Ipocrizia la nivel de natiune, la nivel de istorie, la nivel planetar nu e chiar o arta cum am supralicitat eu in titlu ci mai mult gigantice hei-rup-uri ale aparatelor tenace de propaganda. Pe primul loc sunt evident Statele Unite ale Suei. Astia se mint singuri de cand s-au infiintat. Ei si-au declarat independenta si apoi au luptat pentru libertatea lor. Ai spune ca ei erau transilvaneni si apoi au stat sub ocupatia austro-ungara cateva sute de ani. Cand nu au mai rezistat jugului turcesc s-au rasculat si au luat inapoi pamantul stramosesc. Povestea lor e atat de plina de crapaturi incat sarcasmul meu se scurge valuri printre ele. Realitatea a fost ca ei erau colonisti britanici ce s-au gandit sa nu mai imparta profiturile cu firma-mama. Firma-mama nu a apreciat asta si a trimis recuperatorii. Astia nu s-au batut pe pamantul stramosesc ci s-au batut pe pamant... in sensul de bani. Celebra declaratie de independenta a 'mericanilor spune (...)"that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights"... "All men" nu se referea la negri ci doar la albi. Nici macar abolirea sclaviei de catre Lincoln nu e asa cum s-a impamantenit prin cartile de istorie. Proclamatia lui nu elibera TOTI sclavii ci doar pe cei din teritoriile necontrolate inca de Nordisti. E mai mult de discutat aici dar asta e esenta si nu idealizarea ce a urmat. Cea mai tare democratie din lume a permis o egalitate intre cetatenii ei cum nu s-a mai pomenit sub soare. Segregarea sociala pe principiu de rasa a fost permisa in Statele Unite ale Americii pana la inceputul anilor '70 si s-a incheiat fiindca lumea alba in sfarsit a inteles ca Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel. Sper ca ati citit "prin decizii judecatoresti, parnaie si amenzi". Alti OAMENI contemporani cu The Founding Fathers ce au fost creati si ei de catre Dumnezeu au fost indienii. Indienii au fost bastinasii locali ai locurilor, niste neadaptati sociali ce nu au reusit sa se adapteze vremurilor moderne. Adica sa cedeze pamanturile si sa moara convenabil. Aceasta e un alt capitol glorios din superba poveste ale SUA ale Americii. E plina cartea lor de istorie de fapte marete.
Cu mai putine victime colaterale sunt celelalte ispravi ale 'mericanilor. Perioada Prohibitiei. Daca Burebista impunea prohibitia fiindca avea nevoie de oamenii lui treji in America prohibitia s-a nascut din concepte morale crestine. In acelasi timp, in Rusia se intampla acelasi lucru dar impus de proaspetii comunisti ce inca mai credeau in lumea utopica a lui Lenin. Prohibitia marijuanei e inc-o ghidusie dubioasa dupa reteta americana. Domnul Anslinger... dupa ce a ramas fara obiectul muncii aka prohibitia alcoolului probabil ramasese si el dependent de adrenalina vanatorii de contrabandisti, la fel ca in bancul cu Pavlov dupa ce-i murisera cainii. Pana si wikipedia scrie in paranteza ca dupa parerea lui ( a lui Ainslinger) consumul de cannabis crescuse ingrijorator. Aici realitatea se desprinde iarasi de ce a ramas in constiinta publica. Cu adevarat ingrijorator era consumul de opiacee si asta a facut ca Liga Natiunilor sa ia masuri in privinta asta. Tari MUSULMANE precum Turcia au cerut ca pe lista sa se treaca si cannabis-ul ca ilegal fiindca rastalmacisera ei litera Coranului sa le iasa lor bine si uite asa rezolvau problema din tara LOR. Frumos s-a legat totul. Tari precum Romania Mica au aderat din spirit de turma nu fiindca plaiesul moldovean pasa jointuri la dejghiocat porumbul. Sunt supozitii bine fondate care spun ca marea campanie anti cannabis a fost sponsorizata de Dan Voiculescu al vremurilor de atunci, un mogul al bumbacului ce incerca sa sape concurenta in cel mai frumos stil american: cumperi politicienii care trebuie si faci propaganda. Propaganda la radio si in ziare sustinuta chiar de presedintele in functie. America nu se poate lauda nici acum cu nivelul de educatie al populatiei iar in 1930 (sa moara Gaspar daca minte fratele vostru) daca aveai casa vopsita erai jupan de calibrul lu' Nea Jiji. Americanii haleau tot ce era la radio. ORICE! Vezi cazul "Razboiul Lumilor". Istoria alternativa ne spune ca domnul Anslinger de la Anti alcohol in perioada Prohibitiei a devenit domnul Anslinger de la Narcotice cu o noua jucarie. Wikipedia nu mentioneaza probabilitatea mare ca acest domn sa fi fost un mega rasist ce considera cannabisul un drog al negrilor. "Anslinger launched a nationwide media campaign declaring that marijuana causes temporary insanity. The advertisements featured young people smoking marijuana and then behaving recklessly, committing crimes, killing themselves and others, or dying from marijuana use. The propaganda campaign was a success and all states signed on." Mai e ceva de zis? What would Jesus do?
Alta aberatie marca Made in USA e legislatia privind jocurile de noroc. Gambling-ul e lucrul diavolului, la fel ca alcoolul si marijuana. Iti ia mintile. Canada a mostenit si ea naravurile surorii ei de la Sud. Casinourile trebuie sa existe doar in anumite zone si neaparat departe de oras... ca jocurile de noroc sunt contagioase si se ia si prin aer deci o minima carantina se impune. NU? Oh daaaa... fuck yeah!
Se impune fiindca esti liber sa faci ce vrei... ei.
La Toronto presa feamata inca de anul trecut la ideea de a se construi un cazinou in Downtown, pe malul lacului Snagov. Articolul din The Sun explica faptul ca Toronto poate va invata din faptele verisorilor aia de stau cu capul in jos, in Australia si Noua Zeelanda. Aia n-au avut vreo problema in a construi super cazinouri in miezul centrului orasului in Sidney si Auckland. Ce inseamna asta pentru orasul in sine, pe langa cazinou-joburi-turisti? Pai cam 90 de milioane anual ca taxe. In Sidney se va plati si un bilet de intrare de 100 de milioane. Tot pe la 100 de milioane era si taxa de smeker oferita municipalitatii din Toronto. Deocamdata aici nu s-a acceptat fiindca gamblingul e imoral.
Pana nu va mai fi.
Asa a fost mereu... a fost pana n-a mai fost... sau n-a fost pana a fost.
Doar memoria colectiva da rateuri.
Sunday 7 July 2013
Tuesday 2 July 2013
Misc 2
La multi ani, Kanata.
Anul trecut pe vremea asta picam rupt dupa 10 ore de carat mobila. Seful meu se mutase intr-o alta casa. Fiind sarbatoare tovarasii adevarati dovediti prin fapte, cu care ai impartit si ultima bucatica de paine si cu care ai mancat din aceeasi farfurie s-au tirat fara sentimente motivand ca "bro, e 1 iulie, nevasta-mea a facut rezervari blah-blah". July 1 2012 a fost o zi extrem de calduroasa. Sefu facuse planul perfect. A inchiriat un camion imens, de la Budget. "One trip tops. I got errything ready." N-avea. Nici macar pe aproape. Sefu facuse bine dar restul familiei cam frecase lampa lu Alladin. Jur ca am tras ca nebunu doar fiindca am observat ca daca nu-l ajut si-o suge rau rau. 10 ore. Si nu am reusit decat sa ducem un camion plin, sa-l descarcam la noua casa si apoi sa mai incarcam unul. Fara descarcat. A ramas pe a doua zi. Dar a doua zi deja nu mai era problema mea. Morala povestirii? Nu ma chema sa te ajut sa te muti. Mai mult ca sigur nevasta-mea a facut o rezervarea si nu pot lipsi.
Un amic de acasa se lauda pe Facebook ca astia de la Google Street View l-au imortalizat in timp ec trecea strada. Practic asa am aflat ca Street View-ul e acum si in Resita, judetul Caras-Severin. Primul lucru a fost sa verific strada unde am crescut. Sa vezi melancolie privind poza si vazand ca mama lasase rufele la uscat pe sarmele de la balcon. S-au ca pe blocul de vizavi grafitti-ul ce l-ai facut in urma cu 12 ani e inca acolo.
In ultimii ani mi s-au intamplat niste coincidente ciudate. Nu din alea paranormale ci... I dunno... coincidente. Una a fost cand lucram in Downtown si a venit o scrisoare pentru un resident ce nu mai locuia acolo. Era pentru un ungur. Acelasi fucking ungur ce locuise si in apartamentul unde locuiesc acum si care inca mai primeste scrisori, vreo 8 ani mai tarziu.
