Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!


Comments

Mowgli said…
Paul, eu singurul lucru pe care ti-l mega reprosez e ca scrii prea bine.

Ca esti nesimtit si ai atitudine de cocalar...daca zici tu...dar eu nu te cred :).
paulvarahil said…
Hahha.
Multumesc frumos.

Consider ca la fel ca si paranoia, e bun la casa omului sa aiba si un pic de cocalarism si marlanie ce sa functioneze ca un defence mechanism.
Si nu e vorba cat de cocalar sunt ci cat de mult sunt perceput ca si cocalar. Ma refer la prima impresie caci asa functioneaza majoritatea.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum