Showing posts with label ochios. Show all posts
Showing posts with label ochios. Show all posts

Sunday 14 April 2013

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!


Tuesday 13 November 2012

Everyday peeps

Am moralul pe plus dupa ce Raptors au reusit sa le-o traga la vuvuzela lu' Indiana Pacers. In sfarsit!
Am avut deosebita onoare sa mergem la cealalta (singura de pana acum) victorie a Raptorilor din acest sezon. Din discutii dubioase cu locatarii sau vizitatorii lor ajungi sa fii invitat la o chestie pseudo-VIP, impreuna cu alte 38 de persoane, chipurile pozand in eventuale prospecte de achizitionare a season seats. Nu e cazul... dar oricum eram mai bine imbracati decat cel putin 38 de persoane de acolo.
Stii cum e... blugul drept, nu foarte stramt... sa cada bine pe ciucata... Cine stie cunoaste.
Mi-as fi dorit sa vina si vreun basketbalerin sa ne minta ceva... chiar si Maguire, cum se speculase inainte. Dar n-a venit. Era potol mocca, sa lesine emigrantu' de emotie... dar si alcoolul curgea tsunami. N-a venit nici un jucator caci aveau meci in juma' de ceas dar pe la spate si-ntr-o parte am fost ambuscat de Ed Stefanski, Executive Vice-President of Basketball Operations. Evident nu stiam cine e el, dar stiam ca Boss-ul de Colangelo va veni cu mana lui dreapta. Dragul de Ed a dat mana cu noi si a stat un minut sau doua de vorba cu noi. A fost deosebit de dragut, a spus ca el ar fi ghicit Serbia si nu Romania... vezi, stiam ca ar fi vrut sa zica Rusia. Poate fiindca purtam ochelarii nu m-am dat in fapt. Paruski.
Auzi ce ma intreaba nevasta-mea. Port ochelari de vedere la distanta. Avem bilete la meci sus, la cucurigu. Iar ea ma intreaba: iti iei ochelarii sa pari inteligent sau sa vezi mai bine? Femeile astea si loviturile lor perverse ca pe Tg-Ocna... jos acolo, unde ii este greu voinicului.
De remarcat nivelul de BS si arta cu care il modeleaza ca pe plastilina baietii astia 2. Ei cu asta se ocupa in marea majoritate a timpului. Luat la micron de milimetru, fiecare raspuns al lor e la egala distanta intre Bine si Rau. Au vorbit cam mult si trebuia sa inceapa meciul. Ne-am grabit mai ales ca trebuia sa primesc o bluza cu gluga cu Raptors fiindca am cumparat pachetul ala de 4 meciuri. Stiam ca la Gate 1 e locatia. Pana acolo, sa fiu sigur cred ca am intrebat in vreo 4 locuri si nimeni nu stia macar despre ce vorbesc. Ajuns la poarta 1 mi se spune sa merg sa vorbesc cu unu imbracat la costum. Ala ma trimite la un security guard sa-mi scaneze biletul iar apoi sunt ghidat impreuna cu inca vreo 4 baietasi spre o usa, scopul nostru fiind comun. Iesim pe usa si ma trezesc intr-o hala cat aia de la gara de Nord. Si la fel de plina. Am intrebat in miliards si miliards de locuri si nimeni nu stia despre ce vorbesc. Ba mi s-a sugerat sa intru inapoi si sa vorbesc cu ala ce mi-a spus sa vin aici. Enervat mi-am bagat paula-n ea de bluza si m-am aliniat sa intru sa vad meciul, caci de aia venisem. Exact in fata noastra era un security guard. Un okios il trage de maneca si-l intreaba de unde sa ia bluza aia gratuita. Omu nu stia, cum pula mea sa stie? Okiosu se uita la noi caci nu intelegea de ce ranjim si ii spunem ca si noi am cautat sa luam bluza. So what did you do? FFFFUCK THE HOODIE!!! Really? Yes, mutha fucka, REALLY.

Azi vine unul la desk si-mi zice ca a venit sa cumpere un dulap de la cineva de aici, ce-l vinde pe craigslist. Ma intreaba despre apartamentele din cladire si una-doua ajungem sa discutam despre piata imobiliara. Ma anunta ca el a cumparat un apartament in Monroe building din Mississauga. Dar in 2008 a venit criza si n-a vrut sa o ia in mana asa ca l-a vandut. I-a iesit un profit de vreo $10,000.
Dar in 2009 sau ceva, a citit un articol in MacLean's cum ca nu stiu ce Gigi Becali a cumparat teren in valoare de 100 milioane, undeva langa Pearson Airport. Apoi a mai luat de inca vreo 75 de milioane in alta parte. Iar paquistanezu asta a avut o revelatie: ala stie si cunoaste... a asteptat sa cada pretul cat de jos posibil si abia apoi a investit, deci e un semnal ca piata imobiliara se va redresa curand. Asa ca Paqui i-a spus lu nevasta-sa ca e momentul. Asa ca si-au luat casa in Brampton. Vazandu-l latifundiar l-am intrebat ce vrea sa faca in viitor... caci el o ardea ca speculant de succes pe piata imobiliara. A zis ca nimic, vrea sa pastreze casa. Apoi vine locataru cu dulapul si nu apuc decat sa-i bag indoiala in oase: in 2008-2009 nu a fost nici o recesiune in canada. Dar o sa vina mai mult ca sigur. Deci, ce-o sa faci atunci? Tema de casa.
Saptamana trecuta a venit un locatar si in 5 minute am ajuns sa vorbim despre Sarmisegetuza Regia pornind de la patinele lui de hockey, care fiindca el este portar sunt diferite decat ale celorlalti jucatori. Patine, hockey in romania, steaua, gheorgieni, unguri, transilvania, daci, romani, limba latina...
Mai amintesc aici cu placere si de mexicanul ala de lucreaza la mine la firma, care a venit ca extra-guard la o petrecere si cat i-am dat un radio si un scaun am ajuns sa discutam despre extraterestri si mi-a povestit ca a vazut un OZN in urma cu aproape 20 de ani.