Acum vreo doi ani imi trebuia neapart o ghidusie, un dispozitiv ce se gaseste doar intr-o nisa de piata. Stiam ce face ghidusia dar nu stiam cum se numeste sau cum arata. Am google-uit de nebun si nimic. Cateva zile mai tarziu un binefacator ghinionist pierde o jmekerie din aia si o gasesc eu. M-a uitam la obiect si nu stiam ce e. Literalmente. Dar era exact ce aveam nevoie.
Cea mai recenta coincidenta e cu Google Street View. Am fost cu Claudia in Downtown la dentist. Era parcare langa, din aia subterana. Din aia de bagi credit cardul la intrare si apoi la iesire repeti gestul si esti taxat pentru timpul aferent. Dar parcarea era plina si frustrati, am dat 2 ture de garaj pana sa cedam si sa iesim inapoi in strada. Am decis sa raman eu in masina si ea sa mearga, sa nu intarzie. Privind la trecatori am aruncat si o privire la cladirea unde era parcarea. Partea de sus a cladirii mai avea vreo 3 sau 4 nivele de parcare, nu era numai underground. Bun asa. O saptamana mai tarziu primesc o notificare pentru un concert raggae intr-un club mai micut din Downtown. Caut adresa pe google map si folosesc street view-ul sa vad exact cat de ghetto e clubul. Apoi ma holbez secunde bune la monitor nereusind sa potrivesc ce vad in logica de bun simt. Pusesem omuletul ala in exact acelasi loc unde statusem in masina asteptand-o pe Claudia. Clubul era de fapt un restaurant cu specific caraibian, 20-30 de metri mai la vale. Weird. Probleme in matrice.
Maine mergem si noi sa vedem World War Z. Suntem fani ai serialului Walking Dead deci sunt sanse sa ne placa. Ieri am vazut un SF bun. Europa Report. Mi se pare foarte realistic facut. E cumva in genul lui Sunshine. Joaca si romanca aia din 4 luni 3 saptamani si 2 zile.
Europa e un satelit al planetei Jupiter si fiindca e acoperita in totalitate de gheata, si fiindca gheata are comportamnet de banchiza de la Poli, se pare ca sub gheata e un ocean. Unul consistent. Daca viata a parut in apa pe Terra... e doar bun simt sa iei in considerare si alte locatii ce au apa lichida, nu?
(de pe la minutul 13)
Premisa filmului Europa Report are fundament stiintific. Singurul punct slab al scenariului este trimiterea de oameni pe aceasta planeta cu scop declarat de a vedea daca exista viata sau nu. Puteai face asta si cu o sonda. Dar o sonda nu e subiect e film. E bun filmul. Pare ca altele vazute dar e destul de original. Efectele speciale sunt bune desi nu pare film cu buget mare.
Ultimul film ce m-a impresionat cat de cat a fost Now you see me
Azi am vrut sa ma uit la inregistrarea emisunii lu Mircea. Doar ca acum s-a facut migrarea spre noua platforma media antenaplay unde se pare ca trebuie sa platesti. Si ai acces la TOT. Doar ca mie nu-mi trebuie tot ci doar emisiunea In gura presei. Asta e.
De incheiere o piesa despre libertate. In ghilimele.
Anul trecut pe vremea asta picam rupt dupa 10 ore de carat mobila. Seful meu se mutase intr-o alta casa. Fiind sarbatoare tovarasii adevarati dovediti prin fapte, cu care ai impartit si ultima bucatica de paine si cu care ai mancat din aceeasi farfurie s-au tirat fara sentimente motivand ca "bro, e 1 iulie, nevasta-mea a facut rezervari blah-blah". July 1 2012 a fost o zi extrem de calduroasa. Sefu facuse planul perfect. A inchiriat un camion imens, de la Budget. "One trip tops. I got errything ready." N-avea. Nici macar pe aproape. Sefu facuse bine dar restul familiei cam frecase lampa lu Alladin. Jur ca am tras ca nebunu doar fiindca am observat ca daca nu-l ajut si-o suge rau rau. 10 ore. Si nu am reusit decat sa ducem un camion plin, sa-l descarcam la noua casa si apoi sa mai incarcam unul. Fara descarcat. A ramas pe a doua zi. Dar a doua zi deja nu mai era problema mea. Morala povestirii? Nu ma chema sa te ajut sa te muti. Mai mult ca sigur nevasta-mea a facut o rezervarea si nu pot lipsi.
Un amic de acasa se lauda pe Facebook ca astia de la Google Street View l-au imortalizat in timp ec trecea strada. Practic asa am aflat ca Street View-ul e acum si in Resita, judetul Caras-Severin. Primul lucru a fost sa verific strada unde am crescut. Sa vezi melancolie privind poza si vazand ca mama lasase rufele la uscat pe sarmele de la balcon. S-au ca pe blocul de vizavi grafitti-ul ce l-ai facut in urma cu 12 ani e inca acolo.
In ultimii ani mi s-au intamplat niste coincidente ciudate. Nu din alea paranormale ci... I dunno... coincidente. Una a fost cand lucram in Downtown si a venit o scrisoare pentru un resident ce nu mai locuia acolo. Era pentru un ungur. Acelasi fucking ungur ce locuise si in apartamentul unde locuiesc acum si care inca mai primeste scrisori, vreo 8 ani mai tarziu.
Acum vreo doi ani imi trebuia neapart o ghidusie, un dispozitiv ce se gaseste doar intr-o nisa de piata. Stiam ce face ghidusia dar nu stiam cum se numeste sau cum arata. Am google-uit de nebun si nimic. Cateva zile mai tarziu un binefacator ghinionist pierde o jmekerie din aia si o gasesc eu. M-a uitam la obiect si nu stiam ce e. Literalmente. Dar era exact ce aveam nevoie.
Cea mai recenta coincidenta e cu Google Street View. Am fost cu Claudia in Downtown la dentist. Era parcare langa, din aia subterana. Din aia de bagi credit cardul la intrare si apoi la iesire repeti gestul si esti taxat pentru timpul aferent. Dar parcarea era plina si frustrati, am dat 2 ture de garaj pana sa cedam si sa iesim inapoi in strada. Am decis sa raman eu in masina si ea sa mearga, sa nu intarzie. Privind la trecatori am aruncat si o privire la cladirea unde era parcarea. Partea de sus a cladirii mai avea vreo 3 sau 4 nivele de parcare, nu era numai underground. Bun asa. O saptamana mai tarziu primesc o notificare pentru un concert raggae intr-un club mai micut din Downtown. Caut adresa pe google map si folosesc street view-ul sa vad exact cat de ghetto e clubul. Apoi ma holbez secunde bune la monitor nereusind sa potrivesc ce vad in logica de bun simt. Pusesem omuletul ala in exact acelasi loc unde statusem in masina asteptand-o pe Claudia. Clubul era de fapt un restaurant cu specific caraibian, 20-30 de metri mai la vale. Weird. Probleme in matrice.
Maine mergem si noi sa vedem World War Z. Suntem fani ai serialului Walking Dead deci sunt sanse sa ne placa. Ieri am vazut un SF bun. Europa Report. Mi se pare foarte realistic facut. E cumva in genul lui Sunshine. Joaca si romanca aia din 4 luni 3 saptamani si 2 zile.
Europa e un satelit al planetei Jupiter si fiindca e acoperita in totalitate de gheata, si fiindca gheata are comportamnet de banchiza de la Poli, se pare ca sub gheata e un ocean. Unul consistent. Daca viata a parut in apa pe Terra... e doar bun simt sa iei in considerare si alte locatii ce au apa lichida, nu?
(de pe la minutul 13)
Premisa filmului Europa Report are fundament stiintific. Singurul punct slab al scenariului este trimiterea de oameni pe aceasta planeta cu scop declarat de a vedea daca exista viata sau nu. Puteai face asta si cu o sonda. Dar o sonda nu e subiect e film. E bun filmul. Pare ca altele vazute dar e destul de original. Efectele speciale sunt bune desi nu pare film cu buget mare.
Ultimul film ce m-a impresionat cat de cat a fost Now you see me
Azi am vrut sa ma uit la inregistrarea emisunii lu Mircea. Doar ca acum s-a facut migrarea spre noua platforma media antenaplay unde se pare ca trebuie sa platesti. Si ai acces la TOT. Doar ca mie nu-mi trebuie tot ci doar emisiunea In gura presei. Asta e.
De incheiere o piesa despre libertate. In ghilimele.
Tuesday 25 June 2013
Highrise
Mesterul Manole a emigrat si el in Canada. Si acum se ocupa de construit condominium-uri.
In ziarul de ieri era articolul acesta.
