Devreme rrrau

Datorita unor detalii irelevante aici a trebuit sa lucrez ieri de la 10:00 la 20:00 si azi de la 8:00 la 16:00. Am ajuns sa realizez cat de obisnuit sunt cu programul obisnuit datorat obisnuintei de a avea acelasi program mult timp. Am avut totusi noroc ca de ceva timp ne-am schimbat programul si desi ajungem la 00:20 acasa de la munca, ne culcam pe la 1 si ceva. Deci am reusit sa dorm cateva ore vitale. Alta data eram distrus cand trebuia sa acopar o tura de dimineata. Eram obisnuit sa ma culc pe la 2-3... Nu mai fusesem de mult cu TTC dimineata. Azi si ningea din greu dar nu era frig. Am avut noroc, am prins loc si m-am pus sa motai in ritm de rap romanesc. Adica asa cum imi place mie. Pe la jumatatea drumului soferul ne da jos si eu nu intelegeam de ce... caci eu aveam in urechi rap romanesc (asa cum imi place mie). Tot nu stiu de ce, dar rumunu ne daduse jos, si langa era alt autobus din ala Express in care ne-am urcat cu totii. N-am mai prins loc sa stau jos. Pentru prima data am mers si eu cu un metrou din ala nou nout. Arata bine. Doar ca daca stai in zona usilor, in mijloc, nu ai de ce sa te tii. Noroc ca-s de gen masculin si m-am prins de propria pula, sa nu cad cand ma zgaltaie. Plus ca daca te zgaltaie cum trebuie obtii si placere trupeasca... nu e combinatia asta superba? Un fel de perpetuum mobile erotic? La munca e dubios de dimineata. Sunt unii pe aici pe care eu ii vad rar pe tura mea obisnuita. Sunt angajatii constructorului cladirii, cladirea fiindc inca sub warranty. De la 8 la 9 o freaca in fata deskului. Discutiile ma scot din minti. Ii dau o cheie lu unu si el imi zice: Spasiba. Nu's rus dar e still ok. Nu esti rus?!! Iugoslav? Hai baga mai la Nord. Eh... geografie. Rumunija. Romania?!! Vezi tu, cu voi romanii nu stii niciodata, cand vorbiti limba voastra nu stii, o fi italiana?... Daaaa, suntem sneaky like that. E ca ungureasca... Nu amice, nu e ca ungureasca. Yes it is. No it's not. You should know cause you speak it. No I don't. WTF? Apoi a plecat. Superintendentul a ramas. E evreul ala de 70 si ceva de ani. Asta primeste pensie de la Statul German, Statul Austriac, pensie canadiana si mai si munceste. Ba are si firma de strans fier vechi. N-are bani. Baaa, si nu-i mai tace gura. Radeam intr-o zi cu colegii mei ca ne-am amintit de unele faze cu el. Ca spune acelasi banc de 10 ori aceleiasi persoane. Ca acum un an era constipat si s-a fortat atat de tare sa se cace ca si-a pierdut cunostiinta incat a cazut de pe veceu si si-a dat cu capul de chiuveta si a facut comotie. Si asta era povestea lui. De la ce a mancat de s-a constipat si pana la cat de tare s-a fortat sa se cace. Nu putea sa zica: in timp ce faceam un pas mic pentru mine, un pas urias pentru omenire... am alunecat si mi-am dat cu tampla de bibilou' cu pescarul chinez. Ieri, cum am lucrat iar de zi mi-a povestit cam 3 chesti... de 3-4 ori fiecare. Cum a gasit el un dresser "in mint condition" in Recycle room si il da el lu partenerul lui de afaceri. De fapt eu l-am gasit si am notat si in raport, ca nu ai voie sa lasi mobila in Recycle room. In general Superul se caca pe el cand lumea lasa chestii acolo si noi nu ne dam seama. Dar daca e "mint condition" il gaseste EL... si e ok. Adevarul e ca am gasit si eu 2 chestii cum cateva saptamani. Dupa cum urmeaza. Claudia ma tot batea la cap sa mergem la Canadien Tire sa cumparam o scarita din aia cu 2-3 trepte. Eu tot insistam ca nu avem nevoie. Cateva zile mai tarziu vad niste okiosi imebcili carand juma' de IKEA in Recycle room. Ma duc mandru intre ei caci suma pulelor lor nu face cat a mea si le-am explicat ca nix tra la la. Dar ce sa vezi! Printre obiectele de acolo era si o scarita cu 2 trepte din lemn, marca IKEA. Brusc am dat-o la impreteneala cu fratii mei okiosi si am obtinut marfa. Ajunsi acasa citesc pe eticheta: Made in Romania. Bai, DA DA DA! se simtea la degete cand o caram.. lemn romanesc... simteam o legatura familiara... cacui lemnul e din codru... codru e frate cu rumunu... iar eu sunt rumun. In saptamana urmatoare... am descoperit ca Tigrutza a halit din cablul de la lampa de langa birou. Stinge lampa si ia-o-n gura. Cateva zile mai tarziu... hop, uite lampa. Mint condition. Azi deja mi-a spus de 2 ori ca a gasit un dresser, mint condition. Cica e pentru fiica lu partenerul lui de afaceri. Dar aia e pretentioasa , tre' sa vina sa vada marfa prima data. Si chiar acum il suna asta pe tovarasul lui: unde-i fiica-ta? Pai vine diseara sa vada dresseru. Cum diseara, ca io lucrez pana la 4? Pai nu-i la tine acasa? NUU, e la mine la munca. Superb! LE: Doua persoana la mine la desk. Una zice: Nasty weather out there. Eu: from where i stand it looks like a post card from the Caribbean islands. Celalalt isi da ochii peste cap: The Carribean islands... right!...

Sus Pensia... la dric

Aseara a fost pe baza de oameni in varsta. De la varsta parintilor in sus. Am stat de vorba cu niste pensionari romani. Pensionati aici, in Canada. Subiectul favorit- bine-nteles, Romania. Cica romanii din Romania merita TOT ce li se intampla, mai putin zapada de anul asta. Asta nu e vina lor. Asta e de la Dumnezeu. Caci "Dumnezeu ne da zapada, inundatii"... Nu poti vorbi de Romania fara sa vorbesti de politica. Domnul cu pricina are si o solutie: sa se voteze cu cap, in cunostiinta de cauza. Sa nu se mai voteze ca mi-ai dat o galeata, sau un litru de ulei. Din pacate el nu intelege ca tocmai asta se intampla. Taranii aia de-si vand votul pe o caldare sunt in cunostiinta de cauza si voteaza informati. Acesta este nivelul lor de intelegere. Asta e informatia necesara si suficienta pentru ei: tu ce dai? Acesta este materialul clientului. Si oricat ar de ne-cetatenesc, nu e necesar sa votezi. Cea mai imbecila chestie e aia cu "alegi raul mai mic". Mai bine nu alegi deloc. La 18 ani am fost sa votez. Dar trebuia sa merg, cois. Era Iliescu vs. Vadim. Cornelus Vadimus! Hai cu Nea Nelu. Chit ca el a terminat facultatea Lubianka, Magna cum Laude. Mai spre seara am fost martorul unei alte discutii. Clasa de varsta: 50 de ani. Se vorbea de pensie. Ba, da' se vorbea cu pasiune. Cu patos... "Dom'le nesimtiti astia... au ridicat varsta de pensionare. Eu mai aveam 15 ani acum mai am 17." Nu informatiile furnizate sunt problema ci felul de a pune acea problema. De ce astepti sa iesi la pensie cu o asemenea pasiune? Pensionarea implica si alte chestii. Implica faptul ca ai o varsta. Speranta de viata e tot pe acolo. Deci ce astepti de fapt? La ce te bucuri tu de fapt? Plus ca te cunosc, nu esti unu ce ar fi extra activ dar n-are timp din cauza job-ului. Deci nu-ti vei cumpara un RV si vei colinda zarile. Esti un umflat static si comod. Dar discutiile sunt la un nivel teoretic... accesibile doar elitei... eu sunt inca tanar, nu am cum sa acced acolo. Anul acesta fac 30 de ani si m-am panicat. Cat ai inca "20-si" nu-ti pasa... e timp de toate. Eh, uite ca nu mai e atata timp din ala ce poate fi valorificat la maxim.

