Skyscraper Canyon

Nu incep cronologic, inca... incep cu faptele mai importante. Ne-am luat masina, un Hyundai Elantra din 2003. Nu spun cat am dat pe ea pentru ca o sa apareti ca vulturii cu vorbe gen: "buuuai, prea mult, daca mai asteptai putin"... "ba, pai la banii astia iti luai"... Nu vericule, GATA, buna sau rea, am luat-o. Increderea Claudiei la volan a crescut vazand cu ochii si iata ca azi s-a dus la servici in Mississauga cu PROPRIA ei masina. Pe Highway, da? Uite ca se aude cheia in broasca... a ajuns. Si nu e distrusa fizic si psihic ca saptamana trecuta. Acum are chef de plimbare... cu masina, evident. Da? Hai sa cautam atunci teren de baschet prin apopiere ca am ginit eu 2 scoli... sa vedem ce se ascunde in curtea din spate. (am plecat)
(am revenit) Am fost la cea mai apropiata scoala, de pe York Mills Road, aproape de Plaza cu magazinul romanesc Bucale Delicatessen. Panouri de baschet nu "egzistau". Dar era un perete de caramida cu un inel infipt in el. Bun si-asa. Un tigan cu banderola "a la Lebron" si shorts cu Utah Jazz (cu emblema veche... cine stie cunoaste) arunca la cos deranjat de eforturile unui pici alb ce abia avea forta sa-si trimita bashica la inaltimea necesara. Claudia s-a tras pe margine iar eu am facut pasi lacomi in directia zidului. Am cerut voie politicos, ca nu eram pe tarlaua lu' tata, am primit Honda Accordul si am aruncat. First shot ever made! Intamplare... caci restul erau prea scurte. M-am incalzit, am rasuflat cu greutate caci miscarea ma obosea... si am prins curaj: l-am provocat pe tigan la un "1 la 1". Tiganul cred ca avea vreo 16-17 ani si era poate cu cativa centimetrii mai inalt decat mine. Bag atatea detalii de o sa credeti ca cine stie ce meci grandios a fost. Dar nu a fost. Am pierdut 11-7 dar daca se forta cu adevarat, tiganul putea sa ma bata mult mai drastic, mai ales ca eram "aparare 0" (expresie pe care am inventat-o, brevetat-o si am facut-o celebra acum si pe taram canadian). A fost doar un singur meci, caci imi dadeam duhul. Ud de transpiratie m-am prabusit pe o banca si am privit cateva minute la fetili ci se antrenau la soccer aka fotbal. Fetili isi dadeau toata silinta... antrenorul, un nigerian dupa parerea mea, dadea indicatii si isi dadea importanta. Pe jumatatea cealata erau baetii. Baetii erau antrenati de un est-european, mi se paruse dupa vorba, dupa port...ul Constanta, dar mai ales dupa accent. El isi dadea si mai multa importanta... o fi fost roman?...
Pe langa noi roiau un pusti si 2 fetite din care una graia dulce in "geto-daca + latinae = romana." Taticul a aparut repede si a degajat zona sub privirile noastre amuzate.
Am mers sa verificam si cealalta scoala din planul nostru, cea de pe Ellesmere... pe langa Warden, cred. acolo erau 3 panouri de baschet. Dar ale dreaq, n-aveau inele... dar era un zid... cu un inel infipt in el... Pai in cazul asta, n-are rost sa vin tuma' pana aici. Claudia mai avea chef de plimbare asa ca am mai mers Est pe Ellesmere pana la Midland , am luat-o Nord pana in Sheppard east si apoi West pana in Victoria Park. Apoi acasa.
Dar hai cu infaptuirile de saptamana trecuta.
Claudia s-a dus la munca si in fiecare zi venea franta si adormea pe canapea. Duminica seara am cautat asiduu pe internet masini. Miercuri, Matei era liber si puteam merge sa luam masina sa o ducem la mecanic sa o verificam la outze. Ne sucisem, nu mai voiam Mazda aia de o vazusem mai devreme. Gasisem o Toyota Camry din 2003... in poze arata boboc. De la un privat. Omul locuia aproape de Aurora. Il sun pe Varu Nubira si il rog sa dea o raita p-acolo. Imi zice ca se duce a doua zi. A doua zi ma suna: "da-mi adresa ca sunt p-aproape". Intru repede pe pagina cu anuntul si raman interzis: canci adresa! Doar codul postal ce s-a dovedit codul postal pentru toata strada. Si o adresa de email. Scriu un email la om, ii explic ce si cum. Intre timp Nubira admira zona, se pare rezidentiala... e si un lac in spatele caselor. Nu vede nici o Toyota Camry. Asta e. Ramane ca daca raspunde ala la email, sa mearga din nou. Mi-a raspuns a doua zi. El e american, tatal lui a fost atasat la Ambasada, acum e in Washington, imi multumeste pentru interesul fata de masina lui, costa 3200 in care sunt incluse si cheltuielile de transport a masinii de la Washington aici. What?? Matei, hai a vedem Hyundaiu' ala. Am mers. Undeva pe St. Clair E. Patronul: un paquistanez plin de el (de cacat). Masina afisa un $500 in plus fata de pretul de pe site. Negociem... a se citi nu obtinem nici un rabat. Face calculul... plus taxe n' shit... eram pe punctul sa renunt. Patronul pleaca sa vorbeasca la telefon. Angajatul lui, Said, un paqui inalt de 1 metru juma' si barbos nevoie mare preia comenzile. Matei, intr-un moment de inspiratie, ii atrage atentia ca pe site, pe Kijiji.ca, pretul masinii e cu cin'sute mai mititel. Omuletul verifica... asa era. O greseala se pare. Ii spune patronului... patronul spune ca atunci ASTA e pretul... hmmm... cu cin'sute mai putin? O sun pe Claudia... discutam, e bine. Hai cu ea la mecanic. Said e la volan. Discutam. Ne intreaba de unde suntem. Limba vorbita de noi i se parea a fi franceza. Ne hlizim. Bombam piepturile: nu, e romana!