Se construieste la greu, lucru usor de observat in Toronto, dar mai ales in Downtown. Arata misto acel asa zis canion de cladiri de sticla. Zona Yonge and Sheppard e iar plina de condo-uri.
Lucrand deja de cativa ani in "zona" aceasta am avut si o imagine din spatele scenei, ca sa zic asa. Vad cam cine cumpara apartamente in aceste blocuri. Vad cam ce motivatie au sa cumpere. Si vad si fetele prietenilor lor ce vin sa-i viziteze pentru prima oara.
Okiosii tind sa cumpere ca si investitie. Iranienii pentru investitie si sa si traiasca in Toronto, unde se pot destrabala in voie.
Tinerii tind sa isi ia chirie in aceste cladiri. Sa fii chirias inntr-un condo e ca si cum ai fi resident in Canada. Ai acces la tot si toate dar n-ai drept de vot.
Am vazut extrem de multi cumparatori ce se laudau prietenilor si familei cu "uite ce sala de petreceri avem", "uite ce piscina" si "avem si loc sa facem BBQ" sau "mini-cinema". Si apoi, doi ani mai tarziu il roaga pe security guard sa descuie usa sa vada si ei cum arata Party Room-ul ca ei l-au vazut doar o singura data, atunci cand agentul imobilar Bond, James Bond i-a convins CA Cladirea asta are tot ce le trebuie. Tot aici am vazut unii ce fac dus in vestiarul de la Gym ca sa economiseasca apa acasa. Am vazut unii ce si-au pus BBQ grill pe balcon desi e ilegal si desi au loc minunat amenajat pentru asta. Mai sunt unii ce par ca dorm in parc desi au apartament aici si nu au lcuit nici o secunda in el. Vin sa-l verifice de cateva ori pe saptamana uneori si la 4 dimineata. Am suspectat mult timp ca au un Grow Op sau vreun Meth Lab ca arata a chimisti hipsteri.
Am vazut vizitatori, soferi de taxi si de limuzine sau contractori ce isi rupeau gatul privind pe pereti si pe tavan uluiti de luxul cladirii si automat gandindu-se ca aici trebuie ca locuiesc numai persoane de clasa. Perfect fals. Sunt din aproape toate straturile sociale.
Dezavantajele locuirii la Condo ar fi cam astea:
- apartamentele sunt mici si scumpe.
- vecinii devin extrem de importanti in momentul in care esti cumparator.
- trebuie sa platesti maintenance fees lunar, suma ce variaza in functie de cladire de la $300 la $1000.
- la Condo sunt o tona de reguli de urmat si o legislatie destul de bine pusa la punct sa ajute sa fie aplicate.
- balcoanele sunt jenant de mici. Sunt niste condouri la iesirea pe Yonge de pe Hwy401 in care ai loc doar de un scaun. Poate doua.
Ca avantaje ar fi ca traiesti la un nivel mai bun. Cladirile arata bine, sunt bine puse la punct si bine intretinute. Daca locuiesti intr-un bloc cu staff bun ai un bulan imens. Depinzi cu multe lucruri de Property Manager si de Conciergi/Security Guards. Evident ca sunt unii ce nu interactioneaza deloc cu lumea. Unele apartamente au un view extraordinar. Fiecare cladire difera dar cam toate condo-urile au propria sala de sport. Unele au piscina, jacuzzi, sauna, steam room, party room, games room, biliard rom, theatre room, etc.
In spatele scenei sunt alte probleme. Densitatea de condominiumuri e in Downtown. In aproape 5 ani de Canada nu-mi amintesc sa fi fost vreodata Yonge St liber de constructii. Mereu strada e blocata pe un sens de mers creand ambuteiaje nu numai la rush hour. Strazile din Downtown sunt de fapt stradute. Acesti zgarie nori creaza o densitate a populatiei in zona iar sistemul de transport public face cu greu fata. Dimineata e nebunie sa conduci pe acolo iar autostrada suspendata Gardiner se cam cojeste si anul trecut s-a luat chiar in considerare sa o demoleze daCA COsturile de reparatie devin ridicole. Si chiar frizau ridicolul.
Toronto-ul mai are si alte probleme de infrastructura. Abundenta de cladiri inalte creaza doua necesitati pentru buna functionare. Energie electrica si acces la canalizare. Din intamplare am urmarit doua documentare despre astea. Cum spune si Simon (get it? Simon says?) Kent (Kent lung) in articolul din The Sun aceste cladiri trebuie incalzite iarna si racite vara. Iar asta papa curent cu polonicul lui Ismail. Reteaua electrica a orasului merge cam in blana. Reteaua de canalizare e foarte veche si e numai una. Cacatul si apa de ploaie merg prin aceasi retea de canalizare pana in lacul Ontario (nu va panicati, un expert spunea ca e destula apa in lac incat efectul de diluare sa fie eficient). Refacerea infrastructurii de canalizare ar consta enorm in bani si timp si forta de munca. Legislatia forteaza autoritatile locale sa faca imbunatatiri pana la un anumit standard. Mai putin in Toronto unde au facut ei sa fie bine. Retelele de canalizare mai vechi de 100 si ceva de ani nu intra sub incidenta legii. Asta e.
Un profesor de la University of Toronto, citat in articol, spune ca viata acestor noi cladiri ridicate in timp record au o viata sanatoase de 15-20 de ani iar apoi incep sa aiba nevoie de reparatii majore. Una din problemele ce le-am vazut in primul documentar e despre fundatia condominiumurilor din Toronto si felului special de a le construi, din cauza efectului ce-l are patul de piatra de sub Toronto asupra fundatiilor cladirilor inalte. Multi constructori nu asteapta sa se "aseze" cladirea si ii da inainte pe fast forward. In timp apar crapaturi si din astea.
Pana una alta... arata bine. Sunt destul de luxoase. Ca orice altceva modern si avansat tehnologic... are si efecte secundare. Dar cum zicea stand-up comedian-ul Daniel Tosh... suntem in 2013... si sunt tot agasat de persoanele ce predica intoarcerea la natura... si m-am uitat la cei din comunitatile amish... FUCK THAT! TURN THE A/C ON!
In ziarul de ieri era articolul acesta.
Se construieste la greu, lucru usor de observat in Toronto, dar mai ales in Downtown. Arata misto acel asa zis canion de cladiri de sticla. Zona Yonge and Sheppard e iar plina de condo-uri.
Lucrand deja de cativa ani in "zona" aceasta am avut si o imagine din spatele scenei, ca sa zic asa. Vad cam cine cumpara apartamente in aceste blocuri. Vad cam ce motivatie au sa cumpere. Si vad si fetele prietenilor lor ce vin sa-i viziteze pentru prima oara.
Okiosii tind sa cumpere ca si investitie. Iranienii pentru investitie si sa si traiasca in Toronto, unde se pot destrabala in voie.
Tinerii tind sa isi ia chirie in aceste cladiri. Sa fii chirias inntr-un condo e ca si cum ai fi resident in Canada. Ai acces la tot si toate dar n-ai drept de vot.
Am vazut extrem de multi cumparatori ce se laudau prietenilor si familei cu "uite ce sala de petreceri avem", "uite ce piscina" si "avem si loc sa facem BBQ" sau "mini-cinema". Si apoi, doi ani mai tarziu il roaga pe security guard sa descuie usa sa vada si ei cum arata Party Room-ul ca ei l-au vazut doar o singura data, atunci cand agentul imobilar Bond, James Bond i-a convins CA Cladirea asta are tot ce le trebuie. Tot aici am vazut unii ce fac dus in vestiarul de la Gym ca sa economiseasca apa acasa. Am vazut unii ce si-au pus BBQ grill pe balcon desi e ilegal si desi au loc minunat amenajat pentru asta. Mai sunt unii ce par ca dorm in parc desi au apartament aici si nu au lcuit nici o secunda in el. Vin sa-l verifice de cateva ori pe saptamana uneori si la 4 dimineata. Am suspectat mult timp ca au un Grow Op sau vreun Meth Lab ca arata a chimisti hipsteri.
Am vazut vizitatori, soferi de taxi si de limuzine sau contractori ce isi rupeau gatul privind pe pereti si pe tavan uluiti de luxul cladirii si automat gandindu-se ca aici trebuie ca locuiesc numai persoane de clasa. Perfect fals. Sunt din aproape toate straturile sociale.
Dezavantajele locuirii la Condo ar fi cam astea:
- apartamentele sunt mici si scumpe.
- vecinii devin extrem de importanti in momentul in care esti cumparator.
- trebuie sa platesti maintenance fees lunar, suma ce variaza in functie de cladire de la $300 la $1000.
- la Condo sunt o tona de reguli de urmat si o legislatie destul de bine pusa la punct sa ajute sa fie aplicate.
- balcoanele sunt jenant de mici. Sunt niste condouri la iesirea pe Yonge de pe Hwy401 in care ai loc doar de un scaun. Poate doua.