Ba da, iham!

E iarasi Vineri si nu stiu cum e deja Vineri. Cunoasteti senzatia? Adica imi amintesc ce am facut zi de zi dar parca a trecut asa de repede. Nu ieri, da parca alaltaieri era Sambata si era un frig afara si o vreme de tot cacatul (dar totusi buna pentru Canada in luna Februarie). Un resident infofolit tot desi e din Montreal si ar trebui sa fie la tricou si bermude in vremea aia ma anunta: I'm going out to fight the cold. Frigu va castiga, mai diar frend. A venit inapoi dupa vreo 2 ore recunoscandu-si infrangerea: "You were right, shit!" Sambata am fost numa-n glume. Din alea de ale mele... la limita umorului... dar a fost ok. La un moment dat in fata cladirii oprise o masina de Politie. Pur si simplu stateau acolo. Politia nu pandeste, ei vegheste. La un moment dat intra un resident si ma intreaba: What are they doing there? Raspunsul meu a fost de-o logica imbatabila: They are serving and protecting! Omu cu pricina s-a holbat la mine, apoi s-a incruntat iar cand femeia din fata mea de la desk a izbucnit intr-un ras violent a si plecat. A fost randul doamnei ce radea sa ma intrebe: No. really... what are they doing here?... Eu: I really don't know... and they're so far away from the closest Tim Hortons... They must be lost. Mai spre seara a venit acasa un Lt.Colonel de armata... imbracat intr-o uniforma de camuflaj. Sincer, n-am scapat ocazia si l-am intrebat: How was paintball? A ras si asta, caci stiam ca nu se supara. Omul asta a scos si el niste dume tari cand s-a mutat in cladire. Timp de 7 luni si-a parcat masina in alt loc de parcare decat al lui, ca sa nu mai coboare de fiecare data inca un nivel subteran si cand proprietarul s-a mutat in sfarsit in cladire si a facut plangere ca cineva parcheaza in locul lui a raspuns: nici nu credeam ca o sa mearga 7 luni. I had a good run. Zi de zi citind cum viata e frumoasa ajungi sa inmagazinezi informatii. Reamintesc nou meu motto: "De cand avem acces la atatea informatii nu mai ai nici o scuza ca esti ignorant". Dar e plin de ignoranti ce "cunosc" adevarul, viata, realitatea. Deci ajungi des sa discuti in contradictoriu. In functie de starea mea psihica ajung sa ma contrazic (mereu dintr-o postura superioara) si sa explic nejte kestii. Poate si de aici mi se pare mie ca uneori dau senzatia de nihilist 100%. Asa si sunt... dar un lucru nu am facut si nu voi face. Nu sunt ala care vrea sa se intample cacaturi doar ca sa scot ochii la lume, ca uite ba, bagati-as pula-n cornee... vezi ca tz'spusai io! Eu sper sincer ca va fi bine... dar ieri am auzit un vers de balada "poti sa speri, dar cu speranta ai sa mori"... Caci e de cacat... De cacat. Ati auzit si ati uzitat expresia. Dar poate fi si de pisat? Stiti ce e si de cacat si de pisat? Vasul de toaleta. Cel mai prost design de vas de toaleta de la pisatul contra vantului si cacatul in amonte cand stai in apa peste genunchi l-am gasit in Canada. Cu exceptia vasului de toaleta de la munca ce are un design nou, toate celelalte in care m-am pisat si m-am cacat sunt la fel- pline cu apa. Daca te pui jos pe el... apa e la 15-20 cm de gauaza ta. Cand Little Boy si Fat man cad din carlinga in 9 cazuri din 10 te stropesti cu apa grea si izotopi radioactivi de Cacat 14. Exista si varianta... sa umpli luciul de apa cu hartie igienica... ca amortizor. La pisat ai parte de alte probleme. Cu cat esti mai inalt cu atat pisatul va cadea mai de sus si PLEOSC!-ul va fi mai puternic. Satul de victime coLATERALE am luat hotararea efeminanta de a ma pisa stand jos ca o pizda. Caci si pizdele e oameni. Azi dimineata insa am avut o dilema. Stand jos nu-ti poti baga erectia de dimineata in veceu sa te poti pisa. Sau cel putin eu nu pot. E greu in Canada. Numai de bine. PS: Declar sesiune deschisa de MUIE Bill-11, ACTA si SOPA... cu dedicatie de la Edward “Barba-Neagra” Thatch, “Black Sam” Bellamy si Francis Drake.

