Sunday 19 May 2013

2192 days later

La munca... what's new about that? O zi linistita pana la primul Noise Complaint. Oameni de treaba, se lasa de prostii. Un pic mai tarziu El pleaca in oras cu tovarasii lui. Sunt beti. De fapt doar i-a condus pana afara caci el revine si se destainuie. "I got engaged last night and I'm nervous as fuck".
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.

S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.




Thursday 9 May 2013

Generatia Why... Y

Instalat la pupitrul de comanda, aici la munca, am facut repede revista presei. Sportul romanesc. Treaba punctata bine-nteles cu doua articole din sporturi extreme: "celepra" analista si atleta de cursa lunga Sandra Romain isi doreste sa devina fata de casa si, un taran ajuns la sapa de lemn a bagat-o in capul fie-sii si al lui tac-su... sa-i faca in ciuda nevestii ce l-a parasit si a plecat in Anglia. Inchisoare pe viata.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.

According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”

Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.

While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.

Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?

Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.

“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.


Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.

“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."

Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.

Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!



In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?

Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.

Tuesday 30 April 2013

Mmmmmmmm Brotha, listen to meeee!

S-a-ncalzit nitel dar inca nu rupe orificiul bucal al targului. Canadienii par multumiti dar e ceva gen jumatatea plina a paharului. Nu mai e frig. Pai da, dar nici cald al dreacu nu e. Pentru a-mi confirma mie am citit din urma de pe blog articolele din lunile Aprilie-Mai din anii trecuti. Asa a fost in fiecare an. Aprilie e mai friguroasa, se intinde si in Mai iar apoi pe la sfarsit trece direct in 30C. Asta-i perioada aia naspa cand racesti ca ori te imbraci prea subtire ori te imbraci prea gros si transpiri.
Ca in fiecare an... cand se mai incalzeste, iesim la plimbare prin parc. Incercam mereu sa variem. Anul asta am ales Beachfront Park in Pickering. Vineri a fost sexi afara si am zis sa profitam dar am cam fortat vara, caci langa lac cam bate bobacul. Cum spuneam data trecuta Rick Ross avea muzica buna in masina si l-am rugat sa-mi faca o selectie shukara. Eu am renuntat la rapul american cam prin 2006 cand s-a murdarit de crunk. Inrtre timp crunkul a sucombat ceea ce e ok desi muzica buna n-a mai curs prin boxe. Rick Ross mi-a facut 2 discuri. I-am cerut in format mp3 si cica asa a facut. Erau vreo 15 piese mp3 si restul in .m4a... caci el le are in itunes si le-a transformat pentru mine, e fucking North America si ipodul e serif. Noroc cu programelele piratate. Din pacate piesele sunt doar pentru urechi formate si nu prea merge in masina dar am gasit o piesa ce mi-a ramas pe Repeat in creier:


Vineri, inainte sa iesim in parc, am postat piesa pe Facebook intr-o incercare de a educa lista de prieteni cu muzica buna. Primesc un mesaj de la Rick Ross: U feelin ghetto?
I-am raspuns repede: It's a mixed feeling. Feeling ghetto while dressed as a New York metrosexual while surrounded by hipsters at Starbucks. LOL.
Am luat croissante de la Starbucks si cafea. Am ajuns repede in parc, chiar nu e departe. De fapt am mers la Alex Robertson Park ce e legat de Beachfront. Am observat curiozitatea asta aici in Toronto. E practic acelasi bucata verde dar daca te uiti pe harta sunt 2-3-4 parcuri. Vantul cam musca prin geaca subtire dar era suportabil. Pe o banca, ne-am apucat sa mancam. Am un noroc legendar in ultima perioada si nimeresc un croissant vechi de o zi. Incerc sa-i explic Claudiei ca astea proaspete se topesc in gura. Al ei era proaspat, normal. Am coborat prin iarba si am dat de zone mai ude unde te afundai cu piciorul. Deh, e primavara. Waterfront-ul e cel putin interesant si cred ca serile de vara sunt superbe aici. Putina lume totusi in ziua aceea. La intoarcere am mers in spatele unui cuplu mai copt dar suuuper indragostit. Eu sunt mai prgamatic si mi-au dat senzatia ca sunt casatoriti. Dar nu intre ei si locul asta e destul de ferit, bun pentru chestii ilicite in fata Domnului.