Ca avantaje ar fi ca traiesti la un nivel mai bun. Cladirile arata bine, sunt bine puse la punct si bine intretinute. Daca locuiesti intr-un bloc cu staff bun ai un bulan imens. Depinzi cu multe lucruri de Property Manager si de Conciergi/Security Guards. Evident ca sunt unii ce nu interactioneaza deloc cu lumea. Unele apartamente au un view extraordinar. Fiecare cladire difera dar cam toate condo-urile au propria sala de sport. Unele au piscina, jacuzzi, sauna, steam room, party room, games room, biliard rom, theatre room, etc.
In spatele scenei sunt alte probleme. Densitatea de condominiumuri e in Downtown. In aproape 5 ani de Canada nu-mi amintesc sa fi fost vreodata Yonge St liber de constructii. Mereu strada e blocata pe un sens de mers creand ambuteiaje nu numai la rush hour. Strazile din Downtown sunt de fapt stradute. Acesti zgarie nori creaza o densitate a populatiei in zona iar sistemul de transport public face cu greu fata. Dimineata e nebunie sa conduci pe acolo iar autostrada suspendata Gardiner se cam cojeste si anul trecut s-a luat chiar in considerare sa o demoleze daCA COsturile de reparatie devin ridicole. Si chiar frizau ridicolul.
Toronto-ul mai are si alte probleme de infrastructura. Abundenta de cladiri inalte creaza doua necesitati pentru buna functionare. Energie electrica si acces la canalizare. Din intamplare am urmarit doua documentare despre astea. Cum spune si Simon (get it? Simon says?) Kent (Kent lung) in articolul din The Sun aceste cladiri trebuie incalzite iarna si racite vara. Iar asta papa curent cu polonicul lui Ismail. Reteaua electrica a orasului merge cam in blana. Reteaua de canalizare e foarte veche si e numai una. Cacatul si apa de ploaie merg prin aceasi retea de canalizare pana in lacul Ontario (nu va panicati, un expert spunea ca e destula apa in lac incat efectul de diluare sa fie eficient). Refacerea infrastructurii de canalizare ar consta enorm in bani si timp si forta de munca. Legislatia forteaza autoritatile locale sa faca imbunatatiri pana la un anumit standard. Mai putin in Toronto unde au facut ei sa fie bine. Retelele de canalizare mai vechi de 100 si ceva de ani nu intra sub incidenta legii. Asta e.
Un profesor de la University of Toronto, citat in articol, spune ca viata acestor noi cladiri ridicate in timp record au o viata sanatoase de 15-20 de ani iar apoi incep sa aiba nevoie de reparatii majore. Una din problemele ce le-am vazut in primul documentar e despre fundatia condominiumurilor din Toronto si felului special de a le construi, din cauza efectului ce-l are patul de piatra de sub Toronto asupra fundatiilor cladirilor inalte. Multi constructori nu asteapta sa se "aseze" cladirea si ii da inainte pe fast forward. In timp apar crapaturi si din astea.
Pana una alta... arata bine. Sunt destul de luxoase. Ca orice altceva modern si avansat tehnologic... are si efecte secundare. Dar cum zicea stand-up comedian-ul Daniel Tosh... suntem in 2013... si sunt tot agasat de persoanele ce predica intoarcerea la natura... si m-am uitat la cei din comunitatile amish... FUCK THAT! TURN THE A/C ON!
Wednesday 12 June 2013
Misc*
* Miscellaneous
Un dram de paranoia nu strica deloc la casa omului. E usor insa sa dai in extreme. In ultimii ani se intampla insa atatea chestii ce ajung publice incat stai sa te intrebi cine greseste de fapt? Amuzanti sunt naivii care fata in fata cu Cpt. Obvious isi pun intrebarea: dar cum nu vede lumea asta?
Metaforica imagine de ansamblu e o imagine metaforica deci nu o vei obtine dandu-te in spate decat metaforic. Ce trebuie sa faci e sa aduni bucatele de informatie si sa le pui la un loc. Un Puzzle. Doar ca din nou, lucram cu informatie si ce trebuie sa faci e sa tii minte ce ai citit saptamana trecuta pe subiect si ce ai citit acum 3 ani pe acelasi subicet sau acelasi personaj, etcetera. Iar lumea tocmai din punctul asta de vedere e handicapata. Memoria colectiva e scurta. O fi lumea chiar atat de cinica, o fi lumea spalata pe creier?... Poate! Orice ar fi, lumea nu baga la cap.
Ca exemple, sunt doua lucruri ce ma fascineaza. Obsesia roman'lor pentru Dan Voiculescu si credulitatea oamenilor ce sunt convinsi ca politicienii vor sa le faca lor bine. Presedintele in functie a curentat un pusti, in timp ce se afla pe o scena, iar in fata scenei probabil mii de oameni dar problema roman'lor e ca Dan Voiculescu e rau. Basescu isi da case, face frauda cu terenuri, are dosare penale stamPULAte cu NUP de catre procurori numiti tot de el dar problema roman'lor e ca Antena 3 tot povesteste despre asta... iar asta e discreditata prin faptul ca... ca... ca... Dan Voiculescu.
"Paranoicii" au niste subiecte ce in viziunea nonbeliever-ilor se repeta pana la absurd, pana la ridicol, pana la plictiseala, pana la "baaaa, da' voi mai puteti cu astea?". Un nonbeliever nu crede nici in stiinta contrainformatiilor... nu crede nici in forta concertata a unui aparat de propaganda. Pentru un nonbeliever propaganda si toate conotatiile ei negative vin tot timpul de la adversar, de la dusman. Propaganda propagata de propagatorii ce impartasesc aceleasi viziuni cu el nu fac propaganda... acela e ADEVARUL. Chestiune de punct de vedere. Mereu obtuz.
Luandu-i in serios pe acesti indivizi, macar pentru o catime de secunda, ca nu exista propaganda de contrainformatii impotriva maselor, impotriva propriului popor, pe simplistul principul ca "nu se face asa ceva, dom'le... s-ar fi auzit despre asta", in momentul in care se aude despre ASTA ei s-ar trezi la viata si ar vedea ca au gresit. In Ianuarie 2002 in SUA s-a infiintat un departament guvernamental care se ocupa cu ghici ce?! Cu fucking Fratele cel Mare si merele de goldean de 24k. Oficial. Pe fata. Cu scop declarat. Crearea unei imense baze de date unde sa se stocheze absolut tot ce misca cetateanul pe internet, raul, ramul...
Logo-ul lor ai crede ca a fost facut la caterinca:
Dar nu e nici o vrajeala, nu e nici o caterinca. Fiindca a fost ata de "pe fata" opinia publica n-a putut sa ignore si a facut gat. Din pacate, in realitate a facut gat cam ca Sadam Hussein si nimic mai mult. Oficial acel departament a fost inchis in 2003. 10 ani de pace si fericire. De libertate genuine Made in 'Murrica. Saptamana aceasta a aparut la stiri ca un tanar ce facea tech support pentru Siaiei a decis ca el vrea sa fie hipster si i-a dat in gat, in gatu ma-sii, si a fugit din tara dupa ce a facut public ca Fratele cel Mare nu numai ca nu a sucombat sub "presiune publica" dar in secret, a pus muschi pe el si acum s-a facut cat Arnie.
Omul are tot respectul meu si realizand in ce cacat s-a bagat... ii urez tot binele din lume. E un erou ce va fi probabil incarcerat ca si tradator de tara. Alta linie fina in perceptie.
Din pacate prea multi oameni dorm pe ei si se ghideaza pe principul "ce daca ma asculta, ca eu nu am facut nimic si n-am nimic de ascuns". Oamenii acestia sunt si ei liberi. Ei sunt liberi sa faca ce vor, cand vor, unde vor. Ia incearca sa le spui contrariul.
Offtopic:
A inceput bacalaureatul. Am mai spus-o de multe ori. Am incredere maxima in viitoarele generatii. Bafta la examene!
Un dram de paranoia nu strica deloc la casa omului. E usor insa sa dai in extreme. In ultimii ani se intampla insa atatea chestii ce ajung publice incat stai sa te intrebi cine greseste de fapt? Amuzanti sunt naivii care fata in fata cu Cpt. Obvious isi pun intrebarea: dar cum nu vede lumea asta?
Metaforica imagine de ansamblu e o imagine metaforica deci nu o vei obtine dandu-te in spate decat metaforic. Ce trebuie sa faci e sa aduni bucatele de informatie si sa le pui la un loc. Un Puzzle. Doar ca din nou, lucram cu informatie si ce trebuie sa faci e sa tii minte ce ai citit saptamana trecuta pe subiect si ce ai citit acum 3 ani pe acelasi subicet sau acelasi personaj, etcetera. Iar lumea tocmai din punctul asta de vedere e handicapata. Memoria colectiva e scurta. O fi lumea chiar atat de cinica, o fi lumea spalata pe creier?... Poate! Orice ar fi, lumea nu baga la cap.
Ca exemple, sunt doua lucruri ce ma fascineaza. Obsesia roman'lor pentru Dan Voiculescu si credulitatea oamenilor ce sunt convinsi ca politicienii vor sa le faca lor bine. Presedintele in functie a curentat un pusti, in timp ce se afla pe o scena, iar in fata scenei probabil mii de oameni dar problema roman'lor e ca Dan Voiculescu e rau. Basescu isi da case, face frauda cu terenuri, are dosare penale stamPULAte cu NUP de catre procurori numiti tot de el dar problema roman'lor e ca Antena 3 tot povesteste despre asta... iar asta e discreditata prin faptul ca... ca... ca... Dan Voiculescu.
"Paranoicii" au niste subiecte ce in viziunea nonbeliever-ilor se repeta pana la absurd, pana la ridicol, pana la plictiseala, pana la "baaaa, da' voi mai puteti cu astea?". Un nonbeliever nu crede nici in stiinta contrainformatiilor... nu crede nici in forta concertata a unui aparat de propaganda. Pentru un nonbeliever propaganda si toate conotatiile ei negative vin tot timpul de la adversar, de la dusman. Propaganda propagata de propagatorii ce impartasesc aceleasi viziuni cu el nu fac propaganda... acela e ADEVARUL. Chestiune de punct de vedere. Mereu obtuz.
Luandu-i in serios pe acesti indivizi, macar pentru o catime de secunda, ca nu exista propaganda de contrainformatii impotriva maselor, impotriva propriului popor, pe simplistul principul ca "nu se face asa ceva, dom'le... s-ar fi auzit despre asta", in momentul in care se aude despre ASTA ei s-ar trezi la viata si ar vedea ca au gresit. In Ianuarie 2002 in SUA s-a infiintat un departament guvernamental care se ocupa cu ghici ce?! Cu fucking Fratele cel Mare si merele de goldean de 24k. Oficial. Pe fata. Cu scop declarat. Crearea unei imense baze de date unde sa se stocheze absolut tot ce misca cetateanul pe internet, raul, ramul...
Logo-ul lor ai crede ca a fost facut la caterinca:
Dar nu e nici o vrajeala, nu e nici o caterinca. Fiindca a fost ata de "pe fata" opinia publica n-a putut sa ignore si a facut gat. Din pacate, in realitate a facut gat cam ca Sadam Hussein si nimic mai mult. Oficial acel departament a fost inchis in 2003. 10 ani de pace si fericire. De libertate genuine Made in 'Murrica. Saptamana aceasta a aparut la stiri ca un tanar ce facea tech support pentru Siaiei a decis ca el vrea sa fie hipster si i-a dat in gat, in gatu ma-sii, si a fugit din tara dupa ce a facut public ca Fratele cel Mare nu numai ca nu a sucombat sub "presiune publica" dar in secret, a pus muschi pe el si acum s-a facut cat Arnie.
Omul are tot respectul meu si realizand in ce cacat s-a bagat... ii urez tot binele din lume. E un erou ce va fi probabil incarcerat ca si tradator de tara. Alta linie fina in perceptie.
Din pacate prea multi oameni dorm pe ei si se ghideaza pe principul "ce daca ma asculta, ca eu nu am facut nimic si n-am nimic de ascuns". Oamenii acestia sunt si ei liberi. Ei sunt liberi sa faca ce vor, cand vor, unde vor. Ia incearca sa le spui contrariul.
Offtopic:
A inceput bacalaureatul. Am mai spus-o de multe ori. Am incredere maxima in viitoarele generatii. Bafta la examene!
Tuesday 11 June 2013
Vrrrum!
Sunt convins ca la un moment dat in viata asta voi cunoaste un mecanic auto in care voi avea incredere cand imi va spune "this shit is fucked up and needs replacement asap and pronto". Pana atunci ma simt ca atunci cand mi-a schimbat Bibilicea (un jmeker local din urbea natala) 10 Euro, in fata la Ada: 1 Euro era aproximativ 32000 ROL. Am primit 30 000 ROL si la intrebarea mea "Pai si restul?" Bibi Seful Greilor, Imblanzitorul de Tigrii, mi-a raspuns sec: "Ce rest?" Si avea si dreptate, mi-am dat seama imediat de asta.
Nu sunt un connoiseur in automobile. Nici pe departe. Din pacate.
Acest neajuns se hraneste din el insusi cand iti cumperi masina. Cunsotiintele generale despre motoare si automobile devin inutile daca la viata ta nu ai fost martor la o dezmembrare de Dacie de catre tac-tu. Sa iti faci ABC-ul la chestiile comune si consumabile la o masina. Ce, de ce, cand, ce si cand mai poate astepta?
Dracu stie, amice.
N-am nici noroc la masini. Pachistanezii aia de ne-au vandut-o erau prea versati pentru noob-ii ce tremurau de nerabdare sa devina car owners. Am luat-o in graba. In mana am luat-o.
Tot in graba si tot in mana am luat-o si pe a doua masina. Ai crede ca e imposibil sa cumperi o masina fara o tetiera si sa nu iti dai seama. Asa ai crede, dar e posibil si venim martori la proces sa sustinem aceasta posibilitate. Superbitatea vine din faptul ca nimeni nu vinde doar tetiera ci bancheta cu totul. Ar fi o varianta sa luam o bancheta, ne completam tetiera lipsa si apoi cautam clienti pe kijiji... cine stie, poate unii si-au luat masina cu doar o tetiera in spate si fara bancheta. E posibil nu?
In primul an a aparut o luminita-n bord. Era simbolul pentru Airbag. La reprezentanta aflam ca s-a futut un airbag. Ca this shit happens all the time. Fucking NOOOOOOOOOOOOOOOT! Tocmai expirase garantia de la producator si airbagurile nu erau in garantia de la dealership. Dupa ce ne-am certat cu ei au acceptat sa acopere ei cam 60% din cost si noi restul. Oricum prea mult si asa. Ba... nu te futi in cur la airbaguri ca e suficient sa nu vina la intalnire o singura data cu domnia ta si iti va parea rau, ma intelegi? Las' ashea.
Doar ca 6 luni mai tarziu iar se aprinde luminita de la airbag in bord. Trai-t-ar famelia, da' ce fuckul me se going on aici? That's ok... cateva zile mai tarziu a disparut luminita. Apoi a reaparut. si tot asa. E ok, aveam fun la condus. Mergem din nou la reprezentanta si ni se spune ca ce suspectam noi ar putea fi corect... un senzor de la scaunul soferului poate fi cauza. Gandindu-ma de dulce la doamna Ma-sa ma intreb: oare prima oara a fost futat airbagul sau era aceeasi problema?
Ca n-ai de unde sa stii. Nervosi pe reprezentanta am decis sa mergem sa schimbam uleiul la Active Green and Ross. Potrivit parerii lor de specialisti mereu era cate ceva de facut la masina dar in afara de schimb de ulei la termen refuzam totul. Acum vreo 2 saptamani era din nou termenul. Baietii erau ingrijorati de franele noastre. Cam de vreo $450 ingrijorati. $450 ma ingrijoreaza si pe mine asa ca am zis sa mai intreb si pe altii. Cineva ne recomanda un mecanic superb in Ajax. Mergem. Omu confirma ce Active Green and Ross zicea cu cateva zile inainte. Pretul lor e de $400. Bun. Baga carbune.
Timp de 4 ore ne-am plimbat romantic prin Ajax la 38 grade Celsius reusind sa ne bronzam uniform pe grumaz si brate. Omu ne anunta ca e si un slow leak de undeva, ca nu e grav inca dar evident ar trebui reparat. Cam $120. Aia de la Green and Ross nu au spus nimic de vreun leak. E acolo, l-am vazut cu ochii mei. Dar e leak sau e plantat de ei? Paranoia kicks in.
Obositi de la romantism am plecat acasa. A doua zi remarcam ca franele fluiera cand dai cu spatele. Marfa asa. Parca nici mare diferenta la franare pe fata.
Dracu stie.
Ieri vorbeam cu seful meu. A avut masina la mecanic ca avea si el un leak la cutia de viteze. I-a reparat-o dar il anunta ca nu stiu ce bolt la roata e vraiste si trebuie neaparat schimbat. Rick Ross ramane socat... avusese masina la alt mecanic in urma cu vreo luna sa repare aia si cica i-o facuse.
Tre sa mergem iar in Ajax sa vedem ce gatu ma-sii se intampla. Omul a spus ca suna la un schrott sa vada de tetiere.
De curiozitate am dat un google si din glezna mainii am gasit astea:
An undercover probe of Canadian garages
Top 10: Mechanic Scams
Nu sunt un connoiseur in automobile. Nici pe departe. Din pacate.
Acest neajuns se hraneste din el insusi cand iti cumperi masina. Cunsotiintele generale despre motoare si automobile devin inutile daca la viata ta nu ai fost martor la o dezmembrare de Dacie de catre tac-tu. Sa iti faci ABC-ul la chestiile comune si consumabile la o masina. Ce, de ce, cand, ce si cand mai poate astepta?
Dracu stie, amice.
N-am nici noroc la masini. Pachistanezii aia de ne-au vandut-o erau prea versati pentru noob-ii ce tremurau de nerabdare sa devina car owners. Am luat-o in graba. In mana am luat-o.
Tot in graba si tot in mana am luat-o si pe a doua masina. Ai crede ca e imposibil sa cumperi o masina fara o tetiera si sa nu iti dai seama. Asa ai crede, dar e posibil si venim martori la proces sa sustinem aceasta posibilitate. Superbitatea vine din faptul ca nimeni nu vinde doar tetiera ci bancheta cu totul. Ar fi o varianta sa luam o bancheta, ne completam tetiera lipsa si apoi cautam clienti pe kijiji... cine stie, poate unii si-au luat masina cu doar o tetiera in spate si fara bancheta. E posibil nu?
In primul an a aparut o luminita-n bord. Era simbolul pentru Airbag. La reprezentanta aflam ca s-a futut un airbag. Ca this shit happens all the time. Fucking NOOOOOOOOOOOOOOOT! Tocmai expirase garantia de la producator si airbagurile nu erau in garantia de la dealership. Dupa ce ne-am certat cu ei au acceptat sa acopere ei cam 60% din cost si noi restul. Oricum prea mult si asa. Ba... nu te futi in cur la airbaguri ca e suficient sa nu vina la intalnire o singura data cu domnia ta si iti va parea rau, ma intelegi? Las' ashea.
Doar ca 6 luni mai tarziu iar se aprinde luminita de la airbag in bord. Trai-t-ar famelia, da' ce fuckul me se going on aici? That's ok... cateva zile mai tarziu a disparut luminita. Apoi a reaparut. si tot asa. E ok, aveam fun la condus. Mergem din nou la reprezentanta si ni se spune ca ce suspectam noi ar putea fi corect... un senzor de la scaunul soferului poate fi cauza. Gandindu-ma de dulce la doamna Ma-sa ma intreb: oare prima oara a fost futat airbagul sau era aceeasi problema?
Ca n-ai de unde sa stii. Nervosi pe reprezentanta am decis sa mergem sa schimbam uleiul la Active Green and Ross. Potrivit parerii lor de specialisti mereu era cate ceva de facut la masina dar in afara de schimb de ulei la termen refuzam totul. Acum vreo 2 saptamani era din nou termenul. Baietii erau ingrijorati de franele noastre. Cam de vreo $450 ingrijorati. $450 ma ingrijoreaza si pe mine asa ca am zis sa mai intreb si pe altii. Cineva ne recomanda un mecanic superb in Ajax. Mergem. Omu confirma ce Active Green and Ross zicea cu cateva zile inainte. Pretul lor e de $400. Bun. Baga carbune.
Timp de 4 ore ne-am plimbat romantic prin Ajax la 38 grade Celsius reusind sa ne bronzam uniform pe grumaz si brate. Omu ne anunta ca e si un slow leak de undeva, ca nu e grav inca dar evident ar trebui reparat. Cam $120. Aia de la Green and Ross nu au spus nimic de vreun leak. E acolo, l-am vazut cu ochii mei. Dar e leak sau e plantat de ei? Paranoia kicks in.
Obositi de la romantism am plecat acasa. A doua zi remarcam ca franele fluiera cand dai cu spatele. Marfa asa. Parca nici mare diferenta la franare pe fata.
Dracu stie.
Ieri vorbeam cu seful meu. A avut masina la mecanic ca avea si el un leak la cutia de viteze. I-a reparat-o dar il anunta ca nu stiu ce bolt la roata e vraiste si trebuie neaparat schimbat. Rick Ross ramane socat... avusese masina la alt mecanic in urma cu vreo luna sa repare aia si cica i-o facuse.
Tre sa mergem iar in Ajax sa vedem ce gatu ma-sii se intampla. Omul a spus ca suna la un schrott sa vada de tetiere.
De curiozitate am dat un google si din glezna mainii am gasit astea:
An undercover probe of Canadian garages
Top 10: Mechanic Scams
Tuesday 4 June 2013
Lucky Number 4
4. Numarul satanei asiatice.
Am lucrat o perioada la un condo intr-o zona foarte aglomerata din TO unde lumea adora sa minta guardul ca viziteaza pe cineva doar ca sa foloseasca parcarea. Si una din metode de a prinde criminalii iinca de la interfon era daca ei spuneau ca viziteaza apartamente ce contineau cifra 4. Sau apartamente la etajul 13. Caci nu existau. Nu existau pe dreacu sa le ia si sa le pieptene si apoi, sa le puna bigudiuri. Poate fiindca nu sunt superstitios consider toata chestia asta o imbecilitate. Sau poate fiindca E o imbecilitate?
Tarasenia se numeste tetrafobie (pentru cine nu stie -tetra- inseamna frica si -fobie- inseamna 1+1.8+1.2=4). Tetrafobia e o problema asiatica fiindca omonimul cuvantului "patru" inseamna "moarte". Inainte sa trecem la efectul ce-l are tetrafobia in Canada mi se pare relevant sa vad cati potentiali terafobi exista in lume. Sa vedem: China - 1.354.040.000 bucati; Singapore - 5.312.400 bucati; Malaezia - 29.722.000 bucati; Japonia - 127.300.000 bucati; Korea de Sud - 50.004.441; Korea de Nord - 24.052.231; Vietnam - 88.780.000. Si ajungem la un total de 1.679.211.072 potentiali tetrafobi. N-as neglija niste vestici care cred si in zodiacul chinezesc deci care ar putea crede, asadar, si restul superstitiilor asiatice. E un lucru stiut ca daca spui sei universul, zeii, karma sau cine se ocupa de asta se enerveaza pe tine caci nu pot sa vada din context daca spui patru sau moarte si atunci iti joaca o festa si... si... nasoale din alea naspa.
Dupa aceasta introducere in ocult trec la fapte palpabile. Tetraphobia leads Richmond Hill, Ont. to ban the number four . Pe scurt, ce unii constructori de condominiumuri aplicau in zonele orasului cu densitate mare de ochi si penisuri mici s-a aplicat de catre autoritatile locale la nivel de urbe, in Richmond Hill. Motivatia e ca s-a pus presiune pe autoritati din cauza ca piata imobiliara avea de pierdut fiindCA CUmparatorii asiatici evitau casele ce aveau in adresa cifra 4. Acest subiect nu poate genera decat comentarii savuroase deci hai sa vedem:
squiddy • 10 hours ago Report Abuse
I have dumasophobia, or the fear of stupidity. I would like to ban the spending of tax dollars in even remotely considering these stupid things based on superstition. That includes the most prolific of them all: religion.
D. Shaw • 10 hours ago Report Abuse
You have got to be kidding!!
I wonder if we will ever get our country back?
Dee • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing minorities to our own cultural detriment. When will the Canadian people grow enough balls to speak up and challenge the demands of minorities? Maybe when we're a minority we will be allowed to have a voice again. Shouldn't be too much longer.
cowichan63 • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing the beliefs of a segment of the population regardless of the impracticality. Should we give the number four a new name in Canada? How about letting cows and rats roam our streets based on religion? Or allowing 'honour killings' because it is a cultural right? Sheer stupidity.
Sa nu uitam ce am spus mai sus caci si canadienii sunt superstitiosi, dar ei nu vad asta.
jing • 1 hour 35 minutes ago Report Abuse
To all the westerners complaining here, please check your buildings. Most of them don't have 13th floor. I rest my case.
Singurele superstitii asiatice in care cred sunt ravasele din prajituricile de la restaurantele chinezesti. Ravasul asta il port in portofel ca pe un talisman fiindca e bazat pe viata mea.
Eu mereu am fost happy cand ma pleasuiam singur PUNCT! La B1 TV.
Am lucrat o perioada la un condo intr-o zona foarte aglomerata din TO unde lumea adora sa minta guardul ca viziteaza pe cineva doar ca sa foloseasca parcarea. Si una din metode de a prinde criminalii iinca de la interfon era daca ei spuneau ca viziteaza apartamente ce contineau cifra 4. Sau apartamente la etajul 13. Caci nu existau. Nu existau pe dreacu sa le ia si sa le pieptene si apoi, sa le puna bigudiuri. Poate fiindca nu sunt superstitios consider toata chestia asta o imbecilitate. Sau poate fiindca E o imbecilitate?
