Showing posts with label retarzi. Show all posts
Showing posts with label retarzi. Show all posts

Monday 6 July 2009

Frumos ca cascada Niagara

Saptamana asta a trecut repede dar a fost plina ca sacul lui Mos Gerila. Miercuri a fost 1 iulie... data la care, in 1867, Canada se unea mai abitir decat vecinii de la Sud. Drept urmare era zi libera, asa cum iubeste romanul. Canadienii astia nu au adoptat calendarul ortodox unde e superoferta de sfinti si sarbatori religioase legale. Era mai bine in Romania.
Marti seara, cand Claudia a venit de la munca, am mers la romanasi sa facem planul de bataie, caci Vineri voiam sa plecam la Niagara. Am cautat cazare la motel... apoi am decis sa mergem cu cortexul, ca e mai ieftin... dat fiind ora inaintata nu mai era nimeni sa ne faca rezervare asa ca a ramas pe a doua zi. Am jucat iar biliard apoi am plecat cu pas intins spre casa. Planul domestic al familiei Varahil era ca de 1 Iulie sa mergem sa facem arogante si sa privim pe toata lumea de sus... din CN Tower. In urma cu cel putin o luna de zile, fiind la Fairview Mall ne-am impiedicat de o oferta la Turn... biletele erau la jumate de pret. N-am ezitat! Cu biletele in buzunar si cu ziua libera in fata noastra mai asteptam si vremea sa coopereze. Dupa ce Don'soara Vreme s-a codit ca Virginul de 40 de ani, a decis ca va lasa norii doar in zona de la nord de Downtown... ca sa nu strice view-ul din Turn. S-am plecat sa colindam. Mai cu GPS-ul, mai cu instinctul de calauza catre tarile din Spatiul Schengen, am reusit sa gasim o parcare in apropiere de Turnul de Veghe. Acasa, ne-stiind daca mai plecam sau nu plecam, plecam sau nu plecam, plecam, plecam, plecaaaaaaam! - n-am apucat sa mananc decat cereale cu lapte. M-am infipt repede la o toneta cu caini fierbinti. Apoi am luat masa in oras intr-o prezenta selecta: sotia mea Claudia si boschetarul ce doarmea pe banca la cativa metrii de noi. E plin de boschetari in Downtown. cand ne-am intors de la turn, ne-a mai interpelat unul: I'm not a bum... I just need some change... N-AM, PLEACA!
Si am urcat in turn. Am belit ochii. Evident ca am uitat binoclul acasa, desi sor'mea mi-a spus sa-l iau. Merita sa mergi in turn. Nu numai ca urci la o inaltime considerabila... dar ai si ce vedea. CN Tower e foarte aproape de malul lacului. Inspre nord e orasul iar inspre sud e lacul. Iar lacul e indeajuns de mare sa nu vezi malul celalalt si sa-ti dea senzatia de Mare. Si are si apa verde spre albastru. Nu e rau deloc.Asa cum ma asteptam, Claudia a vrut sa urcam pana sus. Am mai paltit $8.93 de persoana si am luat liftul... pana "sus". "Sus" am putut sa facem un tur de orizon. Acolo mai jos n-am putut caci era restaurantul, in partea dinspre lac. Urmatorul pas a fost... pe sticla. Am coborat la Glass Floor unde poti merge pe un geam termopan si sa vezi pana jos. Geamurile sunt rezistente caci un card de copii sareau ca dracii sa vada " daca se sparge"... evident copii premianti "cu coronita" in clasele lor. Cu ochiul maro contractat am basi... pasit pe sticla sa ma trag in poze. Zambetul din poze e evident fals ca la o intalnire intre politicieni caci nu-mi ardea de zambit. Ne-am facut curaj unul altuia si ne-am pozat "sa ne vedem si noi si sa se vada si jos". Am observat foarte multi chebecosi (am avut ocazia sa spun si juma' de fraza in franceza mea ce m-a calificat pentru emigrarea in Quebec). Si foarte multi hispanici. Surprinzator de putini ochiosi. Probabil cu ochii lor mici, de vultur, nu vad bine view-ul.
Apoi am luat liftul sa coboram "in jos", vorba poetului care nu a pleonasmat ci au inventat criticii literari o "jmekerie poetica" sa-l scoata din cacat. En lift e un sa o angajata care au aceleasi intrebari sau poezii... si eu n-am chef sa le raspund stiind ca ei fac acest drum de sute de ori pe zi... Stiu ca daca ma intreaba "How was it?"... nu-l intereseaza cu adevarat... dar se gasesc destui sa ii raspunda.