Acum vreo 6-7 ani am incercat sa ma uit la serialul Lost caci toata lumea il lauda. Primul episod nu m-a convins si nu m-am mai uitat. I-am mai dat o sansa acum si m-a prins. Primul sezon a zuburat ca gandul. Foarte bun. Apoi incepe al doilea si incepe sa se traga pe cur. Pe la jumatatea sezonului doi deja nu mai suportam lipsa de bun simt logic si toate personajele de secs feminin ce se jiCneau. Deci!
Esti supravietuitorul unui accident aviatic. Esti pe o insula misterioasa. Exista monstri ce darama copaci in calea lor si te omoara... din cand in cand. Un paralizat poate sa mearga dupa accident. O femeie isi omoara tatal, fuge de politie, preietenul ei din copilarie moare din cauza ei, ea se combina cu unii sa jefuiasca o banca, ii omoara pe toti co-jefuitorii doar ca sa poata scoate dintr-o casuta de valori un avion de plastic ce apartinuse prietenului ei ucis... iar aceasta femeie ne e prezentata ca o femeie de treaba nu ca o psihopata buna de scaunul electric. Ma gandesc ca daca un barbat afro-american ar fi facut exact acelasi lucru se vedea altfel treaba, nu? Mai vrei lipsa de logica a amanuntelor ce de fapt nu sunt decat de umplutura in poveste? Mai exista unii pe insula, The Others, care desi au acces la tehnologie umbla desculti... si inca nu mi-e clar ce cauta pe insula doar ca rapesc copii mai des ca Pedobear. Dar nu e totul... paralizatul vindecat de Gizasul Insular e luat pe sus si tras intr-o gaura inexplicabila in pamant de catre... de catre.... de catre... o coloana de fum negru inteligenta. Desi fumul smulge copaci din radacina si da cu ei de bolta cereasca nu e in stare sa il traga in gaura pe chel din cauza ca il prinsese Dr. Ciomu de maini si se proptise cu picioarele pe marginea gropii. Un baton de dinamita in groapa mai tarziu fumul negru da drumul victimei. O asemenea experienta te-ai gandi ca te va fuck up for life... dar e doar o bucata din povestea filmului ce nu conteaza decat pe moment caci se umplu niste minute de film cu aceasta scena. Scena e amintita doar o data in episodul urmator si doar in treacat. Am fost aseara la Mall sa-mi iau o geaca de piele si era sa fiu tras intr-o groapa in pamant de catre un fum negru supranatural. Ah, da? Ai fost la Danier? Au reduceri in perioada asta.
Mai are rost sa mentionez un bunker din anii 80 unde trebuie bagat un cod la fiecare 108 minute altfel se distruge lumea? Maine ne uitam la ultimul episod din respect pentru timpul acordat deja serialului. Din cate am auzit oricum e teapa si ultimul episod, nesatisfacator ca viata de baiat cuminte. O sa vedem maine.

Am planuit inca u getaway weekend undeva la un cottage, pe la mijlocul lui Mai. Sper sa prindem vreme buna ca sunt multe chestii de facut pe acolo.
Maine e 1 Mai. Ia cu dedicatie (not his best dar merge):


Sunday 14 April 2013

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!


Tuesday 9 April 2013

Disclaimer

Mi-am editat disclaimer-ul sa pot sa am pace sufleteasca. Poate ar trebui sa scriu si aia din Infernul lui Dante: "Abandon all hope, who enter here". Hai ca o pun acum.

"DISCLAIMER!!! *Abandon all hope, who enter here*
Numele meu NU este George Pruteanu... deci vorbele mele vor contine cuvinte UZUALE considerate de unii... OBSCENE.

Sunt nesimtit. Vorbesc urat. Am freza, haine, tatuaje si atitudine de COCALAR inrait. Nu mestec cliseele emigrantului roman. Sunt cel putin 90% sanse sa nu fim de acceasi parere, sa nu impartim aceleasi valori, sa vedem viata diferit. Nu ma intereseaza ce ai fost in Romania sau ce esti in Canada. Nu ma intereseaza ce ti-ai dorit in Romania sau ce-ti doresti in Canada. Nu judec omul dupa meseria lui. Nu orice persoana cu 10 pe linie in scoala e si o persoana buna. Nu ma compar cu nimeni si invit sa nu fiu comparat cu nimeni. Tot ce scriu pe blog e bazat pe experientele mele si puterea mea de analiza a faptelor si evenimentelor.

Sunt in ordinea asta: ANTI-dinamo, fan STEAUA BUCALE si sustin scaunele pe care face Mircea Badea spagatul. Howgh!"