Tarasenia se numeste tetrafobie (pentru cine nu stie -tetra- inseamna frica si -fobie- inseamna 1+1.8+1.2=4). Tetrafobia e o problema asiatica fiindca omonimul cuvantului "patru" inseamna "moarte". Inainte sa trecem la efectul ce-l are tetrafobia in Canada mi se pare relevant sa vad cati potentiali terafobi exista in lume. Sa vedem: China - 1.354.040.000 bucati; Singapore - 5.312.400 bucati; Malaezia - 29.722.000 bucati; Japonia - 127.300.000 bucati; Korea de Sud - 50.004.441; Korea de Nord - 24.052.231; Vietnam - 88.780.000. Si ajungem la un total de 1.679.211.072 potentiali tetrafobi. N-as neglija niste vestici care cred si in zodiacul chinezesc deci care ar putea crede, asadar, si restul superstitiilor asiatice. E un lucru stiut ca daca spui sei universul, zeii, karma sau cine se ocupa de asta se enerveaza pe tine caci nu pot sa vada din context daca spui patru sau moarte si atunci iti joaca o festa si... si... nasoale din alea naspa.
Dupa aceasta introducere in ocult trec la fapte palpabile. Tetraphobia leads Richmond Hill, Ont. to ban the number four . Pe scurt, ce unii constructori de condominiumuri aplicau in zonele orasului cu densitate mare de ochi si penisuri mici s-a aplicat de catre autoritatile locale la nivel de urbe, in Richmond Hill. Motivatia e ca s-a pus presiune pe autoritati din cauza ca piata imobiliara avea de pierdut fiindCA CUmparatorii asiatici evitau casele ce aveau in adresa cifra 4. Acest subiect nu poate genera decat comentarii savuroase deci hai sa vedem:
squiddy • 10 hours ago Report Abuse
I have dumasophobia, or the fear of stupidity. I would like to ban the spending of tax dollars in even remotely considering these stupid things based on superstition. That includes the most prolific of them all: religion.
D. Shaw • 10 hours ago Report Abuse
You have got to be kidding!!
I wonder if we will ever get our country back?
Dee • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing minorities to our own cultural detriment. When will the Canadian people grow enough balls to speak up and challenge the demands of minorities? Maybe when we're a minority we will be allowed to have a voice again. Shouldn't be too much longer.
cowichan63 • 10 hours ago Report Abuse
Here we go again, appeasing the beliefs of a segment of the population regardless of the impracticality. Should we give the number four a new name in Canada? How about letting cows and rats roam our streets based on religion? Or allowing 'honour killings' because it is a cultural right? Sheer stupidity.
Sa nu uitam ce am spus mai sus caci si canadienii sunt superstitiosi, dar ei nu vad asta.
jing • 1 hour 35 minutes ago Report Abuse
To all the westerners complaining here, please check your buildings. Most of them don't have 13th floor. I rest my case.
Singurele superstitii asiatice in care cred sunt ravasele din prajituricile de la restaurantele chinezesti. Ravasul asta il port in portofel ca pe un talisman fiindca e bazat pe viata mea.
Eu mereu am fost happy cand ma pleasuiam singur PUNCT! La B1 TV.
Monday 27 May 2013
Little Big Things
Acum doua zile ne-am pus sa ne uitam la un film canadian: My awkward sexual adventure. Avea si sbutitrare iar la inceput, autorul subtitrarii scrisese: aceasta e prima mea subtitrare. Am reactionat cu duiosie cumva la acest mesaj simplu. Subtitrarile sunt ceva luat de-a gata, luat de bun. Ceva la care injuri cand iti trebuie si nu exista. Eu sincer nu m-am gandit niciodata sa multumesc cuiva pentru o subtitrare. Dar stiu sigur ca i-am injurat ca "nu-si fac treaba" cand nu gaseam subtitrarea potrivita sau cand lipsea cu desavarsire.
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.
Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!
Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.
Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.
Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.
Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!
Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.
Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.
Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...
Sunday 19 May 2013
2192 days later
La munca... what's new about that? O zi linistita pana la primul Noise Complaint. Oameni de treaba, se lasa de prostii. Un pic mai tarziu El pleaca in oras cu tovarasii lui. Sunt beti. De fapt doar i-a condus pana afara caci el revine si se destainuie. "I got engaged last night and I'm nervous as fuck".
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.
S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.
S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.
Thursday 9 May 2013
Generatia Why... Y
Instalat la pupitrul de comanda, aici la munca, am facut repede revista presei. Sportul romanesc. Treaba punctata bine-nteles cu doua articole din sporturi extreme: "celepra" analista si atleta de cursa lunga Sandra Romain isi doreste sa devina fata de casa si, un taran ajuns la sapa de lemn a bagat-o in capul fie-sii si al lui tac-su... sa-i faca in ciuda nevestii ce l-a parasit si a plecat in Anglia. Inchisoare pe viata.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.
According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”
Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.
While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.
Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?
Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.
“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.
Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.
“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."
Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.
Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!
In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?
Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.
According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”
Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.
While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.
Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?
Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.
“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.
Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.
“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."
Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.
Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!
In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?
Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.
Tuesday 30 April 2013
Mmmmmmmm Brotha, listen to meeee!
S-a-ncalzit nitel dar inca nu rupe orificiul bucal al targului. Canadienii par multumiti dar e ceva gen jumatatea plina a paharului. Nu mai e frig. Pai da, dar nici cald al dreacu nu e. Pentru a-mi confirma mie am citit din urma de pe blog articolele din lunile Aprilie-Mai din anii trecuti. Asa a fost in fiecare an. Aprilie e mai friguroasa, se intinde si in Mai iar apoi pe la sfarsit trece direct in 30C. Asta-i perioada aia naspa cand racesti ca ori te imbraci prea subtire ori te imbraci prea gros si transpiri.
Ca in fiecare an... cand se mai incalzeste, iesim la plimbare prin parc. Incercam mereu sa variem. Anul asta am ales Beachfront Park in Pickering. Vineri a fost sexi afara si am zis sa profitam dar am cam fortat vara, caci langa lac cam bate bobacul. Cum spuneam data trecuta Rick Ross avea muzica buna in masina si l-am rugat sa-mi faca o selectie shukara. Eu am renuntat la rapul american cam prin 2006 cand s-a murdarit de crunk. Inrtre timp crunkul a sucombat ceea ce e ok desi muzica buna n-a mai curs prin boxe. Rick Ross mi-a facut 2 discuri. I-am cerut in format mp3 si cica asa a facut. Erau vreo 15 piese mp3 si restul in .m4a... caci el le are in itunes si le-a transformat pentru mine, e fucking North America si ipodul e serif. Noroc cu programelele piratate. Din pacate piesele sunt doar pentru urechi formate si nu prea merge in masina dar am gasit o piesa ce mi-a ramas pe Repeat in creier:
Vineri, inainte sa iesim in parc, am postat piesa pe Facebook intr-o incercare de a educa lista de prieteni cu muzica buna. Primesc un mesaj de la Rick Ross: U feelin ghetto?
I-am raspuns repede: It's a mixed feeling. Feeling ghetto while dressed as a New York metrosexual while surrounded by hipsters at Starbucks. LOL.
Am luat croissante de la Starbucks si cafea. Am ajuns repede in parc, chiar nu e departe. De fapt am mers la Alex Robertson Park ce e legat de Beachfront. Am observat curiozitatea asta aici in Toronto. E practic acelasi bucata verde dar daca te uiti pe harta sunt 2-3-4 parcuri. Vantul cam musca prin geaca subtire dar era suportabil. Pe o banca, ne-am apucat sa mancam. Am un noroc legendar in ultima perioada si nimeresc un croissant vechi de o zi. Incerc sa-i explic Claudiei ca astea proaspete se topesc in gura. Al ei era proaspat, normal. Am coborat prin iarba si am dat de zone mai ude unde te afundai cu piciorul. Deh, e primavara. Waterfront-ul e cel putin interesant si cred ca serile de vara sunt superbe aici. Putina lume totusi in ziua aceea. La intoarcere am mers in spatele unui cuplu mai copt dar suuuper indragostit. Eu sunt mai prgamatic si mi-au dat senzatia ca sunt casatoriti. Dar nu intre ei si locul asta e destul de ferit, bun pentru chestii ilicite in fata Domnului.
Acum vreo 6-7 ani am incercat sa ma uit la serialul Lost caci toata lumea il lauda. Primul episod nu m-a convins si nu m-am mai uitat. I-am mai dat o sansa acum si m-a prins. Primul sezon a zuburat ca gandul. Foarte bun. Apoi incepe al doilea si incepe sa se traga pe cur. Pe la jumatatea sezonului doi deja nu mai suportam lipsa de bun simt logic si toate personajele de secs feminin ce se jiCneau. Deci!