Acum, citeam din The Panther, de tata DeMille. E editie cu carton si coperta din aia fancy de am dat-o jos sa n-o julesc. Cartonul e negru-mat. Vine una sa isi ia parking permit. "What r u reading?" The Good Book. "I read a good book, too." No. THE Good Book! "You mean the Bible?" Yes. "It doesn't look like the Bible." Why not?
"The Bible is thicker... and holier..."
Sincer va spun ca n-am avut replica la asta.
Dedic pace cartierului.
Numai bine.

Saturday 10 March 2012

Tot aia

Nenea asta vine si o arde demagogic ca "vrem ca inginerii ce vin aici sa lucreze ca ingineri si nu ca soferi de taxi. Perfect corect, superb spus. Cu accent pe SPUS. Alt lucru interesant este despre cei 300 000 de oameni ce au aplicat pentru imigrare si sunt cu dosarul in asteptare. Cica Ministerul Imigratiei ia in considerare si sa stearga toate aplicatiile si sa te invite sa aplici din nou "in regim de urgenta, ca nu-s bulangii. Nu, nu sunt... Cum scrisesem acum ceva timp m-am uitat la Hugo. Nu-i rau filmul dar mi-a parut prea lung si mi-am pierdut rabdarea la un moment dat. Remarcasem insa ceva. Personajele se uitau la filme mute si desi intensitatea actiunii, scenariul si interpretarea erau la nivelul posibil atunci reuseau sa trezeasca emotii si trairi aparte. Producatorii de filme au trebuit sa evolueze constant pentru a veni cu ceva nou. De multe ori au mers prea departe in incercarea de a copia realitatea nefardata de multe ori au cazut in ridicol. S-au format clisee, cliseele s-au repetata in sute si mii de filme incat devii imun, devine ceva normal. I-au exemplu lui Bruce Willis in Die Hard prima parte. La un moment dat este pe acoperisul unui zgarie-nori incoltit de baietii rai si de iminenta unei explozii. Alege sa se lege de un furtun de hidrant si sa sara in gol. Pe fundal explozie puternica. Intr-un film de super-actiune asta e doar ceva banal. Abia recent m-am gandit la asta mai in detaliu. Cati ar avea curajul sa faca asta? Cati ar avea curajul sa faca asta ancorati profesional cu coarda de alpinist si nu cun un furtun de hidrant? Ma indoiesc ca cineva si-a tinut rasuflarea vizionand aceasta faza. Inainte sa mergem sa vedem Mission Impossible la cinema am revazut impreuna cu Claudia si primele 3 parti. Eu le mai vazusem dar nu mai tineam minte mare lucru. Aveam sa descopar cealalta parte- caderea in extrem. Ethan Hunt s-a vrut un Bond, James Bond la patrat. A iesit la cub. In ritm de manele. Parca scenaristul a stat si s-a gandit: daca Bond ar fi facut asaaaaa... pai Ethan Hunt tre' sa faca si mai ciumeg... deci Bond se sterge la gauaza folosindu un device supersofisticat aflat in ceasul lui Slava... pai atunci Ethan Hunt va avea nano-boti ce ii mananca cacatul dintre buci si elimina ozon inteligent ce se autoghideaza catre gaura din stratul aferent si o astupa prin coagulare cuantica in energie subtila. Deci n-am putut sa-l iau in serios pe Tom Cruise. Mircea Badea spune de Borcea ca e Cocalarul Suprem... dar Ethan Hunt din Mission Impossible e the REAL Supreme CockAll-R. Ah, filmele nu-s asa de rele... :) Ce ziceti de vremea de ieri? De vremea schizofrenica de ieri? Dimineata butonam de zor la computador si la un moment dat am auzit-o pe Tigrula batand cu ghearele in geam. Asa face cand ninge si da oumni in gura fulgilor de nea. Baaa, da ce fulgalai zici ca se culegea bumbac in Alabama. Cateva ore mai tarziu... Senin, soare... aproape nici urma de zapada. Venim la munca. Pe la 4 si 20 incepe iar vajgalau'. Apoi e iar soare... WTF!!!!! Cica totusi se incalzeste. Aseara la munca se futu un lift. Chem baietii si ei vin. Doi tigani caterincatori. Repara liftul si apoi stau la taclale cu mine si colegul meu. Vorbim de de toate mai ales ca i-am starnit ca those nasty immigrants come here and they work for change. YES, YES, YES! Barry White zice ca atunci cand a inceput el sa lucreze, a lucrat chiar in fabrica de lifturi si lua 14.75 si au venit o tona de indieni care luau $10/h pe aceeasi munca. Si cica ii vedea in pauza de masa cum se strangeau cate 4-5 in jurul unui castron cu apa si curry muiau cartofi fierti cu mana goala... 4-5 indieni diferiti - acelasi castron... cu mainile goale. Hmmmmmm... Dar puneau bani deoparte. Barry White zice ca asa ar pune si el bani deoparte. Marvin Gaye zice ca si okiosii sunt la fel. Dar el are alta nedumerire... proprietarii de Convenience Store. Cum de rezista 16 ore pe zi in magazin, ca nici bani nu prea fac? Si mai are o nedumerire. La el in zona e un Convenience store unde lucreaza un okios. Cica e singurul okios din zona aia. Marvin Gaye e de parere ca okiosu e urmarit si se ascunde sau e macar cautat de alti okiosi rai. Dar n-au nici o sansa sa-l gaseasca in zona aia. Acolo nu-s okiosi deloc. Eu i-am spus ca daca mai povestete de el la multa lume... s-ar putea sa-l gaseasca aia. Marvin Gaye nu-i chiar cel mai ascutit creion din penar si m-a luat in serios. Saptamana trecuta colegul meu a vazut un soarece. A scris o nota despre el si a catalogat evenimentul ca "almost disgusting!" Almost?! Hahhahahahhahahahahaha. Dar nu e totul. El e sigur ca e acelasi soarece de anul trecut. Hhahahhahahahahahahhahahaha... El nu stie regula ca daca vezi un soarece ai probabil 10. Ma uit pe camere si nu-mi vine sa cred. Inca un imbecil si-a lasat masina in fata usii de la garaj ce nu se deschide a dreacu ea usa care este usa iar el se plimba privind pe pereti sa caute vreo ceva, sa vorbeasca cu Security Guardul... ca a doua usa nu se deschide. Cam in 8 cazuri din 10 moronul sta acolo pana are noroc si iasa cineva din garaj, sa vine vreun resident ce are telecomanda. Deci in 8 cazuri din 10 moronul e atat de constipat la hipotalANUS incat nu realizeaza ca trebuie sa faCA CAle-ntoarsa, sa vina sa vorbeasca cu Security Guardul, sa vada de ce nu se deschide usa. Pe unii ii intreb de ce stau acolo si ei imi raspund ca au crezut ca se deschide automat. Eu n-am auzit ca la vreun Condo in Toronto usa de la garaj sa se deschida pentru oricine vine acolo. La case stiu sigur ca nu e asa. La blocurile de Rental e la fel. Deci de unde falusul zeului Priap cred ei ca usa se deschide automat? Si de ce inca mai cred asta stand 5 minute in fata usii inchise? Ce zici? Daca sunt okiosi aia? Nu neaparat... dar destui. PS.S-a facut si un documentar decent dupa cartea lui Napoleon Savulescu- "Noi nu suntem urmasii Romei:

Sunday 16 January 2011

Prostia la rang de stupiditate

E de cacat sa lucrezi cu un prost dar si mai de cacat e ca prostu sa nu realizeze ca e prost. Si prostul “destept” e periculos. Si fiindca e prea prost sa fie prost in plm de prost ce e iti devine dusman. Da, ma refer la okiosul mizdei pa-sii. Cassius Clay.
Asta nu m-a placut de cand am lucrat cu el in Downtown si a venit intr-o zi la lucru si a aflat ca sunt seful lui. Bai... m-a privit prin fantele alea inguste cateva secunde grele ca sa macine creierul informatia... ca poate fac eu caterinca, si cu mine nu stii niciodata la asta. Dar nu, era pe bune si ma jur ca in urmatoarele 5 minute s-a aratat interesat de job si de alea ca a reusit sa compileze ca daca iti faci treaba serios CHIAR poti promova. Dar dupa 5 minute a obosit.
Apoi eu “am decis” sa plec de acolo. Am fost pasat de colo-colo ca un joint in insulele Colo-Colo si am ajuns la probabil cel mai tare site din TO, cladirile Carlsberg. Baaah, dar dupa 2 luni la turnul celalalt apre si Yao in gura Cassius Clay Ming. Plus o marire de salariu cu $3 mai mult decat avea pana atunci. Comes with the territory. Pai da, ce pula lu Naomi.
Si uite asa, bou-lacului se muta aici. In primele 6 saptamani ma suna o data pe zi sa ma intrebe ce si cum. O data pe saptamana “uita” sa-si aduca mancare si imi cere sa comand eu pizza pentru el ca se revanseaza. Pana i-am dat peste muian si i-am spus nu... tinandu-i si morala cu ocazia aia. O saptamana mi s-a adresat cu douchebag iar mie mi s-a falfait. Dar omu s-a dat iar pe fata, am devenit iar muistul ala imigrant. Si asta vinde de la el... un imigrant afgan, pe un sfert chinez... desi arata ca un chinez 100%.
Macar are noroc din punctul asta de vedere (cred) ca nu e corcit vizibil. Desi il cheama Muhamad nu are fata de terorist... are fata de halitor de orez. Ba, nu ma pot satura de chestia asta... CUM PLM SA TE CHEME MUHAMAD ALI SI SA FII OKIOS?!!
Dar de ce m-am enervat asa tare ACUM. Pai azi vine un camion si un ratat se da jos din el si vine la mine. Ca muta pe careva la mine in bloc. Mi-am exprimat neincrederea caci stiam ca nu rezervase nimeni liftul iar ratatul nu stia numarul apartamentului dar stia adresa, care era de la blocul meu. Ai un nume, ceva? Da, avea... nu locuia in bloc. Verific blocul lu Okios si vad ca sta acolo. Il sun pe okios si ii spun ca trebuie sa pregateasca liftul pentru aia ca acum merg sa parcheze truckul. Cica el nu are nimic scheduled. Bai... uita-te la arborele trinchet... mi se falfaie!!! Tell them to wait 5 minutes, i’m kinda busy right now. Ba, esti prost, o stiu... N-AM CUM SA LE SPUN NIMIC, au plecat deja. Ok, i’ll see... ok.
Ma suna in cateva minute. They’re here for a move in in YOUR tower. Nu boulec, NU. I spoke with the movers they said that’s in your tower. Nu, futu-ti pasqua ma-tii. Dar o las oabla, mi se rupea... moverii aia pierdeau timpul din cauza LUI nu din a mea. Mais quelle surprise!!!! Vine o femeie la mine si-mi spune ca ea e proprietara apartamentului si ca se muta azi. Adica aia cu numele ala, locatara in turnul lu okios. Il sun pe okios si ii spun ca si cum nu am mai vorbit pana acum ca e un camion in Loading Dock si proprietara apartamentului din blocul LUI e aici cu mine, VREI SA VORBESTI CU EA? A marait ceva dar n-am mai auzit ca pasasem joint... telefonul. Dobitocul...
Uite de asta imi e ciuda ca la alte site-uri lucrezi un an si cand ceri marire se fut in cur ca la un gay gangbang iar altora li se dau siteuri bune si mariri salariale doar pentru ca asa se plateste la siteul ala. Si pe cat punem pariu ca Cassius Clay are numai review-uri bune in dosarul lui?