Sunday 7 April 2013

Clubul "Le Petit Dejeuner"

Ne-am uitat la clasicul The Breakfast Club stiind ca e drama dar asteptandu-ma la mai multa comedie. A fost doar drama. Multe clisee despre rebelirea tinerilor (nimic nou sub soare), element comun al tuturor generatiilor. Filmul acesta a fost cap de serie pentru ceea ce avea sa devina un gen. 28 de ani mai tarziu filmul e inca bun caci ce s-a schimbat de fapt? Tinerii nu sunt intelesi de parinti. John Bender, e rebelul. Intr-un moment de maxima incordare psihologica el imita vocea tatalui sau ce ii spune: fiule, esti un piece of shit care nu produci nici un cent, mai ales ca acum s-au scos din circulatie si nu esti bun de nimic. Daca as fi vazut filmul acum cativa ani poate as fi rezonat la mesaj. Dar acum am imbatranit si am vazut evidenta: John Bender ERA un ratat cu pedigree. Asa e personajul in film... un ratat ce nu vrea sa faca nimic si practic ii cere lui tac-su sa-l lase in pace, sa fie liber. Ihim! Si tac-su e ala rau.

Dar si tac-su era un ratat alcoolist... deci rade ciob de oala sparta. Tac-su... parte din veche generatie se apuca sa tina morala fiului rebelit bazat pe.... bazat pe ce? Ca e mai in varsta? Ca el a trecut prin multe si in ceasul al paijpelea vrea sa aibe grija de viitorul fiului? Bazat pe CE asteapta respect si ascultare?

Respectul se castiga sau se impune. Am cunoscut oameni ce impuneau respect doar prin simpla prezenta in camera si am cunoscut penibili ragusind incercand sa dea o comanda. Si nici n-am fost in armata.


Si eu m-am rebelit cand eram elev. Unii au adrenaline rush si emotii mari cand vor sa spuna si ei ceva la ora fara sa fie intrebati, cand stiu un raspuns inteligent. Eu n-am. Cu poker face voi spune o chestie desteapta, la subiect, sau o tampenie, sa imi fac (..) colegii sa rada.

N-am nici un interes sa tin capul in pamant sa nu bat la ochi. Daca voiam sa fiu ca altii nu imi faceam 10 tatuaje si planuri de mai multe.
Am urmarit zilele astea ce se intampla in Romania, indeosebi cearta dintre Mircea Badea si restul lumii jurnalistice. Fiindca sunt masochist citesc si comentariile de pe siteurile basiste sau pe blogul lui Mircea. E plin de postaci ce isi creeaza conturi fantoma doar pentru a lasa comentarii injurioase. Dar sunt si din aia bine intentionati, ce comenteaza din convingere. Pacat ca nivelul lor de intelegere si computarea a datelor si informatiilor nu trece de superficial, de prima mana.
Eu nu-s partizan Antena 1 sau 2 sau 3. Nu-mi place de Gadea deloc, nici sa-l vad nici sa-l ascult. Persoanele anti-Badea pe care le cunosc imi par a avea un complex de inferioritate vis-a-vis de persoanele ce vorbesc elevat, rar si au fruntea incruntata. In subconstientul lor, profesorul ce i-a terorizat in scoala reprezinta un ideal de natins din punct de vedere intelectual, mediocrul elev nu va putea niciodata sa stapaneasca cunostiintele profesorului mai ales cand nu intelege nici macar toti termenii ce ii aude de la el. Un om care vorbeste in acest fel trebuie ca e un fel de profesor caci uite, restul lumii vorbeste "normal" si asta fiindca nu sunt profesori sau oameni de frunte. Mircea Badea nu vorbeste elevat... deci nu e profesor... injura, e amenintator, e golan... deci e prost, e incult, caci nu-i asa, nu poti avea cultura decat daca vorbesti pretentios. Un politician abil va vorbi pe limba fiecaruia. Un Basescu la apogeu tinea incruntat morala tarii iar a doua zi plesnea copii nesimtiti reusind sa imbine totul sa iasa gigea, sa iasa deasupra. Acum cateva saptamani superintendentul de aici era revoltat de ce a mai facut Primarul Rob Ford... acest sneaky weasel. Sneaky weasel? Auzi aici! Si i-am povestit cam ce a facut Basescu. Am fost intrerupti iar cateva ore mai tarziu superintendentul reinnoada discutia spunand ca e interesant ce a facut presedintele nostru. Dar stai draga, abia de-ti povestisem jumatate... Un alt politician abil e Obama. Si el se incrunta si tine morala dar uita-te la asta. Exemplu mai elocvent decat asta nu cred ca e.
Am dat un google la audiente. Antena 3 e post de stiri si e pe locul 4 per total, dupa ProTV, Antena 1 si Kanal D. Bai amice, am inteles eu cu Felix Motanul, cu Mogulii 'n shit... cu Antenele ce mint... dar se uita lumea... si e adevarat ca se uita indeosebi aia anti-basisti. Ma, nu cumva minti tu la postul celalalt si de aia nu se uita lumea la tine? Ca treaba e in felul urmator: tu zici ca mint aia iar aia zic ca minti tu. Eu ma uit la "minciuni" si fiindca nu sunt atat de leguma incat sa am nevoie sa-mi spui tu sau altul cine minte... decid eu. Iar tu pierzi... caci tu iti iei banii din audiente si nu te gasesc in partea de sus a listei. Si totusi, esti acolo ON AIR... pari hranit... nu pari ca ai ratat ultimile 5 rate la banca. De unde ai TU bani? Iar cand tu ai bani desi nu ar trebui sa ai ma faci sa ma intreb de unde ii iei? Cine tii da? Si MAI ALES, fiindca tu consumi si nu produci... cine si cu ce scop arunca bani fara numar? Perversitatea situatiei e data de altceva... vocea anti-antene e un cor de fapt, caci luate separat nu s-ar auzi asa tare. Vocile sunt dupa acelasi tipar: din partea neproductiva a topului de rating. Partea ce macar la prima vedere pare subventionata din umbra.
Nu fac politica aici. Din punctul meu de vedere Romania il merita pe Basescu si pe ceilalti exact ca el (adica pe toti). Eu vorbesc de comportament uman. Toti cer respect... pentru ca li se cuvine. De ce li se cuvine? Pentru ca asa spun ei, RESPECTA-MA! fiindca nu e deontologic, suntem jurnalisti, etc. Asta imi aminteste de jucatorii stelisti din perioada de dupa Olaroiu cand oameni de baza in echipa ajunsesera Lovin si Baciu. Niste unii pentru care sa ajunga la Steaua a fost varful carierei intr-o situatie in care visul jucatorilor romani fusese mereu sa joace la Steaua sa fie vazut "afara". Dar jucatorii aia isi atinsesera plafonul, gasisera un loc caldut. Ce, ei nu erau fotbalisti? Nu jucau fotbal, nu aveau meciuri, nu purtau echipament? Pai si Zidane juca fotbal, si purta echipament? Nu poti cere respect doar fiindca esti si tu acolo, ca te-ai infiltrat.
Nu ceri respect PUNCT!
Castiga-l sau impune-l.
And stop bitching.

