Sfarsit de cincinal p1

La inceputul lunii Iulie a venit in sfarsit rahatul ala de scrisoare cu invitatia la testul pentru cetatenie. Aplicasem in Noiembrie 2011. Aici te lovesti din nou de intransigenta canadiana a ministerului Imigratiei. Ca si atunci cand ai aplicat pentru emigrare trebuie sa stai in pozitie de drepti ca sa rasfoiasca ei 6 pagini de dosar. Printre imigranti e deja celebru faptul ca sunt in urma cu procesarea dosarelor incepand de prin 2011. Ai zice ca s-au dublat cererile sau chiar s-au triplat... dar nu e asa si bine-nteles au aparut voci conspirationiste cu diferite scenarii demne de cartile SF precum bLibia... cum ca guvernul canadian incearca o domolire a imigratiei, si asta din alte diferite motive.
Totul face sens cand romanaches aplica pentru cetatenie in Octombrie si noi in Noiembrie la exact o luna distanta, iar ei primesc invitatia la test in Ianuarie si noi in Iulie. Te anunta pe site ca nu tolereaza sa-i intrebi cat mai dureaza ci te invita sa te panichezi abia dupa trecerea a cel putin 25 luni de la data aplicarii.
O data cu confirmarea de primire a dosarul de aplicare pentru cetatenie primesti si vestita carte pe care trebuie sa o inveti. E plina de istorie canadiana. Cum bine remarca Tzipi, istoria canadiana incepe cu venirea europenilor si ignora cu nesimtire istoria localnicilor. Sunt multe de remarcat in ce considera Ministerul Imigratiei un minimum necesar de stiut de catre viitori cetateni. Despre indienii nativi sunt doar mentiuni si cateva scuze anemice pentru faptul ca s-au mutat la ei in casa si i-au fortat sa se mute in debara. Nu se mentioneaza nici faptul ca populatia indigena a fost redusa prin mijloace specifice fetelor palide cu pana la 80%. La fel ca si in cazul segregarii rasiale din SUA, omul contemporan cu telecomanda in mana are impresia ca s-a intamplat candva demult si se uita neincrezatori la tine cand le spui ca a durat pana in anii 70, cand ei erau poate nascuti si nu le vine sa creada. 'Merica? Da, 'Merica. In Canada copii indigeni erau fortati sa mearga la scoli catolice unde erau invatati cum e cu crestinismul... acest program scolar necesitand scuze oficiale in 1993 pentru abuzurile la care au fost supusi copiii aborigieni.

More than 150,000 native children were forced to attend the schools from the 19th century until the 1970s. It was part of an effort to remove them from the influence of their homes and culture and assimilate the children into Canadian society.

The Canadian government has admitted that physical and sexual abuse in the schools was rampant. Many students recall being beaten for speaking their native languages and losing touch with their parents.


Carticica mai contine scuze si pentru taxa pe cap de okios din secolul 19 si pentru japonezii incarcerati in lagare de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Un alt lucru ce nu-l stie multa lume e ca americanii independenti de ceva vreme s-au gandit ca e cazul sa vada ce fac vecini de la nord incercand sa profite de faptul ca englezii erau obositi de la luptele MMA cu Napoleon, detinatorul centurii pe zona Europa continentala. Americanii au incercat niste raiduri de tip Timur Lenk dar pana la urma au sfarsit cu julituri in coate si genunchi caci canadienii au intors favoarea si au reusit sa cucereasca Washingtonul si sa dea foc Casei Albe si Capitoliului.

Carticica mentioneaza si tot felul de artisti celebri... de care n-ai auzit si nu vei auzi vreodata. La test vor fi intrebari despre Lordul Grey ce a donat trofeul pentru liga canadiana de fotball... american... sau despre hockey si mai putin despre poetul canadian ce a scris poezii despre Goana dupa aur din Yukon de la sfarsitul secolului 19. Romanaches cumparasera un test pregatitor online si si-au facut pomana cu noi. Am facut teste pana am fost siguri ca stim tot si apoi pana am cazut in extrema cealalta, ca nu stim nimic. La gata, testul in sine, a fost usor caci au fost intrebari mai generale, dar n-ai de unde sa stii exact ce te intreaba. Canadienii cu care am discutat eu in perioada aia nu ar fi luat testul de cetatenie. Nici macar pe aproape... si ii vedeam cum nechezau ca Basescu in interviul ala cand povestea cum a dat foc la toate navele din rada portului.

In astea 6 luni de cand fusesera romanaches la test s-a mai schimbat mersul. Ei au dat testul si au plecat acasa si peste o luna si ceva au primit o scrisoare in care erau anuntati ca au trecut testul si invitatia la ceremonia de depunere a juramantului. Cand am fost noi, am dat testul apoi am mers si am stat de vorba cu un agent de-al lor care ne-a spus ca am luat testul si apoi ne-au verificat un minimum de limba engleza aka level 3 English... aka sa folosesti propozitii. Cat am fost acolo am putut auzi un okios ce nu luase testul. Daca pici mai ai dreptul sa dai inca o data dupa cateva luni. Ce e dupa depinde de un Judecator de Pace dupa discutii tete-a-tete.

Apoi ti se spune ca vei primi invitatia in posta candva in urmatoarele 2 luni. Noi am primit-o dupa 6 saptamani.

De mentionat ca in sala de asteptare stateam toate viniturile, prospecte cetatenesti, tensionati in fata marelui test, citind inca o data carticica, imbarbatandu-ne intre noi... Taman in fata noastra se pune o familie de maronii, unde EL, stalpul familiei era incaltat in ce altceva decat slapi... Caci era cald si el transpirase pe ghioambe si-a scos copitele din slapi si omul s-a facut comod picior peste picior oferindu-mi si o viziune zoom-ata asupra texturii lamelor cornoase. E dreptul lui castigat la Revolutie si nu am ce sa-i fac.

Hyundai Accent

Unul din lucrurile ce le aduci cu tine din Romania e accentul ce-l imprimi limbii engleze. De mult ma gandeam sa scriu ceva pe subiectul acesta dar ca de obicei trebuie sa imi adun ideile si asta imi ia timp mie. De multe ori am toate ideile in cap dar n-au inca sens pana nu vad ceva sau aud ceva ce ma lumineaza. In cazul acesta au fost 2 lucruri. Un documentar BBC pe youtube unde marea majoritate a comentariilor criticau accentul british al naratoarei. Al doilea lucru au fost mai multe dar in general acelasi: X-Factor UK, unde veneau oameni simpli din Englitera si judetele adiacente si te asaltau fonic cu ceea ce ei numesc engleza sau in limbaj de lemn, engleza de balta.

In mijlocul textului ma vad nevoit sa mai bag inca o data disclaimer-ul blogului si sa reiterez faptul ca ce scriu aici e parerea mea, bazata pe experientele mele si puterea mea de intelegere.