Iar lu’ okiosu asta i se pare normal sa fie asa. Adica de ce sa nu-i dai lui un site bun, in locatie buna si un payrate mai mare decat au unii supervisori la alte siteuri. Bah, unii se remarca la locul de munca si in 4 luni, nu? Okiosul n-a facut nici o boacana din cauza ca in Downtown mereu a lucrat pe tura cu unul ca mine sau ca Osama... care ori ii faceam treaba ori il trimiteam de colo colo si ii spuneam ce trebuie sa faca.
Ah, sa nu credeti ca credeam ca lumea e corecta si viata e dreapta. Io’s ala care crede ca daca tac-tu a fost ciumeg si tu esti de bani gata si apoi te-a pus in vreo functie- bravo bine! Si eu as face la fel cu fiu-miu. Daca as fi in vreo functie in Romania... si eu as fi furat cat as fi putut. Io n-am o problema cu aia de ajung in modul asta acolo... pe mine ma enerveaza aia ce trambiteaza ca ei au ajuns pe barba lor, ca au tras cu sabia lor si ca acum stralucesc de capabilitate. Da? Sujo!
Deci da... okiosul nu ma mai place. Ce ma bucur pentru el e ca aratand 100% chinez... tre’ ca are si pula mica. Macar atat, nu?

Later Edit:
Pe la 8 jumate seara ma uit la un cuplu imbracat elegant ce bagau o tigara in frigul de afara. Femeia avea vreo 20 de kile-n plus si era un pic cam doapa si avea o fata acra de parca aflase ca Mos Craciun nu exista. Si ii vad ca-si arunca tigarile si vin inauntru. Cica sunt aici pentru o petrecere de logodna. Cum nu e nici o petrecere de logodna dar ei stiu sigur ca aici la Carlsberg e. Pai o fi la Carlsber 2, aici e Carlsberg 1.
Tipul e barbat deci se prinde repede: so we need to walk ‘round the building? Da, amice. Se intorc sa plece si o aud pe ea: Call a cab, I’M NOT WALKING IN THIS SHOES!
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

‘Sta loco?!!?!!? Cine naiba te-a urcat pe toacele alea? Cacaturile alea arata incomod numai uitandu-te la ele dar mai incaltata cu ele. Plus ca tu nu esti tocmai gazela. Exista fashion sense si exista prostie.
Intre timp a mai venit o femeie ce a parcat masina si a descoperit ca nu are cheile la ea si a luat-o pe scari si apoi prin zapada (iesirea e in lateralul cladirii) pana la mine la desk. Cica daca ai o problema nu e nici o modalitate sa discuti cu Consierg-ul. Jura-te!!! Si pe cat pariem ca sunt interfoane la greu. Not on D level. Ba da, chiar si la D level.
PLM, cred ca-s prea obosit eu. Dar apoi cere sa iau Master key-ul si sa-i descui usa de la apartament. O cunosteam dar pe formular trebuia trecuta desria de buletin asa ca scoate permisul de conducere si mi-l da. Now you can see how old I am... Ce ma? Bai, plin de printese pe aici. Ma pricep destul de bine sa ghicesc varsta... si stiu ca ai 40 de ani. Da, cunoasteti tipul... 40 de ani, femeie de cariera, care vine seara acasa la 10- 10:30 in fiecare zi. Probabil castiga o carca de bani... dar cui ii pasa... mie nu. Pe asta am ajutat-o de n ori de cand s-a mutat si eu si okiosu i-am impins si SUV-u’ prin parcare iar de Craciun n-a dat nici un card de cafea din ala cu $5 pe el. La unii, numai pentru faptul ca le-ai vorbit frumos a fost suficient sa te premieze cu o sutica, de ajungi sa te intrebi daca nu te-au confundat. Mizda asta s-a dus de Craciun cu bratele pline la ma-sa si intr-o ora era inapoi cu aceleasi bagaje si ma ruga sa le tin pentru cateva ore la desk. Se certase cu familia ei ca nu le placuse nici un cadou din ce le cumparase. Sambagpula de nu erau acolo numa gegi de piele de la Danier... si sunt bune alea, ca am si eu... Dilia se sucarise si plecase cu ele ghem in brate. Am niste comentarii misogine la asta dar le tin pentru o data viitoare. Ca nu-s prost sa dau totul din prima...