Tuesday 2 April 2013

Nebunul lu' Aprilie

"Back to square 1" zicea superintendentul ieri dimineata. Cateva zile mai de Doamne-ajuta (cu respect pentru Pastele Catolic) apoi a dat iarna cu fulgi de nea. Era gluma iernii de 1 Aprilie. Just when u thought I was gone... Because Fuck U, that's why!

Romanachesii au plecat la Romania. La prima vedere definitiv. O decizie buna pentru contextul lor. Nu, ei nu fac parte din cliseul romanului ce decide sa paraseasca (..) Canada si sa se intoarca in Romania. In 6 ani aici au adunat tot felul de lucruri ce au devenit inutile si le-au impartit la cine a avut nevoie. Restul la Value Village sau gunoi. Uite asa am ajuns si noi cu doua cutii de cafea Kirkland, pline pe jumatate. Una Regular si una Decaf. Nici eu nici sotia nu a verificat care cutie e care asa ca o saptamana am baut Decaf fara sa stim. Ieri, pe punctul sa deschid o cutie noua, de-a noastra, Claudia ma intreaba de ce nu folosesc "din aia". Pai nu-i Decaf? Nu stiu. Ete-a dreac, nu era! Aia Decaf o bausem deja si brusc somnolenta din ultimile zile la munca a avut o explicatie. Marfa ashea!
Tot ieri am luat ultimile lucruri de la romanches. Cu o plasa de cumparaturi de magazin de fite din Mall plina cu pahare si farfurioare incep sa-i explic lui Matei Corvinus despre incapacitatea femeilor de a intelege ca desi ai loc in plasa tre' sa tii seama si de rezistenta manerelor sau a materialului din care e facuta plasa. Si ii povestesc ce patisem cu 2 zile inainte cand am ramas cu ambele manere ale unei plase de hartie plina de gunoi, umpluta de Claudia- fireste. N-am apucat sa pun punct povestirii ca a pocnit fundul plasei si paharele s-au facut cioburi in lift. Marfa ashea!
Deci au plecat si romanaches. The end of an era. Ne-am inteles bine. Am facut o retrospectie si ne-am dat seama ca daca nu ii intalneam in iarna lui 2009 viata noastra in Canada ar fi avut o cu totul alta turnura (nu stiu daca mai bine sau mai rau). Cred ca ne-am fi mutat in Mississauga. In mod clar ne-au influentat viata. Le uram bahtalo si succesuri!