Iluzia lui 2012

Nici nu am terminat bine de postat precedentul articol ca un cuplu de canadeji cu care mai stau de vorba vine la desk. Ea e la masterat, 3 zile pe saptamana dar Miercurea baga 12 ore. Si era obosita. El face o observatie ca si eu intentionez sa incerc la scoala. Da, asa e. Dar din Septembrie. Apoi fac precizarea ce-i bulverseaza: "dar o sa vad ce se mai intampla caci 2012 va fi one funky year". Evident el ma intreaba "de ce?". Raspunsul e evident, e in jurul nostru. Dar ei au lentile Zeiss la ochelarii lor de cal. Totusi, el e doctor si mai citeste un ziar nu ca noi garzii, care balim la fata de pe antepenultima pagina. "You mean the posibility of a war?" Ba cois, nu numa' asta... dar tie ti se pare ca economia merge bine? "Economy is reviving." Ba cois, daca tu zici... asa o fi, dar pe ce te bazezi? A ezitat o clipa si a inceput sa rada. Asa ma gandeam si eu. Azi citeam un articol dspre datoriile americanilor de rand. Datoria insumata a studentilor ce au luat imprumut pentru a face scoala ar fi de 1 triliard! 1000 de miliarde! Unul din colegii mei a terminat facultatea anul trecut. E inCA COlegul meu. Intre timp trebuie sa plateasca imprumutul. Parca 26 000 a luat. Las' ca-si scoate el parleala. Se pare ca doua treimi din sutdentii ce termina facultatea si-au luat imprumut iar un sfert din acestia au imprumutat banii de pe credit card, la dobanzi superbe. Anul acesta bancile scolii sunt pline, la fel ca si anii din urma. Doar ca economia scartaie si astia vor intra in piata muncii in curand. Si tu te uiti urat la mine cand iti spun ca am dubii daca sa ma duc la scoala sau nu anul acesta? Mai amintesc evidenta: taxa scolara nu e totul caci mai trebuie sa si traiesti intre timp. Dar sa revin la Dom Doctor si logodnica. Dintr-una-n alta ajungem si la ACTA si SOPA. Vorbim si de noile pasapoarte cu amprentare. Ea nu e de acord. Lui nu-i pasa. El e din ala caruia nu i s-a intamplat niciodata nimic si a ajuns la concluzia ca asta se datoreaza faptului ca el e un bun cetatean ce nu are nimic de impartit cu nimeni. Dupa cuvintele lui: ce-i pasa lui ca au aia amprentele. Cu ce-l deranjeaza pe el. Ca el nu face nimic rau. Pai tocmai asta e, ca daca tu nu faci nimic rau nici nu e nevoie sa aibe amprentele tale si asta ar trebui sa te revolte. I-am explicat parerea mea, cum ca ti se iau din libertati putin cate putin. Cea mai buna analogie ce o pot face este imobilizarea lui Guliver de catre pitici. Fiecare franghie luata separat nu ar rezolva nimic dar cand esti legat cu sute sau mii de mici sforicele, se schimba treaba. La prima vedere ai impresia ca ai destula forta sa rup atele alea iar apoi te trezesti limitat in miscari ca un coi sub toc. Citisem un articolas preluat de romani si ratacit pe Facebook cum ca "oamenii de stiinta" (ce fel de stiinta, cois?) lituanieni au facut un studiu si au descoperit modul in care putem fi fericiti. Fara sa fie vreun soc pentru mine, lituanienii astia stiintifici au descoperit ca oamenii fericiti nu au asteptari sau aspiratii inalte. Ele doresc doar ce stiu ca pot obtine in timp ce oamenii nefericiti au dorinte si asteptari nerealiste. Evident a comentat unu si a involburat apele: "Pare un fel de indemn la mediocritate... Daca omenirea s-ar fi ghidat dupa acest gen de fericire dintotdeauna, ne-am fi complacut cu totii intr-o stagnare perpetua si n-ar mai fi existat progres. Ce este adevarat din citat este ca trebuie sa-ti cunosti limitele si sa visezi within your limits. Diferenta este ca limitele unora sunt mai sus decat ale altora." Eu am raspuns asta: "asta nu e un indemn catre mediocritate caci tipul acesta de fericire e pentru cei care sunt in mod natural asa cum descrie articolul... tu daca iti doresti sa devii asa, automat ai un tel poate de neatins daca firea ti-e diferita.plus ca articol descrie un fapt... ASTIA sunt aia fericiti... pentru ca asa sunt ei, nu pentru ca asa s-au fortat sa devina. plm". Reiterez ce am spus. Promisesem sa-i raspund lui Tzipi la commentul de la postarea mea anterioare: "Numai prostii sunt fericiti pe lumea asta. Insa unii, insista in mod deliberat sa-si mentina stare ade prostie, cautand sa vada doar partile pozitive, iar alea negarive si le ascund sub pres. Ca sa-si mentina lumea lor curata si roz ..." Eu zic ca numai prostii pot fi fericiti TOTAL pentru ca le vine nativ. Astia care ne mintim singuri (intr-o mai mica sau mai mare masura) suntem de alt soi. Fericirea noastra poate fi si ea pura doar ca e construita pe fundatie falsa si se va prabusi des. Eu personal, voi cauta prin orice metoda sa imi mentin echilibrul psihic. I will walk the walk and talk the talk. Echilibru inainte de toate caci nimic bun nu iese cand cazi in extreme. Presimt ca 2012 va fi un an bun...

Tunelul Dracilor

Nu l-as numi sevraj dar mi-a lipsit.
Am reusit cu succes sa fac abstractie de el pana in momentul in care puterea obisnuintei si-a luat partea leului. "Asta ar fi mers pusa pe blog".
Personalitatea mea exhibitionista are nevoie de o scena. Scena e la o distanta de un Log in. Deci iata-ma. Am sa editez ultima postare in care ziceam ca ma opresc din scris. Ca vreau si pot.
Tunelul Dracilor era o faza dintr-un joc din copilarie in care trebuia sa treci printre 2 siruri de copii care te inghionteau, te palmuiau si-ti dadeau pumni la coaste. Era un joc... dar viata de adult e un constant Tunel al Dracilor... lovituri din stanga sau din dreapta, din fata sau din spate... doar ca nu mai e joaca si nu esti lovit cu maini de copii.
Mi s-a spus ca de cand nu mai sunt pe bune cu dumnezeu atrag chestii nasoale. Mi s-a spus ca atitudinea mea negativa atrage negativisme. Cred ca atitudinea nu e fizica... altfel negativ ar atrage pozitiv si ar respinge negativul. Eu nu consider ca sunt negativist. Doar ca am ajuns la un nivel ciudat de acceptare a faptului ca viata nu e frumoasa, cel putin nu cum ti se descrie ideea de viata frumoasa. Daca treci de tiparele gandirii si de prejudecatile in care ai fost crescut, daca deschizi ochii vezi Defileul Dracilor... si atunci e greu sa te minti din nou ca viata e frumoasa.
Am un tovaras in Romania caruia i s-a nascut o fetita cu probleme. A stat cateva saptamani in spital si nu se stia daca va trai sau nu. In acelasi timp el a facut o speticemie si a intrat in coma. Si-a revenit din coma, s-a recuperat si mai greu dar acum are sistemul imunitar vraiste. Are acum piatra la rinichi si ultima oara cand am vorbit cu el avea programarel sa se duca la spital sa ii extraga maduva osoasa pentru analize amanuntite. Ah, 25 de ani are. Tonul lui nu convinge dar zice ca e optimist si ii multumeste lui dumnezeu ca macar e in viata. E o contradictie aici pe care nu ma mai obosesc sa o explic.
(Am recitit ce am scris pana acum si am vrut sa ma semnez Emil Cioran. Dar nu e pe culmile disperarri. Umorul meu idiot e la locul lui. In general la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit.)