Cand am ajuns in Canada am avut probleme mult mai mari decat mi-as fi inchipuit vreodata la vorbitul in engleza. Am vocabular, citesc foarte repede in engleza si inteleg foarte bine cand mi se vorbeste. Dar cand trebuia sa imi arat vocal reciprocitatea... aaaaaaaaaaaaaaggghhhh cum mai scartaia treaba. Vorbeam... dar ma balbaiam mult si ca sa fiu mai cursiv trebuia sa imi construiesc fraze intregi in minte fiindca nu curgeau natural. Nu inca. Apoi am devenit familiar cu un anumit segment de vocabular si continuam sa ma balbai cand eram pe teren mai necunoscut. Angajandu-ma in Costumer Service si stand la Front Desk unde lumea vine sa vorbeasca cu tine... a trebuit sa ma adaptez. N-am avut nici o jena sa imi intreb colegi cum se zice in situatia aia, sau ce cuvinte foloseste el, sau ascultam atent cum vorbeau ei la telefon (baaaa, am zis CUM vorbeau, nu CE vorbeau... ce crezi ca e aici NSA?) Dupa un timp a intervenit obisnuinta, apoi incepi sa gandesti in engleza, apoi romana vorbita in casa devine romgleza.
Dar accentul ramane. Accentul se poate disipa dar nu se poate pierde, zic eu, decat daca esti un super talent sau cineva te antreneaza si te corecteaza... dar dureaza enorm de mult timp. Imi amintesc aici cartea lui Nelson DeMille "The Charm School" unde chipurile (si de fapt de ce nu) KGB infiintase o scoala secreta de spioni unde americani luati prizonieri in Vietnam sau chiar turisti americani rapiti de te miri unde erau folositi ca si instructori. Agentii locuiau ani de zile in replici de orasele americane cu supermarket, benzinarii si tot ce trebuie invatand engleza de balta de la instructorii lor. Si nici macar agentii aia nu erau 100% fiindca e greu si atunci unul de invata engleza americana cu accent bostonian era trimis de exemplu pe coasta de Vest, unde trecea mai usor neobservat.
Ca si imigrant e clar ca nu ai instructor de accente si nici timpul necesar. Cand esti nou venit ti se pare mult mai strident accentul tau si foarte multa lume te intreaba de unde esti, what is your background, etc, facandu-te si mai constient de faptul ca nu vorbesti ca ei.
In discutiile mele cu romanii de pe aici am intalnit si multe pareri cum ca dupa 10 sau chiar 20 de ani in Canada iti pierzi accentul si chiar poti trece drept canadian intre canadieni. Ma indoiesc, am spus-o si atunci si o sustin si acum. Poti pacali un nativ intr-un dialog scurt... poate mediu... dar la un moment dat iti va aluneca limba. Depinde si cat de repede vorbesti. Depinde si cat de agitat esti cand vorbesti. Cat de obosit. Eu am descoperit ca am probleme la vorbit engleza dupa ce joc basket si sunt obosit, insetat si gura clei. Literalmente nu-mi curg cuvintele.
De-a lungul timpului in Canada am fost intrebat de destul de multe ori daca sunt rus. E accentul. Nu ca as avea acent de rus ci fiindCA CAnadianul e supericial. Fara vrajeala, eu imi cam pot da seama dupa accent daca vorbitorul e roman... fiindca e diferit. Am intalnit canadieni ce au lucrat multi ani cu romani si care m-au ghicit din prima. Probabil si dupa fizionomie dar accentul meu a fost elementul hotarator. Altul nu era sigur daca sarb sau roman.
Un lucru insa nu mi s-a spus niciodata, ca nu se intelege ce vorbesc. In afara de cazurile drastice... un roman este inteligibil pentru nativi. Aveam insa sa stau de vorba cu nativi ce au verisori in Anglia sau Australia si care mi-au spus ca nu ii inteleg cand vorbesc engleza. Sa nu intelegi un englez vorbind engleza pare o utopie dar e foarte adevarat si foarte comun.
Eu cred ca trebuie sa fii batut in cap cu aceeasi tesla cu care mergi in baie sa mai crezi ca Anglia da ora exacta in limba engleza. De cand Hollywood-ul a devenit ceea ce este noul standard de limba engleza e engleza americana. Personal, mie mi se pare cea mai curata engleza. Dar e adevarat ca are de a face cu faptul ca am invatat engleza de la filme si din melodii. Apropos de melodii... un lucru ce nu l-am inteles niciodata e de ce muzicienii englezi vorbesc incredibil de pocit dar in melodii engleza lor e curata ca lacrima si perfect inteligibila? Pare aceasi chestie din limba germana, cu Hoch Deutch... germana literara. Oricum, asta nu face aceasta dualitate lingvisitca ceva normal. Ba din contra. Si in Statele Unite sunt multe accente, si ele influentate si de slang. In statele din Sud se vorbeste foarte pocit... mai ales de catre rednecks. Pentru americani, canadienii sunt celebrii pentru ca incheie fraza cu "Eh!", citit "ei". La inceput nu am inteles de ce se caca atata pe ei din cauza asta fiindca interjectia e folosita si in Anglia si in toate coloniile... dar apoi mi-am dat seama ca engleza canadiana e foarte apropiata de cea americana incat se pot diferentia doar prin cateva nuante, una fiind "eh". Alta ar fi pronuntia cuvantului "about". Americanii il pronunta ăbaut pe cand unii canadieni (si mai ales newfies)il pronunta ăbout sau ăbut. Mai e si "out" pe care-l pronunta ceva de genul eaut.
La un simplu google pentru "worst english accents" gasesti in general... SOC!SOC!SOC! accentele din United Kingdom. Gasesti accentele din Africa de Sud, din Australia, Noua Zeelanda si Tasmania. Dintre strainii vorbitori de engleza... se pare ca cele mai nasoale accente sunt ale indienilor, ale chinezilor si arabilor. Deci nu rusesc si NU romanesc. Deci cred ca ne putem relaxa din punctul acesta de vedere. Parerea mea e ca accentul ti-l poti imbunatatii cu timpul dar atentia trebuie focusata pe vocabular, gramatica si fluenta in vorbire.

Ca sa nu cer sa ma creada lumea pe cuvant de pionier am sa bag mai jos exemple concrete. Bahtalo!

Din nou au gust...

Innebuniti la capatana de viata antrenanta si plina de mister a unui emigrant obisnuit tanjeam sa mai facem si altceva. Stim foarte bine vorba aia "e greu sa fii Puya, dar cineva trebuie s-o faca" dar am zis sa luam oleaca hogina sa nu ni se arda procesoarele. Noul meu coleg rus, Lenin, a fost la Wasaga Beach si mi-a bagat inception dar dupa ce am cercetat vremea probabil am zis sa ne reorientam
Am ramas la planul A, si anume sa mergem pe Toronto Centre Island aka Marea Insula a Brailei, cu biciclete inchiriate din Downtown. Vineri dupa pranz am plecat la drum. Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. si am luat bicilete de vizavi. 5$ pentru 24 de ore si le poti returna la orice locatie BIXI. Bitching sau ce? A mers totul ata, snur, funie, parama, odgon. Feribotul a plecat imediat dupa ce am ajuns noi. Vremea superba: nici prea-prea nici foarte-foarte. Ne-am dat cu bixicleta pana ne-a luat foamea. Adica imediat. Apoi ne-am facut siesta pe plaja din partea de sud. Am avut si noroc. Doua familii zgomotoase de romani au parcat langa noi si am avut deosebita sansa sa ii ascultand debitand platitudini. De remarcat ca a doua zi era programat un barbecue si era vorba sa-i cheme si pe "romanii aia" dar una din neveste a sarit de posterior in sus ca "le spunem daca vin acolo, doar nu-i chemam la NOI!"... Nu facuse curat si mai aveau si de spalat, Of!
M-am bagat si in apa putin, am stat si la soare... n-a fost rau deloc. Acum ma cam mananca pielea si nu stiu daca e din cauza ca m-a ars soarele sau e de la apa curata din lacul Ontario.
Am sarit pe BIXIclete si am pedalat pe aleile insulei. Am facut poze si ne-am bucurat de vremea placuta. Am desscoperit cu surprindere un mic cartier de case pe insula, unele cu vedere neobturata catre skyline-ul Downtown-ului. Nu par locuite acum dar au fost la un moment dat. Foarte idilic. N-a fost rau deloc si o sa mai mergem.
Duminica era pe baza de sport. Mai putin cu facutul si mai mult cu uitatul. Sorana Carstea s-a calificat in finala Rogers Cup din Toronto si in Romania avea sa se joace deliciosul Dinamo-Steaua. Niciodata in viata nu am fost atat de aproape de a merge la meciul Soranei. Nu neaparat la finala ci la unul din meciuri. Doar pretul biletelor ne-a facut sa ne razgandim. Bine, acum sincer, nici nu stiu daca mai erau bilete la vanzare. Dar n-am mers. Nu erau mari sperante impotriva Serenei Williams si ele au fost spulberate imediat dupa inceperea finalei. Dupa, cititnd comentariile pe gsp.ro la articolul despre meci, aveam sa descopar ca aceeasi impresie se intiparise si in mintea celorlalti privitori. Serena Williams is a mutha fucking MAN! Urangutanca. Goriloaia. Magaraoanca. Chewbacca. Chewbaccabra. Eu o numeam Lebron si nu mi se parea atat de deplasat sa-mi imaginez ca Lebron e prieten cu Serena Williams si i-a cerut sa il lase pe el sa joace deghizat, cacanadienii e prosti si nu stie ei. Printre remarcile savuroase am remarcat: "Felicitari Sorana, ai invins toate femeile participante la turneu" si "Ce vrei ba, pe asta nici Hanescu nu o bate"... ceea ce a generat raspunsul "Serena invinge jumatate din tenismenii din ATP". Serva cu 200 km/h? Duuuuude.
Apoi a inceput bairamul. Dinamo - Steaua. Latovlevici le-a rupt perineul cu o bomba explicandu-le de unde incepe standardul. Apoi s-au relaxat baietii ca asa e naravul. Bine... scorul de 1-2 nu reflecta ce s-a intamplat de fapt pe teren. Bun asa.

