Intr-un mod nerelevant a avenit vorba de muzica rap iar dansa s-a exprimat vis-a-vis de ea ca si "poetry" si "modern poetry"... Am vrut sa o intreb daca imi citeste blogul si face misto de mine. Dar era pe bune.
Am citit presa sportiva si m-am spart de ras citind despre meciul Romania- Luxemburg (3-1)... Pentru cine nu a vazut meciul, un meci castigat greoi dupa ce Luxemburg a condus cu 1-0 si a fost 1-1 la pauza. Mutu a dat doua goluri si a fost cel mai mondial de pe teren. si de aici vine gluma urmatoare: "Romania a invins Luxemburg pentru ca Mutu are boala pe ospatari."
Apoi commenturi pe gsp.ro:
Rere: "Meciul trebuia programat miercurea. Băieţii nu ştiu să joace marţea. Plus că bate şi vîntul tare dinspre Pietricica..."

Nede: "Oricum avem noroc, ăştia din Luxemburg au ieşit de la muncă abia la 5:00 şi sînt cam obosiţi"

Ionel: "Doar pe Mutu îl avem, restul sînt praf . Sîntem ca Luxemburg, doar că îl avem pe Mutu"

Alex4you: "Hai că bifăm şi noi o victorie, bine că am căzut cu desculţii ăştia în grupă cu noi"

David27: "Meci palpitant,ce răsturnări de scor !!! Fantastic meci !!! Mai jos de atît nu se poate, sub noi nu mai e nimic"

Symba_sezione: "Ne vedem la Universitate să sărbătorim victoria?"
Traditional: "Eu sînt la Piaţa Unirii şi nu reuşesc să mă strecor printre miile de fani ca să ajung la Universitate :("
HAHHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHA!
Am primit CA CAdou un barbeque grill de la matusa Tamara. Claudia nu m-a lasa pana nu l-am montat... acum am barbeque grill in livingroom. Asteptam sa treaca nesimtita asta de iarna si sa curatam balconul, sa chilluim...
Am vazut DuminiCA CA Romania freamata la Wikileaksurile alea care nu fac decat sa confirme ceea ce unu cu un lindic de creier in cap stia deja.
PS: am fost la Walmart sa-mi iau chiloti... si mi-am amintit intr-o milisecunda de ce imi luasem chiloti din Romania... pe rafturi sunt numai chiloti de baba barbatesti. Nu-mi plac deloc. Am gasit unii decenti la Costco, marca Champions... nu i-am incercat inca dar arata decent. Cred ca atunci cand vine vara (probabil in 2012) am sa aplic metoda aia "sa nu-ti mai puta ciorapii"... adica sa nu-i mai porti...