Aici la noi, la Canada, viata merge inainte curgand lin ca Ozana cea frumos curgatoare si nepoluata. Canadienii pe care-i cunosc eu si interactionez cu ei nu au nici o strabatere. Au speranta ca anul 2012 va fi mai bun. Subiectul numarul 1 de discutie este ca si in anii trecuti: Vremea. Iarna asta e din nou blanda, nu e frig si nici nu a nins din cale afara. Incercand sa-l trag de limba pe colegul meu iranian despre situatia din tara lui bastinoasa am primit ca raspuns ridicari din umeri. Nu prea stie multe. Printre discutii mi-a precizat ca dolarul a crescut... caci inainte 1 dolar era 10 mii si ceva riali iar acum 12 mii si ceva riali, sau ceva de genul asta. Cand i-am explicat ca dolarul a ramas la fel dar tara lui e sub embargo si ca urmare s-a devalorizat rialul mi-a spus ca am dreptate. Da? Ce tare. Si asta a fost profesor.
Ati urmarit Super Bowl-ul? Asta e iarasi un subiect bun. Ati vazut si concertul Madonnai de la Halftime? Pe facebook se discuta despre faptul ca show-ul este muuuult mai slab ca cel de anul trecut... Eu zic ca grafica a fost superba... mai ales ochiul ala frumos-pupa-l-mama-sa-l-tzucie ca superb se mai asorta el cu pirmaidele de pe fundal. Prostii, nu vad eu bine. Cred ca ar tebui sa-mi fac un control la ochi. Get it? Control la ochi?
In pauza de la ultima postare si pana acum am reusit sa aplicam pentru cetatenie. Dosarul ne-a fost returnat imediat sub motivul ca am fost prea exuberant la semnatura si am iesit din patratel. Ete pula. Nu de alta dar mi-a spart creierii nevasta-mea ca "mereu fac asa". S-a implinit si un an de cand am luat masina. Am fost tentat sa scriu de cand am cumparat-o dar am sters si am reformulat. In primul an de rate am platit $1,041 doar dobanda. Fiindca de sarbatori am produs mai multi bani ne-am zis ca ar fi jmekerie de tip boss sa platim in avans niste rate. Doar ca la 50 de metri de munca un tigan venind din sens opus decide inexplicabil sa faca stanga cand eram la nici 3 metri de el. Imbecilul cred ca ochise un loc de parcare si probabil crezand ca e unicul loc de parcare ramas pe lume s-a napustit pe el. Pacat ca eram si noi acolo. Ai zice ca ghinion. Dar ghinion e cand se intampla asta si apoi iti repari masina fara probleme. Ghinionul nostru el altfel. Tiganul o arde blajin, isi da toate datele doar ca datele lui sunt... altfel. Balanul e din Ciad. Are permis de conducere din Ciad. International gen. Masina e a unui prieten. Uite proof of ownership. Click- poza cu telefonul. Balanul cooperator ca un sef de CAP. Nu gaseste foaia cu asigurarea dar are o hartie pe care e scris cu creionul numarul politei de asigurare de la RBC. Luam numar de telefon si plecam ca am intarziat deja la munca. Ah, ca si cu un an in urma afara era un frig de te cacai pe tine iar noi nu eram imbracati de outdoor. Bumperul e facd ap, si farul stanga-fata e spart. Un pic din aripa e indoita.
A doua zi sunam la asigurare si dam toate datele trimitand si un email cu pozele cu permisul de conducere ciadez, ciadan, ciadian, ciadoi? Tot in ziua aia aflam ca nu poate fi gasita polita de asigurare dupa numarul dat de balan. Catvea zile mai tarziu aflam ca desi am o poza dupa ownershipul masinii... masina nu poate fi gasita in baza de date. Permisul ala dubios nu le spune nimic politistilor. Probabil tiganul sta peste viza sau ceva de genul asta. Cine sloboz stie cine e de fapt balanul si cu ce se ocupa. Poate fi un brav importator de masline de capra sau un criminal de razboi iesit la pensie. P-aici pe la Canada nu poti sa stii niciodata. Ce e cu adevarat scatologic la intamplarea asta e ca am platit deductible $300. Asta asa, ca viata-i frumoasa.
Era lucru stiut ca la vara ne expira pasapoartele. Stiam si ca prin conSULAtul roman de la TO dureaza destul de mult asa ca ne-am miscat din timp. Nu mai fusesem niciodata la ConSULAt. Am incercat sa sunam sa ne facem programare dar zici ca eram fetita aia din The Ring ce te suna sa te anunte ca mai ai de trait 7 zile, caci nimeni nu ne raspundea la telefon. In lipsa de altceva, le-am trimis un email. Sa vezi si sa nu crezi, au raspuns imediat. Luni la ora 10 AM. Superb.
Luni la 9:57 parcam masina in graba pe Richmond St. West destul de departe de Consulat dar nu eram siguri ca vom gasi parcare mai aproape. Ne-am grabit si am ajuns. Nu ne-a intrebat nici dreacu cine suntem sau daca avem programare. Doamna de acolo se otari la noi de parca o calcasem pe ovare. Cica "sa vad actele ca sa vad despre ce vb aici". Nu-mi dau seama daca s-a linistit fiindca aveam toate actele la noi sau din cauza ca a observat-o pe Claudia transformandu-se in Hulk. La gata ne-a vorbit atat de amabil incat procesul s-a prelungit niste minute VITALE. Terminand cu tot ne-am carabanit catre masina suficient sa vedem un muie de la Parking Enforcement. Oricum eram relaxati, platisem pentru parcare. Doar ca... aveam si noi o foicica blonda in parbriz. Aye, cois... come back! What the fuck, ăi?!! La venire, pe aceeasi Richmond St., opriti la un semafor Claudia ma intrebase ce inseamna semnul ALA. Era un semn ce te informa ca de acolo incolo parcarea e interzisa. Un pic mai tarziu aveam sa parcam in dreptul unui stalp ce purta un semn din acela. Noi nu l-am observat. Nu-i nimic... bagamiaspulanmasadepunkist. $40.
Ieri primesc un plic pe care adresa era corecta dar cineva scrisese cu pixul "Moved Out". Ba esti prost? E clar ca la posta au directionat plicul la adresa gresita dar ala de la primit a fost sigur ca M-AM MUTAT desi adresa de pe plic nu era a lui. !!!!!!!!!!!!!!!!????????????????
In apartamentul in care locuiesc , acum vreo 6-7 ani a stat un roman cu nume de iunghiur. Inca mai primeste plicuri. Cred ca a fost abonat la orice chestie posibila. Dar ce e cel mai tare e ca atunci cand lucram in Downtown a venit un plic pentru el si ACOLO. Adica omu locuise si ACOLO. Cum plm? Uite-asa.
Azi a venit alt plic. Asta era de la Management. Vesti bune: vor mari chiria cu $32/luna. Adica un 3% sau ceva. Chipurile pentru "imbunatatirea conditiilor" din cladire. Ba, e adevarat au facut rumunii reparatii, au schimbat becuri. DAR AU FACUT-O FIINDCA AU AVUT AUDIT DE LA PRIMARIE SI AU FOST FORTATI!!!! Acum isi scot banii nu? Chiria creste anual. Anul trecut a crescut cu $17. Anul asta cu 32? Hai las-o-n pula lu Terente Haiducul lui 7 cai frumosi. Deci asta inseamna ca ei ani de zile nu au facut reparatiile alea cu de la sine vointa din cauza ca nu aveau fonduri suficiente si ca ce le lipsea era exact $32*12 luni* Nr. apartamente. Cam $25,000. Ca altfel faceau. Ah, acum vreo luna si ceva am primit scrisoare din aia de rent decreasing... dar nu s-a intamplat nimic. Inca $384/an dati aiurea ca asa e curva ma-sa lu astia.
Dar asta e. In general viata e frumoasa. Doar ca-ti iei pumni la costite si la pateu. Sunt lovituri slabe, nu te doboara din picioare... doar te sicaneaza si te incetinesc.
PS: Duminica au fost fetele la patinaj. Am injurat un romanache ce patina vorbind la telefon. Adica am urlat la el in romaneste. Nici n-a clipit, avea poker face ca joaca poker online pe Facebook. La urmatoare tura a tras cu geana peste celular sa vada ce si cum. Noi eram, ba. Si imi cer scuze ca am fost bucurestean, pardon- taran.
PS2: Cred ca e suficent pentru azi.

Bine-am revenit.

