Monday 6 July 2009

Frumos ca cascada Niagara

Saptamana asta a trecut repede dar a fost plina ca sacul lui Mos Gerila. Miercuri a fost 1 iulie... data la care, in 1867, Canada se unea mai abitir decat vecinii de la Sud. Drept urmare era zi libera, asa cum iubeste romanul. Canadienii astia nu au adoptat calendarul ortodox unde e superoferta de sfinti si sarbatori religioase legale. Era mai bine in Romania.
Marti seara, cand Claudia a venit de la munca, am mers la romanasi sa facem planul de bataie, caci Vineri voiam sa plecam la Niagara. Am cautat cazare la motel... apoi am decis sa mergem cu cortexul, ca e mai ieftin... dat fiind ora inaintata nu mai era nimeni sa ne faca rezervare asa ca a ramas pe a doua zi. Am jucat iar biliard apoi am plecat cu pas intins spre casa. Planul domestic al familiei Varahil era ca de 1 Iulie sa mergem sa facem arogante si sa privim pe toata lumea de sus... din CN Tower. In urma cu cel putin o luna de zile, fiind la Fairview Mall ne-am impiedicat de o oferta la Turn... biletele erau la jumate de pret. N-am ezitat! Cu biletele in buzunar si cu ziua libera in fata noastra mai asteptam si vremea sa coopereze. Dupa ce Don'soara Vreme s-a codit ca Virginul de 40 de ani, a decis ca va lasa norii doar in zona de la nord de Downtown... ca sa nu strice view-ul din Turn. S-am plecat sa colindam. Mai cu GPS-ul, mai cu instinctul de calauza catre tarile din Spatiul Schengen, am reusit sa gasim o parcare in apropiere de Turnul de Veghe. Acasa, ne-stiind daca mai plecam sau nu plecam, plecam sau nu plecam, plecam, plecam, plecaaaaaaam! - n-am apucat sa mananc decat cereale cu lapte. M-am infipt repede la o toneta cu caini fierbinti. Apoi am luat masa in oras intr-o prezenta selecta: sotia mea Claudia si boschetarul ce doarmea pe banca la cativa metrii de noi. E plin de boschetari in Downtown. cand ne-am intors de la turn, ne-a mai interpelat unul: I'm not a bum... I just need some change... N-AM, PLEACA!
Si am urcat in turn. Am belit ochii. Evident ca am uitat binoclul acasa, desi sor'mea mi-a spus sa-l iau. Merita sa mergi in turn. Nu numai ca urci la o inaltime considerabila... dar ai si ce vedea. CN Tower e foarte aproape de malul lacului. Inspre nord e orasul iar inspre sud e lacul. Iar lacul e indeajuns de mare sa nu vezi malul celalalt si sa-ti dea senzatia de Mare. Si are si apa verde spre albastru. Nu e rau deloc.Asa cum ma asteptam, Claudia a vrut sa urcam pana sus. Am mai paltit $8.93 de persoana si am luat liftul... pana "sus". "Sus" am putut sa facem un tur de orizon. Acolo mai jos n-am putut caci era restaurantul, in partea dinspre lac. Urmatorul pas a fost... pe sticla. Am coborat la Glass Floor unde poti merge pe un geam termopan si sa vezi pana jos. Geamurile sunt rezistente caci un card de copii sareau ca dracii sa vada " daca se sparge"... evident copii premianti "cu coronita" in clasele lor. Cu ochiul maro contractat am basi... pasit pe sticla sa ma trag in poze. Zambetul din poze e evident fals ca la o intalnire intre politicieni caci nu-mi ardea de zambit. Ne-am facut curaj unul altuia si ne-am pozat "sa ne vedem si noi si sa se vada si jos". Am observat foarte multi chebecosi (am avut ocazia sa spun si juma' de fraza in franceza mea ce m-a calificat pentru emigrarea in Quebec). Si foarte multi hispanici. Surprinzator de putini ochiosi. Probabil cu ochii lor mici, de vultur, nu vad bine view-ul.
Apoi am luat liftul sa coboram "in jos", vorba poetului care nu a pleonasmat ci au inventat criticii literari o "jmekerie poetica" sa-l scoata din cacat. En lift e un sa o angajata care au aceleasi intrebari sau poezii... si eu n-am chef sa le raspund stiind ca ei fac acest drum de sute de ori pe zi... Stiu ca daca ma intreaba "How was it?"... nu-l intereseaza cu adevarat... dar se gasesc destui sa ii raspunda.
Am recuperat masina si am decolat catre Cineplex Odeon sa vedem filmul Transformers: Revenge of the Fallen. Murphy e un mujist cu diploma caci am ajuns exact intre orele de difuzare si a trebuit sa mai asteptam o ora jumatate. Claudia si-a luat un caine fierbinte iar eu mi-am luat fise la jocuri. Am descoperit panourile de basket si m-am cufurit de placere. Security guy, un tigan, s-a simtit in forta stiind ca white men can't jump si m-a provocat. Evident l-am batut desi mingi mai proaste ca alea n-am intalnit nici in sala de sport a Liceului Economic din Resita. Apropiindu-se ora de incepere, ne-am grabit sa prindem loc la geam. Tiganul securist ne-a pus sa stam la coada (eram primii) in spatele semnului cu "Please wait behind the line". S-a jucat cu draq caci noi eram obositi si era sa-si ia croseu de la Claudia. Filmul ne-a placut la maxim. E plin de pac-pac! si de booooom! in timpul filmului Eneida ii scrie Claudiei pe Mess si o anunta ca nu au facut rezervare pentru camping la Niagara. Claudia s-a enervat atat de tare ca a inceput lumea din sala sa ne arunce priviri incarcate de repros. Serenity now! si-a impus Claudia si am enjoyt filmul. Enjoyt... de la verbul romglezesc "a enjoyi".
Dupa film am sunat romanasii... discutiile au escaladat si excursia la Niagara s-a cancelat.
Joi... la sentimente mai bune... ne-am impacat... excursia a redevenit de actualitate. Numai ca nu mai plecam de Vineri ci de Sambata dimineata si vom sta la motel. Matei n-a mai dat gres si a facut rezervarea. Vineri pe la 6 ne-am rendez-vous-it cu romanasii in oras si ne-am plimbat pe la magazine. Ne-am intors la Barlogul Lupului sa ne facem bagajele caci urma sa dormim la ei sa putem pleca cu avant mai mare dimineata. Am instruit pisoaiele sa fie cuminti si sa nu faca draci... prea multi.
Ne-am trezit la 7 dar am plecat pe la 9. Evident ca am uitat GPS-ul acasa iar motelul ala avea picioare si se pitesti prin ploiesti de noi. Internetul pe Blackberry-uri nu mergea cum trebuie asa ca am renuntat si am parcat masina. Conform planului, Sambata mergeam cu vaporul la Niagara iar Duminica la MarineLand. Am debarcat fetele la casa de bilete iar noi am mers sa parcam masina. Cand am ajuns ne-a cazut moralul pe jos: era o coada imensa. Ciudat, coada nu era la bilete ci DUPA ce luai biletele, la imbarcare. Dat fiind numarul de persoane... coada inainteaza destul de repede. APOI TE URCI PE VAPOR. Imbracat cu pelerine de nylon, ultima moda ranjeam ca idiotii si faceam poze la foc automat. Claudia ocupase locuri la etajul vaporasului, la margine, pe partea spre USA ale Americii. "Fa-mi poza aici." "Da, sa-ti fac si tie." "Nu mai filma cu zoom". "Tine aparatul drept." "Ce fatza are ochiosu' asta.""Vezi ca-s niste romani in spatele nostru" "Ma doare-n poula". Banuiam ca e roman. Ma intorsesem o data si vazusem unu' cu mecla de carpato-danubian-pontic privindu-ma "aparent dezinteresat".
Calatoria cu vaporasul e muaaaarfa rau. Cu aburii aia grosi si cu apa ce pisa pe tine... cu viiturile alea ce se pravalesc de sus de pe deal... e misteaux! Io fi placut si lu "romanul ala din spatele nostru" sau s-a uitat doar la noi?
La gata era aproape 6 ceasul. Am luat masina si am plecat sa gasim motelul. Dupa ce l-am cautat jumate de ora la mama dreaq... Blackberry-ul a inceput sa isi faca treaba si am gasit locul. Camera era asa si-asa... dar fara sa stie, Matei rezervase o camera cu 2 paturi si cu... jacuzzi!!! De culoare lolo, in forma de inimioara. Mai relaxata, lumea a inceput sa mearga la WC. Eu NU! :(( Eu NU!
Claudia a adormit. Eu m-am bagat langa ea in pat si mi-am luat knock-out. Matei la fel iar Eneida a stat pe internet. Am dormit 3 ore. Ne-am trezit ca dupa 12 runde-n ring cu Bute. Hai prin oras... sa facem poze la Niagara! Dar eu aveam alt plan... eu aveam ceva pe... suflet. Mi-am luat un Tim Horton's si am luat loc pe banca in fata Rotii Albe, la walking distance to the Washroom. in fata noastra era o statuie de bronz a lui Elvis. Dar statuia se misca... era unu care dadea margele daca il ajutai cu $2. Atat de bine era facut carnatul, incat venea lumea si se chiora la el sa vada daca e viu. Carnatul statea nemiscat, cu mana pe microfon... apoi se misca incet cu gesturi de robot sporind curiozitatea blondelor. Lumea cotiza indemnizatia, lua margelele si se poza cu Regele. Plin de americani prin Niagara Falls. Cam putin ochiosi. Matei e de parerea ca ochiosii erau in cazinouri. asa o fi! Cafeaua Tim Horton's nu a avut efectul laxativ scontat asa ca am renuntat si am plecat injurand in gand convins ca ma va apuca pe undeva pe unde nu e nici un WC. Cacat!
Primaria Niagara Falls cred ca facea economie de energie electrica caci nu era aprinsa instalatia de brad ce lumineaza noaptea Cascada. Dezamagiti ne-am indreptat spre motel cand... observam un cuplu pe 2 scaune si un desenator ochios ce le desenea meclele. Si fiindca meclele din desen aratau leit cu cele de pe scaun... si fiindca nu am inteles corect pretul desenului, ne-am pus la rand sa ne facem si noi. Primii, romanasii, iar dupa jumatate de ora, eu si Claudia. In apropierea noastra era un club de unde se auzea muzica lui Michael. Si trecea multa lume. Si lumea era plina de glume: "Some ugly motherfuckers you're schetching there! I'm just kidding, you're beautiful."
"Smile, for fuck's sake! You're getting' your picture done!" Suge-ti muje cona sangre!
La plata.. era $45 cu tot cu rama... nu $25 cum am inteles noi initial. Dar a meritat... sau nu. Fetele nu au fost multumuite caci le-a facut prea grase la fata. Acum trebuie sa-mi cumpar creion si sa incerc sa repar.
Pe la 2 si ceva am ajuns la motel. Am dat drumul la robinet sa se umple jacuzziul si ne-am bagat la fiert. Fara sa ne dam seama s-a facut 5 dimineata. ne-am bagat la somn in pas alergator. Check-out-ul era la ora 11. La 10 ne-am trezit pe rand, am facut dus si am curatat camera. Satui de burger si alte alea ne-am oprit la un Subway, in drum spre Marineland. Ne-am luat cate un sandwich "lung de un picior". In mod evident nu am reusit sa le terminam si am luat restul cu noi, ca backup. Un bilet la Marineland e $43.55. In curand aveam sa ne dam seama ca merita. La inceput pare slabut si dezamagitor. Apoi insa am mers sa vedem balenele ucigase Orca. Show-l chiar incepea. Orcile nu se omoara cu salturi spectaculoase dar sunt dresate sa bata apa cu coada si sa ude pe toata lumea ce nu se tireaza la timp. Orci erau si pe uscat... am sa atasez poza la sfarsit.
La 1:45 incepea spectacolul cu delfini. Am fost incantati... mai ales ca stateai jos si era si umbra... si racoare. Dar spectacolul e frumos tare. Apoi din nou la soare. Matei se arsese pe fata cu o zi inainte. Dar mai ales pe gat, la ceafa... si uite asa au aparut o gramada de glume cu red-necks...
Am mai vazut balene, ursi, crapi, pescarusi... si fetele au vrut sa se dea intr-o invartitoare. De precizat ca e liber la toate prostiile in care poti sa te invarti sau sa mergi. Cu tupeu de borfas ca Puya, fetele s-au pus la coada la invartitoare. La gata pe Claudia o durea burta de ras iar Eneidei ii tremurau picioarele. Se pare ca nu prea deschisese ochii cat a durat invarteala. Plina de adrenalina, Claudia pune ochii pe Skyscreamer. Ei, cacat! In Skyscreamer te asezi in niste scaune si esti trimis glont in sus catre pizda ma-sii... dupa care cazi inapoi... dupa care urci incetisor pana la punctul maxim unde esti tinut in stand-bye... E frumos , vezi pana departe, vezi si cascada... dar cand nu te astepti colonul iti loveste bolta palatina caci cazi in gol... Da, m-am dat... n-am vrut s-o las pe Claudia sa se dea singura. Da, mi-a fost frica... Nu, tot nu mi-a venit sa ma cac. Si nu, romanasii nu s-au dat in el.
Obositi si cu febra mujchiulara la gambe ne-am indreptat spre iesire... Dar Claudia avea alt plan... sa mergem din nou la spectacolul cu delfini. Hai! De data aceasta am prins loc in primul rand. Rezultand astfel poze mult mai bune. Dupa spectacol am plecat acasa. Am cucait pe masina cu toti... mai putin Matei, caci el conducea. S-au cel putin nu a recunoscut ca a dormit.
Ajunsi in Toronto ne-a luat foamea. Satui de burgeri, pizza si sandwichuri am decis sa mergem la un Greek. Stia Matei unul pe Victoria Park & Sheppard. La masa de langa noi au aterizat doua tipe si un tip. Nu prea vorbeau... iar cand o faceau... era la un nivel scazut... Dar Matei era cu fata la ei si ne-a anuntat: Astia de langa noi sunt romani. Aaaaah... de aia erau tacuti... ascultau... si cum pe noi ne doare-n... putin picioarele ca am fost la MarineLand... n-am schimbat subiectul sau nivelul fonic al discutiei.
Ajunsi acasa... am evaluat pagubele produse de cele doua uragane gri-tigrate, am descarcat pozele in PC... ne-am hlizit la filmulete si ne-am culcat devreme.
Hai ca mai am de invatat... maine am examenul... Bafta la examene, Paul! Mersi, mersi... si voua la fel ce-mi urati mie!