E deja mijlocul lui August si vara asta ne-a lasat un gust najpa. Sa vedem daca se lasa in curand cu juraminte de iubire si vizite in insulele calduroase.

Pana atunci stam relaxati in garda.

Later edit:
Am fost extrem de inexact la faza cu bicicletele. Te poti plimba toata ziua daca schimbi bicicleta din juma' in juma' de ora, la statiile alea ale lor presarate prin oras. Factura a fost de vreo 70 de parai dar au fost baieti finuti cand am sunat si au inteles ca-s prost si mi-au dat banii inapoi. Sa imi fie de bine.

Gitano rumano

Ieri la munca primesc un telefon. In fata usii noastre este un barbat half-naked dormind pe jos. Stiam exact cine e caci il vazusem cu o ora inainte cand venise acasa. Parea beat dar nu se clatina... ma intelegi? Isi condusese prietena si pe sora ei acasa si ultima oara cand il vazusem era in lift, dupa ce aruncasem o ocheada in containerul de gunoi caci draga de ea, prietena, reusise sa-si arunce telefonul mobil la gunoi. N-am gasit nimic deci ne-am intors la business-urile noastre. Apoi... telefonul. Ma duc si-l vad pe el. Fara camasa, desculti... cu pantalonii lasati mai jos de buci... caci asa e moda si cureaua scoasa aruncata la un metru de el. De partea cealalta a usii auzeam rezidentii impingandu-se care sa stea la vizor sa vada ce se intampla. Il trezesc pe cetatean. Habar n-avea pe ce lume e. "Where's my shirt?" Ba... sincer... nu stiu. Da' unde ti-s papucii? Era varza... dar nu parea beat. Vorbea repede si impleticit si-mi era greu sa-l inteleg. Isi ia cureaua si incepe sa si-o infasoare pe pumn. Vrei sa-mi dai perversa? De ce faci asta? "It's my belt, man!" No doubt, dar de ce faci asta? "What do you want me to do with it then, man?" Bag-o in buzunar. Vrea sa se intoarca la prietenele lui. Stai putin. De ce esti aici? Nu stie. Hai ca vin cu tine sa vad ca e ok sa te intorci in apartamentul fetelor. E ok. Fetele sunt dormicioase si nu vor sa vorbeasca cu mine... probabil cred ca e vorba de telefon si asta poate astepta pana dimineata. De unde sa stie ele ca masculul lor bosketarea prin bloc? E suficient pentru mine si dau sa plec dar el ma opreste si-si cere scuze. Isi spune numele si mi-l spun si eu. "Are you greek? I mean ur background?" Nu, sunt roman. Si aici se intampla ceva de care am auzit dar nu mi s-a intamplat niciodata. Mormaie ceva dar "gypsies" se aude clar. What? Si iar incepe sa mormaie niste scuze si ceva din care se intelegea ca romanii nu stiu ce. I don't know what ur tryin to say here... but we're... people... El e un mulatru cu parul afro si e vorbitor de franceza si imi pare a african din coloniile franceze dar in mod sigur crescut in Franta. Rade ciob de oala sparta. Muje!

Am fost surprins cat de tare m-a enervat chestia, sa fiu catalogat drept tigan. Nu credeam ca imi pasa atat de tare. Se pare ca sunt roman pur-sange... am crescut in Romania... o tara ariana prin definitie... mai ales in Moldova, unde oricine cu nuanta mai inchisa la culoare e tigan... de la creoli pana la Negru 13 bosiman.

Acum nu-mi mai pasa... dar daca e vreodata... am sa-i tin o lectie de geologie: exista tigani romani dar romanii nu sunt tigani. Atat de simplu. Si din nou, faptul ca esti alb la piele nu inseamna ca esti si un om bun. Exact la fel si daca ai 45 de facultati.
Albilor!
Igghhhh!

Popolitia

DISCLAIMER!
Popolitia impusca un tanar! Nu e grafic dar daca nu esti pregatit sa te uiti NU TE UITA!




Aveam de gand sa scriu despre socurile culturale ce le-am avut in Canada. Asta nu era in lista mea fiindca il uitasem. Profit de situatie sa adaug si asta.
Inca de la venire remarcasem niste lucruri despre Popolitia din Toronto. Ca nu sunt la fel ca politistii romani.
Popolitistii canadieni nu au privire tampa. Nu au privire lacoma. Majoritatea nu au burta.
Ce au popolitistii canadieni? O incredere in ei ce se confunda 1 la 1 cu aroganta. They ARE the shit.
Cred ca singurul lucru ce le da insa prestanta este faptul ca au arma si everybody knows one simple fucking thing: daca faci ce nu trebuie VEI FI impuscat. Cine citeste ziarele sau urmareste stirile constant stie ca astea se intampla destul de des. Si foarte des sunt anchete pentru exces de zel... nu doar anchetele de rigoare.
Nu stiu cat o sa mai reziste filmul embeduit de mine pe youtube dar intr-o scurta descriere, in noaptea de 27 Iulie, in tramvaiul 505, pe Dundas St. W aproape de Bathurst St., un tanar de 19 ani flutura un cutit.
Sa ne intelegem, Fane Cutit era in tramvai, singur. Popolitistii erau afara, la cel putin 5 metri departare. Gaboru il someaza pe cutitar si cateva zeci de secunde mai tarziu - trage. De 3 ori!
Fac o pauza de efect si amintesc niste lucruri. In primul rand proverbul englezesc: Don't bring a knife to a gunfight. Ca ai sanse maaaaari sa fi impuscat fara sa apuci sa tai nimic. Deci esti victima din start, de la 5 metri departare nu esti periculos pentru 6 gabori, doua dube, 8 roti.
Dupa somatie gaboru trage de 3 ori. 3. Trei. Pap-Pap-Pap! De la 5 metri. Cine urmareste stirile si citeste ziare stie ca e plin de victime ce mor de la un singur foc de arma. Sau e suficent sa fi impuscat o singura data sa fi scos din circulatie.

Popolitistul asteapta exact 5 secunde si mai trage sa fie sigur ca acel cutitar pe care-l impuscase de 3 ori nu mai e un pericol. Si mai trage de Pap-Pap-Pap-Pap-Pap...Pap! SASE ORI!

Cutitarul a murit. Cred ca de la gloante.

PS: Sper ca s-a inteles ca subiectul e popolitistul triggerhappy si nu cutitarul sau motivele lui de a avea un cutit in tramvai la miezul noptii.

CONTINUARE:

A venit ziarul si am citit un editorial despre incident. Apoi am citit articolul online. Apoi am citit comentariile si am facut spume. Sunt multe feluri de oameni si majoritatea sunt imbecili.

Comentarii:

"john doughe
• 2 days ago

Nine shots indeed. Either the cop is a lousy shot, in which case he shouldn't be a cop, or he really had a need to kill someone, in which case he shouldn't be a cop. 4 shots, a pause and then 5 more just to make sure the guy was dead. That is overkill.
As usual, cops shoot first and cover their a$$es later.

cjcraig => john doughe
• 2 days ago
− And you have deduced all this from a video and no investigation? Well Sherlock, perhaps you should offer your services to the SIU!"


CJCraig are nevoie sa ii explice cineva ce vede fiindca lui (si altora, dupa parerea lui)i este imposibil sa deduca din imagini.

Sunt multe feluri de oameni ce comenteaza. Unii sunt asa-zisi impartiali, altii sunt din familie de politisti, altii sunt pe bune, altii sunt sa vorbeasca de Justin Bieber. Dar asta e opinia publica. Toti au parerea lor si toti si-o exprima.