Am recuperat masina si am decolat catre Cineplex Odeon sa vedem filmul Transformers: Revenge of the Fallen. Murphy e un mujist cu diploma caci am ajuns exact intre orele de difuzare si a trebuit sa mai asteptam o ora jumatate. Claudia si-a luat un caine fierbinte iar eu mi-am luat fise la jocuri. Am descoperit panourile de basket si m-am cufurit de placere. Security guy, un tigan, s-a simtit in forta stiind ca white men can't jump si m-a provocat. Evident l-am batut desi mingi mai proaste ca alea n-am intalnit nici in sala de sport a Liceului Economic din Resita. Apropiindu-se ora de incepere, ne-am grabit sa prindem loc la geam. Tiganul securist ne-a pus sa stam la coada (eram primii) in spatele semnului cu "Please wait behind the line". S-a jucat cu draq caci noi eram obositi si era sa-si ia croseu de la Claudia. Filmul ne-a placut la maxim. E plin de pac-pac! si de booooom! in timpul filmului Eneida ii scrie Claudiei pe Mess si o anunta ca nu au facut rezervare pentru camping la Niagara. Claudia s-a enervat atat de tare ca a inceput lumea din sala sa ne arunce priviri incarcate de repros. Serenity now! si-a impus Claudia si am enjoyt filmul. Enjoyt... de la verbul romglezesc "a enjoyi".
Dupa film am sunat romanasii... discutiile au escaladat si excursia la Niagara s-a cancelat.
Joi... la sentimente mai bune... ne-am impacat... excursia a redevenit de actualitate. Numai ca nu mai plecam de Vineri ci de Sambata dimineata si vom sta la motel. Matei n-a mai dat gres si a facut rezervarea. Vineri pe la 6 ne-am rendez-vous-it cu romanasii in oras si ne-am plimbat pe la magazine. Ne-am intors la Barlogul Lupului sa ne facem bagajele caci urma sa dormim la ei sa putem pleca cu avant mai mare dimineata. Am instruit pisoaiele sa fie cuminti si sa nu faca draci... prea multi.
Ne-am trezit la 7 dar am plecat pe la 9. Evident ca am uitat GPS-ul acasa iar motelul ala avea picioare si se pitesti prin ploiesti de noi. Internetul pe Blackberry-uri nu mergea cum trebuie asa ca am renuntat si am parcat masina. Conform planului, Sambata mergeam cu vaporul la Niagara iar Duminica la MarineLand. Am debarcat fetele la casa de bilete iar noi am mers sa parcam masina. Cand am ajuns ne-a cazut moralul pe jos: era o coada imensa. Ciudat, coada nu era la bilete ci DUPA ce luai biletele, la imbarcare. Dat fiind numarul de persoane... coada inainteaza destul de repede. APOI TE URCI PE VAPOR. Imbracat cu pelerine de nylon, ultima moda ranjeam ca idiotii si faceam poze la foc automat. Claudia ocupase locuri la etajul vaporasului, la margine, pe partea spre USA ale Americii. "Fa-mi poza aici." "Da, sa-ti fac si tie." "Nu mai filma cu zoom". "Tine aparatul drept." "Ce fatza are ochiosu' asta.""Vezi ca-s niste romani in spatele nostru" "Ma doare-n poula". Banuiam ca e roman. Ma intorsesem o data si vazusem unu' cu mecla de carpato-danubian-pontic privindu-ma "aparent dezinteresat".
Calatoria cu vaporasul e muaaaarfa rau. Cu aburii aia grosi si cu apa ce pisa pe tine... cu viiturile alea ce se pravalesc de sus de pe deal... e misteaux! Io fi placut si lu "romanul ala din spatele nostru" sau s-a uitat doar la noi?
La gata era aproape 6 ceasul. Am luat masina si am plecat sa gasim motelul. Dupa ce l-am cautat jumate de ora la mama dreaq... Blackberry-ul a inceput sa isi faca treaba si am gasit locul. Camera era asa si-asa... dar fara sa stie, Matei rezervase o camera cu 2 paturi si cu... jacuzzi!!! De culoare lolo, in forma de inimioara. Mai relaxata, lumea a inceput sa mearga la WC. Eu NU! :(( Eu NU!
Claudia a adormit. Eu m-am bagat langa ea in pat si mi-am luat knock-out. Matei la fel iar Eneida a stat pe internet. Am dormit 3 ore. Ne-am trezit ca dupa 12 runde-n ring cu Bute. Hai prin oras... sa facem poze la Niagara! Dar eu aveam alt plan... eu aveam ceva pe... suflet. Mi-am luat un Tim Horton's si am luat loc pe banca in fata Rotii Albe, la walking distance to the Washroom. in fata noastra era o statuie de bronz a lui Elvis. Dar statuia se misca... era unu care dadea margele daca il ajutai cu $2. Atat de bine era facut carnatul, incat venea lumea si se chiora la el sa vada daca e viu. Carnatul statea nemiscat, cu mana pe microfon... apoi se misca incet cu gesturi de robot sporind curiozitatea blondelor. Lumea cotiza indemnizatia, lua margelele si se poza cu Regele. Plin de americani prin Niagara Falls. Cam putin ochiosi. Matei e de parerea ca ochiosii erau in cazinouri. asa o fi! Cafeaua Tim Horton's nu a avut efectul laxativ scontat asa ca am renuntat si am plecat injurand in gand convins ca ma va apuca pe undeva pe unde nu e nici un WC. Cacat!