Friday 26 June 2009

1 Iulie Fericit!

Vineri am fost la basquetbalet... iar am jucat cu tiganul ala... unu' la unu'. Si iar am pierdut. As vrea sa fiu politically right si sa spun ca nu-l urasc... dar adevarul e ca il urasc. Il urasc din punct de vedere sportiv... caci nu am ura adevarata pentru el. Ce? Dan "Chirurgul" Alexa i-a urat pe aia de le-a rupt tibiile si le-a distrus carierele si viata? Eu nu cred ca i-a urat... ci i-a schilodit pe viata din pur spirit sportiv.
N-am rezistenta deloc. Dupa primul meci plamanii mei cautau cuvantul "aer" pe Google. Dupa al doilea meci combo-ul de la Wendy's mancat cu jumatate de ora inainte, voia sa iasa sa vada cu cine joc. Dar am tras tare si am condus chiar cu 10-7. Ultimul punct nu l-am mai marcat caci nu mai puteam merge. Apararea mea a scazut dramatic catre zero Kelvin. Nu puteam astepta atacurile in pozitia fundamentala caci mi-ar fi cedat picioarele. Belea... I'm just an ordinary old man. Tiganul a gafait si el serios... si a reusit sa ma invinga.
Saptamana asta Administratia blocului a hotarat sa faca Power Washing in garaj. Munca in sine a fot programata prost, dupa parerea mea. De la 7 am la 8 pm. Si dupa ce vii de la munca iti lasi masina in parcare la Mall si vii pe jos de acolo... Cine a gandit asta... nu a luat in considerarea sa programeze spalarea pana la 5 pm... si sa tina 3 zile in loc de 2, nu? In ziua cu pricina, Claudia a venit la 5 jumate, m-a pescuit din fata blocului si am plecat la cumparaturi. Am ajuns pe la 7 fara 20 si am parcat in spatele blocului pe locul unui vecin, la intamplare. Ideea era ca in 30-45 de minute Claudia va pleca la sala, cu masina. Si Claudia a plecat la sala, si dupa 2 minute intra inapoi in apartament nervoasa: cineva blocase maisna noastra. Il suna pe Superintendent si ii da cacat, caci se declarase impotent in aceasta problema. Mi-am luat o cutie de NesTea si am plecat cu consoarta afara sa vedem ce si cum. Eram convins ca e vorba de un roman. Probabil bucurestean, de prin Sectorul 3. Stam, injuram, asteptam, bagam muzica... cand observ un bilet sub stergator. Citesc: "YOU ARE IN MY PARKING PLACE". Serios? Claudia, da-mi un pix! am scris si eu pe partea cealalta a foii: I'M IN UR PARKING PLACE. COME GET UR CAR."
Am facut un calcul rapid si m-am gandit ca noi cam pierdem timpul caci daca "celalalt" e ca fratele Andreij... stam degeaba. Fratele Andreij locuieste la bulevard si locul lui de parcare e tentant pentru oamenii "cu treaba in zona". Dupa ora patru, daca gaseste o masina parcata in locul lui, fratele Andreij ii blocheaza si se duce acasa. Omul cu masina blocata vine, nu poate sa plece, se intereseaza prin jur a cui e masina blocatoare, afla si suna la interfon: "Vii te rog sa iti tragi masina sa pot pleca?" Si fratele Andreij le spune: "Vin. dar peste o ora sau doua... cand am chef." Si se tine de cuvant. Stiind toate astea, nu avea rost sa mai stam sa asteptam. am trimis-o pe claudia la sala, per pedes, iar eu m-am intors in cuib. Dupa jumatate de ora imi bate superintendentul la usa, ca cica sa mergem sa vedem cine e ala de ne-a blocat. Iesim in parcare dar i-al de unde nu-i. Cheile erau la Claudia... deci nu puteam scoate masina, nu? am mers cu superul la el in birou sa vedem cine e titularul locului de parcare. Aflam ca e o canadianca besinoasa. Ok, mi se frange! M-am dus din nou in cuib. Cand a venit Claudia m-a sunat sa mergem sa luam masina. Ea nu stia ca aia isi tirase deja coaja. Claudia a facut manevre sa iasa din parcare cand pe langa noi terec un cuplu ce ne aruncau priviri ucigatoare. Claudia i-a privit calma, cum isi priveste un sniper victima prin luneta si a inceput sa puna intrebari depre mortii lor. Degajand locul, observam ca barbatul de mai devreme se urca intr-o masina si o parcheaza in locul ocupat ABUZIV de noi, pana atunci. Claudia a deschis iute geamul si l-a interpelat pe om: Why did u blocked my car? "It wasn't me!" Is that your parking spot? "Yes." And it wasn't you the one who blocked my car? "No." Probabil era nevasta-sa... nu el, nu? Cacat!
A doua zi am fost pana la Canadien Tire... dar nu asta e important ci faptul ca mi-am amintit de alta faza de la acelasi Candien Tire... dar in urma cu 2 saptamani. Astfel, stateam la rand sa platim. In fata noastra un tip de varsta mea, la tricou cu maneca scurta. Pe bratul stang avea un tatuaj, ceva scris. Nu mai stiu ce cumparase, dar daduse femeii o bancnota de 20 si una de 5. Am fost socat sa vad ca femeia (avea pe la 55 de ani) a verificat bancnotele in lumina!!!! Sa vada daca sunt false!!!!! CHIAR SI AIA DE $5!!!!!!!! WOOOOWWWWWWWW! Spume am facut! Si eu sunt tatuat pe antebrat. Daca imi facea mie asta... o punea de un meci cu mine batranica. Muje!
Weekendul trecut am mai avut un soc. Am fost in Yonge&Sheppard cu Matei Corvinus sa cumparam cafea de la Timothy Horton's. Si ghici ce? N-am putut sa platesc pentru ca nu aveam cash la mine si nu primeau decat carduri MasterCard!!!!! a trebuit sa ma duc peste drum la RBC sa scot cash. Ce cacat... Stiu ca mai sunt TH's-uri unde nu iau decat cash, ca nu au logistica necesara pentru carduri... sau primesc numai debit cards... dar daca stiti zona Yonge&Sheppard... stiti ca e intens circulata, cu aflux major de oameni, si cu multa clientela. E oare atat de greu sa rezolvi sa poata omul plati cu orice fel de card?
Eu am terminat aproape, de invatat. Maine am sa imi fac programare la examen. Nu, nu stiu daca am sa-l iau... dar sigur am sa-l dau.
Miercuri e liber. E ziua nationala a Canadei. Nimeni nu munceste. Nu avem nimic planuit. Ma gandesc ca poate iar mergem la romanasi... ca a inceput sa ne placa biliardul. Weekendul viitor, in schimb, e programat sa mergem la Niagara. Cu cortexul. Sper sa ne ajute si vremea. am vrea s aplecam de Vineri... sa vedem artificiile matematice. Sambata sa mergem la Marina Land... sa vedem balenele... desi balene vezi si prin Mall, sau pe strada... Iar duminica ne dam cu vaporul inspre robinetul, de unde curge apa. Numai sa ne ajute si vremea... ca altfel e naaajpaaah, buai!
Vremea azi e naaajpppah, buai. Claudia a decretat ca e vreme perfecta de chill out impreuna. Dar apoi a aflat ca i-am downloadat ultimile 4 episoade din sezonul 5 al Grey's Anatomy... asa ca m-a uitat. Ma uit acum la USA vs. Brasil. Si e 2 -0 pentru americani, dupa 30 de minute... DA, la fotbal... nu la altceva... 2-0, Spania stie!
Hai sa inchei, ca vreau sa vad meciul... poate bag si un barbechiue peste vreo ora... Corona a la rece... nu-i rau...