Eu. Tata a fost politist, cu colegi si prieteni politisti. Tovarasi cu care am crescut, politisti. Colegi de scoala, politisti. Cunostiinte, politisti. Ce vreau sa subliniez aici? Ca ii cunosteam si dinainte, ca ii cunosteam si in particular. Absolut toti deveneau alta persoana cand se imbracau in uniforma. Si se acopereau unul pe celalalt. Un inamic comun ii facea membrii unei fratii. Pana si tata, a fost un tata bun dar ca politist a fost cam militian.
In 5 ani de Canada am intalnit politia de mai multe ori, in diferite circumstante. Cum zicea JB in comentariul lui... poate nu arata privirea tampa dar sunt dobitoci. No doubt. Nici nu am zis ca-s destepti, doar ca nu au fata de scoala ajutatoare si nici uniforma aia penibila ce nu impune absolut nici un respect a romanilor. Poate cineva sa-i ia mai in serios decat pe Louis de Funes in Jandarmul?
Dar sa revenim.
Trafic: amenda pentru ca am facut dreapta pe o straduta intre orele 7-9 AM. Stateau in bosketi, ca in Romania sa agate pe aia de incalcau legea. Opriti pentru viteza, 80/h in zona de 60. Ne-a iertat fiindca... Nu stiu. York Mills Rd si Bayview. Reparatii, constructii, o padure de conuri portocalii. Timp de 2 saptamani pana cand intr-o zi ne opreste gaborea si ne expliCA CA nu am vazut semnul de interzis la stanga. Pretene, zi de zi venim pe aici... azi l-ai pus si e oricum temporar. Gaborea ne lasa sa continuam drumul dar emite o parere personala: "I'm afraid, you are security guards, you should notice things like that". Aroganta asta...

In 2009 cand eram Superintendent doi negri intra peste un alt negru amenintandu-l cu pistoalele, il leaga si-l jefuiesc. Vine gaborea sa investigheze. ATAT!
Cateva luni mai tarziu se sparg cate 2 apartamente pe zi, in miezul zilei. A venit pulitia si a investigat. ATAT!
Anul trecut, aici unde lucrez, s-a furat o motocicleta din garaj. Vii cu Dodge Caravanul fara banchete in spate. Te bagi cu spatele in locul de parcare, incarci si pleci. Aveau descrierea masinii, numarul de inmatriculare si chiiar o descriere a suspectilor. NIMIC! Avem NOI accident. Un african da in noi si aflam ca actele lui erau false, ownership-ul masinii era fals, asigurarea era inexistenta, adresa era aiurea. N-au gasit nimic.
Aceeasi hoti de motociclete revin cu acelasi modus operandi. Claudia ii observa, ma anunta si sun la Pulitie. Persoane mai imbecile decat Dispatcher-ul de la Politie rar mai gasesti. Cred ca am mai spus-o. Dispatcherul de la Politie se crede politist ca MacLane la fel cum secretarea Directorului liceului se crede si ea in Conducerea liceului. Claudia a avut si ea un incident cu o residenta nebuna si cand a sunat la politie ca aia o ataca Distaptcer-ul o intreba cum o cheama pe nebuna si sa spell-uie numele ei. Poltia vine de multe ori dupa cel putin 40 de minute. Deci revin hotii. Ii urmaresc pe camere in real time si dau indicatii dispatcher-ului. Trimit echipaje sa blocheze iesirile din cladire si strazile adiacnete. Hotii, n-aveau ei habar de nimic, ies si ghici ce. un echipaj de pulitie nu ajunge la timp unde trebuiau sa fie si ii scapa dar nu ii anunta pe ceilalti nca au ajuns mai tarziu si stau ashea... ca pulele. Apoi decid ca stai vere... hai sa ninonino sa vedem ce si cum.
Bazat pe atitudinea lor de zei ai impresia ca-s fara de cusur doar ca, in situatii de criza aflii ca nu e absolut deloc asa. Nu ma uintelegeti gresit, munca lor nu e usoara si Toronto nu e un oras linistit. Doar ca pe mine nu ma intereseaza sa stai in bosketi si sa fii arogant sau sa stai in spatele meu la rand la Timbits. In fiecare seara vezi cel putin 2 masini parcate pe Beecroft la walking distance de Tim Hortons-ul de pe Yonge, langa Shoppers Drugmart. Un gabor are arma nu fiindca stie sa traga cu ea ci fiindca e invatat cum si mai ales CAND sa o foloseasca. Te invata tehnici de negociere. Esti invatat CHESTII specifice.
Eu n-am vazut nici o chestie specifica in incidentul acela.
Sunt multe cazuri de genul in care politia torontoniana a folosit forta letala. Politistul ce a tras a scapat cam de fiecare data. Dar cam de fiecare data ori nu erau filmari ori erau de la camere de supraveghere sau camera de pe masina politiei, cu acces restrans al populatiei. Acest filmulet a fost pus pe youtube in cateva ore. Nu zic ca asa e, dar poate si alte cazuri au fost similare dar nu putem sa ne dam cu parerea despre ele decat dupa ce ne explica Special Investigation Unit ce s-a intamplat. E foarte simplu de manipulat. In copmentariile de la articolul de pe siteul ziarului deja se mentiona situatii in care alearga unul cu cutitul insre tine, ce faci atunci? Nu stiu ce faci atunci dar nu e cazul acum.
Oameni suntem toti si suntem supusi greselii. Nu toti oamenii sunt train-uiti sa poarte arma si sa faca chestii. De la aia ai pretentii.
Mie mi se pare un caz clar de "You are all pussies!" PUSSY? NOBODY CALLS ME A PUSSAY. BAM-BAM-BAM! N-AI MURIT?!!! DIE MUTHA FUCKA DIE! BAM-BAM-BAM-BAM! pauza BAM! pauza! BAM!

Apoi vine un alt gabor si baga taser-ul in cadavru. Coup de grace!

Arta Ipocriziei

Ipocrizia la nivel de natiune, la nivel de istorie, la nivel planetar nu e chiar o arta cum am supralicitat eu in titlu ci mai mult gigantice hei-rup-uri ale aparatelor tenace de propaganda. Pe primul loc sunt evident Statele Unite ale Suei. Astia se mint singuri de cand s-au infiintat. Ei si-au declarat independenta si apoi au luptat pentru libertatea lor. Ai spune ca ei erau transilvaneni si apoi au stat sub ocupatia austro-ungara cateva sute de ani. Cand nu au mai rezistat jugului turcesc s-au rasculat si au luat inapoi pamantul stramosesc. Povestea lor e atat de plina de crapaturi incat sarcasmul meu se scurge valuri printre ele. Realitatea a fost ca ei erau colonisti britanici ce s-au gandit sa nu mai imparta profiturile cu firma-mama. Firma-mama nu a apreciat asta si a trimis recuperatorii. Astia nu s-au batut pe pamantul stramosesc ci s-au batut pe pamant... in sensul de bani. Celebra declaratie de independenta a 'mericanilor spune (...)"that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights"... "All men" nu se referea la negri ci doar la albi. Nici macar abolirea sclaviei de catre Lincoln nu e asa cum s-a impamantenit prin cartile de istorie. Proclamatia lui nu elibera TOTI sclavii ci doar pe cei din teritoriile necontrolate inca de Nordisti. E mai mult de discutat aici dar asta e esenta si nu idealizarea ce a urmat. Cea mai tare democratie din lume a permis o egalitate intre cetatenii ei cum nu s-a mai pomenit sub soare. Segregarea sociala pe principiu de rasa a fost permisa in Statele Unite ale Americii pana la inceputul anilor '70 si s-a incheiat fiindca lumea alba in sfarsit a inteles ca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel. Sper ca ati citit "prin decizii judecatoresti, parnaie si amenzi". Alti OAMENI contemporani cu The Founding Fathers ce au fost creati si ei de catre Dumnezeu au fost indienii. Indienii au fost bastinasii locali ai locurilor, niste neadaptati sociali ce nu au reusit sa se adapteze vremurilor moderne. Adica sa cedeze pamanturile si sa moara convenabil. Aceasta e un alt capitol glorios din superba poveste ale SUA ale Americii. E plina cartea lor de istorie de fapte marete.
Cu mai putine victime colaterale sunt celelalte ispravi ale 'mericanilor. Perioada Prohibitiei. Daca Burebista impunea prohibitia fiindca avea nevoie de oamenii lui treji in America prohibitia s-a nascut din concepte morale crestine. In acelasi timp, in Rusia se intampla acelasi lucru dar impus de proaspetii comunisti ce inca mai credeau in lumea utopica a lui Lenin. Prohibitia marijuanei e inc-o ghidusie dubioasa dupa reteta americana. Domnul Anslinger... dupa ce a ramas fara obiectul muncii aka prohibitia alcoolului probabil ramasese si el dependent de adrenalina vanatorii de contrabandisti, la fel ca in bancul cu Pavlov dupa ce-i murisera cainii. Pana si wikipedia scrie in paranteza ca dupa parerea lui ( a lui Ainslinger) consumul de cannabis crescuse ingrijorator. Aici realitatea se desprinde iarasi de ce a ramas in constiinta publica. Cu adevarat ingrijorator era consumul de opiacee si asta a facut ca Liga Natiunilor sa ia masuri in privinta asta. Tari MUSULMANE precum Turcia au cerut ca pe lista sa se treaca si cannabis-ul ca ilegal fiindca rastalmacisera ei litera Coranului sa le iasa lor bine si uite asa rezolvau problema din tara LOR. Frumos s-a legat totul. Tari precum Romania Mica au aderat din spirit de turma nu fiindca plaiesul moldovean pasa jointuri la dejghiocat porumbul. Sunt supozitii bine fondate care spun ca marea campanie anti cannabis a fost sponsorizata de Dan Voiculescu al vremurilor de atunci, un mogul al bumbacului ce incerca sa sape concurenta in cel mai frumos stil american: cumperi politicienii care trebuie si faci propaganda. Propaganda la radio si in ziare sustinuta chiar de presedintele in functie. America nu se poate lauda nici acum cu nivelul de educatie al populatiei iar in 1930 (sa moara Gaspar daca minte fratele vostru) daca aveai casa vopsita erai jupan de calibrul lu' Nea Jiji. Americanii haleau tot ce era la radio. ORICE! Vezi cazul "Razboiul Lumilor". Istoria alternativa ne spune ca domnul Anslinger de la Anti alcohol in perioada Prohibitiei a devenit domnul Anslinger de la Narcotice cu o noua jucarie. Wikipedia nu mentioneaza probabilitatea mare ca acest domn sa fi fost un mega rasist ce considera cannabisul un drog al negrilor. "Anslinger launched a nationwide media campaign declaring that marijuana causes temporary insanity. The advertisements featured young people smoking marijuana and then behaving recklessly, committing crimes, killing themselves and others, or dying from marijuana use. The propaganda campaign was a success and all states signed on." Mai e ceva de zis? What would Jesus do?
Alta aberatie marca Made in USA e legislatia privind jocurile de noroc. Gambling-ul e lucrul diavolului, la fel ca alcoolul si marijuana. Iti ia mintile. Canada a mostenit si ea naravurile surorii ei de la Sud. Casinourile trebuie sa existe doar in anumite zone si neaparat departe de oras... ca jocurile de noroc sunt contagioase si se ia si prin aer deci o minima carantina se impune. NU? Oh daaaa... fuck yeah!
Se impune fiindca esti liber sa faci ce vrei... ei.