Ati fost pacaliti de 1 Aprilie? Eu da. De catre jocul Football Manager. Ma joc de mult la el caci nu s-a nascut microbist sa nu aibe talent nativ ca si antrenor. Dar cred ca niciodata nu jucasem jocul pe data de 1 Aprilie de aia m-am uitat eu stramb cand Board-ul Stelei Bucuresti a decis sa investeasca 575 milioane de euro in echipa pentru jucatori de superclasa si un stadion nou. Accept? Accept! "You though we'll make it so easy? April Fools." Bine ca esti tu destept maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Live long and prosper!


Monday 18 March 2013

Primavara e pe punctul sa dea coltul



Desi prima ninsoare a venit pe 30 Nov 2012, cred, frigul a venit mult inainte de acea data. Si daca acceptam ca va mai tine macar pana la sfarsitul lui Martie... avem un 5 luni de iarna decenta. Just the usual, I might add. Si chit ca nu am un aparat de aer conditionat bun in apartament, tot pot sa spun ca abia astept caldurile alea umede din Iulie si August. Dar mai avem de tras.

Facand revista presei/blogosferei diasporei canadiene am dat peste acest articol unde citind comentarile m-au dus cu gandul la ce am observat de-a lungul timpului. Am observat aceasta atitudine la imigranti (nu doar romani), acea atitudine de reverenta, de privit in sus la canadienii nativi. Un soc de a-i pune cumva deasupra si apoi cand ajungi sa deal-ui cu ei sa afli cu surprindere ca si ei sunt oameni, ca nu-s chiar speciali, etc. S-a cazut in comun de acord in comentariile acelea ca experientele personale sunt elocvente caci reprezinta interactiunea 101 cu sistemul canadian, sau cu parti ale lui. Asa ca, din experientele mele am invatat ca prostia si ignoranta nu tin cont de granite, culturi, religii sau limba. Dupa cateva luni in Canada, just to fuck with him, i-am spus sefului de atunci cata scoala am facut eu in Romania. Acolo a fost efectul invers fata de cel de mai sus. El era obisnuit sa lucreze cu filipinezi si sudamericani veniti cu viza de munca. Fusese indus in eroare de engleza mea balbaita cu accentmaiaccentuat? Dar pentru mine asta e caterinca... nu ma interesa cu adevarat sa ma umflu in fata lui.
Nu am un merit real in cele ce au urmat, dar datorita meseriei mele de securist am lucrat constant intre cleaneri, superintendenti, securisti, si property manageri de toate natiile. De la filipinezi la tibetani. Am lucrat cu gay si cu religiosi devotati, sau din aia devotati culturii lor. Am lucrat cu canadieni tigani, white trash sau din aia ce bagau si scoala in paralel pregatiti de o cariera. De partea cealalta am cunoscut tot feluri de locatari: vedete TV, mondenitati locale, persoane in pozitii de conducere pe la diferite institutii din Ontario, oameni de afaceri, tineri oameni de afaceri, copii de bani gata,etc, etc, etc.
Ce concluzii am tras? Concluzii normale si de bun simt, zic eu.
Nativii astia sunt oameni. Unii au invatat mai bine la scoala, unii mai prost, altii deloc. Unii sunt rasisti, altii mai putin, altii deloc. Unii vorbesc mai multe limbi, altii doar engleza, alti vorbesc engleza prost. Banalitati. Valabile pentru orice tara de pe planeta. Astia nu sunt mai cu mot.
Marile probleme ale imigrantului sunt limba si necunoasterea detaliilor din viata de zi cu zi in noua tara pe care trebuie sa le invete din nou, ca un copil. Am intalnit multi nativi dar si copii de emigranti, crescuti aici si care vorbesc fara accent, ce se cred mai bazati decat imigrantii cu care lucreaza doar pentru asta. Dar lucrurile astea se schimba mult cand incepi sa stapanesti limba si incepi sa identifici micile rotite ce invart mecanismul bucatii tale de Canada. Diferentele incep sa se reduca pana ramane doar accentul. Iar daca nu e prea aspru incat esti neinteligibil... esti ok. Eu nu am probleme cu limba engleza. Ma mai balbai. Am accent. Dar am si un vocabular mai extins care contine in egala masura slang si cuvinte fancy. Bine, in engleza si "equilibrium" e un cuvant fancy pentru nativi, caci ei folosesc "ballance".
Cata energie au unii de irosit, imprastiind respect la toti din jurul lor doar fiindca aia exista. Eu o iau in sens invers... nu dau nimic pana nu vad ca esti capabil sa primesti. Cred ca depinde si de firea omului.

Vezi poza? Eu cam asa ii vad pe nativi. N-am cum sa fiu mai tare ca ei. Dar vreau?