Monday 22 June 2009

dar tu "Batman, Batman!"

Vreme trece, vreme vine... da' raceala asta ramane. Si persista... si insista... si daca am gripa? ... daca incep sa ma comport ca un porc... ma panichez.
N-am mai scris de ceva vreme... dar nu uitati... am spus-o mai demult... "daca nu scriu, e de bine"... CA CAND a fost najpa am refulat right away aici pe blog.
Saptamana trecuta in ui-chend am avut oaspeti tocmai de la Resita... consateni de-ai nostrii care au schimbat si ei Area Code-ul... si acum, daca urlu mai tare pe balcon poate ma aud si imi raspund... Am stat la un pahar de vorba si am schimbat experiente canadiene... ei mai mult, noi mai putin... caci ei deja le stiau pe ale noastre de pe un blog ce l-am creat eu cand am ajuns in Canada si unde am povestit toate aventurile noastre.
Apoi am plecat noi in vizita, la romanasi. Celalalt supererou (Batman), a plecat in vacanta, deci Matei "Robin" Corvinus e pe metereze non stop la turnurile lui. Nu poate sa plece prea departe ca e pe baza de pager. Si daca pagerul face "piu-piu" inseamna ca e nasoleala. Chestia asta cu blocul legat de piciorul tau, sa nu fuga il cam ajunge din urma pe Matei. Raspunsul meu? "eu stiu cum e, dara ORICE ti-as fi povestit, nu ai fi inteles... acum stii de ce nu mai vreau a fiu superintendent?" Acum stie! Saptamana a trecut repejor cu Claudia la servici iar eu la primire. Cu mai mult sau mai putina ardoare am parcurs materia si ma apropii de momentul in care voi afla adevaraul: "a fost sau nu revolutie, dom'ne?"
Claudia a sunat-o pana la urma pe matusa Lucy si a planificat o vizita de lucru, Sambata dupa-amiaza... caci duminica e Father's Day. Vineri sprea seara am iesit pana la Wallmart... caci era oferta la servetele, de alea de suflat mucii intr-insele... 9 cutii la vreo $5... ceea ce e castana curata... Am luat si un multifunctional pe cerneala la saptej' de para... "cartie" pentru imprimanta si "hai la casa, sa platim... ca-ncepe filmul". Hmmmm! Filmul.... Am mers la The Hangover... Hmmmm... i-am dat 10 pe imdb.com ... pentru ca nu e nici o comedia ca asta. Pentru ca te caci pe tine de ras de la inceput pana la sfarsit... pentru ca la sfarsitul filmului lumea a aplaudat in sala... In schimb multe injuraturi pentru mujistul ala de baga filmul in proiector. Cand a inceput filmul... sonorul era la un nivel de "sa lasi asa sonorul, sa nu dai mai tare, caci vreau sa dorm putin, da?" Si cum radeai din milisecunda in milisecunda... intelegeam fix pix, ma-ntelegi? Asa ca m-am dus sa ma cert cu organizatorii evenimentului. Ies pe hall... NIMENI... apoi apar doua pijde... in urma lor unu la costum... cu un clipboard in mana... o casca in urecehe... Ho! Cu cine trebuie sa vorbesc sa dea mai tare la televizorul asta din sala asta? Oh, I can do that. Let me check first. Ok, da' repede! Au dat putintel mai tare... cred ca totusi cineva dormea si nu voia sa fie trezit... poate chiar ala cu proiectorul. Muje con sangre! Dar filmul e genial, razi de la inceput pana la sfarsit si mai razi si in drum spre casa... si mai rad si acum... e prea piesa filmul!
In asteptarea vizitei de lucru a matusii Lucy, ne-am trezit de dimineata si ne-am apucat de cele trebuincioase... curatenie exemplara.. am dresat pisicile... le-am dat stegulete tricolore si le-am invatat sa spuna poezii... am legat mere cu ata in copaci... si am dublat productia la hectar. Auditul a trecut destul de bine... salata de vinete a Claudiei "e facuta cu maioneza de casa? hmmm"... dar dupa 2 felii mancate si-a mai uns una... Masina cica ar trebui tinuta in garaj si folosita doar sa iesi la cumparaturi, sa faci vizite si sa mergi la picnic vara... ca altfel pui kilometrii pe ea si la 150 000 moare, indiferent de marca sau fabricatie... ca daca se strica ceva la ea, nu avem bani sa o reparam... Apoi, cand au plecat, am dat o raita si pana in garaj sa le aratam "fetita". Am fost surprin sa vad ca au fost surprinsi de masina noastra. Buna sau rea... arata bine la exterior... si apoi, la ce se asteptau ei? Oricum, uite ca a venit Claudia de la munca. Anm sa dau o fuga pana in garaj sa phut nejte flegme pa masina, asa de antideoki.
Duminica, claudia a vorbit acasa cu ai ei iar pe la 1 si ceva am plecat din nou la romanasi. Cred ca ati observat deja cum s-a intors roata: in iarna veneau ei mereu pe la noi... acum noi pe la ei... Afara era cald si frumos asa ca am iesit la plimbare prin zona lor, Yonge & The Restless... ah, nu ... Yonge & Sheppard... Am mancat o pizza la Pizzaville, la terasa si am discutat adanc despre relatii conjugale. Apoi am mers in parculetul ala din fata Primariei Noth York. Frumos tare p-acolo... am sa pun o poza sau doua... Am stat pe banca si am chill-uit... apoi a inceput sa picure si ne-am miscat vioi... Pe Yonge St. era un fel de miniparada de protest a iranienilor fata de crimele din tara lor. N-am facut poze insa, pentru ca se inchisese camera foto din lipsa de curent in baterie. Ne-am amuzat de faptul ca o canadianca isi arata suportul cu amandoua thumbs up si strigandule "I SUPPORT U!" Noi nu am putut sa nu ne intrebam daca ea chiar stie ce e Iranul, care e problema acolo... sau macar pe unde e Iranul...
La Turn... ne-am bagat la un biliard in Recreation Room. Matei il stie pe SuperIntendent si am putut juca. A fosr fun... nu mai jucasem de cand fusesem la Niagara.
Azi... e Luni... o noua zi la birou... Claudia la al ei, in Mississauga... eu la al meu... in Valhalla...

PS: hai cu bancurile cu tigani-
What's the difference between Batman and a tigan?
Batman can go out at night without Robin... hahahhahahahhahahhaha!