La Toronto presa feamata inca de anul trecut la ideea de a se construi un cazinou in Downtown, pe malul lacului Snagov. Articolul din The Sun explica faptul ca Toronto poate va invata din faptele verisorilor aia de stau cu capul in jos, in Australia si Noua Zeelanda. Aia n-au avut vreo problema in a construi super cazinouri in miezul centrului orasului in Sidney si Auckland. Ce inseamna asta pentru orasul in sine, pe langa cazinou-joburi-turisti? Pai cam 90 de milioane anual ca taxe. In Sidney se va plati si un bilet de intrare de 100 de milioane. Tot pe la 100 de milioane era si taxa de smeker oferita municipalitatii din Toronto. Deocamdata aici nu s-a acceptat fiindca gamblingul e imoral.
Pana nu va mai fi.
Asa a fost mereu... a fost pana n-a mai fost... sau n-a fost pana a fost.
Doar memoria colectiva da rateuri.

Misc 2

La multi ani, Kanata.
Anul trecut pe vremea asta picam rupt dupa 10 ore de carat mobila. Seful meu se mutase intr-o alta casa. Fiind sarbatoare tovarasii adevarati dovediti prin fapte, cu care ai impartit si ultima bucatica de paine si cu care ai mancat din aceeasi farfurie s-au tirat fara sentimente motivand ca "bro, e 1 iulie, nevasta-mea a facut rezervari blah-blah". July 1 2012 a fost o zi extrem de calduroasa. Sefu facuse planul perfect. A inchiriat un camion imens, de la Budget. "One trip tops. I got errything ready." N-avea. Nici macar pe aproape. Sefu facuse bine dar restul familiei cam frecase lampa lu Alladin. Jur ca am tras ca nebunu doar fiindca am observat ca daca nu-l ajut si-o suge rau rau. 10 ore. Si nu am reusit decat sa ducem un camion plin, sa-l descarcam la noua casa si apoi sa mai incarcam unul. Fara descarcat. A ramas pe a doua zi. Dar a doua zi deja nu mai era problema mea. Morala povestirii? Nu ma chema sa te ajut sa te muti. Mai mult ca sigur nevasta-mea a facut o rezervarea si nu pot lipsi.

Un amic de acasa se lauda pe Facebook ca astia de la Google Street View l-au imortalizat in timp ec trecea strada. Practic asa am aflat ca Street View-ul e acum si in Resita, judetul Caras-Severin. Primul lucru a fost sa verific strada unde am crescut. Sa vezi melancolie privind poza si vazand ca mama lasase rufele la uscat pe sarmele de la balcon. S-au ca pe blocul de vizavi grafitti-ul ce l-ai facut in urma cu 12 ani e inca acolo.

In ultimii ani mi s-au intamplat niste coincidente ciudate. Nu din alea paranormale ci... I dunno... coincidente. Una a fost cand lucram in Downtown si a venit o scrisoare pentru un resident ce nu mai locuia acolo. Era pentru un ungur. Acelasi fucking ungur ce locuise si in apartamentul unde locuiesc acum si care inca mai primeste scrisori, vreo 8 ani mai tarziu.
Acum vreo doi ani imi trebuia neapart o ghidusie, un dispozitiv ce se gaseste doar intr-o nisa de piata. Stiam ce face ghidusia dar nu stiam cum se numeste sau cum arata. Am google-uit de nebun si nimic. Cateva zile mai tarziu un binefacator ghinionist pierde o jmekerie din aia si o gasesc eu. M-a uitam la obiect si nu stiam ce e. Literalmente. Dar era exact ce aveam nevoie.

Cea mai recenta coincidenta e cu Google Street View. Am fost cu Claudia in Downtown la dentist. Era parcare langa, din aia subterana. Din aia de bagi credit cardul la intrare si apoi la iesire repeti gestul si esti taxat pentru timpul aferent. Dar parcarea era plina si frustrati, am dat 2 ture de garaj pana sa cedam si sa iesim inapoi in strada. Am decis sa raman eu in masina si ea sa mearga, sa nu intarzie. Privind la trecatori am aruncat si o privire la cladirea unde era parcarea. Partea de sus a cladirii mai avea vreo 3 sau 4 nivele de parcare, nu era numai underground. Bun asa. O saptamana mai tarziu primesc o notificare pentru un concert raggae intr-un club mai micut din Downtown. Caut adresa pe google map si folosesc street view-ul sa vad exact cat de ghetto e clubul. Apoi ma holbez secunde bune la monitor nereusind sa potrivesc ce vad in logica de bun simt. Pusesem omuletul ala in exact acelasi loc unde statusem in masina asteptand-o pe Claudia. Clubul era de fapt un restaurant cu specific caraibian, 20-30 de metri mai la vale. Weird. Probleme in matrice.

Maine mergem si noi sa vedem World War Z. Suntem fani ai serialului Walking Dead deci sunt sanse sa ne placa. Ieri am vazut un SF bun. Europa Report. Mi se pare foarte realistic facut. E cumva in genul lui Sunshine. Joaca si romanca aia din 4 luni 3 saptamani si 2 zile.
Europa e un satelit al planetei Jupiter si fiindca e acoperita in totalitate de gheata, si fiindca gheata are comportamnet de banchiza de la Poli, se pare ca sub gheata e un ocean. Unul consistent. Daca viata a parut in apa pe Terra... e doar bun simt sa iei in considerare si alte locatii ce au apa lichida, nu?
(de pe la minutul 13)
Premisa filmului Europa Report are fundament stiintific. Singurul punct slab al scenariului este trimiterea de oameni pe aceasta planeta cu scop declarat de a vedea daca exista viata sau nu. Puteai face asta si cu o sonda. Dar o sonda nu e subiect e film. E bun filmul. Pare ca altele vazute dar e destul de original. Efectele speciale sunt bune desi nu pare film cu buget mare.

Ultimul film ce m-a impresionat cat de cat a fost Now you see me


Azi am vrut sa ma uit la inregistrarea emisunii lu Mircea. Doar ca acum s-a facut migrarea spre noua platforma media antenaplay unde se pare ca trebuie sa platesti. Si ai acces la TOT. Doar ca mie nu-mi trebuie tot ci doar emisiunea In gura presei. Asta e.