Monday 6 July 2009

Frumos ca cascada Niagara

Saptamana asta a trecut repede dar a fost plina ca sacul lui Mos Gerila. Miercuri a fost 1 iulie... data la care, in 1867, Canada se unea mai abitir decat vecinii de la Sud. Drept urmare era zi libera, asa cum iubeste romanul. Canadienii astia nu au adoptat calendarul ortodox unde e superoferta de sfinti si sarbatori religioase legale. Era mai bine in Romania.
Marti seara, cand Claudia a venit de la munca, am mers la romanasi sa facem planul de bataie, caci Vineri voiam sa plecam la Niagara. Am cautat cazare la motel... apoi am decis sa mergem cu cortexul, ca e mai ieftin... dat fiind ora inaintata nu mai era nimeni sa ne faca rezervare asa ca a ramas pe a doua zi. Am jucat iar biliard apoi am plecat cu pas intins spre casa. Planul domestic al familiei Varahil era ca de 1 Iulie sa mergem sa facem arogante si sa privim pe toata lumea de sus... din CN Tower. In urma cu cel putin o luna de zile, fiind la Fairview Mall ne-am impiedicat de o oferta la Turn... biletele erau la jumate de pret. N-am ezitat! Cu biletele in buzunar si cu ziua libera in fata noastra mai asteptam si vremea sa coopereze. Dupa ce Don'soara Vreme s-a codit ca Virginul de 40 de ani, a decis ca va lasa norii doar in zona de la nord de Downtown... ca sa nu strice view-ul din Turn. S-am plecat sa colindam. Mai cu GPS-ul, mai cu instinctul de calauza catre tarile din Spatiul Schengen, am reusit sa gasim o parcare in apropiere de Turnul de Veghe. Acasa, ne-stiind daca mai plecam sau nu plecam, plecam sau nu plecam, plecam, plecam, plecaaaaaaam! - n-am apucat sa mananc decat cereale cu lapte. M-am infipt repede la o toneta cu caini fierbinti. Apoi am luat masa in oras intr-o prezenta selecta: sotia mea Claudia si boschetarul ce doarmea pe banca la cativa metrii de noi. E plin de boschetari in Downtown. cand ne-am intors de la turn, ne-a mai interpelat unul: I'm not a bum... I just need some change... N-AM, PLEACA!
Si am urcat in turn. Am belit ochii. Evident ca am uitat binoclul acasa, desi sor'mea mi-a spus sa-l iau. Merita sa mergi in turn. Nu numai ca urci la o inaltime considerabila... dar ai si ce vedea. CN Tower e foarte aproape de malul lacului. Inspre nord e orasul iar inspre sud e lacul. Iar lacul e indeajuns de mare sa nu vezi malul celalalt si sa-ti dea senzatia de Mare. Si are si apa verde spre albastru. Nu e rau deloc.Asa cum ma asteptam, Claudia a vrut sa urcam pana sus. Am mai paltit $8.93 de persoana si am luat liftul... pana "sus". "Sus" am putut sa facem un tur de orizon. Acolo mai jos n-am putut caci era restaurantul, in partea dinspre lac. Urmatorul pas a fost... pe sticla. Am coborat la Glass Floor unde poti merge pe un geam termopan si sa vezi pana jos. Geamurile sunt rezistente caci un card de copii sareau ca dracii sa vada " daca se sparge"... evident copii premianti "cu coronita" in clasele lor. Cu ochiul maro contractat am basi... pasit pe sticla sa ma trag in poze. Zambetul din poze e evident fals ca la o intalnire intre politicieni caci nu-mi ardea de zambit. Ne-am facut curaj unul altuia si ne-am pozat "sa ne vedem si noi si sa se vada si jos". Am observat foarte multi chebecosi (am avut ocazia sa spun si juma' de fraza in franceza mea ce m-a calificat pentru emigrarea in Quebec). Si foarte multi hispanici. Surprinzator de putini ochiosi. Probabil cu ochii lor mici, de vultur, nu vad bine view-ul.
Apoi am luat liftul sa coboram "in jos", vorba poetului care nu a pleonasmat ci au inventat criticii literari o "jmekerie poetica" sa-l scoata din cacat. En lift e un sa o angajata care au aceleasi intrebari sau poezii... si eu n-am chef sa le raspund stiind ca ei fac acest drum de sute de ori pe zi... Stiu ca daca ma intreaba "How was it?"... nu-l intereseaza cu adevarat... dar se gasesc destui sa ii raspunda.