Thursday 11 June 2009

Abso-Fuckin-Lutely

Urziceni a luat campionatul. Timisoara si-a luat punctele inapoi si e pe locul 2. Dinamo a luat muje si e pe locul 3. Steaua a reusit sa se califice "onorant" pe locul 6 calificant in Europa league. Nu e frumos? Totul e bine cand se termina cu bine. Acum astept cu nerabdare sa se intample ceva magic in finala NBA... si Magic sa castige vs. LA Lakers. Mi-as dori asta nu doar fiindac imi place Magic ci si sa se oftice Jamaicanul ala de la Rogers cu care vorbisem la inceputul play-off-ului despre asta. Si i-am spus ca Magic va castiga. El m-a privit ca pe nebun si mi-a etalat celelalte forte din Eastern Conference: Boston Celtics... dar mai ales Cleveland Cavaliers... pe care Magic i-a eliminat pe parcurs. Jamaicanul se enervase atat de tare de indolenta mea incat i-a ceurt colegului sau sa mearga el sa traga cablul, numai sa nu stea de vorba cu mine... rasistul dreaq, ce e... Celalalt era canadian cu familie in Manchester. Tocmai venise din vacanta... de la Manchester... fusese si la meci, la Man Utd cu Man City, parca... nu mai stiu... Anyway, in meciul 2 al finalei am facut spume. Basketbalerinul cu nume de fata, Courtney Lee... a ratat 2 aruncari in ultimile secunde ale meciului care puteau aduce victoria... Imi amintesc cand acasa la Resita jucam cu baietii la teren si la ultima aruncare se trezea cate un "talent" sa arunce, evident sa rateze iar adversarii pe recuperare sa castige meciul... si Narcis, ba'atul ce locuieste si el aici aproape de Toronto, in vancouver, urla in crize: NICIODATA ULTIMA ARUNCARE NU E A CELUI MAI SLAB DIN ECHIPA! "Nume de fata" Lee e un jucator de mana a doua. Vedeti voi... in sport jucatorii de clasa se distanteaza de cei comuni prin faptul ca nu le tremura mana pe penis cand trebuie sa o bage... Si "Nume de fata" Lee a primit doua mingi de meci... daca marca, era erou... n-a facut-o asa ca-i umplu gura pe blog.
Viata in Canada e grea. Ma uit in fiecare zi la Mircea Badea si nu-mi vine sa cred ce perfect timing am avut sa plec din Romania. Politicienii astia au tupeu si vrajeala mai adevarat ca in salajan. Atata tupeu nu pot realiza ca exista pe planeta. Asa se intampla cand nu are cine sa te traga de urechi, faci ce vrea mujkiu' tau. Dar nu pot as cred ca INCA mai sunt oameni care pun botul la vrajeala. Nu trebuie decat sa te uiti in jurul tau... si sa vezi ca ce se intampla nu e normal. Studiu de fezabilitate a infrastructurii transportului in Romania: cica e nevoie de 200 000 000 000 de Euro esalonate pe 100 de ani pentru ca Romania sa ajunga la nivelul mediu al infrastructurii vestice.
"Lumea a ajuns , in sloboz, pe Marte... Iar noi traim ca-n 1907..." Puya, Am un plan (inca o revolutie), 2006.
Parerea mea e ca Romania se indreapta spre groapa... si nu e derby Dinamo-Steaua. Ca om simplu n-ai ce sa faci... decat sa pleci.
Revenind la frunzele mele de artar... viata e lina. Claudia merge la munca, eu stau acasa si invat. Nu e grea materia cat e greu sa ma mentin concentrat pe procesul de invatare. N-am mai stat sa invat de foarte multi ani. La inceputul lunii viitoare am sa-mi iau un surviving job si astept sa pice castana. Un om capabil si competent ca mois nu are cum sa nu fie cautat. Doar se stie CA CAnadienii sunt prosti si nu se pot compara cu un romanas scolit in Invatamantul romanesc + bashca Scoala Vietii (Magna cum Laude). Ajung unii parlamentari europeni... n-ajung eu Presdintele Canadei? Ce-i nasol... e ca bulangii astia de canadieni ma tin pe loc. Trebuie cica sa astept sa devin cetatean Canadian si abia apoi voi putea fi El Presidente... Oricum am citit pe diferite forumuri CA CAm in 5 ani resusesti sa faci ceva in Canada. E bine... in 10 ani vreau sa anexez Statele Unite Canadei...
Aberez! O sa le anexez in 7 ani. Sunt plin de medicamente. Claudia a racit saptamana trecuta... acum e aproape fresh... dar e randul meu. A inceput cu gatul... dar io am experienta in domeniu, stiu ce urmeaza, asa ca m-am indopat preventiv. Si mi-e cam somn de la medicamentele astea... ca toate-s varianta Extra Strength si sunt recomandate inainte de somn. Hihihi!
Am uitat sa va spun. Am rezolvat pana la urma cu Muje Rogers. Raymond Domenech, Rogers Area Representative, nu-mi mai raspundea la telefon. La sunat Claudia si la bagat in sedinta... foarte des Claudia a folosit "We will sue you"; "We got you on tape, taking that box"... Ca urmare Raymond si-a scos mainile din cur si a cautat personal cutia. Dupa o saptamana torul era ok. Mai aveam de platit $77. Dragul de Raymond... Eeeevrybody loves Raymond, nu? Apropos... ca veni vorba de acest serial... in filmul Knocked Up... unul zice: Marriage is just like in that show, "Everybody loves Raymond"... but without being funny... ahahhahahahhahahahah!
Deocamdata nu ne bagam cablu... dar cand o sa ne luam un televizor... adica vreo plasma... o sa ne abonam la Rogers, ca am auzit ca e calitate si e de incredere. Pana atunci internetul e baza.
Claudia si-a facut abonament la sala iar eu merg pe jos cand vreau pana la terenul de basket. Am jucat acum cateva zile cu doi tigani. Am jucat fiecare pentru el intr-un joc tip "menage a trois". Am castigat si eu un meci. Si MA JUR ca tiganii se ofticau. Las' ca-i bine. Am inceput sa arunc iar bine, the sharpshooter is back.
Inchei la modul rasist cu niste bancuri de sezon:
-What do you get if you cross Tina Turner with an Orangutan?
-An ugly Orangutan.


-Why did Ray Charles fail his driving test?
-Because he's black.

Monday 8 June 2009

Terra Promessa si emigrarea...

Sper ca greutatea titlului sa nu ma striveasca...
Nu stiam cum sa incep urmatorul articol asa ca amanam de pe o zi pe alta. Vineri seara am fost pe la romanasi si am facut baie in piscina blocului. Apa era calaie dupa parerea noastra dar de fapt PERFECTA, dupa parerea Eneidei si a sotului ei Matei Corvinus. Cred ca ei au avut dreptate fiindca Claudia e acum racita. Duminica a dormitat aproape toata ziulica, indopata cu pastile iar azi a venit acasa mai devreme. A mancat, a baut alte medicamente si ne-am uitat la un film. Alesesem Crossing Over, un film de care nu stiam prea multe... era recomandat pe un forum, vazusem ca e cu Harrison, cu Liota si mai vreo doi de-mi scapa numele acum. Sun un mare fan al osqarizatului "Crash". Am vazut acel film imediat ce aparuse, fara sa stiu ceva despre el, si nu dupa ce a devenit celebru. Am ramas profund impresionat de cat de genial e conceput filmul... un tablou al rasismului in toate formele ei regasite in societatea americana. Crossing Over se vrea acelasi lucru dar e focalizat pe imigranti, legali sau ilegali si onoarea de a fi adoptat de o tara, ca cetatean al ei. Personajele celor doua filme sunt diferite, actiunea e alta dar mie imi pare evident faptul ca Crash a inspirat Crossing Over. In 2004 vedeam Crash de pe canapeaua camerei in care crescusem. In 2009 vad Crossing Over cu ochi mai experimentati. Acum sunt aici. Am trait si am sa continui sa traiesc printre acesti oameni si aceste culturi care fac subiectul filmelor. Filmul de azi mi-a confirmat niste chestii. Dupa 3 ani voi deveni canadian dar nu voi fi niciodata CANADIAN. Nu am cum, nu m-am nascut aici. Am avantajul ca sunt alb... da, e inca un avantaj in societatea noastra. Dar daca deschid gura... accentul ma va da e gol... nu sunt canadian. Un canadian pur-sange se uita la mine, la fata mea de pruost, la parul meu tot mai lung, la picioarele mele tatuate si ma va aborda: " So you like rock music, huh?" Si melodiile mele Hipap se vor rascoli in Winamp. Nu, Nu sunt rocker. Dar sunt alb! Ochiosii chiar daca sunt nascuti-crescuti aici si vorbesc fara accent... vor fi mereu : Those asian! Tiganii mereu vor avea prejudecatile contra lor...
Sperantele noastre sunt vis-a-vis de copii nostrii... de cei veniti aici la varsta frageda dar mai ales catre cei nascuti aici. Ei vor fi cu adevarat canadieni. Ei vor vorbi limba romana cu accent nord american ce va innebuni la pasarica fetele darnice din romania vacantei lor la bunici si va da sanse fiicelor noastre sa prinda un roman vanjos out-of-their-league. Vor emana "Vest" prin fiecare por al pielii lor. Noi vom fi mandri de faptele lor si ii vom obliga sa mearga la colegiu, sa aiba o sansa in plus sa se realizeze. Si ei o vor face, vor reusi si vor raspunde cand vor fi intrebati: "My parrents are from Romania... I'm Romanian"... nuanta ce face deliciul meu... copiii sunt tot romani... dar nu sunt din Romania.
Totul bine si frumos, viitorul arata bine... dar aici revenim la filmul de azi. Copii nascuti aici sau crescuti aici... vor gandi ca cei de aici. Sunt sanse ca ei sa nu aprecieze efortul facut de parinti pentru a ajunge in Terra Promessa. In film o copila isi fute intreaga viata, a ei si afamiliei ei dintr-o prostie, si aia prost inteleasa. Sistemul asta tricky de aici iti da iluzia ca ai drepturi... dar e o iluzie. Iar cand numele tau necesita spelling, cand esti de origine araba sau mai stiu eu ce... sistemul te va penetra fara crema "in no time". Munca parintilor poate fi naruita fara sa realizezi. Emigrarea de succes e de fapt un plan laborios cu bataie lunga. E pacat sa strici ani de zile de munca.
Poate divaghez, dar mi-am amintit ceva la care ma gandeam de mult timp. Aici pe strada vezi tot felul de oameni. Ca look, cei mai lalai, cel mai adesea vei vedea ca sunt canadienii-canadieni. Ma refer la albi. Din experienta mea, cei mai alcoolici, cei mai neingrijiti sunt ei, canadienii. Ma lamentam la inceputurile blogului de lookul adolescentilor de pe aici. Nu doar ca se imbraca neingrijit... dar nici nu stiu sa se imbrace. Un om destept mi-a deschis ochii : "Pai de unde vrei sa stie? Parintii lor sunt tot la fel. Sunt needucati, abia stiu sa scrie si sa citeasca. De la cine sa invete?"... Si asa e. Sunt si exceptii, evident... care merg la facultate... dar eu vorbesc de canadienii de rand. Imi amintesc de o discutie cu fostul meu sef, Soprano. I-am spus ca in romania am fost 19 ani la scoala: 12 clase + 5 ani Facultatea + 2 ani Masteratul. El in schimb, a facut liceul si un curs de Property Manager. Castigator prin knock-out: Soprano! am mai spus si o sa o mai spun, facultatea si masterul meu e fix laba. Dar macar mia aia jumate de carti citite in viata mea face mai mult decat scoala lui Soprano. Mai vrei o comparatie? Eu citesc ziarele canadiene, citesc carti in engleza... iar Soprano se uita la stiri sa vada daca maine ploua sau nu (si nu e agricultor). Chestie de prioritati, ma gandesc.
Sunt constient ca va veni un moment in care copii mei vor fi (folosind un cuvant bland) "rusinati" de faptul ca parintii lor vorbesc engleza cu un accent aspru. Dupa 9-11 arabii aveau probleme pe strada... vorbeai cu accent, aveai numele care nu trebuie... Un razboi cu Rusia si accentul meu est-european va fi dificil de explicat... asta daca cineva va sta sa asculte explicatiile... Nord-americanul nu stie geografie... Europa de Est (si Europa in general) e un termen abstract pentru el.
Ca imigrant ai multe dezavantaje. La inceput vei observa doar dezavantajele. Dar trebuie sa intelegi ca ai si atuurile tale cu care poti reusi. Tara adoptiva ti-a dat o sansa... ia-o si pregateste recoltele viitoare. Nu esti inferior nativilor de aici. E adevarat, nu te numesti Williams sau Johnson ci "can you spell that for me, please?" dar trebuie sa treci peste. Ai venit aici ca ai ales TU, nu pentru ca te-au fortat EI. Nu lasa capul jos si Tony Montana avea o vorba: "All i got is my balls and I don't brake'em for nobody!"