Hasta la revolucion siempre

Cel mai bun prieten al meu si cu sotia lui si-au luat vacanta. Fiind imigranti parliti la gauaza au ales cea mai 'eftina locatie: Kiuba. Fiindca prietenii nostri cei mai buni sunt niste zapaciti, au avut dubii cu biletele de avion in mana: e nevoie de viza pentru Kiuba daca ai pasaport romanesc sau nu? Cica n-a trebuit.
Primul contact fizic cu Kiuba a fost mai ales termic. Cald si umed si au aflat de la primul ghid al excursiei ca it's just the usual. Sa ne fie de bine... pardon, sa le fie de bine.
Kiuba e frumoasa... dar ca multe alte tari frumoase... din pacate e locuita. CiCA CA turist nu prea te streseaza kiubanezii cu comunismul dar se fac referiri dese (desi nu foarte entuziaste) la Revolutie si la cei doi eroi: Que Vadis si Siempre Fidelis. Parerea celui mai bun prieten al meu e ca kiubanezii si-au luat-o in mana urat atunci cand cei doi supereroi amintiti mai sus au eliberat Kiuba de varicela capitalista. Prietenul meu vede situatia pe termen lung. Caci e de cacat moale sa mananci la ratie in anul Domnului 2011. Ca orice tara mica dar cu locatie importanta pentru adevaratii jucatori de sah, Kiuba a fost sacrificata. Putina lume stie ca in 1762 englejii au pus gheara pe insula dar au dat-o la schimb Spaniei, cu Florida, un an mai tarziu. Ghinion si pentru englezi, caci americanii au nationalizat si Florida si englezii au ramas si ei cu treaba-n manuta. Deci Kiuba putea ramane englezeasca. Dar fiindca era pamantul lu ma-sa, l-au listat pe kijiji si au gasit cumparator in persoana Spaniei, nu? 200 de ani mai tarliu kiubanezii mai fac o greseala. Se numeste revolutie. Taranul coclit scapa de jugul capitalist Kiuba devine a poporului. Iar 53 de ani mai tarziu esti cea mai mare insula din zona si la fel de saraCA CA restul. Good game! Ce noroc ca au facut bajetii revolutie.
Autostrada de la aeroportul din Varadero cica i-a placut lu prietenu meu cel mai bun. El e sigur ca din cauza la turisti e totul roz acolo dar macar e. Kiubanezii au doua monezi nationale: peso si peso convertible. 1 peso convertible > 1 CAD. Caci kiubanezii au decis ca 1 CUC = $1 US. Oficial salariul minim pe economie e 229 CUC dar din cate au intrebat prietenii nostri cei mai buni, e mai putin. Dar ei fac ciubuc. Cica plajele sunt minunate. Marea e superba. Mancarea a fost buna si destul de variata. Cica au vizitat Havana si cica le-a placut. Cica nu iti rupe muia cu frumuseti sau alte alea dar e o combinatia ciudata de vechi si nou si caldura si soare si cladiri scorojite si abundenta de masini vechi. Probabil de aia au ales sa-si cumpere ca suvenir un tablou de 110x80 cu "o bucata de Havana" pictata in sepia.
Au mai fost si cu catamaranul. Prietenul meu cel mai bun si-a dorit mereu sa mearga pe mare. Au fost si la delfinariu. E frumos sa stai in apa pana la brau si delfinul sa vina sa-l mangai sau sa te pupe. Dar dresorii arata ca Florin Salam... au ceasuri scumpe si ochelari de soare de firma cum nici turistii nu au. Marinarii de pe catamaran sunt trasi la indigo, cu precizarea CA CApitanul e fratele geaman al lui Mititelu de la Craiova. Deci Florin Salam ca dresor de delfini si Mititelu CA CApitan de catamaran. Uitandu-ma la ei prin ochii celui mai bun prieten al meu mi-am zis: WTF!!! Sa fie o COIncidenta ca toti bisnitarii din fata de la ADA (vezi Resita) lucreaza pentru aceeasi firma, Gaviota Tours? Mititelu se pricepea la carmit catamaranul si ar fi castigat si aprobarea marelui Basescu dar Florin Salam cand mortii lu ma-sa a fost el la scoala de dresori de delfini? Mai trebuie sa precizez ca delfinul Jessica avea o rana mica dar sangeranda la coada si totusi isi facea numarul pentru turisti? Sa moara Florin Salam kiubanezul!
Deci prieteneii nostri cei mai buni au fost in Kiuba. Se bucura cau au vizitat cat inca mai e sub regimul lui Siempre Fidelis. Kiuba e o bucata de istorie contemporana impletita cu istorie veche... Fara sa fie ciumegaspeciala Kiuba merita vizitata. Si mai e si 'eftin. Prietenii nostri cei mai buni au platit $1100 pe o saptamana la hotelul Sol Sirenas Coral din Varadero. Si s-au simtit excelent. Si s-au deconectat intr-un mod placut de tot ce insemna viata lor obisnuita caci Kiuba e atat de diferita de tot ce cunosti incat iti pierzi din repere.
Ajunsi in Toronto, au fost intampinati de vreme nasoala, ploaie si trafic greu la rush hour pe Hwy 401. Dar Toronto inseamna "acasa" nu?

Cree-cree-cree you grey Autumn

Dupa cateva zile reci Claudia mi-a perforat lenea si am dat jos aparatul de aer conditionat. Ar fi pacat sa ratez momentul si sa nu remarc ce proasta e traducerea mot-a-mot a termenului "Air- Conditioning". In romana suna de parca ti se da aer cu portia, la chermul cuiva. Cand de fapt termenul din engleza se refera la imbunatairea aerului, in speta racirea lui. Dar sa revenim...
Mai sunt zile placute dar noptile sunt reci. A mai trecut inca o vara in care nu am facut mai nimic. De facut s-a facut... dar in lunga iarna de dinainte se facuse o lista cu "la vara facem si dregem". Hmmm.... Vedem vara viitoare.
Vara asta a fost un pic diferita, si leg asta de ce am spus mai sus. Vara asta am facut planuri pentru la iarna. In ideea de a ne baga la sporturi specifice anotimpului. Baietan fiind, paduri cutreieram fireste... dar niciodata n-am avut bani sa merg la munte, sa am echipament de iarna si nu-mi permiteam sa stau la cabana. Iar asta a cam supt cur cand una din cartile de vaza in copilaria mea a fost Ciresarii volumul 4.Nu-i nimic... nu de aia avem sechele in copilarie ca sa diluim cu ele ca si adulti? Macar nu am treaba cu Oedip, n-am daddy issues si nici n-am avut unchi care sa ma tina in brate suspect. Nu omu, sunt doar un sociopat normal. Deci ne-am achizitionat haine de ski. Pacat ca-s scumpe.
Aseara ne-am uitat din nou la filmul Hustle & Flow cu tiganu de Terrence Howard care,zic eu, a ajuns de calibrul lui Denzel. Daca ati vazut filmul stiti ca el e peste in Memphis. Povestea lui te misca si ajungi sa tii cu el. Cand curva lui (un cliseu white trash) face garagata ca nu vrea sa suga un carici de mos ca sa aibe Dejay un microfon de $250 ajungi aproape sa urli tu la ea: du-te fa si fa rost de microfon, omu tre' sa-nregistreze, nu pricepi? Apoi vin la munca si era ziarul pe desk. Poza mare cu un tigan jamaican, ilegal in Canada, ce facea plimbari intre Toronto, London, Niagara Falls, Windsor, Montreal cu scopul de a recruta fete pentru prostitutie. A fost prins si acuzat ca a incercat sa pimpuiasca o minora de 16 ani. Tiganul e si prost, trebuia sa spuna la tribunal ca e cantaret si ca vrea sa traiasca viata ca in filmul Hustle n flow. Normal ca EU, acelasi cetatean ce rezona cu pestele din Memphis, m-am enervat vis-a-vis de jamaicanul asta ce prezinta un pericol pentru societate. Cam asa e si cu filmele cu spargatori de banci. Tinem cu ei in film si cand citim in ziar ca o banca a fost jefuita de un grup de persoane mascata si inarmate... ne patrundem de spirit civic si tipam. Dom'le, unde e politia si alte cacaturi? E atat de usor sa te joci cu mintea omenilor. Daca le prezinti ghidus o treaba ce le displace... ajunge sa si-o doreasca.
Ca tot vorbesc de filme, as recomanda filmul australian Griff the Invisible. Am crezut ca e ca Super... dar Super devine... hmmm... psycho spre final.