Primaria Niagara Falls cred ca facea economie de energie electrica caci nu era aprinsa instalatia de brad ce lumineaza noaptea Cascada. Dezamagiti ne-am indreptat spre motel cand... observam un cuplu pe 2 scaune si un desenator ochios ce le desenea meclele. Si fiindca meclele din desen aratau leit cu cele de pe scaun... si fiindca nu am inteles corect pretul desenului, ne-am pus la rand sa ne facem si noi. Primii, romanasii, iar dupa jumatate de ora, eu si Claudia. In apropierea noastra era un club de unde se auzea muzica lui Michael. Si trecea multa lume. Si lumea era plina de glume: "Some ugly motherfuckers you're schetching there! I'm just kidding, you're beautiful."
"Smile, for fuck's sake! You're getting' your picture done!" Suge-ti muje cona sangre!
La plata.. era $45 cu tot cu rama... nu $25 cum am inteles noi initial. Dar a meritat... sau nu. Fetele nu au fost multumuite caci le-a facut prea grase la fata. Acum trebuie sa-mi cumpar creion si sa incerc sa repar.
Pe la 2 si ceva am ajuns la motel. Am dat drumul la robinet sa se umple jacuzziul si ne-am bagat la fiert. Fara sa ne dam seama s-a facut 5 dimineata. ne-am bagat la somn in pas alergator. Check-out-ul era la ora 11. La 10 ne-am trezit pe rand, am facut dus si am curatat camera. Satui de burger si alte alea ne-am oprit la un Subway, in drum spre Marineland. Ne-am luat cate un sandwich "lung de un picior". In mod evident nu am reusit sa le terminam si am luat restul cu noi, ca backup. Un bilet la Marineland e $43.55. In curand aveam sa ne dam seama ca merita. La inceput pare slabut si dezamagitor. Apoi insa am mers sa vedem balenele ucigase Orca. Show-l chiar incepea. Orcile nu se omoara cu salturi spectaculoase dar sunt dresate sa bata apa cu coada si sa ude pe toata lumea ce nu se tireaza la timp. Orci erau si pe uscat... am sa atasez poza la sfarsit.
La 1:45 incepea spectacolul cu delfini. Am fost incantati... mai ales ca stateai jos si era si umbra... si racoare. Dar spectacolul e frumos tare. Apoi din nou la soare. Matei se arsese pe fata cu o zi inainte. Dar mai ales pe gat, la ceafa... si uite asa au aparut o gramada de glume cu red-necks...
Am mai vazut balene, ursi, crapi, pescarusi... si fetele au vrut sa se dea intr-o invartitoare. De precizat ca e liber la toate prostiile in care poti sa te invarti sau sa mergi. Cu tupeu de borfas ca Puya, fetele s-au pus la coada la invartitoare. La gata pe Claudia o durea burta de ras iar Eneidei ii tremurau picioarele. Se pare ca nu prea deschisese ochii cat a durat invarteala. Plina de adrenalina, Claudia pune ochii pe Skyscreamer. Ei, cacat! In Skyscreamer te asezi in niste scaune si esti trimis glont in sus catre pizda ma-sii... dupa care cazi inapoi... dupa care urci incetisor pana la punctul maxim unde esti tinut in stand-bye... E frumos , vezi pana departe, vezi si cascada... dar cand nu te astepti colonul iti loveste bolta palatina caci cazi in gol... Da, m-am dat... n-am vrut s-o las pe Claudia sa se dea singura. Da, mi-a fost frica... Nu, tot nu mi-a venit sa ma cac. Si nu, romanasii nu s-au dat in el.
Obositi si cu febra mujchiulara la gambe ne-am indreptat spre iesire... Dar Claudia avea alt plan... sa mergem din nou la spectacolul cu delfini. Hai! De data aceasta am prins loc in primul rand. Rezultand astfel poze mult mai bune. Dupa spectacol am plecat acasa. Am cucait pe masina cu toti... mai putin Matei, caci el conducea. S-au cel putin nu a recunoscut ca a dormit.
Ajunsi in Toronto ne-a luat foamea. Satui de burgeri, pizza si sandwichuri am decis sa mergem la un Greek. Stia Matei unul pe Victoria Park & Sheppard. La masa de langa noi au aterizat doua tipe si un tip. Nu prea vorbeau... iar cand o faceau... era la un nivel scazut... Dar Matei era cu fata la ei si ne-a anuntat: Astia de langa noi sunt romani. Aaaaah... de aia erau tacuti... ascultau... si cum pe noi ne doare-n... putin picioarele ca am fost la MarineLand... n-am schimbat subiectul sau nivelul fonic al discutiei.
Ajunsi acasa... am evaluat pagubele produse de cele doua uragane gri-tigrate, am descarcat pozele in PC... ne-am hlizit la filmulete si ne-am culcat devreme.
Hai ca mai am de invatat... maine am examenul... Bafta la examene, Paul! Mersi, mersi... si voua la fel ce-mi urati mie!