Tuesday 2 June 2009

MUUUJJEEE dinamooooooo!

Uitasem ceva foarte important. Dinamo are fractura de coccis. eu sunt in egala masura stelist si anti-dinamuist. Deci ma bucur. Obor.

PS: Copy + paste de pe internet...
Scrisoarea lui Mos Craciun catre Cristi Borcea

Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Cînd erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Cînd ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, ţi-am făcut cadou o mulţime de penalty-uri şi te-am făcut campion de toamnă (habar n-ai ce greu a fost să deviez în poarta Unirii şutul ăla al lui Kapetanos din ultima etapă a turului). Din păcate, Borcică, mai mult nu pot.

Ştiu că ai fost cuminte tot anul şi că ai dansat foarte frumos (am înţeles că dansezi ca o fetiţă pe care o cheamă Shakira, însă eu n-o cunosc, pentru că Moşul nu prea duce cadouri la copiii din Columbia), dar eu nu pot să vin decît iarna. Tu eşti un băiat inteligent (sunt convins că ai fi luat note mari la şcoală, dacă te-ai fi dus) şi înţelegi. Totuşi, ca să nu zici că sunt rau şi că nu vreau să te servesc, o să trimit scrisoarea ta şi altor persoane care te-ar putea ajuta: Sfînta Vineri, vrăjitorul Merlin şi Rumburak.

PS: I-aş trimite scrisoarea ta şi lui Iisus, dar El abia a reuşit să facă un olog să umble; pe Tamaş şi pe Moţi nu cred că e în stare să-i facă să stea pe picioare.
PPS: Dacă nu se rezolvă nimic, mai scrie-mi în decembrie; poate îţi fac o surpriză şi-i conving pe ăştia de la UEFA să înfiinţeze Liga Campionilor de Toamnă.

Monday 1 June 2009

Skyscraper Canyon



Nu incep cronologic, inca... incep cu faptele mai importante. Ne-am luat masina, un Hyundai Elantra din 2003. Nu spun cat am dat pe ea pentru ca o sa apareti ca vulturii cu vorbe gen: "buuuai, prea mult, daca mai asteptai putin"... "ba, pai la banii astia iti luai"... Nu vericule, GATA, buna sau rea, am luat-o. Increderea Claudiei la volan a crescut vazand cu ochii si iata ca azi s-a dus la servici in Mississauga cu PROPRIA ei masina. Pe Highway, da? Uite ca se aude cheia in broasca... a ajuns. Si nu e distrusa fizic si psihic ca saptamana trecuta. Acum are chef de plimbare... cu masina, evident. Da? Hai sa cautam atunci teren de baschet prin apopiere ca am ginit eu 2 scoli... sa vedem ce se ascunde in curtea din spate. (am plecat)
(am revenit) Am fost la cea mai apropiata scoala, de pe York Mills Road, aproape de Plaza cu magazinul romanesc Bucale Delicatessen. Panouri de baschet nu "egzistau". Dar era un perete de caramida cu un inel infipt in el. Bun si-asa. Un tigan cu banderola "a la Lebron" si shorts cu Utah Jazz (cu emblema veche... cine stie cunoaste) arunca la cos deranjat de eforturile unui pici alb ce abia avea forta sa-si trimita bashica la inaltimea necesara. Claudia s-a tras pe margine iar eu am facut pasi lacomi in directia zidului. Am cerut voie politicos, ca nu eram pe tarlaua lu' tata, am primit Honda Accordul si am aruncat. First shot ever made! Intamplare... caci restul erau prea scurte. M-am incalzit, am rasuflat cu greutate caci miscarea ma obosea... si am prins curaj: l-am provocat pe tigan la un "1 la 1". Tiganul cred ca avea vreo 16-17 ani si era poate cu cativa centimetrii mai inalt decat mine. Bag atatea detalii de o sa credeti ca cine stie ce meci grandios a fost. Dar nu a fost. Am pierdut 11-7 dar daca se forta cu adevarat, tiganul putea sa ma bata mult mai drastic, mai ales ca eram "aparare 0" (expresie pe care am inventat-o, brevetat-o si am facut-o celebra acum si pe taram canadian). A fost doar un singur meci, caci imi dadeam duhul. Ud de transpiratie m-am prabusit pe o banca si am privit cateva minute la fetili ci se antrenau la soccer aka fotbal. Fetili isi dadeau toata silinta... antrenorul, un nigerian dupa parerea mea, dadea indicatii si isi dadea importanta. Pe jumatatea cealata erau baetii. Baetii erau antrenati de un est-european, mi se paruse dupa vorba, dupa port...ul Constanta, dar mai ales dupa accent. El isi dadea si mai multa importanta... o fi fost roman?...
Pe langa noi roiau un pusti si 2 fetite din care una graia dulce in "geto-daca + latinae = romana." Taticul a aparut repede si a degajat zona sub privirile noastre amuzate.
Am mers sa verificam si cealalta scoala din planul nostru, cea de pe Ellesmere... pe langa Warden, cred. acolo erau 3 panouri de baschet. Dar ale dreaq, n-aveau inele... dar era un zid... cu un inel infipt in el... Pai in cazul asta, n-are rost sa vin tuma' pana aici. Claudia mai avea chef de plimbare asa ca am mai mers Est pe Ellesmere pana la Midland , am luat-o Nord pana in Sheppard east si apoi West pana in Victoria Park. Apoi acasa.
Dar hai cu infaptuirile de saptamana trecuta.
Claudia s-a dus la munca si in fiecare zi venea franta si adormea pe canapea. Duminica seara am cautat asiduu pe internet masini. Miercuri, Matei era liber si puteam merge sa luam masina sa o ducem la mecanic sa o verificam la outze. Ne sucisem, nu mai voiam Mazda aia de o vazusem mai devreme. Gasisem o Toyota Camry din 2003... in poze arata boboc. De la un privat. Omul locuia aproape de Aurora. Il sun pe Varu Nubira si il rog sa dea o raita p-acolo. Imi zice ca se duce a doua zi. A doua zi ma suna: "da-mi adresa ca sunt p-aproape". Intru repede pe pagina cu anuntul si raman interzis: canci adresa! Doar codul postal ce s-a dovedit codul postal pentru toata strada. Si o adresa de email. Scriu un email la om, ii explic ce si cum. Intre timp Nubira admira zona, se pare rezidentiala... e si un lac in spatele caselor. Nu vede nici o Toyota Camry. Asta e. Ramane ca daca raspunde ala la email, sa mearga din nou. Mi-a raspuns a doua zi. El e american, tatal lui a fost atasat la Ambasada, acum e in Washington, imi multumeste pentru interesul fata de masina lui, costa 3200 in care sunt incluse si cheltuielile de transport a masinii de la Washington aici. What?? Matei, hai a vedem Hyundaiu' ala. Am mers. Undeva pe St. Clair E. Patronul: un paquistanez plin de el (de cacat). Masina afisa un $500 in plus fata de pretul de pe site. Negociem... a se citi nu obtinem nici un rabat. Face calculul... plus taxe n' shit... eram pe punctul sa renunt. Patronul pleaca sa vorbeasca la telefon. Angajatul lui, Said, un paqui inalt de 1 metru juma' si barbos nevoie mare preia comenzile. Matei, intr-un moment de inspiratie, ii atrage atentia ca pe site, pe Kijiji.ca, pretul masinii e cu cin'sute mai mititel. Omuletul verifica... asa era. O greseala se pare. Ii spune patronului... patronul spune ca atunci ASTA e pretul... hmmm... cu cin'sute mai putin? O sun pe Claudia... discutam, e bine. Hai cu ea la mecanic. Said e la volan. Discutam. Ne intreaba de unde suntem. Limba vorbita de noi i se parea a fi franceza. Ne hlizim. Bombam piepturile: nu, e romana!
Ajungem la mecanic cu o intarziere de 2 ore. Ne-a sarit randul, tre' sa asteptam 30 de minute. Mergem la o cafenea. Matei vrea sa fumeze. Vezi ca daca fumezi + cafea = ai sa te caci pe tine. Fumeaza. Vine de afara. Ma duc la baie. Ti-am spus, prostule! urlu eu dupa el. Said e nervos ca pierde timpul cu noi. Trece jumatatea de ora. Mecanicul verifica masina. e ok. Trebuie schimbate franele si simte niste miros de antigel pe la motor... probabil o scurgere de la racire. Totul e sub 18 ani. E bine. La intoarcere ii spun lui Said ca as vrea sa-l lase pe Matei sa conduca... sa "o simta" cum merge. E de acord. Pe Highway Matei ii cam dadea in goarna iar Said nu prea avea aer. "Vezi ca franele nu prind bine." "Trust me, I'm a good driver", l-a linistit Matei iar eu l-am completat: Si nici nu are permis de conducere! WHAAAATTTT??!?!?!! Rasetele noastre l-au linistit insa. Stie paquistanezu' asta de gluma.
Am semnat precontractul si a ramas ca Sambata la pranz sa vin cu Claudia sa luam marfa. Intre timp trebuia sa fac asigurarea. Instructorul Claudiei ne recomandase o romanca ce ne putea ajuta cu o rata mai mica la asigurare. Dar biroul romancei e in Richmond Hill. Fara frica am purces Joi la drum. Cu metroul pana in Finch Station. Acolo trebuia sa iau un Go Bus. Imi cumpar bilet, identific unde e peronul pentru Yonge St. N si astept. Si astept... si sunt singurul si in aer se simtea un miros de "esti prost". Verific din nou, intreb... Go Busul nu circula la pranz, pana dupa 3. Ei cacat! Dar mai e si Viva Bus. Imi iau bilet in ultimul moment si ma urc. Romanca imi explicase ca cu Viva trebuie sa cobor la Richmond Hill Center Station si de acolo sa iau altul. Cobor. Autobuzul pleaca. Studiez o harta si realizez ca romanca s-a inselat, daca ramaneam in autobus ajungeam exact unde trebuie. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaghhh! Privesc pe afisaj: urmatorul autobuz vine in 20 de minute. Aaaaaaaaaaaaaagggghhhhhhh! Dupa vreo 12 minute vine altul... nu era ala cel asteptam dar observ ca merge in aceasi directie. Ajung... rezolv... multumesc doamnei si plec. La intoarcere merge totul ata.
Sambata mergem sa luam La Bestia Nerra. Ne oprim la banca sa scoatem milioanele de dolari din cont. Convins ca avem timp, ne oprim si la Wendy's sa mancam. Ne urcam in autobus, pe Kennedy. Carnatul nu merge linie pana in St. Clair ci se opreste in Kennedy Station. Ma suna Said: where are you? The Ministry closes at 1. Ce maaaaaa? Io nu intelegeam ce zice... preia Claudia telefonul si se inteleg cu omul... ii da datele ei, caci asigurarea si masina trebuie sa fie pe numele Claudiei. O ora mai tarziu Claudia strangea in maini volanul masinii noastre in timp ce ne indreptam spre casa.
Pe la ora 4 mergem la cumparaturi. La Food Basic-ul de pe York Mills Rd. Apoi mergem la magazinul romanesc. Romanca ne rugase sa-i cumparam ceva si ne-a invitat la ei. Noi am cumparat ingredientele pentru o pizza si am plecat direct de la magazin la ei. Am stat, am discutat, am mancat si apoi AM PLECAT ACASA CACI AVEM MASINA, BUUUUAAAAAI!
A doua zi, duminica, era programata o excursie cu masina pana in Mississauga... sa vada si Claudia cum e drumul ... si mai ales sa mearga pe Highway... Totul a mers bine. Ne-am si invartit putin prin zona lacului pana am gasit un parc. Si in parc era un cheu... si cheul oferea o priveliste superba spre Downtown Toronto. Si ne-am tras in poze... si vantul batea tare de tot... si era cam frig. Si apoi ne-am urcat in masina noastra... si ne-am carabanit.
Eu am fost azi sa vad ce si cum e cu certificarile Microsoft... si cica daca esti pregatit si stii... poti sa dai examenul cu mari sanse de al trece. Nu e rau. Ma pun pe invatat.
Si-acum, nu uitati: Traiti in Romania si asta va ocupa tot timpul!
Mircea Badea STILL rulz!