Gata si vara lu 2011. Sunt curios daca ne mai pregatesc ceva baietiicaredaumanacabaietii pe data de 11. Alcaida va vrea sa "razbune" "Moartea" lui Osama. Stiati ca sunt din ce in ce mai putini martori oculari ai atacului? Da o geana.

Nu e joc, e Jocul lui Ender

M-am pomenit zilele trecute incercand sa explic unor noobi de ce jocurile video in regim online pot intra la categoria sport. De fapt e vorba de doua noobe. Stiu ca in constiinta colectiva jocurile video sunt pentru copii dar ce nu stie constiinta colectiva e ca generatiile de copii ce au crescut cu jocuri video... inca exista... iar jocurile au devenit mai complexe... deci mai atractive. Si mai complexe... am spus asta? Si mai scumpe. Si aparatura e mai scumpa... si acum iti mai trebuie si internet... cu teava buna... Cum ziceam... lumea inca mai crede ca jocurile video sunt pentru copii. Companiile de jocuri insa stiu adevarul, caci targetul lor nu mai sunt de mult copiii... copiii nu au bani... Si aici ajungem iar la jocurile in mediu online... Vorbind de adulti, conectati laolalta prin internet... treaba se organizeza. De aceea jocurile de succes duc la turnee... cu premii in bani. Cel mai celebru e The Sims cu 16 000 000 de unitati vandute. Mai adaugam 13 000 000 la The Sims 2? World of Warcraft- 12 milioane. Preferatul meu: Starcraft 2... lansat in 2010 a vandut deja 11 000 000 de unitati. Stiti cat am dat pe joc? $69. Incasari de 759 milioane de dolari. Nu ma indoiesc ca productia jocului a costat... dar sigur nu a costat 758 de milioane. Si mai o treaba Starcraft 2 nu ruleaza pe un laptop... are niste cerinte grafice... deci ori ai laptop cu placa grafica above average ori iti iei un desktop computer... cu placa grafica above average. Si din nou amintesc necesitatea unei conexiuni la net de nivel superior.
Acum, in Asia in in US se organizeaza turnee de Starcraft televizate. Exista Sports Bars care transmit asa ceva la fel meciuri de hockey ( uite ).
Revin de unde am pornit. Jocuri online? Pentru copii. NOT ANYMORE. Sport? Fara doar si poate. Doar ca nu s-a impamantenit ideea. Caci ideea impamantenita e ca sportul e cu miscarea sportiva... desi sahul, pokerul... mda, astea pot fi televizate. Doar ipocrizie, traim intr-o societate dependenta de calculator si de online.
Eu ma si joc... dar mai si alerg... mai arunc la cos... caci una nu o elimina pe cealalta... Antrenam si mintea si corpul. Iar cand joci online, adversarul e o alta persoana... cu aceleasi "arme"... diferenta e facuta de inteligenta, rapiditate, dexteritate, viteza de reactie, adaptabilitate si mult antrenament. Conteaza ca nu am in mana o racheta si nu ma desparte un fileu de adversar? Nu, nu tre' sa alergi... aici e cu capsorul... de alergat alergi mai tarziu sau inainte.

In lumea Diavolilor Albi

So cheres, yo?
Sambata la munca apar doua bucati okioase. Una batrana, mergea suspecta de breakdance. Una mai tanara, potential cumparator de condo la suprapret. Babaciunea era Agent... Ii explic unde sa parcheze... si unde sunt lockbox-urile. Reamintesc ca e cam greu sa ajungi la ele fiindca locatia a fost aleasa-n dusmanie. Nu au gasit, deci vin inapoi la Ground Floor.
Concomitent, un locatar se insura si toti "cei mai buni" baieti ai lui il asteptau in lobby sa coboare, limuzina era deja in fata. Deci 10 baieti imbracati la 4 ace, in costume scumpe. Apare okioasa si se duce la primul dintre ei si-i spune ca nu a putut gasi lockbox location. Ala se uita la ea... ii pica fisa si arata inspre mine. Si baba isi cere scuze... GENIAL: Ooooh! I'm sorry, U ALL LOOK THE SAME." HAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHAHAHHAHAHAHAHHAAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHHAHAHAHHAHAHAHHAHAAHHAHAAHAHAHHAHAHAHAHHAHAHAHHAHAHAH!
I-a umilit pe cei mai buni baieti in doua feluri. Rasism... toti Diavolii Albi arata la fel... si 2, ei erau imbracati in smokinguri... si aratau ca un security guard... Hahhaahhahahahahhahahahhahahahahahhahahaahahahhhaahhaha! Baietii au luat de la Mao Tse Dong! Okioasele coboara la P1. Va mai amintiti ca acolo ai doua (???????) optiuni: Exit si Recycle Room. Okioasa tanara merge spre Exit. Okioasa batrana ii face semn inspre Recycle Roo... Intra amandoua acolo... FACE PALM!
Diavolul vostru Alb preferat a fost la sala... si s-a si balacit nitel la piscina... Deci am facut dus... si la dus, si la intors... La intors, am evitat un okios in peleu gol ce se aplecase sa-si spele spatiul inter digital si curul lui galben venise inspre mine... am fost pe faza si am facut un pas lateral, numa bine ca sa ma sterg de un alt personaj la peleu gol, ce venea di partea opusa... Minunat.
MINUNAT!