OFF TOPIC:
Am facut 5 discuri cu mp3-uri pentru masina. Muzica romanesca. Top 40 sloboz la martec n shit. Muzica de club. Radio Schwantz Top 69.
cred ca 98% din piese sunt gunoi tras la xerox. Nu-mi vine sa cred ce cacat de muzica se asculta acum. Eu nu ascult radio si nu am cablu. De la ciumegastarurile canadiene Drake si Beaver nu am ascultat decat 2 melodii. La Drake era una acum vreun an si ceva si pe refren se auzea I will pedofile your love. Iar la Beaver am ascultat o piesa din greseala caci era parodiata, cred ca se numea Boyfriend. In rest... nimic. Si ma simt bine. Dar revenind la muzica la moda in Romania... mai ales aia house... uuaaaaaaaaaaaaaa... tutz-tutz-tutz... si texte infecte de oracol in clasa a doua. Acum e la moda ca romanii sa cante in engleza. Uaaaaaaaaaaaa.... te-am ginit dupa accent ca esti rumun? SKIP TRACK! Dar textele... vaaaai.... nu au adancime iar spatiul dintre randuri e inexistent... deci nu au un inteles adanc si nici nu e nimic de citit "printre randuri". Doar un ritm te tobe agitant. Am imbatranit. Prefer o piesa trasa de un rapper de 12 ani ce a inregistrat la microfonul de la casti decat melodiile house cu texte despre dragoste sau trait viata la maxim, scrise dupa reteta. Si mai sunt satul de rima "high-fly". Si sunt satul de accentul romanilor cand canta " party". Ia incearca sa zici "Thirty-third"... Huh?

Wednesday 20 February 2013

Istoria se repeta

Motto:
"History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again".

Gandindu-ma la schimbul de replici din comentariile de la articolul anterior am avut o senzatie de here we go again. Iar in tandem cu fragmentul citat in articol ma face sa ma gandesc unde am gresit? Am gresit? N-aveam voie sa gresesc? Trebuia sa fac corect?
De nici unele.