Am recuperat masina si am decolat catre Cineplex Odeon sa vedem filmul Transformers: Revenge of the Fallen. Murphy e un mujist cu diploma caci am ajuns exact intre orele de difuzare si a trebuit sa mai asteptam o ora jumatate. Claudia si-a luat un caine fierbinte iar eu mi-am luat fise la jocuri. Am descoperit panourile de basket si m-am cufurit de placere. Security guy, un tigan, s-a simtit in forta stiind ca white men can't jump si m-a provocat. Evident l-am batut desi mingi mai proaste ca alea n-am intalnit nici in sala de sport a Liceului Economic din Resita. Apropiindu-se ora de incepere, ne-am grabit sa prindem loc la geam. Tiganul securist ne-a pus sa stam la coada (eram primii) in spatele semnului cu "Please wait behind the line". S-a jucat cu draq caci noi eram obositi si era sa-si ia croseu de la Claudia. Filmul ne-a placut la maxim. E plin de pac-pac! si de booooom! in timpul filmului Eneida ii scrie Claudiei pe Mess si o anunta ca nu au facut rezervare pentru camping la Niagara. Claudia s-a enervat atat de tare ca a inceput lumea din sala sa ne arunce priviri incarcate de repros. Serenity now! si-a impus Claudia si am enjoyt filmul. Enjoyt... de la verbul romglezesc "a enjoyi".
Dupa film am sunat romanasii... discutiile au escaladat si excursia la Niagara s-a cancelat.
Joi... la sentimente mai bune... ne-am impacat... excursia a redevenit de actualitate. Numai ca nu mai plecam de Vineri ci de Sambata dimineata si vom sta la motel. Matei n-a mai dat gres si a facut rezervarea. Vineri pe la 6 ne-am rendez-vous-it cu romanasii in oras si ne-am plimbat pe la magazine. Ne-am intors la Barlogul Lupului sa ne facem bagajele caci urma sa dormim la ei sa putem pleca cu avant mai mare dimineata. Am instruit pisoaiele sa fie cuminti si sa nu faca draci... prea multi.
Ne-am trezit la 7 dar am plecat pe la 9. Evident ca am uitat GPS-ul acasa iar motelul ala avea picioare si se pitesti prin ploiesti de noi. Internetul pe Blackberry-uri nu mergea cum trebuie asa ca am renuntat si am parcat masina. Conform planului, Sambata mergeam cu vaporul la Niagara iar Duminica la MarineLand. Am debarcat fetele la casa de bilete iar noi am mers sa parcam masina. Cand am ajuns ne-a cazut moralul pe jos: era o coada imensa. Ciudat, coada nu era la bilete ci DUPA ce luai biletele, la imbarcare. Dat fiind numarul de persoane... coada inainteaza destul de repede. APOI TE URCI PE VAPOR. Imbracat cu pelerine de nylon, ultima moda ranjeam ca idiotii si faceam poze la foc automat. Claudia ocupase locuri la etajul vaporasului, la margine, pe partea spre USA ale Americii. "Fa-mi poza aici." "Da, sa-ti fac si tie." "Nu mai filma cu zoom". "Tine aparatul drept." "Ce fatza are ochiosu' asta.""Vezi ca-s niste romani in spatele nostru" "Ma doare-n poula". Banuiam ca e roman. Ma intorsesem o data si vazusem unu' cu mecla de carpato-danubian-pontic privindu-ma "aparent dezinteresat".
Calatoria cu vaporasul e muaaaarfa rau. Cu aburii aia grosi si cu apa ce pisa pe tine... cu viiturile alea ce se pravalesc de sus de pe deal... e misteaux! Io fi placut si lu "romanul ala din spatele nostru" sau s-a uitat doar la noi?
La gata era aproape 6 ceasul. Am luat masina si am plecat sa gasim motelul. Dupa ce l-am cautat jumate de ora la mama dreaq... Blackberry-ul a inceput sa isi faca treaba si am gasit locul. Camera era asa si-asa... dar fara sa stie, Matei rezervase o camera cu 2 paturi si cu... jacuzzi!!! De culoare lolo, in forma de inimioara. Mai relaxata, lumea a inceput sa mearga la WC. Eu NU! :(( Eu NU!
Claudia a adormit. Eu m-am bagat langa ea in pat si mi-am luat knock-out. Matei la fel iar Eneida a stat pe internet. Am dormit 3 ore. Ne-am trezit ca dupa 12 runde-n ring cu Bute. Hai prin oras... sa facem poze la Niagara! Dar eu aveam alt plan... eu aveam ceva pe... suflet. Mi-am luat un Tim Horton's si am luat loc pe banca in fata Rotii Albe, la walking distance to the Washroom. in fata noastra era o statuie de bronz a lui Elvis. Dar statuia se misca... era unu care dadea margele daca il ajutai cu $2. Atat de bine era facut carnatul, incat venea lumea si se chiora la el sa vada daca e viu. Carnatul statea nemiscat, cu mana pe microfon... apoi se misca incet cu gesturi de robot sporind curiozitatea blondelor. Lumea cotiza indemnizatia, lua margelele si se poza cu Regele. Plin de americani prin Niagara Falls. Cam putin ochiosi. Matei e de parerea ca ochiosii erau in cazinouri. asa o fi! Cafeaua Tim Horton's nu a avut efectul laxativ scontat asa ca am renuntat si am plecat injurand in gand convins ca ma va apuca pe undeva pe unde nu e nici un WC. Cacat!