Sunday 24 May 2009

Posesor minge, caut teren de basquet

Mi-am cumparat bashica de basketbalet. E alba si are o textura la care simpla atingere iti provoaca fiori nefiresti la Downtown. Problema e ca nu e nici un teren pe-aproape. E o problema minora, sub 18 ani... nu terenul e important, ci mingea, nu? ... Cacat... Mi-am luat si o bormasina de spalat gauri. MasterCraft. Arata amenintator... Am sa instalez maine jaluzelele la dormitor... nu zic ca patura aia din geam nu e frumoasa... dar....
E o saptamana de cand ne-am mutat si famelia nu a sunat nici macar o data sa vada ce facem. Cred ca e un joc, nu? Gen "staring contest", nu? Care clipeste primul... asa ca noi n-am clipit. Doar Gonzales m-a sunat acum 2 zile sa vada ce mai fuck. El va termina scoala saptamana asta si cica e in stare sa ne faca o vizita " de casa noua". Esti bine-venit! Hai incoa' Yeah!
Am vorbit Joi cu Raymond Domenech, selectionerul area reprezentativei Rogers si cica pe 19 ar fi inregistrat PVR Box-ul la depozit la ei. Si cica vrea sa-mi obtina o copie a receipt-ului. E bun atunci. Desi am hotarat cu Klaus ca nu ne trebuie cablu... poate dupa ce platim factura ne riscam din nou la cablu... mai ales ca s-ar putea sa primim moca o plasma de 69 inci in diametru!!???!!!??? Say what???? De fapt nu... e vorba de un TV cu tub dar cu diagonala usor mai mare decat cea a televizoarelor ce le avem in dotare.
Tot Joi am fost in excursie cu clasa in Mississauga. Claudia a gasit job acolo. Acelasi job ca la Balaceanca dar de la 9 la 5. Suna bine... doar ca pana in Mississauga sunt 1 autobuz + metrou + autobuz + autobuz + autobuz = aproape 2 ore de mers. DAR... Vineri Claudia, tzuc-o doda sa o tzucie, a luat G2-ul si am inceput sa ne uitam dupa masina. Dar cronologic povestind suntem inca Joi. Ne-a luat mult sa ajungem la punctul terminus dar am invatat sa folosesc harta autobuzelor. Si am priceput si cum e cu metroul. Acum pot merge oriunde ca am inteles jmenul. Am inteles treaba care face treaba sa mearga treaba. Golden Brau, la cerveza mas olteña. Actiunea se va petrece pe Lakeshore Road... ce e la cativa microni de Lacul Lebedelor, de Tchaideteiovski.
Joi a fost sarbatoare ortodoxa: Sf. Constantin si Elena. Sincer n-am inteles de ce sunt ei sfinti... dar "tac si nu cercetez" si merg pe burta. Staaaau in unitati... faaaac taras pi coati... Am fost pe la romanashi... am mancat... am baut... am vizionat Kung Fu Panda... am ras... i-am fortat sa se uite la Denver Nuggets - LA Lakers... apoi am dormit la ei... dupa 5-6 ore de mers cu autobuzul si metroul am picat lati. Dimineata am luat din nou metroul si autobuzul si ne-am intors acasa. Unde e cald si bine. Sambata era planuit sa mergem s ane uitam de masina. Am gasit o Mazda Protege din 2002 si am mers sa o privim. Era parcata langa un stalp asa ca hotul-sef s-a oferit sa o scoata de acolo sa ne putem introduce inlauntrul ei... in cockpit... in habitaclu. Masina nu porneste de la prima cheie. O ia de la a doua. De la motor se aude un squeekie sound. Pufnim toti in ras. Indianul Sandokhan ne explica repede ca nu a pornit din cauza ca nu a mai fost pornita de mult... iar sunetul ala e de fapt de la cureaua de transmisie... si ca masina e muuuaaaarfaaa, bai! Adevarul e ca ne cam place doar ca trebuie sa o verifice de hemoroizi un proctolog de incredere. Evident Sandokhan "cunoastea un mecanic bun p-aproape". Mda... evident.
Am luat numarul de telefon si urmeaza sa revenim. Matei e liber Miercuri... varu-su cunoaste un mecanic... si o sa mergem sa verificam. Apoi mergem la Fairview Mall sa ne schimbam adresa de pe permisele de conducere. Pentru taranii cocliti de Romania... sa-ti schimbi permisul de conducere e foooarte simplu aici. Imaginati-va ca exista un aparat gen ATM in care iti bagi datele noi. Schimabrea se va face in sistem iar un permis nou iti va fi eliberat si livrat prin posta in cateva saptamani. Simplu ca "du-te-n gatu' ma-tii". Matei era complexat de faptul ca i-o trageam online la un shooter... dadea vina (justificat) pe laptopul lui (care nu e facut pentru gaming) asa ca a cerut voie nevestei sa-si cumpere un desktop computer la cel putin aceleasi caracteristici cu al meu. Varu-su ii daduse un pont cu un magazin mititel, de ochiosi... undeva la Sheppard & Kennedy... o zona ce mustea de ochiosi... ziceai ca esti in covasna... TOTUL era scris in engleza si ochioasa. Intram inauntru. Doi ochiosi ochelaristi ne asteapta. Matei le explica despre doleanta lui. Costumised desktop computer for gaming. For arround 11 hundred dollars. Ochiosu ochelarist sef se apuca de calculat integrala circulara din numarul complex comercial "e". Reuseste. 1100 si ceva + taxe. Matei e de acord. Mergem sa scoatem bani. Fetele asteptau in masina, langa masina, in magazin, in masina. Ochiosii au nevoie de jumate de ora sa-l construiasca. Revenim dupa jumate de ora. Intreb de ce Ramii sunt doar la 800 MHz. De ce nu a pus mai buni... incepe sa-mi explice de DDR 3. DDR3?!!? NU EXISTA! Ba daaaa... uite aici pe panou... ma uit... Scria DDR 2 cu frecventa de 1333... DAR TOT DDR2... ooff, nu e important, hai sa mergem. Am plecat. Matei era excitat ca si-a luat computer ca Michael Jackson intr-o gradinita de copii.
Am reusit sa conving pe toata lumea sa mergem la film la Terminator Salvation. A fost sala plina. De ochiosi. Matei remarca faptul ca e mai bine sa fie plin de ochiosi decat ca in Yorkdale Mall unde " e plin de tigani care arata de parca toti au pistol la ei". Haahahahahhahahhahahah! In film, o ochioasa spune ceva pe chinezeste iar un alt personaj ii urla : VORBESTE IN ENGLEZA!!!! Cred ca va dati seama ca doar 10% din persoanele din sala NU au inteles nimic... restul de 90% pricepuse... deci rasetele au fost sporadice... Filmul e de 7 spre 8... e bun dar povestea nu te da pe spate cu nimic... rasturnarile de situatie le stiam deja din trailer... dar ramane un film bun. Ne intoarcem acasa. Calculatorul ramane la mine sa-i instalez a doua zi Windowsul. Azi beau cafeaua si ma apuc de instalat. Totul merge brici pana la primul restart. Calculatorul ramane intr-un fel de stand-bye. Reset. Nu merge. Ii tai curentul si ii dau de la inceput. La boot da o eroare. Si incepe dansul: cautat pe net despre eroare, incercat solutii... blah-blah... 7 ore... nu merge. claudia se enerveaza pe mine ca stau toata ziua pe computerul ala. In pana de idei il sun pe Matei: vericule, nu merge... banuiesc ca Hard-ul e de vina... tre' dus inapoi la ochiosi. "Pai hai acum! Sunt in apropiere." Let's go Raptors, atunci. Vine sa ma ia. Mergem la ochiosi. Ochiosii asteptau sa inchida. Ii ambuscam fara sentimente. Ochiosul sef face ochii mari in interiorul carcasei. Ii explic degeaba ce am facut... el verifica cea ce eu verificasem de 1 milion de ori. Dupa jumatate de ora scoata cartea de la placa de baza. Citeste cu pasiune. A GASIT! Eu imi ingustez ochii mai mult decat ai lor. Ochiosu' muta placa video din slotul ei intr-un slot mai jos. ???????????? Asta va fi interesant. Intra in BIOS. II fute un Load Setup Default. computerul porneste pentru prima data. In sinea mea fac spume ca sapunul Fa scapat pe jos, la dus in parnaie. Triumfator ochiosu' ii mai da un restart, de proba. Calculatorul ramane in Stand-bye. SUGI POULA, BAI OCHIOSULE!
Computerul ramane la ei... ochiosu e acum de parere ca nu e hard-ul, cum spun eu ci placa de baza. Mi se rupe... repara-l! Pana Miercuri il vor face. Matei e dezamagit... copii si jucariile lor... intre barbati si baietei difera doar pretul jucariilor. Fca planul perfect cu el. Miercuri are liber. mergem cu Mazda la mecanic.
Claudia merge maine la munca. E ingrijorata de drumul lung. Sa speram ca ne luam masina cat mai repede... atunci ii va fi mult mai usor.
dinamo a luat mui... aaa... bataie de la Urziceni si a cazut pe noada curului pe locul 2... iar daca Timisoara isi ia cele 6 puncte inapoi... cade pe 3... nasol... pe bune... e nasol... de ce rad? aaaah... stii, e o vorba din batrani: muje dinamo!
Am uitat, dar lipesc la text cu superglue. Vineri, cand Claudia a plecat la examen eu stateam cu capul(a) in usa si trimiteam bezele si incurajari. Edmond "Fetitza" Dantes s-a strecurat printre picioarele mele si nevazuta de nimeni a iesit pe coridorul Chateaului If. Sor'sa dormea ascunsa in dormitor supa casetofon... asa ca nu m-am panicat ca nu am vazut-o prin casa. Apoi m-am panicat. Apoi am cautat de nebun... dar ia-o de unde nu-i. Am dat ture de bloc ca Lance Armstrong. Nimic. O sunam de nebun pe Claudia sa o anunt ca de acum avem doar o pisica si ca am scapat de juamte din stres dar Claudia luase permisul intre timp si voia sa-mi faca o surpriza, nu raspundea. Pana la urma ajunge acasa... ii stric repede bucuria si plecam la cautat aur. Cautam din nou pe toate coridoarele si in jurul blocului. Sunam la Superintendent si-l anuntam ca daca il suna gasitorul... noi suntem pierzatorii. Urmatorul pas? Gandirea logica. Coridoarele au usi la capete... era greu sa iasa afara. Hai sa batem la usi la vecini. "Hai la astia de langa noi, ca sunt romani", zic eu. Ne raspunde un batranel. In romana ii explicam ca am pierdut o pisicuta, nu a vazut-o? Omul parea socat ca existam, ca vorbim, ca vorbim romaneste si apoi nu intelegea deloc ce vrem. Noroc ca exista si o doamna atasata la domn. Doamna iese din bucatarie stergandu-se pe maini si ne anunta ca o alta romanca, doua usi mai la deal, a gasit o pisicuta. Claudia alearga fericita. Recuperam evadata. Stam la taclale cu romanca salvatoare. Evident ca se indragostisera de fetita noastra si voiau sa o pastreze. No se puede, maricon. E a noastra!