De incheiere o piesa despre libertate. In ghilimele.

Highrise

Mesterul Manole a emigrat si el in Canada. Si acum se ocupa de construit condominium-uri.
In ziarul de ieri era articolul acesta.

Se construieste la greu, lucru usor de observat in Toronto, dar mai ales in Downtown. Arata misto acel asa zis canion de cladiri de sticla. Zona Yonge and Sheppard e iar plina de condo-uri.
Lucrand deja de cativa ani in "zona" aceasta am avut si o imagine din spatele scenei, ca sa zic asa. Vad cam cine cumpara apartamente in aceste blocuri. Vad cam ce motivatie au sa cumpere. Si vad si fetele prietenilor lor ce vin sa-i viziteze pentru prima oara.

Okiosii tind sa cumpere ca si investitie. Iranienii pentru investitie si sa si traiasca in Toronto, unde se pot destrabala in voie.
Tinerii tind sa isi ia chirie in aceste cladiri. Sa fii chirias inntr-un condo e ca si cum ai fi resident in Canada. Ai acces la tot si toate dar n-ai drept de vot.

Am vazut extrem de multi cumparatori ce se laudau prietenilor si familei cu "uite ce sala de petreceri avem", "uite ce piscina" si "avem si loc sa facem BBQ" sau "mini-cinema". Si apoi, doi ani mai tarziu il roaga pe security guard sa descuie usa sa vada si ei cum arata Party Room-ul ca ei l-au vazut doar o singura data, atunci cand agentul imobilar Bond, James Bond i-a convins CA Cladirea asta are tot ce le trebuie. Tot aici am vazut unii ce fac dus in vestiarul de la Gym ca sa economiseasca apa acasa. Am vazut unii ce si-au pus BBQ grill pe balcon desi e ilegal si desi au loc minunat amenajat pentru asta. Mai sunt unii ce par ca dorm in parc desi au apartament aici si nu au lcuit nici o secunda in el. Vin sa-l verifice de cateva ori pe saptamana uneori si la 4 dimineata. Am suspectat mult timp ca au un Grow Op sau vreun Meth Lab ca arata a chimisti hipsteri.

Am vazut vizitatori, soferi de taxi si de limuzine sau contractori ce isi rupeau gatul privind pe pereti si pe tavan uluiti de luxul cladirii si automat gandindu-se ca aici trebuie ca locuiesc numai persoane de clasa. Perfect fals. Sunt din aproape toate straturile sociale.

Dezavantajele locuirii la Condo ar fi cam astea:
- apartamentele sunt mici si scumpe.
- vecinii devin extrem de importanti in momentul in care esti cumparator.
- trebuie sa platesti maintenance fees lunar, suma ce variaza in functie de cladire de la $300 la $1000.
- la Condo sunt o tona de reguli de urmat si o legislatie destul de bine pusa la punct sa ajute sa fie aplicate.
- balcoanele sunt jenant de mici. Sunt niste condouri la iesirea pe Yonge de pe Hwy401 in care ai loc doar de un scaun. Poate doua.

Ca avantaje ar fi ca traiesti la un nivel mai bun. Cladirile arata bine, sunt bine puse la punct si bine intretinute. Daca locuiesti intr-un bloc cu staff bun ai un bulan imens. Depinzi cu multe lucruri de Property Manager si de Conciergi/Security Guards. Evident ca sunt unii ce nu interactioneaza deloc cu lumea. Unele apartamente au un view extraordinar. Fiecare cladire difera dar cam toate condo-urile au propria sala de sport. Unele au piscina, jacuzzi, sauna, steam room, party room, games room, biliard rom, theatre room, etc.

In spatele scenei sunt alte probleme. Densitatea de condominiumuri e in Downtown. In aproape 5 ani de Canada nu-mi amintesc sa fi fost vreodata Yonge St liber de constructii. Mereu strada e blocata pe un sens de mers creand ambuteiaje nu numai la rush hour. Strazile din Downtown sunt de fapt stradute. Acesti zgarie nori creaza o densitate a populatiei in zona iar sistemul de transport public face cu greu fata. Dimineata e nebunie sa conduci pe acolo iar autostrada suspendata Gardiner se cam cojeste si anul trecut s-a luat chiar in considerare sa o demoleze daCA COsturile de reparatie devin ridicole. Si chiar frizau ridicolul.

Toronto-ul mai are si alte probleme de infrastructura. Abundenta de cladiri inalte creaza doua necesitati pentru buna functionare. Energie electrica si acces la canalizare. Din intamplare am urmarit doua documentare despre astea. Cum spune si Simon (get it? Simon says?) Kent (Kent lung) in articolul din The Sun aceste cladiri trebuie incalzite iarna si racite vara. Iar asta papa curent cu polonicul lui Ismail. Reteaua electrica a orasului merge cam in blana. Reteaua de canalizare e foarte veche si e numai una. Cacatul si apa de ploaie merg prin aceasi retea de canalizare pana in lacul Ontario (nu va panicati, un expert spunea ca e destula apa in lac incat efectul de diluare sa fie eficient). Refacerea infrastructurii de canalizare ar consta enorm in bani si timp si forta de munca. Legislatia forteaza autoritatile locale sa faca imbunatatiri pana la un anumit standard. Mai putin in Toronto unde au facut ei sa fie bine. Retelele de canalizare mai vechi de 100 si ceva de ani nu intra sub incidenta legii. Asta e.

Un profesor de la University of Toronto, citat in articol, spune ca viata acestor noi cladiri ridicate in timp record au o viata sanatoase de 15-20 de ani iar apoi incep sa aiba nevoie de reparatii majore. Una din problemele ce le-am vazut in primul documentar e despre fundatia condominiumurilor din Toronto si felului special de a le construi, din cauza efectului ce-l are patul de piatra de sub Toronto asupra fundatiilor cladirilor inalte. Multi constructori nu asteapta sa se "aseze" cladirea si ii da inainte pe fast forward. In timp apar crapaturi si din astea.

Pana una alta... arata bine. Sunt destul de luxoase. Ca orice altceva modern si avansat tehnologic... are si efecte secundare. Dar cum zicea stand-up comedian-ul Daniel Tosh... suntem in 2013... si sunt tot agasat de persoanele ce predica intoarcerea la natura... si m-am uitat la cei din comunitatile amish... FUCK THAT! TURN THE A/C ON!

Vrrrum!

Sunt convins ca la un moment dat in viata asta voi cunoaste un mecanic auto in care voi avea incredere cand imi va spune "this shit is fucked up and needs replacement asap and pronto". Pana atunci ma simt ca atunci cand mi-a schimbat Bibilicea (un jmeker local din urbea natala) 10 Euro, in fata la Ada: 1 Euro era aproximativ 32000 ROL. Am primit 30 000 ROL si la intrebarea mea "Pai si restul?" Bibi Seful Greilor, Imblanzitorul de Tigrii, mi-a raspuns sec: "Ce rest?" Si avea si dreptate, mi-am dat seama imediat de asta.

Nu sunt un connoiseur in automobile. Nici pe departe. Din pacate.
Acest neajuns se hraneste din el insusi cand iti cumperi masina. Cunsotiintele generale despre motoare si automobile devin inutile daca la viata ta nu ai fost martor la o dezmembrare de Dacie de catre tac-tu. Sa iti faci ABC-ul la chestiile comune si consumabile la o masina. Ce, de ce, cand, ce si cand mai poate astepta?
Dracu stie, amice.
N-am nici noroc la masini. Pachistanezii aia de ne-au vandut-o erau prea versati pentru noob-ii ce tremurau de nerabdare sa devina car owners. Am luat-o in graba. In mana am luat-o.
Tot in graba si tot in mana am luat-o si pe a doua masina. Ai crede ca e imposibil sa cumperi o masina fara o tetiera si sa nu iti dai seama. Asa ai crede, dar e posibil si venim martori la proces sa sustinem aceasta posibilitate. Superbitatea vine din faptul ca nimeni nu vinde doar tetiera ci bancheta cu totul. Ar fi o varianta sa luam o bancheta, ne completam tetiera lipsa si apoi cautam clienti pe kijiji... cine stie, poate unii si-au luat masina cu doar o tetiera in spate si fara bancheta. E posibil nu?