Primaria Niagara Falls cred ca facea economie de energie electrica caci nu era aprinsa instalatia de brad ce lumineaza noaptea Cascada. Dezamagiti ne-am indreptat spre motel cand... observam un cuplu pe 2 scaune si un desenator ochios ce le desenea meclele. Si fiindca meclele din desen aratau leit cu cele de pe scaun... si fiindca nu am inteles corect pretul desenului, ne-am pus la rand sa ne facem si noi. Primii, romanasii, iar dupa jumatate de ora, eu si Claudia. In apropierea noastra era un club de unde se auzea muzica lui Michael. Si trecea multa lume. Si lumea era plina de glume: "Some ugly motherfuckers you're schetching there! I'm just kidding, you're beautiful."
"Smile, for fuck's sake! You're getting' your picture done!" Suge-ti muje cona sangre!
La plata.. era $45 cu tot cu rama... nu $25 cum am inteles noi initial. Dar a meritat... sau nu. Fetele nu au fost multumuite caci le-a facut prea grase la fata. Acum trebuie sa-mi cumpar creion si sa incerc sa repar.
Pe la 2 si ceva am ajuns la motel. Am dat drumul la robinet sa se umple jacuzziul si ne-am bagat la fiert. Fara sa ne dam seama s-a facut 5 dimineata. ne-am bagat la somn in pas alergator. Check-out-ul era la ora 11. La 10 ne-am trezit pe rand, am facut dus si am curatat camera. Satui de burger si alte alea ne-am oprit la un Subway, in drum spre Marineland. Ne-am luat cate un sandwich "lung de un picior". In mod evident nu am reusit sa le terminam si am luat restul cu noi, ca backup. Un bilet la Marineland e $43.55. In curand aveam sa ne dam seama ca merita. La inceput pare slabut si dezamagitor. Apoi insa am mers sa vedem balenele ucigase Orca. Show-l chiar incepea. Orcile nu se omoara cu salturi spectaculoase dar sunt dresate sa bata apa cu coada si sa ude pe toata lumea ce nu se tireaza la timp. Orci erau si pe uscat... am sa atasez poza la sfarsit.
La 1:45 incepea spectacolul cu delfini. Am fost incantati... mai ales ca stateai jos si era si umbra... si racoare. Dar spectacolul e frumos tare. Apoi din nou la soare. Matei se arsese pe fata cu o zi inainte. Dar mai ales pe gat, la ceafa... si uite asa au aparut o gramada de glume cu red-necks...
Am mai vazut balene, ursi, crapi, pescarusi... si fetele au vrut sa se dea intr-o invartitoare. De precizat ca e liber la toate prostiile in care poti sa te invarti sau sa mergi. Cu tupeu de borfas ca Puya, fetele s-au pus la coada la invartitoare. La gata pe Claudia o durea burta de ras iar Eneidei ii tremurau picioarele. Se pare ca nu prea deschisese ochii cat a durat invarteala. Plina de adrenalina, Claudia pune ochii pe Skyscreamer. Ei, cacat! In Skyscreamer te asezi in niste scaune si esti trimis glont in sus catre pizda ma-sii... dupa care cazi inapoi... dupa care urci incetisor pana la punctul maxim unde esti tinut in stand-bye... E frumos , vezi pana departe, vezi si cascada... dar cand nu te astepti colonul iti loveste bolta palatina caci cazi in gol... Da, m-am dat... n-am vrut s-o las pe Claudia sa se dea singura. Da, mi-a fost frica... Nu, tot nu mi-a venit sa ma cac. Si nu, romanasii nu s-au dat in el.
Obositi si cu febra mujchiulara la gambe ne-am indreptat spre iesire... Dar Claudia avea alt plan... sa mergem din nou la spectacolul cu delfini. Hai! De data aceasta am prins loc in primul rand. Rezultand astfel poze mult mai bune. Dupa spectacol am plecat acasa. Am cucait pe masina cu toti... mai putin Matei, caci el conducea. S-au cel putin nu a recunoscut ca a dormit.
Ajunsi in Toronto ne-a luat foamea. Satui de burgeri, pizza si sandwichuri am decis sa mergem la un Greek. Stia Matei unul pe Victoria Park & Sheppard. La masa de langa noi au aterizat doua tipe si un tip. Nu prea vorbeau... iar cand o faceau... era la un nivel scazut... Dar Matei era cu fata la ei si ne-a anuntat: Astia de langa noi sunt romani. Aaaaah... de aia erau tacuti... ascultau... si cum pe noi ne doare-n... putin picioarele ca am fost la MarineLand... n-am schimbat subiectul sau nivelul fonic al discutiei.
Ajunsi acasa... am evaluat pagubele produse de cele doua uragane gri-tigrate, am descarcat pozele in PC... ne-am hlizit la filmulete si ne-am culcat devreme.
Hai ca mai am de invatat... maine am examenul... Bafta la examene, Paul! Mersi, mersi... si voua la fel ce-mi urati mie!