Ajungem la mecanic cu o intarziere de 2 ore. Ne-a sarit randul, tre' sa asteptam 30 de minute. Mergem la o cafenea. Matei vrea sa fumeze. Vezi ca daca fumezi + cafea = ai sa te caci pe tine. Fumeaza. Vine de afara. Ma duc la baie. Ti-am spus, prostule! urlu eu dupa el. Said e nervos ca pierde timpul cu noi. Trece jumatatea de ora. Mecanicul verifica masina. e ok. Trebuie schimbate franele si simte niste miros de antigel pe la motor... probabil o scurgere de la racire. Totul e sub 18 ani. E bine. La intoarcere ii spun lui Said ca as vrea sa-l lase pe Matei sa conduca... sa "o simta" cum merge. E de acord. Pe Highway Matei ii cam dadea in goarna iar Said nu prea avea aer. "Vezi ca franele nu prind bine." "Trust me, I'm a good driver", l-a linistit Matei iar eu l-am completat: Si nici nu are permis de conducere! WHAAAATTTT??!?!?!! Rasetele noastre l-au linistit insa. Stie paquistanezu' asta de gluma.
Am semnat precontractul si a ramas ca Sambata la pranz sa vin cu Claudia sa luam marfa. Intre timp trebuia sa fac asigurarea. Instructorul Claudiei ne recomandase o romanca ce ne putea ajuta cu o rata mai mica la asigurare. Dar biroul romancei e in Richmond Hill. Fara frica am purces Joi la drum. Cu metroul pana in Finch Station. Acolo trebuia sa iau un Go Bus. Imi cumpar bilet, identific unde e peronul pentru Yonge St. N si astept. Si astept... si sunt singurul si in aer se simtea un miros de "esti prost". Verific din nou, intreb... Go Busul nu circula la pranz, pana dupa 3. Ei cacat! Dar mai e si Viva Bus. Imi iau bilet in ultimul moment si ma urc. Romanca imi explicase ca cu Viva trebuie sa cobor la Richmond Hill Center Station si de acolo sa iau altul. Cobor. Autobuzul pleaca. Studiez o harta si realizez ca romanca s-a inselat, daca ramaneam in autobus ajungeam exact unde trebuie. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaghhh! Privesc pe afisaj: urmatorul autobuz vine in 20 de minute. Aaaaaaaaaaaaaagggghhhhhhh! Dupa vreo 12 minute vine altul... nu era ala cel asteptam dar observ ca merge in aceasi directie. Ajung... rezolv... multumesc doamnei si plec. La intoarcere merge totul ata.
Sambata mergem sa luam La Bestia Nerra. Ne oprim la banca sa scoatem milioanele de dolari din cont. Convins ca avem timp, ne oprim si la Wendy's sa mancam. Ne urcam in autobus, pe Kennedy. Carnatul nu merge linie pana in St. Clair ci se opreste in Kennedy Station. Ma suna Said: where are you? The Ministry closes at 1. Ce maaaaaa? Io nu intelegeam ce zice... preia Claudia telefonul si se inteleg cu omul... ii da datele ei, caci asigurarea si masina trebuie sa fie pe numele Claudiei. O ora mai tarziu Claudia strangea in maini volanul masinii noastre in timp ce ne indreptam spre casa.
Pe la ora 4 mergem la cumparaturi. La Food Basic-ul de pe York Mills Rd. Apoi mergem la magazinul romanesc. Romanca ne rugase sa-i cumparam ceva si ne-a invitat la ei. Noi am cumparat ingredientele pentru o pizza si am plecat direct de la magazin la ei. Am stat, am discutat, am mancat si apoi AM PLECAT ACASA CACI AVEM MASINA, BUUUUAAAAAI!
A doua zi, duminica, era programata o excursie cu masina pana in Mississauga... sa vada si Claudia cum e drumul ... si mai ales sa mearga pe Highway... Totul a mers bine. Ne-am si invartit putin prin zona lacului pana am gasit un parc. Si in parc era un cheu... si cheul oferea o priveliste superba spre Downtown Toronto. Si ne-am tras in poze... si vantul batea tare de tot... si era cam frig. Si apoi ne-am urcat in masina noastra... si ne-am carabanit.
Eu am fost azi sa vad ce si cum e cu certificarile Microsoft... si cica daca esti pregatit si stii... poti sa dai examenul cu mari sanse de al trece. Nu e rau. Ma pun pe invatat.
Si-acum, nu uitati: Traiti in Romania si asta va ocupa tot timpul!
Mircea Badea STILL rulz!