Tuesday 2 June 2009

MUUUJJEEE dinamooooooo!

Uitasem ceva foarte important. Dinamo are fractura de coccis. eu sunt in egala masura stelist si anti-dinamuist. Deci ma bucur. Obor.

PS: Copy + paste de pe internet...
Scrisoarea lui Mos Craciun catre Cristi Borcea

Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Cînd erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Cînd ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, ţi-am făcut cadou o mulţime de penalty-uri şi te-am făcut campion de toamnă (habar n-ai ce greu a fost să deviez în poarta Unirii şutul ăla al lui Kapetanos din ultima etapă a turului). Din păcate, Borcică, mai mult nu pot.

Ştiu că ai fost cuminte tot anul şi că ai dansat foarte frumos (am înţeles că dansezi ca o fetiţă pe care o cheamă Shakira, însă eu n-o cunosc, pentru că Moşul nu prea duce cadouri la copiii din Columbia), dar eu nu pot să vin decît iarna. Tu eşti un băiat inteligent (sunt convins că ai fi luat note mari la şcoală, dacă te-ai fi dus) şi înţelegi. Totuşi, ca să nu zici că sunt rau şi că nu vreau să te servesc, o să trimit scrisoarea ta şi altor persoane care te-ar putea ajuta: Sfînta Vineri, vrăjitorul Merlin şi Rumburak.

PS: I-aş trimite scrisoarea ta şi lui Iisus, dar El abia a reuşit să facă un olog să umble; pe Tamaş şi pe Moţi nu cred că e în stare să-i facă să stea pe picioare.
PPS: Dacă nu se rezolvă nimic, mai scrie-mi în decembrie; poate îţi fac o surpriză şi-i conving pe ăştia de la UEFA să înfiinţeze Liga Campionilor de Toamnă.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...