Ganduri la oboseala

Sunt constient ca "milioanele" de cititori ai blogului meu sunt interesati de optica "emgigrantului in Canada" dar si eu imi citesc blogul... deci tre sa scriu si pentru mine. M-am pomenit de multe ori citind ore intregi articole vechi si razand amintindu-mi intamplari sau razand de felul cum descriam... aka ce-mi caca mintea atunci.
In general imi tin mintea ocupata cu chestiile de zi cu zi ale imigrantului: sah, ecuatii diferentiale, albinaritul si sculptura in piatra ponce. Apoi ma duc la munca. Pe drum ne salutam cu lumea din trafic si ii intrebam de rude si alte neamuri decedate. Asta fiindca exista o ierarhie de tip Rock-Paper-Sccisor, adica unu mai prost ca altul fara sa ai un No.1 bine definit. Se remarca okioasele de orice varsta, okiosii batrani, tigancile si maronii. Un fel de supervisor peste toti astia este bine-nteles D-na Profesoara care ne-a trimis Hyundai-ul direct la fier vechi.
La munca ai zile si zile. Noi avem sanse la zile proaste mai mari decat un Average Joe, fiindca noi stam in uniforma la ghiseu... si lumea intelege din asta ca tre' sa vina sa urle la noi sau sa sa vomite pe noi... caci asa e in tenis. Ce facem noi e cu atat mai de cacat caci astia cu care te certi de obicei locuiesc aici. Deci nu e ca si cum vine unu la tine la Supermarket si se caca pe el si apoi pleaca. Astia-s bumeranguri toti... pleaca si se intorc. Sunt si avantaje. Meseria nu e atat de grea cand esti over qualified pentru ea, nu? Dar te lovesti de 2 prejudecati. De fapt nu te lovesti ci esti lovit cu ele. Una este ca vorbesti cu accent est-european... si asta inseamna de obicei ca esti sarac. Prea putini esteuropeni bogati emigreaza in Canada... si apoi vine a doua prejudecata... esti securist... deci nu esti bogat... si fiind securist, trebuie ca esti si vreun prost. Deci dintr-o vorba si o privire esti catalogat sarac si prost. Automat intervine sentimentul de superioritate. Dar cred ca in lumea asta sunt v'o 5 persoane pe care le respect cu adevarat... iar pe 2 din ele nu le-am cunoscut personal. Deci TU, daca vi si te caci pe tine ca regula de a da Parking Permit si daca vrei sa parchezi 30 de secunde e o regula retardata... mie mi se rupe pula de tine. Si aici imi folosesc eu talentul de a citi oamenii sa vad care ti-e motivatia pentru care urlii la mine. Daca vad ca esti prea prost sa pricepi ca nu eu am facut regula si ca imi manca si mie timp si energie sa o aplic la toti prostii... te iert. Daca vad ca nu esti prost dar o faci de al dreacu... ne certam.
In general e palpitant... si antrenant... de la alarme de incendiu la usi de garaj ce pica pe masini. Din experienta mea, in meseria asta... cu cat esti mai pregatit si cunostii detaliile meseriei... cu atat ai mai putin stress.
Claudia se mai enerveaza cu fraierii dar eu am noroc ca mie nici nu-mi pasa. Sunt nascut in 1982 si am mai prins anii aia in care era foarte important "cine era ala"... caci erau anii in care si un gestionar de la Gostat era un om de vaza. Un doctor era dumnezeu pe Pamant si inginerii isi puneau "Ing." pe usa de la intrare. Dar am inteles devreme ca respectul se castiga, deci pana o faci... nu vrei tu sa sugi paula cu arfele tale? Sunteti oameni, si ca atare cacatul vostru pute. N-am complexe de inferioritate fata de nimeni. Am incercat sa le explic asta si la unii prieteni de ai mei. Dar o fac cumva instinctiv, nu imi impun asta. Si de asta cred ca am fost surprins cand colegi de munca imi cereau sfatul in niste probleme de care poate nici macar nu ar fi trebuit sa aflu. Duminica am cunoscut niste consateni de varsta mamei si i-am luat la "per tu" iar ei au strambat din nas. Crezi ca au sa inteleaga vreodata ca si in Romania as fi facut la fel sau ei cred ca am arfe de canadez... si ca acum ma cred mai bun decat imi e valoarea de piata?
Dupa standardele din Romania... DA, sunt un nesimtit si incerc sa ii insuflu asta si Claudiei.
Asteptam sa vina criza. Va lovi tare? Cat de tare? Cum supravietuim? Deocamdata supravietuim. Suntem in etapa de platou a evolutiei noastre canadeze. Va scuip ca sa nu ma deochi cand spun ca macar ne merge bine in viata de cuplu. Eu sunt convins ca pana la urma vom reusi sa facem ce ne-am propus. Si de acolo ce e in plus e "peste".
De-asta eram sincer cand i-am spus Luni lui Matei Corvinus la un pahar de 300 ml de vin rosu ca mi-e frica sa castig la lotto. Echilibrul s-ar perturba... Am mai spus-o... eu cred in complementarism... a+b= 90 grade. a si b au valori bunicele acum...
Mda...

RBC vs. Dumnezeu

Azi am primit telefoane. Am unul dintre cele mai tari ringtone-uri din lume dar il aud rar. Dar azi a sunat. :"Hi, it's Vicky. I'm calling about the bunkbed." ????????????????????????? Cred ca ai gresit numarul. "Oh, ok. Bye!"
Erau unii insistenti de la RBC care dintr-un motiv cunoscut doar de cei de la MENSA o sunau pe Claudia si cereau cu mine. Cu ea nu voiau sa discute caci nu e titulara contului. Si saptamana urmatoare o sunau tot pe ea si tot asa. Caterinca. Azi au sunat din nou, tot pe ea, dar eram in alonja sotiei si telefonul mi-a fost plasat. O domnisoara cu accent maroniu incepu sa turuie de pe foaie cum ca daca optez pentru un fel de asigurare oferita de ei, in caz ca sunt spitalizat ei imi platesc cate $100/zi. Nu-mi trebuie.Dar ea e insistenta si continua sa citeasca rar de pe fituica. Iar eu nu am rabdare. Planul B: M'am, I will have to decline that cos I have trust in God, he will protect me. Crezi ca s-a lasat? Cica TOTUSI, cacaturi se pot intampla si cu RBC blah blah... Si am intrerupt-o: vrei sa zici ca RBC e mai ciumeaga decat Dumnezeu?
Exact cum am intuit, fata m-a citit ca pe fanatic religios si mi-a multumit pentru timPUL Acordat. Pa si eject!
Ca fapt divers voiam de mai mult timp sa vorbesc de freza negreselor. Cand sunt tinere a freza ciumeaga... fantezista si tipica lor. Tot tipic lor e si faptul,ca frezele alea din tinerete le distruge parul.Si de pe la 35 de ani in sus le vezi cu peruci sau batice-n cap. E nebunie. Ijde praste.
Pe 4 Iunie scriam ASTA si citez: "Apoi avem pe EI, masculinii. Cel mai mult ma oripileaza picoarele transpirate. Alea de ii fac pe baieti sa le alunece picioarele in proprii slapi. Alea de vezi pe ele praful de pe talpa si de pe calcaie formand o pojghita de noroi. Picioarele alea de au pojghita de noroi intre degete. ALEA!"...
Mda... alea...


PS: Situatia economica mondiala se inrautaeste si incep si aia in negare sa priceapa ca desi de mult timp politicienii le-au fluturat degetele in fata "a la Iozefini" in acelasi timp ceva le patrundea rozeta...