Monday 22 June 2009

dar tu "Batman, Batman!"

Vreme trece, vreme vine... da' raceala asta ramane. Si persista... si insista... si daca am gripa? ... daca incep sa ma comport ca un porc... ma panichez.
N-am mai scris de ceva vreme... dar nu uitati... am spus-o mai demult... "daca nu scriu, e de bine"... CA CAND a fost najpa am refulat right away aici pe blog.
Saptamana trecuta in ui-chend am avut oaspeti tocmai de la Resita... consateni de-ai nostrii care au schimbat si ei Area Code-ul... si acum, daca urlu mai tare pe balcon poate ma aud si imi raspund... Am stat la un pahar de vorba si am schimbat experiente canadiene... ei mai mult, noi mai putin... caci ei deja le stiau pe ale noastre de pe un blog ce l-am creat eu cand am ajuns in Canada si unde am povestit toate aventurile noastre.
Apoi am plecat noi in vizita, la romanasi. Celalalt supererou (Batman), a plecat in vacanta, deci Matei "Robin" Corvinus e pe metereze non stop la turnurile lui. Nu poate sa plece prea departe ca e pe baza de pager. Si daca pagerul face "piu-piu" inseamna ca e nasoleala. Chestia asta cu blocul legat de piciorul tau, sa nu fuga il cam ajunge din urma pe Matei. Raspunsul meu? "eu stiu cum e, dara ORICE ti-as fi povestit, nu ai fi inteles... acum stii de ce nu mai vreau a fiu superintendent?" Acum stie! Saptamana a trecut repejor cu Claudia la servici iar eu la primire. Cu mai mult sau mai putina ardoare am parcurs materia si ma apropii de momentul in care voi afla adevaraul: "a fost sau nu revolutie, dom'ne?"
Claudia a sunat-o pana la urma pe matusa Lucy si a planificat o vizita de lucru, Sambata dupa-amiaza... caci duminica e Father's Day. Vineri sprea seara am iesit pana la Wallmart... caci era oferta la servetele, de alea de suflat mucii intr-insele... 9 cutii la vreo $5... ceea ce e castana curata... Am luat si un multifunctional pe cerneala la saptej' de para... "cartie" pentru imprimanta si "hai la casa, sa platim... ca-ncepe filmul". Hmmmm! Filmul.... Am mers la The Hangover... Hmmmm... i-am dat 10 pe imdb.com ... pentru ca nu e nici o comedia ca asta. Pentru ca te caci pe tine de ras de la inceput pana la sfarsit... pentru ca la sfarsitul filmului lumea a aplaudat in sala... In schimb multe injuraturi pentru mujistul ala de baga filmul in proiector. Cand a inceput filmul... sonorul era la un nivel de "sa lasi asa sonorul, sa nu dai mai tare, caci vreau sa dorm putin, da?" Si cum radeai din milisecunda in milisecunda... intelegeam fix pix, ma-ntelegi? Asa ca m-am dus sa ma cert cu organizatorii evenimentului. Ies pe hall... NIMENI... apoi apar doua pijde... in urma lor unu la costum... cu un clipboard in mana... o casca in urecehe... Ho! Cu cine trebuie sa vorbesc sa dea mai tare la televizorul asta din sala asta? Oh, I can do that. Let me check first. Ok, da' repede! Au dat putintel mai tare... cred ca totusi cineva dormea si nu voia sa fie trezit... poate chiar ala cu proiectorul. Muje con sangre! Dar filmul e genial, razi de la inceput pana la sfarsit si mai razi si in drum spre casa... si mai rad si acum... e prea piesa filmul!
In asteptarea vizitei de lucru a matusii Lucy, ne-am trezit de dimineata si ne-am apucat de cele trebuincioase... curatenie exemplara.. am dresat pisicile... le-am dat stegulete tricolore si le-am invatat sa spuna poezii... am legat mere cu ata in copaci... si am dublat productia la hectar. Auditul a trecut destul de bine... salata de vinete a Claudiei "e facuta cu maioneza de casa? hmmm"... dar dupa 2 felii mancate si-a mai uns una... Masina cica ar trebui tinuta in garaj si folosita doar sa iesi la cumparaturi, sa faci vizite si sa mergi la picnic vara... ca altfel pui kilometrii pe ea si la 150 000 moare, indiferent de marca sau fabricatie... ca daca se strica ceva la ea, nu avem bani sa o reparam... Apoi, cand au plecat, am dat o raita si pana in garaj sa le aratam "fetita". Am fost surprin sa vad ca au fost surprinsi de masina noastra. Buna sau rea... arata bine la exterior... si apoi, la ce se asteptau ei? Oricum, uite ca a venit Claudia de la munca. Anm sa dau o fuga pana in garaj sa phut nejte flegme pa masina, asa de antideoki.
Duminica, claudia a vorbit acasa cu ai ei iar pe la 1 si ceva am plecat din nou la romanasi. Cred ca ati observat deja cum s-a intors roata: in iarna veneau ei mereu pe la noi... acum noi pe la ei... Afara era cald si frumos asa ca am iesit la plimbare prin zona lor, Yonge & The Restless... ah, nu ... Yonge & Sheppard... Am mancat o pizza la Pizzaville, la terasa si am discutat adanc despre relatii conjugale. Apoi am mers in parculetul ala din fata Primariei Noth York. Frumos tare p-acolo... am sa pun o poza sau doua... Am stat pe banca si am chill-uit... apoi a inceput sa picure si ne-am miscat vioi... Pe Yonge St. era un fel de miniparada de protest a iranienilor fata de crimele din tara lor. N-am facut poze insa, pentru ca se inchisese camera foto din lipsa de curent in baterie. Ne-am amuzat de faptul ca o canadianca isi arata suportul cu amandoua thumbs up si strigandule "I SUPPORT U!" Noi nu am putut sa nu ne intrebam daca ea chiar stie ce e Iranul, care e problema acolo... sau macar pe unde e Iranul...
La Turn... ne-am bagat la un biliard in Recreation Room. Matei il stie pe SuperIntendent si am putut juca. A fosr fun... nu mai jucasem de cand fusesem la Niagara.
Azi... e Luni... o noua zi la birou... Claudia la al ei, in Mississauga... eu la al meu... in Valhalla...

PS: hai cu bancurile cu tigani-
What's the difference between Batman and a tigan?
Batman can go out at night without Robin... hahahhahahahhahahhaha!



Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...