Daca iei blogul meu de la inceput vei observa acelasi stil scriitoricesc. Caterincos. Fiindca asta sunt. Cand ma vei vedea pe mine serios atunci sa te ingrijorezi caci shit went down somewhere.
De-a lungul timpului am avut tendinte de a mentine o linie informativa asupra vietii de imigrant in Toronto. Dar la un moment dat m-am inlcinat in fata altor bloguri mult mai dedicate acestui subiect si mi-am continuat drumul meu, in felul meu. Subiectele au devenit axate pe ce ma preocupa pe mine in momentul ala. Religie, muzica, societate la modul general. Am scris si de experientele noastre din Canada, cand se mai intampla cate ceva. Dar n-am mintit niciodata si n-am exagerat niciodata, cum insinua pervers Pulox in fragmentul ala, chit ca vorbea despre mine sau despre restul blogurilor rom-canadienilor. Eu m-am simtit si de aceea m-am si explicat. Am fost acid cu baiatul ala, si el o stie hehehhehe, fiindca e ipocrit si superficial. Noi astia cu bloguri avem bloguri fiindca simtim nevoia sa ne exprimam unui public. Aceia politically correct ce nu deranjeaza pe nimeni niciodata isi pun si poza si isi dau si numele real. Nu cred ca e relevant cum arati sau numele tau. Aici e pe baza de minte, de idei si de scris. Conteaza ce fata are Stephen Hawking? Doar daca esti un bulangiu ipocrit si superficial. Daca vii cu bagajul intelectual necesar nu iti pasa, judeci bazat pe ce citesti. Ai din nou optiuni: iti place- mai citesti, nu-ti place- nu mai citesti sau nu esti de acord- te exprimi in contra prin comentarii. Dar fa-o cum trebuie! Si nu ma refer la limbaj sau atitudine ci la cum argumentezi.
Un cititor loial al blogului meu (daca exista asa ceva) sau cineva care ma si cunoaste de mai mult timp ar fi in masura sa remarce ca pe blog sunt acelasi ca si in viata reala. Nu-s din ala cu idei putine dar fixe ci am multe idei, DAR FIXE. Poate dau impresia ca sunt un infatuat dar ai sa ma gasesti ascultand atent cand imi spui ceva destept si te intrerup doar sa pun intrebari pertinente. Daca aberezi... si incepi sa o faci pe timpul meu, imi cer scuze dar imi pare rau. Sunt foarte des la limita dintre decenta si nesimtire. Dar asa e viata si doar merg cu valul.
Apropos de viata. Si eu si sotia ne-am schimbat mult de cand suntem in Canada dar nu Canada ne-a schimbat ci viata in Canada. Traind in Canada. Dar nu influentat de ea, asa cum ai crede. Treisferturi din timpul petrecut in Canada a fost in asincron temporal cu restul lumii. Cand restul lumii termina munca la ora 1600 sau la ora 1700 noi incepeam munca. Restul lumii avea liber de Vineri de la 1700 pana Luni dimineata. Noi aveam de Sambata de la miezul noptii pana Marti la ora 1600. Asta iti lasa foarte putin timp de interactionat cu prietenii. Asta a dus incet incet la o autosuficienta sociala. Oricum nu aveam destul timp ca mai ai si alta treaba in viata decat sa te intalnesti cu prietenii. Am niste prieteni canadieni cu care de cate ori vorbesc pe facebook sau text messages ne invitam in oras dar nu ne-am mai intalnit de 2 ani. Le-am spus sincer: sper ca la un moment dat sa ajungem sa reinnodam prietenia dar in momentul asta e greu si nu vreau sa ai impresia ca te evit.
Un lucru ce l-am observat la inceput ca pe o curiozitate iar apoi a devenit o certitudine e ca eu si Claudia nu suntem ca restul imigrantilor romani din Canada. A nu se intelege ca ma cred superior ci doar ca suntem altfel. Marea majoritate a romanilor de aici o poti incadra in acelasi tipar: oameni seriosi chititi sa munceasca mult si greu ca sa-si poata lua o casa in care sa creasca mari copiii lor. Pe noi nu ne intereseaza nici sa muncim greu si mult, nici sa facem copii si nici sa luam o casa la suprapret. Noi doi am venit singuri, ajutati doar de parinti, eu la 25 de ani si Claudia la 21. Nu am venit cu parintii cum am fost intrebat de catralioane de ori. N-am venit specialisti in nici o meserie uber-cautata in Canada. Mai degraba am venit ca niste capsunari, la plesneala, fara plan bine stabilit. Gata sa ne adaptam din mers la situatii. Fara vrajeala, romanii de pe aici emigrati pe fortele lor sunt fosti tocilari. Si nu o spun la bataie de joc ci ca sa suprind intr-un cuvant un fel de a fi timp de foarte multi ani: concentrat pe scoala, linistit,etc. In plus eu nu cunosc tocilari care sa nu fi fost protejati toata viata lor de parinti, de la stare financiara pana la ce si cum sa gandeasca. Experienta de viata reala inspre zero. De asta nu accept eu sa fiu judecat de ei despre ce fac sau ce ar trebui sa fac eu in Canada. Iar apoi vine unu si lasa un comentariu "mirandu-se de pe piedestalul lui de roman realizat in Canada" ca eu sunt inca security guard. Impresionat pana la lacrimi am raspuns la fel cum as raspunde si acum: sunt cumva vreun geniu ratat? M-am plafonat ca si security guard cand eu aveam munca inceputa in cercetarea cancerului? Sau in perceptia romanasului nu putea accepta tonul meu zeflemitor fiindca sunt doar un security guard? Serios ma? Asa judeci tu oamenii? Bazat pe meseria lor?
Eu nu accept comparatie decat cu o clona de-a mea care a vazut, auzit, citit si a experimentat exact 1:1 ce am vazut, auzit, citit si experimentat si eu in exact acelasi timp. Asta e imposibil dar orice altceva e irelevant.
Tot prin perioada cand am primit comentariul ala eram intr-o etapa a vietii cand mi se pusese pe carici de cliseele sociale. Asa trebuie, asa se face, mereu a fost asa.
Apoi a venit cinismul. Acceptarea. Un nou motto: it is what it is.
Parca totul a devenit mai clar. Realizezi ce merita si ce nu. Cine merita si cine nu. De ce sa-ti pese si de ce sa nu-ti pese. De cine si de cine nu. Conservarea energiei.
Anul asta va fi dubios rau din toate punctele de vedere.
Am sperante de mai bine dar ma astept la ce-i mai rau. Mi-as dori un lucky streak sa pot rezolva un sir de probleme nerezolvate pana acum caci dadeam dintr-una-n alta. Da, noroc. Ca de muncit mult si greu si ampulea am muncit destul si inca o mai facem.

De incheiere un moment liric. Am avut de ales intre sceneta din Scarface si asta, dar esenta e si in refrenul acestei melodii:


Sunday 17 February 2013

Castor et Pulox

"Sînt (sunt?) multe bloguri de emigranţi români care descriu agramat şi în limbaj romenglez experienţe bizare, ce par extrase din reviste senzaţionaliste, mustind a kitch şi lipsă de bun-simţ. Dar să trecem peste ele şi să continuăm să respectăm dreptul la libera exprimare, dreptul la auto-cenzură, dreptul la bun gust şi mai ales dreptul la scepticism şi gândire critică."

