Terra Promessa si emigrarea...

Sper ca greutatea titlului sa nu ma striveasca...
Nu stiam cum sa incep urmatorul articol asa ca amanam de pe o zi pe alta. Vineri seara am fost pe la romanasi si am facut baie in piscina blocului. Apa era calaie dupa parerea noastra dar de fapt PERFECTA, dupa parerea Eneidei si a sotului ei Matei Corvinus. Cred ca ei au avut dreptate fiindca Claudia e acum racita. Duminica a dormitat aproape toata ziulica, indopata cu pastile iar azi a venit acasa mai devreme. A mancat, a baut alte medicamente si ne-am uitat la un film. Alesesem Crossing Over, un film de care nu stiam prea multe... era recomandat pe un forum, vazusem ca e cu Harrison, cu Liota si mai vreo doi de-mi scapa numele acum. Sun un mare fan al osqarizatului "Crash". Am vazut acel film imediat ce aparuse, fara sa stiu ceva despre el, si nu dupa ce a devenit celebru. Am ramas profund impresionat de cat de genial e conceput filmul... un tablou al rasismului in toate formele ei regasite in societatea americana. Crossing Over se vrea acelasi lucru dar e focalizat pe imigranti, legali sau ilegali si onoarea de a fi adoptat de o tara, ca cetatean al ei. Personajele celor doua filme sunt diferite, actiunea e alta dar mie imi pare evident faptul ca Crash a inspirat Crossing Over. In 2004 vedeam Crash de pe canapeaua camerei in care crescusem. In 2009 vad Crossing Over cu ochi mai experimentati. Acum sunt aici. Am trait si am sa continui sa traiesc printre acesti oameni si aceste culturi care fac subiectul filmelor. Filmul de azi mi-a confirmat niste chestii. Dupa 3 ani voi deveni canadian dar nu voi fi niciodata CANADIAN. Nu am cum, nu m-am nascut aici. Am avantajul ca sunt alb... da, e inca un avantaj in societatea noastra. Dar daca deschid gura... accentul ma va da e gol... nu sunt canadian. Un canadian pur-sange se uita la mine, la fata mea de pruost, la parul meu tot mai lung, la picioarele mele tatuate si ma va aborda: " So you like rock music, huh?" Si melodiile mele Hipap se vor rascoli in Winamp. Nu, Nu sunt rocker. Dar sunt alb! Ochiosii chiar daca sunt nascuti-crescuti aici si vorbesc fara accent... vor fi mereu : Those asian! Tiganii mereu vor avea prejudecatile contra lor...
Sperantele noastre sunt vis-a-vis de copii nostrii... de cei veniti aici la varsta frageda dar mai ales catre cei nascuti aici. Ei vor fi cu adevarat canadieni. Ei vor vorbi limba romana cu accent nord american ce va innebuni la pasarica fetele darnice din romania vacantei lor la bunici si va da sanse fiicelor noastre sa prinda un roman vanjos out-of-their-league. Vor emana "Vest" prin fiecare por al pielii lor. Noi vom fi mandri de faptele lor si ii vom obliga sa mearga la colegiu, sa aiba o sansa in plus sa se realizeze. Si ei o vor face, vor reusi si vor raspunde cand vor fi intrebati: "My parrents are from Romania... I'm Romanian"... nuanta ce face deliciul meu... copiii sunt tot romani... dar nu sunt din Romania.
Totul bine si frumos, viitorul arata bine... dar aici revenim la filmul de azi. Copii nascuti aici sau crescuti aici... vor gandi ca cei de aici. Sunt sanse ca ei sa nu aprecieze efortul facut de parinti pentru a ajunge in Terra Promessa. In film o copila isi fute intreaga viata, a ei si afamiliei ei dintr-o prostie, si aia prost inteleasa. Sistemul asta tricky de aici iti da iluzia ca ai drepturi... dar e o iluzie. Iar cand numele tau necesita spelling, cand esti de origine araba sau mai stiu eu ce... sistemul te va penetra fara crema "in no time". Munca parintilor poate fi naruita fara sa realizezi. Emigrarea de succes e de fapt un plan laborios cu bataie lunga. E pacat sa strici ani de zile de munca.
Poate divaghez, dar mi-am amintit ceva la care ma gandeam de mult timp. Aici pe strada vezi tot felul de oameni. Ca look, cei mai lalai, cel mai adesea vei vedea ca sunt canadienii-canadieni. Ma refer la albi. Din experienta mea, cei mai alcoolici, cei mai neingrijiti sunt ei, canadienii. Ma lamentam la inceputurile blogului de lookul adolescentilor de pe aici. Nu doar ca se imbraca neingrijit... dar nici nu stiu sa se imbrace. Un om destept mi-a deschis ochii : "Pai de unde vrei sa stie? Parintii lor sunt tot la fel. Sunt needucati, abia stiu sa scrie si sa citeasca. De la cine sa invete?"... Si asa e. Sunt si exceptii, evident... care merg la facultate... dar eu vorbesc de canadienii de rand. Imi amintesc de o discutie cu fostul meu sef, Soprano. I-am spus ca in romania am fost 19 ani la scoala: 12 clase + 5 ani Facultatea + 2 ani Masteratul. El in schimb, a facut liceul si un curs de Property Manager. Castigator prin knock-out: Soprano! am mai spus si o sa o mai spun, facultatea si masterul meu e fix laba. Dar macar mia aia jumate de carti citite in viata mea face mai mult decat scoala lui Soprano. Mai vrei o comparatie? Eu citesc ziarele canadiene, citesc carti in engleza... iar Soprano se uita la stiri sa vada daca maine ploua sau nu (si nu e agricultor). Chestie de prioritati, ma gandesc.
Sunt constient ca va veni un moment in care copii mei vor fi (folosind un cuvant bland) "rusinati" de faptul ca parintii lor vorbesc engleza cu un accent aspru. Dupa 9-11 arabii aveau probleme pe strada... vorbeai cu accent, aveai numele care nu trebuie... Un razboi cu Rusia si accentul meu est-european va fi dificil de explicat... asta daca cineva va sta sa asculte explicatiile... Nord-americanul nu stie geografie... Europa de Est (si Europa in general) e un termen abstract pentru el.
Ca imigrant ai multe dezavantaje. La inceput vei observa doar dezavantajele. Dar trebuie sa intelegi ca ai si atuurile tale cu care poti reusi. Tara adoptiva ti-a dat o sansa... ia-o si pregateste recoltele viitoare. Nu esti inferior nativilor de aici. E adevarat, nu te numesti Williams sau Johnson ci "can you spell that for me, please?" dar trebuie sa treci peste. Ai venit aici ca ai ales TU, nu pentru ca te-au fortat EI. Nu lasa capul jos si Tony Montana avea o vorba: "All i got is my balls and I don't brake'em for nobody!"