Heheheheheh! Care aveti teren de baschet? Am eu minge...


Tuesday 19 May 2009

Ma uit si privesc...


Ma uit pe fereastra si privesc la mii de Chinte Royale la frunza de artar. Ne-am mutat. Cu peripetii... cu bagaje, cu pisoaie... cu tot. Si ne place. Ne place rau de tot, sa ne fie de bine. Multumim capitalei Greciei si celor doi albanezi Demolari si Albert Duro. Am tras cu Claudia tare si in 2 zile am avut totul pus la punct, aranjat si curat. Matei Corvinus imi va imprumuta o bormasina de spalat si am sa bortelesc peretii sa agatam Rembrandturile si Grigorestii. Totul e bine si frumos... dar TOTUL e umbrit de rosul in nuanta de Rogers. Area Representative-ul nu a predat PVR Box-ul la deposit si nu a fost scazut din inventarul meu... drept urmare am o factura de $600... marfa nu? Si cand te gandesti ca mi-am dorit cu foc un pachet VIP... cand nici nu stiam ca exista asa ceva... dar acum stiu... si probabil n-am sa uit niciodata. ce-o sa fac? Sunt sleit de puteri, de nervi, de vointa... maine am sa-l sun pe reprezentativul pacii sa-l intreb daca are sub pat vreun PVR box in plus... si am sa trimit si un mail umil cacatei Clark Kent... sa-i explic ce si cum... poate rezolv ceva... Ironia face ca noi sa locuim pe partea "gresita" a blocului si sa nu putem instala antena de la Bell... and here comes Rogers... dar nu pot baga cablu de la Rogers cu o datorie de $670 pe factura, nu? Daca ai fi vazut toate astea intr-un film ai fi spus:"mooaama ce tembel e scenaristul asta!" Eu am deosebita sansa sa traiesc "live si in direct" aceasta epopee ce bate la fundul gol Iliada, Odiseea si Mos Eneida.
Azi Claudia si-a luat Blackberry... am asteptat dupa un umflat 45 de minute... umflatul se chinuia sa activeze telefonul unor femei... dupa trei sfert de ora femeile si-au cerut banii inapoi si au plecat... Claudia fierbea... din fericire la ea a durat 10 minute.
In urma cu 2 ani de zile... imbracati frumos, sa dam bine in poze, urcam treptele Primariei Resita si spuneam DA! in fata aburilor de alcool emanati de primar. 2 ani! La multi ani si sa ne fie de bine.
Ma las pe spate sorbind din champania Crystal de 15 dolari /sticla... Stam pe balcon cu ochii mijiti catre frunzele de artar din copacii din fata blocului... la vara au sa tina racoare baietii astia fosnitori... Nu e rau... nu e rau deloc...