In primul an a aparut o luminita-n bord. Era simbolul pentru Airbag. La reprezentanta aflam ca s-a futut un airbag. Ca this shit happens all the time. Fucking NOOOOOOOOOOOOOOOT! Tocmai expirase garantia de la producator si airbagurile nu erau in garantia de la dealership. Dupa ce ne-am certat cu ei au acceptat sa acopere ei cam 60% din cost si noi restul. Oricum prea mult si asa. Ba... nu te futi in cur la airbaguri ca e suficient sa nu vina la intalnire o singura data cu domnia ta si iti va parea rau, ma intelegi? Las' ashea.
Doar ca 6 luni mai tarziu iar se aprinde luminita de la airbag in bord. Trai-t-ar famelia, da' ce fuckul me se going on aici? That's ok... cateva zile mai tarziu a disparut luminita. Apoi a reaparut. si tot asa. E ok, aveam fun la condus. Mergem din nou la reprezentanta si ni se spune ca ce suspectam noi ar putea fi corect... un senzor de la scaunul soferului poate fi cauza. Gandindu-ma de dulce la doamna Ma-sa ma intreb: oare prima oara a fost futat airbagul sau era aceeasi problema?

Ca n-ai de unde sa stii. Nervosi pe reprezentanta am decis sa mergem sa schimbam uleiul la Active Green and Ross. Potrivit parerii lor de specialisti mereu era cate ceva de facut la masina dar in afara de schimb de ulei la termen refuzam totul. Acum vreo 2 saptamani era din nou termenul. Baietii erau ingrijorati de franele noastre. Cam de vreo $450 ingrijorati. $450 ma ingrijoreaza si pe mine asa ca am zis sa mai intreb si pe altii. Cineva ne recomanda un mecanic superb in Ajax. Mergem. Omu confirma ce Active Green and Ross zicea cu cateva zile inainte. Pretul lor e de $400. Bun. Baga carbune.
Timp de 4 ore ne-am plimbat romantic prin Ajax la 38 grade Celsius reusind sa ne bronzam uniform pe grumaz si brate. Omu ne anunta ca e si un slow leak de undeva, ca nu e grav inca dar evident ar trebui reparat. Cam $120. Aia de la Green and Ross nu au spus nimic de vreun leak. E acolo, l-am vazut cu ochii mei. Dar e leak sau e plantat de ei? Paranoia kicks in.
Obositi de la romantism am plecat acasa. A doua zi remarcam ca franele fluiera cand dai cu spatele. Marfa asa. Parca nici mare diferenta la franare pe fata.
Dracu stie.
Ieri vorbeam cu seful meu. A avut masina la mecanic ca avea si el un leak la cutia de viteze. I-a reparat-o dar il anunta ca nu stiu ce bolt la roata e vraiste si trebuie neaparat schimbat. Rick Ross ramane socat... avusese masina la alt mecanic in urma cu vreo luna sa repare aia si cica i-o facuse.

Tre sa mergem iar in Ajax sa vedem ce gatu ma-sii se intampla. Omul a spus ca suna la un schrott sa vada de tetiere.
De curiozitate am dat un google si din glezna mainii am gasit astea:

An undercover probe of Canadian garages

Top 10: Mechanic Scams

Lucky Number 4

4. Numarul satanei asiatice.
Am lucrat o perioada la un condo intr-o zona foarte aglomerata din TO unde lumea adora sa minta guardul ca viziteaza pe cineva doar ca sa foloseasca parcarea. Si una din metode de a prinde criminalii iinca de la interfon era daca ei spuneau ca viziteaza apartamente ce contineau cifra 4. Sau apartamente la etajul 13. Caci nu existau. Nu existau pe dreacu sa le ia si sa le pieptene si apoi, sa le puna bigudiuri. Poate fiindca nu sunt superstitios consider toata chestia asta o imbecilitate. Sau poate fiindca E o imbecilitate?
Tarasenia se numeste tetrafobie (pentru cine nu stie -tetra- inseamna frica si -fobie- inseamna 1+1.8+1.2=4). Tetrafobia e o problema asiatica fiindca omonimul cuvantului "patru" inseamna "moarte". Inainte sa trecem la efectul ce-l are tetrafobia in Canada mi se pare relevant sa vad cati potentiali terafobi exista in lume. Sa vedem: China - 1.354.040.000 bucati; Singapore - 5.312.400 bucati; Malaezia - 29.722.000 bucati; Japonia - 127.300.000 bucati; Korea de Sud - 50.004.441; Korea de Nord - 24.052.231; Vietnam - 88.780.000. Si ajungem la un total de 1.679.211.072 potentiali tetrafobi. N-as neglija niste vestici care cred si in zodiacul chinezesc deci care ar putea crede, asadar, si restul superstitiilor asiatice. E un lucru stiut ca daca spui sei universul, zeii, karma sau cine se ocupa de asta se enerveaza pe tine caci nu pot sa vada din context daca spui patru sau moarte si atunci iti joaca o festa si... si... nasoale din alea naspa.
Dupa aceasta introducere in ocult trec la fapte palpabile. Tetraphobia leads Richmond Hill, Ont. to ban the number four . Pe scurt, ce unii constructori de condominiumuri aplicau in zonele orasului cu densitate mare de ochi si penisuri mici s-a aplicat de catre autoritatile locale la nivel de urbe, in Richmond Hill. Motivatia e ca s-a pus presiune pe autoritati din cauza ca piata imobiliara avea de pierdut fiindCA CUmparatorii asiatici evitau casele ce aveau in adresa cifra 4. Acest subiect nu poate genera decat comentarii savuroase deci hai sa vedem:

squiddy • 10 hours ago Report Abuse

I have dumasophobia, or the fear of stupidity. I would like to ban the spending of tax dollars in even remotely considering these stupid things based on superstition. That includes the most prolific of them all: religion.

D. Shaw • 10 hours ago Report Abuse

You have got to be kidding!!
I wonder if we will ever get our country back?

Dee • 10 hours ago Report Abuse

Here we go again, appeasing minorities to our own cultural detriment. When will the Canadian people grow enough balls to speak up and challenge the demands of minorities? Maybe when we're a minority we will be allowed to have a voice again. Shouldn't be too much longer.

cowichan63 • 10 hours ago Report Abuse

Here we go again, appeasing the beliefs of a segment of the population regardless of the impracticality. Should we give the number four a new name in Canada? How about letting cows and rats roam our streets based on religion? Or allowing 'honour killings' because it is a cultural right? Sheer stupidity.

Sa nu uitam ce am spus mai sus caci si canadienii sunt superstitiosi, dar ei nu vad asta.

jing • 1 hour 35 minutes ago Report Abuse

To all the westerners complaining here, please check your buildings. Most of them don't have 13th floor. I rest my case.


Singurele superstitii asiatice in care cred sunt ravasele din prajituricile de la restaurantele chinezesti. Ravasul asta il port in portofel ca pe un talisman fiindca e bazat pe viata mea.


Eu mereu am fost happy cand ma pleasuiam singur PUNCT! La B1 TV.

Little Big Things

Acum doua zile ne-am pus sa ne uitam la un film canadian: My awkward sexual adventure. Avea si sbutitrare iar la inceput, autorul subtitrarii scrisese: aceasta e prima mea subtitrare. Am reactionat cu duiosie cumva la acest mesaj simplu. Subtitrarile sunt ceva luat de-a gata, luat de bun. Ceva la care injuri cand iti trebuie si nu exista. Eu sincer nu m-am gandit niciodata sa multumesc cuiva pentru o subtitrare. Dar stiu sigur ca i-am injurat ca "nu-si fac treaba" cand nu gaseam subtitrarea potrivita sau cand lipsea cu desavarsire.
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.

Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!

Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.

Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.

Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...

2192 days later

La munca... what's new about that? O zi linistita pana la primul Noise Complaint. Oameni de treaba, se lasa de prostii. Un pic mai tarziu El pleaca in oras cu tovarasii lui. Sunt beti. De fapt doar i-a condus pana afara caci el revine si se destainuie. "I got engaged last night and I'm nervous as fuck".
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.

S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.

Generatia Why... Y

Instalat la pupitrul de comanda, aici la munca, am facut repede revista presei. Sportul romanesc. Treaba punctata bine-nteles cu doua articole din sporturi extreme: "celepra" analista si atleta de cursa lunga Sandra Romain isi doreste sa devina fata de casa si, un taran ajuns la sapa de lemn a bagat-o in capul fie-sii si al lui tac-su... sa-i faca in ciuda nevestii ce l-a parasit si a plecat in Anglia. Inchisoare pe viata.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.