Esti supravietuitorul unui accident aviatic. Esti pe o insula misterioasa. Exista monstri ce darama copaci in calea lor si te omoara... din cand in cand. Un paralizat poate sa mearga dupa accident. O femeie isi omoara tatal, fuge de politie, preietenul ei din copilarie moare din cauza ei, ea se combina cu unii sa jefuiasca o banca, ii omoara pe toti co-jefuitorii doar ca sa poata scoate dintr-o casuta de valori un avion de plastic ce apartinuse prietenului ei ucis... iar aceasta femeie ne e prezentata ca o femeie de treaba nu ca o psihopata buna de scaunul electric. Ma gandesc ca daca un barbat afro-american ar fi facut exact acelasi lucru se vedea altfel treaba, nu? Mai vrei lipsa de logica a amanuntelor ce de fapt nu sunt decat de umplutura in poveste? Mai exista unii pe insula, The Others, care desi au acces la tehnologie umbla desculti... si inca nu mi-e clar ce cauta pe insula doar ca rapesc copii mai des ca Pedobear. Dar nu e totul... paralizatul vindecat de Gizasul Insular e luat pe sus si tras intr-o gaura inexplicabila in pamant de catre... de catre.... de catre... o coloana de fum negru inteligenta. Desi fumul smulge copaci din radacina si da cu ei de bolta cereasca nu e in stare sa il traga in gaura pe chel din cauza ca il prinsese Dr. Ciomu de maini si se proptise cu picioarele pe marginea gropii. Un baton de dinamita in groapa mai tarziu fumul negru da drumul victimei. O asemenea experienta te-ai gandi ca te va fuck up for life... dar e doar o bucata din povestea filmului ce nu conteaza decat pe moment caci se umplu niste minute de film cu aceasta scena. Scena e amintita doar o data in episodul urmator si doar in treacat. Am fost aseara la Mall sa-mi iau o geaca de piele si era sa fiu tras intr-o groapa in pamant de catre un fum negru supranatural. Ah, da? Ai fost la Danier? Au reduceri in perioada asta.
Mai are rost sa mentionez un bunker din anii 80 unde trebuie bagat un cod la fiecare 108 minute altfel se distruge lumea? Maine ne uitam la ultimul episod din respect pentru timpul acordat deja serialului. Din cate am auzit oricum e teapa si ultimul episod, nesatisfacator ca viata de baiat cuminte. O sa vedem maine.
Am planuit inca u getaway weekend undeva la un cottage, pe la mijlocul lui Mai. Sper sa prindem vreme buna ca sunt multe chestii de facut pe acolo.
Maine e 1 Mai. Ia cu dedicatie (not his best dar merge):
Ca in fiecare an... cand se mai incalzeste, iesim la plimbare prin parc. Incercam mereu sa variem. Anul asta am ales Beachfront Park in Pickering. Vineri a fost sexi afara si am zis sa profitam dar am cam fortat vara, caci langa lac cam bate bobacul. Cum spuneam data trecuta Rick Ross avea muzica buna in masina si l-am rugat sa-mi faca o selectie shukara. Eu am renuntat la rapul american cam prin 2006 cand s-a murdarit de crunk. Inrtre timp crunkul a sucombat ceea ce e ok desi muzica buna n-a mai curs prin boxe. Rick Ross mi-a facut 2 discuri. I-am cerut in format mp3 si cica asa a facut. Erau vreo 15 piese mp3 si restul in .m4a... caci el le are in itunes si le-a transformat pentru mine, e fucking North America si ipodul e serif. Noroc cu programelele piratate. Din pacate piesele sunt doar pentru urechi formate si nu prea merge in masina dar am gasit o piesa ce mi-a ramas pe Repeat in creier:
Vineri, inainte sa iesim in parc, am postat piesa pe Facebook intr-o incercare de a educa lista de prieteni cu muzica buna. Primesc un mesaj de la Rick Ross: U feelin ghetto?
I-am raspuns repede: It's a mixed feeling. Feeling ghetto while dressed as a New York metrosexual while surrounded by hipsters at Starbucks. LOL.
Am luat croissante de la Starbucks si cafea. Am ajuns repede in parc, chiar nu e departe. De fapt am mers la Alex Robertson Park ce e legat de Beachfront. Am observat curiozitatea asta aici in Toronto. E practic acelasi bucata verde dar daca te uiti pe harta sunt 2-3-4 parcuri. Vantul cam musca prin geaca subtire dar era suportabil. Pe o banca, ne-am apucat sa mancam. Am un noroc legendar in ultima perioada si nimeresc un croissant vechi de o zi. Incerc sa-i explic Claudiei ca astea proaspete se topesc in gura. Al ei era proaspat, normal. Am coborat prin iarba si am dat de zone mai ude unde te afundai cu piciorul. Deh, e primavara. Waterfront-ul e cel putin interesant si cred ca serile de vara sunt superbe aici. Putina lume totusi in ziua aceea. La intoarcere am mers in spatele unui cuplu mai copt dar suuuper indragostit. Eu sunt mai prgamatic si mi-au dat senzatia ca sunt casatoriti. Dar nu intre ei si locul asta e destul de ferit, bun pentru chestii ilicite in fata Domnului.
Acum vreo 6-7 ani am incercat sa ma uit la serialul Lost caci toata lumea il lauda. Primul episod nu m-a convins si nu m-am mai uitat. I-am mai dat o sansa acum si m-a prins. Primul sezon a zuburat ca gandul. Foarte bun. Apoi incepe al doilea si incepe sa se traga pe cur. Pe la jumatatea sezonului doi deja nu mai suportam lipsa de bun simt logic si toate personajele de secs feminin ce se jiCneau. Deci!
Esti supravietuitorul unui accident aviatic. Esti pe o insula misterioasa. Exista monstri ce darama copaci in calea lor si te omoara... din cand in cand. Un paralizat poate sa mearga dupa accident. O femeie isi omoara tatal, fuge de politie, preietenul ei din copilarie moare din cauza ei, ea se combina cu unii sa jefuiasca o banca, ii omoara pe toti co-jefuitorii doar ca sa poata scoate dintr-o casuta de valori un avion de plastic ce apartinuse prietenului ei ucis... iar aceasta femeie ne e prezentata ca o femeie de treaba nu ca o psihopata buna de scaunul electric. Ma gandesc ca daca un barbat afro-american ar fi facut exact acelasi lucru se vedea altfel treaba, nu? Mai vrei lipsa de logica a amanuntelor ce de fapt nu sunt decat de umplutura in poveste? Mai exista unii pe insula, The Others, care desi au acces la tehnologie umbla desculti... si inca nu mi-e clar ce cauta pe insula doar ca rapesc copii mai des ca Pedobear. Dar nu e totul... paralizatul vindecat de Gizasul Insular e luat pe sus si tras intr-o gaura inexplicabila in pamant de catre... de catre.... de catre... o coloana de fum negru inteligenta. Desi fumul smulge copaci din radacina si da cu ei de bolta cereasca nu e in stare sa il traga in gaura pe chel din cauza ca il prinsese Dr. Ciomu de maini si se proptise cu picioarele pe marginea gropii. Un baton de dinamita in groapa mai tarziu fumul negru da drumul victimei. O asemenea experienta te-ai gandi ca te va fuck up for life... dar e doar o bucata din povestea filmului ce nu conteaza decat pe moment caci se umplu niste minute de film cu aceasta scena. Scena e amintita doar o data in episodul urmator si doar in treacat. Am fost aseara la Mall sa-mi iau o geaca de piele si era sa fiu tras intr-o groapa in pamant de catre un fum negru supranatural. Ah, da? Ai fost la Danier? Au reduceri in perioada asta.
Mai are rost sa mentionez un bunker din anii 80 unde trebuie bagat un cod la fiecare 108 minute altfel se distruge lumea? Maine ne uitam la ultimul episod din respect pentru timpul acordat deja serialului. Din cate am auzit oricum e teapa si ultimul episod, nesatisfacator ca viata de baiat cuminte. O sa vedem maine.
Am planuit inca u getaway weekend undeva la un cottage, pe la mijlocul lui Mai. Sper sa prindem vreme buna ca sunt multe chestii de facut pe acolo.
Maine e 1 Mai. Ia cu dedicatie (not his best dar merge):
Sunday 14 April 2013
Miller Time
Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.
Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.
Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!
Subscribe to:
Posts (Atom)
Decada
A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...
-
O cunoasteti pe Paula? Paula... din expresia "Ce paula mea?" Banc: Intra unul intr-un bar, scoate o mitraliera si ii face ciur pe ...
-
Motto: "History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again". Gandindu-ma la schimbul de r...