Thursday 14 May 2009

Ucigas in paralel

Tuoooamne Dumnezeule! Nu-mi vine sa cred!
Daca am sa devin ucigas in paralel... sa stiti ca Rogers e de vina. Balaceanca ne-a tras-o la caca BIG-MUTHAFUCKING-TIME! Vorbeam ieri de "beneficiile" ce le-am avut ca superintendent, respectiv pachetul VIP HD... de la Rogers... yeah boy... de la ruagers. Problema e incalcita ca un ghem smotocit de pisicile noastre, asa ca urechile la dom' sergent! In Noiembrie 2008 la 2 saptamani dupa ce ne-am angajat apare un tigan Rogersit la noi la usa cu cadouri de Mos Cracila: un PVR HD Box (pentru satenii din Romania care n-o sa pupe in viata lor asa ceva, PVR HD Box e un fel de receiver de satelit, da?). Primul lucru ce l-am intrebat: e moca? Da! Apoi am intrebat: sigur e moca? Da! Apoi am intrebat: sigur e moca? Da! Apoi am intrebat: sigur e moca? Da! Apoi am intrebat: sigur e moca?... bai, cica era moca si cum stiam de la Soprano ca Superoii au cablul "pe de gratis"... in fata ofiterului starii civile am spus "da". NU AM SEMNAT NIMIC. NU AM DAT NICI UN NUME. NIMIC! E rezolvat mosule, de Soprano, de Companie... stai relax! Intr-adevar, primele 2 luni nu a venit nici o factura... semn de bun augur pentru brazda de sub plug. Doar ca... intre timp am facut cerere pentru internet. Internetul l-am facut pe numele meu. Am platit prima luna internetul... apoi a doua luna... apoi... factura e de aproape 400 de paramilitari. Yo-ho-ho and a bottle of rom... ce cacat se intampla pe frontul de Vest?... Il sun pe Soprano... el se zbate ca spermatozoidul in prezervativ si atunci hotarasc sa sun eu la Rogers. Era primul meu contact sexual cu "Rogers representatives". Aflu astfel ca intre Companie si Balaceanca nu figureaza NICI UN DEAL PENTRU SUPERINTENDENTI. Iar cei $350 erau pentru 2 luni de VIP HD Cable... from Rogers, evident. Ii penetrez din nou auditiv urecehea lui Soprano. De aceasta data italianul reuseste sa vorbeasca cu cacata de d-na Clark Kent. Aceasta diluieste cu italianul si ne sterge datoria. VIP-ul ramane moca pentru un an de zile. Credeti ca s-a rezolvat?
NU! Aici au inceput problemele. Dupa cum spuneam, NU AM SEMNAT NIMIC SI NU AM DAT NICI UN NUME in momentul cand ne-a fost livrata "cutia". Ei habar nu aveau cine suntem, doar ca suntem SuperIntendentii. Aveau DOAR adresa. Dar cand mi-am bagat internet... au avut si nume. Iar cablul trebuia facturat catre cineva nu? Conturile s-au unit fara sa stiu... si brusc am avut cablul facturat pe numele meu. PVR HD Box-ul a ajuns astfel in custodia mea.
Ma jur ca nu stiti ce s-a intamplat in continuare. Puteti INCERCA SA GHICITI... dar nu... hai, pupilele pe mine.
Ieri lasasem 2 mesaje cacatei Clark Kent. Evident ca nu m-a sunat dar am primit un email cu un numar de telefon. Sun si imi exprim dorinta de a muta contul meu de internet pe noua locatie. Precum si splituirea acountului de superintendent de numele meu. In logica mea, contul trebuie sa ramana pe NUMELE COMPANIEI, pe ADRESA BALACENCEI. Doamna e intelegatoare si ma rezolva doar ca, PVR HD Box e pe numele meu, e in grija mea si trebuie sa o duc inapoi la o locatie rogers. Imi da cea mai apropiata locatie. Caut in mapquest si raman socat: 18 minute cu masina... 13 mile distanta. Esti nebun???????? Claudia se enerveaza si imi spune sa sun din nou. Sun... evident vorbesc cu alta persoana... ii explic... toata povestea... ii spun ca nu am de gand sa duc cutia inapoi si sa vina sa si-o ia ei. Dar costa $50. Mai sa fie. Mai aflu apoi ca nu e nici o programare pentru Duminica sa vina rogers sa-mi mute cablul si internetul? ????????????????????????? Ma transfera. Spun povestea din nou. Aflu socat ca CINEVA A FACUT O CERERE SIMILARA CU A MEA ... IN APARTAMENTUL MEU. Cica un transfer din acelasi bloc... de la apartamentul 301 la 307, apartamentul nostru. Ma transfera la alt departament... acolo aflu ca nu se transfera nimeni ci ca CINEVA LOCUIESTE IN AP. 307. Degeaba le explic cum ca nu locuieste nimeni acolo... ca NOI ne mutam acolo. NU! Trebuie sa vorbesc cu Landlordul , sa sune el si sa confirme. Il suna Claudia pe SuperIntendent. El spune ca o sa sune in jumate de ora. Concomitent ne pica fisa ca probabil romanasii nu au dat Cancel la contul lor de rogers inainte sa se muta (noi ne mutam chiar in apartamentul in care au locuit ei). Ii sunam. Ei se mira, dadusera Cancel. Dar e o perioada de deconectare de 30 de zile care expira pe 21. Nu vrem sa asteptam. Il rog pe Matei Corvinus sa sune la rogers si sa le explica ca NU mai locuieste acolo si ca e ok. Ma suna inapoi, totul e rezolvat. Sun din nou... alta persoana la capatul celalalt al firului. Povestesc din nou. Verifica. Nu poate sa ma ajute caci CINEVA ARE FACUTA PROGRAMARE IN ACEASI ZI, LA ACEASI ORA, IN ACELASI APARTAMENT. Imi vine sa-mi fut pumni cu piciorul, vorba sora-mii. Ii explic din nou, cu superIntendentul, cu Matei Corvin... femeia e neinduplecata dar se ofera sa il sune pe celalalt care are programare sa vada ce si cum. Astept sa sune. Proasta pulii ma suna pe telefonul mobil. Prins in acest cerc al absurdului, raspund: "Doamna... TOT PE MINE M-ATI SUNAT. SUNT TOT EU! SI AICI SI PE LINIA CEALALTA!" In offside clar pijda isi cere scuze si ma roaga sa revenim pe linia initiala. Convinsa ca acum e pe bune... ma rezolva... suntem programati pentru Duminica la pranz.
Dar mai era o problema... nu voiam sa returnam cutia si nici nu aveam de gand sa platim $50. Problema o depasea pe doamna deci sunt transferat... apoi ma transfera inca o data ... KIAR LA cacata de Clark Kent. Claudia preia controlul microfonului si da drumul la jet. Cacata incearca sa ne explice varianta lor de cacat dar nu-i merge cu Claudia mea asa ca ii inchide in nas. Claudia face spume. Suna mobilul... e cacata... vorbesc cu ea. Ne face pe plac.. in scarba, ma anunta ca i-a cerut o favoare unui Area Representative si acesta va veni in jumatate de ora sa ia cutia, fara bani. Ok. Totul e ok!
DAR... omul vine, lasa niste flyere cu oferte , ia cutia si pleaca. Obositi, ne luam pauza de masa. Verific factura rogers online cu gandul sa o platesc. Fac ochii cat cepele: $129... cand trebuia sa fie vreo 65. CE CACAT SE INTAMPLA? Imi sare in ochi un link... intru astfel in discutie pe chat cu un reprezentant de la rogers... acelasi cacat ca la telefon dar in scris. Intreb de factura... omul ma lamureste... MI-AU SCOS DISCOUNTUL DE SUPERINTENDENT SI ACUM TREBUIE SA PLATESC CABLUL!!!!!!!!!! Omul imi da apoi un numar de telefon ... la care mai sunasem. Sun din nou... vorbesc cu 2 proaste care nu stiau ABSOLUT NIMIC! Pentru ele e simplu... facturarea e pe 11... pana in 11 am avut discountul... acum e 14... acum nu mai am... deci platesc pana pe 10 iunie... pricepi? Apoi inceteaza abonamentul? WHAT???????? perioada de 30 de zile... trebuie sa platesti pentru asta... pentru cablu. CE CABLU? EU MA MUT DE AICI... si pentru cutie, trebuie sa o returnez? CUTIA??????????? AM RETURNAT-O BAGU-VA-S POULA-N GAT! Lor nu le apare nimic in sistem. Disperat inchid. Il sun pe Soprano, ii explic cu factura prea mare. Imi promite ca suna, imi cere datele si mergem mai departe. Suna mobilul... Intr-o engleza stricata un ochios imi explica faptul ca el a venit sa ia PVR HD Box-ul si sa vin sa-i dau drumul in cladire. ????????????????????????????????????? Ies pe hol. Il interpelez si ii explic ca cineva a luat deja cutia. El e "yes, yes, yes"... trece pe langa mine si se indreapta spre apartamentul nostru... sa ia cutia... Dar Paulica nu mai are rabdare si urla pe coridor la el: Yoooo! Where r u goin'?! " I'm here to retreive the HD box" Mi-am iesit din pepeni: Baaaaaa, tu m-asculti ca nu mai am cutia? A luat-o unu de-al vostru deja... Ai crede ca a priceput... dar nu... a luat-o iar catre apartament... L-am luat de mana si l-am dus in birou la Claudia. I-am explicat rar, sa priceapa... i-am aratat flyerele de la ala de a luat cutia si in final l-am sunat pe ala... Pana la urma s-au inteles intre ei si a plecat okiosu in mortii mamii lui. Totul parea ok.
DAR! Ma suna Soprano. Vorbise jumatate de ora cu cacata de Clark Kent. AUZI CARE ERA PROBLEMA!!!!!!!!!! Dumnezeule, imi vine sa dau cu capul(a) de zid! Problema e ca eu trebuie sa returnez modemul de internet si sa imi inchida complet contul la ei, si sa-l deschid iar, la o data ulterioara caci nu e posibil Duminica pentru ca altcineva are deja o cerere de conectare la aceeasi adresa... altcineva cu alt nume, evident... ASA CEVA NU POATE EXISTA!!!!!!!!!!!! NU SE POATE!!!!!!!!!!!!!!! Soprano imi vomita in telefon, deranjat de faptul ca si-a pierdut jumate de ora la telefon sa rezolve o problema pe care cacata reusise sa mi-o puna in carca. Dar ce rezolvase? Cica banii aia in plus la factura sunt ceva gen "garantia" pentru modem... De ce trebuia sa imi inchid contul MEU de internet? Ala il voiam transferat la noua locatie, nu inchis si deschis din nou. Si sa merg 13 mile fara masina sa predau modemul acum? Avand numarul cacatei, o sun... imi raspunde... dar cand afla cine sunt ma repezeste si imi inchide.
Imi doream din tot sufletul sa bat pe cineva. Ma duc acasa sa imi revin si sa sun din nou... sa aflu de ce trebuie sa returnez modemul... si voiam sa aflu de ce DIN NOU le apare ca altcineva are programare... Vorbesc cu alta proasta... asta a fost cea mai proasta din toate... ea nu vedea nici o problema... programarea mea era ok... nu intelegea de ce trebuie sa returnez modemul... nu stia cine e cacata de Clark Kent... si nu intelegea despre ce vorbesc in general... i-am cerut sa verifice factura... intre timp Claudia imi spune sa le futem mortii in gura si sa renuntam de tot. O intrerup pe femeie si ii spun ca GATA... s-a incheiat balul... Ma intreaba de ce: "cause I hate you!!!!!!! Femeia face o pauza... cu voce mai blanda ii spun ca "not You but you-Rogers"... a inteles... si ma transfera la departamentul de deconectari. Acolo un tip ma intreaba de ce... i-am facut un rezumat si i-am explicat ca nu pot sa-mi iau un full time job de a ma certa cu ei pentru un simplu fapt. I-am subliniat ca sunt multumit de internet, de cablu... dar in momentul in care ai o problema cu ei... esti futut!
N-am mai stat la discutii... factura s-a redus la $77 si am 30 de zile sa returnez modemul. Pentru prima data in aceasta zi m-am simtit usurat. Sa ma cac pe prostimea de la rogers. Si pe Soprano.
Am intrat pe site la Bell... au internet usor mai scumpeanu decat rosii... dar cu 60% mai rapid (ma refer la Hi-end plan)... pana la 16 Mb/sec cu vreo 83 de dolari... si 100 Gb limita lunara de download... Plus ca si Cablul cu pachetul basic e interesant... avand posibilitatea ca la pachetul de baza sa selectez singular programele pe care le vei... platind extra pentru ele. Maine am sa sun sa fac programare... sper sa nu fi facut altcineva inainte, tot in apartamentul nostru.
Acum, sincer sa spun nici nu stiu daca am terminat-o cu rogers... ca nu mai am incredere. Astept pana maine sa vad schimbarile din bill... ca vad ca mi-au trimis mailuri de confirmare la FIECARE modificare pe care au facut-o retarzii la contul meu... nici nu stiu ce sa mai cred.
Vreeau doar sa scap de ei. Ah da... si maine dimineata am sa-i las din nou un mesaj cacatei... am sa vorbesc civilizat.... dar am sa-i dau shit. Soprano tre' sa vina sa ne aduca hartiile. Pentru el am o singura intrebare: ceilalti superintendenti de la Companie au cablul pe numele lor sau al Companiei? Daca e pe numele lor... capul jos, imi cer scuze si asta e! Dar daca nu... Soprano va respira pe nas caci gura ii va fi ocupata.
Nu mai suport... dar cred ca am o scuza, nu?
Va pup dulce, fara zahar.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...