Am gasit asta pe un blog si simt ca de mine vorbeste. Am blog. Sunt emigrant roman. Descriu. Si cand o fac, o fuck in romgleza nu in romengleza. Am avut experiente bizare... recomand sa va scoateti bata de baseball din cur, relaxati-va si veti vedea ca in lume mai exista si altceva in spatele unui "Hi, how are you? plus zambetul fals de rigoare." Reviste senzationaliste? Nu stiu ce inseamna asta... dar stiu ca nici mie nu-mi vine sa cred cand imi amintesc niste faze traite. Mustesc a kitch... ooooohhhh.... baltesc!!!!! Lipsa de bun simt? Este! Consider ca nu-ti datorez nimic daca nu te cunosc iar respectul trebuie sa mi-l castigi... sau sa-l impui, daca poti. Sa respectam dreptul la libera exprimare? Cred ca ti-ar place sa nu respecti niste drepturi de libera exprimare la anumiti indivizi ce nu-ti plac tie, altfel nu ai fi amintit un lucru elementar. Dreptul la autocenzura nu-mi foloseste. Dreptul la bun gust... ce e bunul gust? Daca e cu injuraturi e nasol? Inseamna ca stand-up comedy-ul lui George Carlin e lipsa crasa de bun simt? Dreptul la scepticism? Fuck Yeah! Gandire critica? Hell yeah! Cu o precizare: gandire critica OBIECTIVA... altfel esti ipocrit.

"Ca ca tine sunt multi dar ca mine nu e nimeni, ca chiar de-o dat de cacat, totusi suna bine... Ironic, nu?"...




PS: raspunsul e "sunt".

Wednesday 13 February 2013

Te ia mama dreacului

... daca nu casti bine ochii.


Stiu ca nu e pe teme de Canada ci pe teme de suflet dar as invita la o discutie pe tema. Caut ajutor in a identifica un scop pentru multimea de semne si mesaje masonice din Entertainment Industry. Cred ca am mai pus filmulete mai vechi pe aceeasi teme in industria mainstream din SUA... si prin extensie, din lume.

Din motive evidente as evita diavolul ca motivatie reala ci poate ca din cauza ca AIA cred in diavol sid e aia o fac si nu din cauza ca diavolul chiar exista si se ocupa cu din astea.

Slide-ul din filmuletul de mai sus a fost pus la un loc, se pare, de catre un pusti roman din noua generatie de agramati teribilisti. Pozele mi se pare self explanatory. Semnele si simbolurile masonice sunt in ur face si sunt intentionate. Din nou trebuie sa mentionez ca pustiul mentioneaza in mod eronat pe Eminem si melodia lui "I'm not afraid" care chipurile reprezinta strigatului lui de om "liber" de satan. Sanki. Cateva luni mai tarziu era la teveu in combinatie cu ceilalti deja celebrii pentru videoclipurile lor.
Am mai observat ca semnele facute de artisti sunt preluate din poza aia a lui baphomet. In general e o singura poza preluata de toti. Dand un google la baphomet afli ca: numele poate fi o batjocorire a numelui de mahommed in perioada cruciadelor sau vine din doua cuvinte grecesti ce ar insemna "absorbire de cunoastere". Oricum numele de baphomet e in stransa legatura cu Cavalerii Templieri acuzati de satanism sau ceva si mai apoi torturati intr-un mod crestinesc, la moda in perioada aia de iubire maxima de dumnezeu. Numele a fost facut celebru insa de un magician francez Eliphas Levi care a construit imaginea acum celebra prin contopirea deitatii baphomet cu imaginea diavolului din cartile de tarot. Deja suna extrem de ocult si misterios.
Aici ar trebui precizat ca imaginea diavolului biblic a evoluat de la cel mai insemnat dintre ingeri pana la individul cu coarne si copite, evolutie la care a participat biserica si filosofii ei - o metoda de marketing foarte evidenta si foarte eficace pana la urma... adversarul e un om rau ce iti vrea raul... e si normal sa arate infricosator. Dar accentul e pe evolutia imaginii de-a lungul timpului. Din cate se vede, si magicianul francez a participat la evolutia imaginii diavolului caci in anul 2013 lumea crede ca ala e diavolul. Doar daca francezu l-a vazut pe diavol in persoana... altfel cum plm explicam? Retoric, fireste.

Acceptand ca exista oameni ce cred in dumnezeu, ce cred in diavol, ce se ocupa de ocultism, de magie neagra, sau satanisti si ritualuri satanice... dar neacceptand ca posibila "realitatea" lor... care ar fi scopul practic al acestor semne si simboluri la o scara atat de mare in industria de show?

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...