According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”

Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.

While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.

Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?

Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.

“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.

Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.

“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."

Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.

Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!



In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?

Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!

Clubul "Le Petit Dejeuner"

Ne-am uitat la clasicul The Breakfast Club stiind ca e drama dar asteptandu-ma la mai multa comedie. A fost doar drama. Multe clisee despre rebelirea tinerilor (nimic nou sub soare), element comun al tuturor generatiilor. Filmul acesta a fost cap de serie pentru ceea ce avea sa devina un gen. 28 de ani mai tarziu filmul e inca bun caci ce s-a schimbat de fapt? Tinerii nu sunt intelesi de parinti. John Bender, e rebelul. Intr-un moment de maxima incordare psihologica el imita vocea tatalui sau ce ii spune: fiule, esti un piece of shit care nu produci nici un cent, mai ales ca acum s-au scos din circulatie si nu esti bun de nimic. Daca as fi vazut filmul acum cativa ani poate as fi rezonat la mesaj. Dar acum am imbatranit si am vazut evidenta: John Bender ERA un ratat cu pedigree. Asa e personajul in film... un ratat ce nu vrea sa faca nimic si practic ii cere lui tac-su sa-l lase in pace, sa fie liber. Ihim! Si tac-su e ala rau.

Dar si tac-su era un ratat alcoolist... deci rade ciob de oala sparta. Tac-su... parte din veche generatie se apuca sa tina morala fiului rebelit bazat pe.... bazat pe ce? Ca e mai in varsta? Ca el a trecut prin multe si in ceasul al paijpelea vrea sa aibe grija de viitorul fiului? Bazat pe CE asteapta respect si ascultare?

Respectul se castiga sau se impune. Am cunoscut oameni ce impuneau respect doar prin simpla prezenta in camera si am cunoscut penibili ragusind incercand sa dea o comanda. Si nici n-am fost in armata.


Si eu m-am rebelit cand eram elev. Unii au adrenaline rush si emotii mari cand vor sa spuna si ei ceva la ora fara sa fie intrebati, cand stiu un raspuns inteligent. Eu n-am. Cu poker face voi spune o chestie desteapta, la subiect, sau o tampenie, sa imi fac (..) colegii sa rada.

N-am nici un interes sa tin capul in pamant sa nu bat la ochi. Daca voiam sa fiu ca altii nu imi faceam 10 tatuaje si planuri de mai multe.
Am urmarit zilele astea ce se intampla in Romania, indeosebi cearta dintre Mircea Badea si restul lumii jurnalistice. Fiindca sunt masochist citesc si comentariile de pe siteurile basiste sau pe blogul lui Mircea. E plin de postaci ce isi creeaza conturi fantoma doar pentru a lasa comentarii injurioase. Dar sunt si din aia bine intentionati, ce comenteaza din convingere. Pacat ca nivelul lor de intelegere si computarea a datelor si informatiilor nu trece de superficial, de prima mana.
Eu nu-s partizan Antena 1 sau 2 sau 3. Nu-mi place de Gadea deloc, nici sa-l vad nici sa-l ascult. Persoanele anti-Badea pe care le cunosc imi par a avea un complex de inferioritate vis-a-vis de persoanele ce vorbesc elevat, rar si au fruntea incruntata. In subconstientul lor, profesorul ce i-a terorizat in scoala reprezinta un ideal de natins din punct de vedere intelectual, mediocrul elev nu va putea niciodata sa stapaneasca cunostiintele profesorului mai ales cand nu intelege nici macar toti termenii ce ii aude de la el. Un om care vorbeste in acest fel trebuie ca e un fel de profesor caci uite, restul lumii vorbeste "normal" si asta fiindca nu sunt profesori sau oameni de frunte. Mircea Badea nu vorbeste elevat... deci nu e profesor... injura, e amenintator, e golan... deci e prost, e incult, caci nu-i asa, nu poti avea cultura decat daca vorbesti pretentios. Un politician abil va vorbi pe limba fiecaruia. Un Basescu la apogeu tinea incruntat morala tarii iar a doua zi plesnea copii nesimtiti reusind sa imbine totul sa iasa gigea, sa iasa deasupra. Acum cateva saptamani superintendentul de aici era revoltat de ce a mai facut Primarul Rob Ford... acest sneaky weasel. Sneaky weasel? Auzi aici! Si i-am povestit cam ce a facut Basescu. Am fost intrerupti iar cateva ore mai tarziu superintendentul reinnoada discutia spunand ca e interesant ce a facut presedintele nostru. Dar stai draga, abia de-ti povestisem jumatate... Un alt politician abil e Obama. Si el se incrunta si tine morala dar uita-te la asta. Exemplu mai elocvent decat asta nu cred ca e.
Am dat un google la audiente. Antena 3 e post de stiri si e pe locul 4 per total, dupa ProTV, Antena 1 si Kanal D. Bai amice, am inteles eu cu Felix Motanul, cu Mogulii 'n shit... cu Antenele ce mint... dar se uita lumea... si e adevarat ca se uita indeosebi aia anti-basisti. Ma, nu cumva minti tu la postul celalalt si de aia nu se uita lumea la tine? Ca treaba e in felul urmator: tu zici ca mint aia iar aia zic ca minti tu. Eu ma uit la "minciuni" si fiindca nu sunt atat de leguma incat sa am nevoie sa-mi spui tu sau altul cine minte... decid eu. Iar tu pierzi... caci tu iti iei banii din audiente si nu te gasesc in partea de sus a listei. Si totusi, esti acolo ON AIR... pari hranit... nu pari ca ai ratat ultimile 5 rate la banca. De unde ai TU bani? Iar cand tu ai bani desi nu ar trebui sa ai ma faci sa ma intreb de unde ii iei? Cine tii da? Si MAI ALES, fiindca tu consumi si nu produci... cine si cu ce scop arunca bani fara numar? Perversitatea situatiei e data de altceva... vocea anti-antene e un cor de fapt, caci luate separat nu s-ar auzi asa tare. Vocile sunt dupa acelasi tipar: din partea neproductiva a topului de rating. Partea ce macar la prima vedere pare subventionata din umbra.
Nu fac politica aici. Din punctul meu de vedere Romania il merita pe Basescu si pe ceilalti exact ca el (adica pe toti). Eu vorbesc de comportament uman. Toti cer respect... pentru ca li se cuvine. De ce li se cuvine? Pentru ca asa spun ei, RESPECTA-MA! fiindca nu e deontologic, suntem jurnalisti, etc. Asta imi aminteste de jucatorii stelisti din perioada de dupa Olaroiu cand oameni de baza in echipa ajunsesera Lovin si Baciu. Niste unii pentru care sa ajunga la Steaua a fost varful carierei intr-o situatie in care visul jucatorilor romani fusese mereu sa joace la Steaua sa fie vazut "afara". Dar jucatorii aia isi atinsesera plafonul, gasisera un loc caldut. Ce, ei nu erau fotbalisti? Nu jucau fotbal, nu aveau meciuri, nu purtau echipament? Pai si Zidane juca fotbal, si purta echipament? Nu poti cere respect doar fiindca esti si tu acolo, ca te-ai infiltrat.
Nu ceri respect PUNCT!
Castiga-l sau impune-l.
And stop bitching.

Hey, 2013... sup?

Supravietuind inca unei apocalipse era oarecum normal sa vina si 2013-le dupa 2012. De precizat, subliniat si apoi bold-uit e faptul ca a fost primul Revelion in care nu am muncit. In 2009 eram de garda la Balaceanca. In 2010, 2011 si 2012 am facut tot posibilul sa ajungem acasa inainte de miezul noptii sa putem ciocni paharele de sampanie acasa. Dar totul avea un aer de "fortat" caci eram si obositi, intr-un an Revelionul picand Vineri... iar a doua zi am bagat 13 ore, iar anul trecut a picat Sambata... deci dupa 12 ore de munca. Nu ne-a luat mult sa refuzam sa mergem la Revelionul de romani caci biletul era mai scump ca un bilet catre Rai si Claudia a avut ideea nemaipomenita sa mergem la Niagara Falls ca se intampla nejte chestii acolo.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?

Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.

Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:

Am tras o pisare la Burger King apoi am mers sa luam masina. Era 2013 deja si baietii crescusera pretul la $40/zi. Avant antrepenorial, ce sa-i faci. Claudia a inceput sa se oftice ca i-a curs sampanie in poseta ei noua apoi am plecat la drum. Vorba vine am plecat.
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!

A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.