Cacat fierbinte

Cam asta se intampla la ora 00:30 in noaptea de Sambata spre Duminica. Cu 15 minute inainte de a-mi inchei minunata tura de 12 ore apare un platitor de taxe cu simt civic si ma anunta ca niste copii au smuls un furtun de apa pe partea de vest a cladirii si apa curge. Ce proasta e apa, in loc sa nu curga ea curge. Imi iau un radio in mana, ca arma, ca numai eu si SETI mai ascultam emisii radio la ora aia si ma duc Spre Vest my abitir ca Pet Shop Boys. Vad un grup de zergi, varsta de liceu. Trei tartani si o basita. Aveam o banuiala ca ei sunt carnationalistii si a venit confirmarea, Testosul cel mai balen dintre ei isi planteaza muia in beton in fata mea. Era terminator de beat. Ma duc si vad ca au smuls un furtun, gen de udat gradina, din conexiune si apa curge, ca ce sa faca, proasta. Zona aia nu ne priveste dar si eu sunt platitor de taxe cu simt civic si aveam si cheia pentru oprirea apei. Asta a fost usor, numai ca in meseria asta de aur trebuie sa scrii raport pentru actele de vandalism... si uite asa mi-am dat de lucru. De acum inainte nu mai platesc taxe. Muie lu grasu ala.
In masina - cald de iti transpira si glandele sudoripare. Ii dam cu A/C. Se abureste geamul... Claudia suceste pe dezaburire dar nu merge... Parbrizul se aburea pe dinafara, cred ca era vreun politician pe capota sau ceva. Pe Hwy 401 aproape de iesire la Victoria Park unu oprise masina si se pisa in iarba. La semaforul de la iesire de pe autostrada pe Victoria Park e din nou acelasi (si totusi altul) imbecil care nu face dreapta pe rosu... desi nu vine nici pensia din stanga. Ajungem acasa, de la tiganca de pe etaj miroase puternic a sconcs. Intram in casa, desi mini A/C-ul nostru a bagat toata ziua... e cald... Bag paula.
Sign out.

Eu imi amintesque

Totul a inceput cu antrenarea unui tigan camerunez, Samuel Eto'o. Sammy Eto'o a venit sa ma inlocuiasca pe perioada miniconcediului. Tiganului ii place sa lucreze ca "floater", sa fie trimis de la site la site. Cica face mai multe ore pe saptamana in felul asta. Rationamentul lui e simplu, si cumva gresit, lucreaza pe $11/h si daca ramane permanent la un site va presta acceasi munca cu unii care castiga mai mult ca el. Ce nu intelege el e ca daca nu stai pe loc la un site, sa te "prove yourself" ramai tot cu $11/h. Treaba a devenit mai amuzanta cand mi-a povestit de familia lui din Camerun. Si-a exprimat regretul ca nu are posibilitatea de a-si aduce familia aici decat in eventualitatea in care are un job bine platit, ca sa-si poata intretine familia... caci neveste-sii nu-i place sa munceasca. Apoi a pus punctul sub semnul exclamarii: she's lazy! Omul e gentleman, a si precizat ca femeia are multe alte calitati pentru care o iubeste, dar e adevarat, she's lazy. Intre timp el baga tare. CiCA CAmerunezii astia au un sistem de a economisi bani pe chirie. Pe langa clasicul "60 pe 40- de metri?- nu, de oameni!" mai au o metoda, de ex: daca nevasta unuia pleaca acasa pentru cateva luni, automat se muta unul acolo pe acea perioada, platind intre 200 si 300 de parai. Deci Eto'o are o adresa fixa pentru acte si bill-uri iar in rest o arde nomad.
Da' ia mai da-l in ma-sa pe tigan ca vedetele pe blogul asta suntem eu si Claudia. Deci!
Tiganul ma inlocuia pe mine caci am plecat in afara Canadei, adica in Quebec. Directia Montreal. Vremea se anunta perfecta, avant aveam din plin. Sa-i dam bataie!
Primul contact real cu partea franceza a fost cand ne-am benoclat la niste semne de circulatie dubioase (vezi poza).
Cum nu stiam ce vrea sa insemne am dedus la unison ca probabil semnul e in franceza si de aia nu pricepem. Am ajuns la hotel (Espresso Hotel)unde am aflat cu incantare ca parcarea nu e inclusa in pretul camerei ($130/noapte) ci CA COsta un aditional de $20/noapte. Parcarea publica de langa taxa 15, dar era outdoor si arata foarte ghetto. Cand ne-am exprimat ca $20/night e cam mult, da-te-n familia ma-tii, ni s-a spus ca asa e peste tot in downtown Montreal nu vreti un espresso? Astia erau pe japCA CA-n Romanica. Pai nu? Daca tot ai venit la noi, si ne dai bani pe camera, nu crezi ca e normal sa platesti un pret mai mare decat la parcarile din jur pentru ONOAREA de a parca la noi? Niste merdenele baietii astia. Merdenea de la merde, se subintelege.
Ne-am luat camera in primire, ne-am pudrat nasucul si am chemat un taxi sa ne dcua pana la Biodome, voiam sa prindem deschis. Am avut ocazia sa-mi folosesc franceza cu soferul de culoare haitiana. "A Biodome, s'il vous plait". Si-a-nceput tiganul sa turuie. Raspunsul meu? "That was all my french, man". Dar aia era si toata engleza lui. Pronunta highway ca "a'uei" si l-am inteles prin deductie ca ma intreba daca dorim sa o ia pe highway. Ok, go ninja! $30 mai tarziu eram la Biodome. Ne-a placut dar e destul de micut si Claudia a ramas socata cand i-am spus ca asta e ultima parte si aici e iesirea. Cica nu, tre' sa mai fie, sigur am ratat noi ceva. Nu ratasem. Fiindca toata lumea te minte ca peste drum de Biodome a La Jardin Botanique am plecat cu pas intins. Tin sa precizez ca la hotel, in maiou fiind am impachetat un tricou de schimb in rucsac. Dar prostia mea are personalitatea si o voce mi-a spus ca "uite la norii aia, sigur se raceste afara". Prostia mea nu se pricepe la vreme si nu s-a racorit... asa ca am avut placerea sa merg transpirat la subrat si cu tricoul lipit de mine toata seara. E minunat. Gradina botanista e relativ peste drum de Biodome. E de fapt peste deal si e doar o coincidenta ca e o strada intre ele. La jardenul botanist sufeream deja de caldura, durere de picioare si de plictiseala. Doar ca am ajuns la gradina chinezeasca, care minunata este ea care este.
Poze, poze, poze... La intors am luat metroul. Am belit ochii cateva minute in harta, am intrebat pe cineva si iata-ma cunoscator al metroului din Montreal. La intoarcere am mers la un restaurant de langa hotel, genul de pub unde mergi sa vezi meciuri. Cu surprindere am vazut ca pe usa inca mai era lipit posterul de prezentarea al meciului lui Bute cu Mendy. Fiindca aveam pofta de ribs dar mai ales fiindca in mod evident ACESTA este chiar restaurantul unde mananca Bute cand e in Montreal am zis sa intram. Ospatarita citise cel putin prima pagina din cartea de psihologie si a apelat la tertipuri: s-a apropiat de Claudia si a intrebat "Ur perfume, is it D&G?" Nu, e Coco Chanell Mademoiselle. "I WANTED TO SAY COCO CHANELL!!! Zi sa mori tu, jura-te amin! La ribs 'n fries jmekeria e ca vine cu nitica salata de varza amestecata cu smecleu alb, bun la gust. Asta a venit fara. Claudia o cheama inapoi. Raspuns? "We're out off cabbage." Apoi o bate amical pe spate si pleaca. Merveilleux!
A doua zi, dupa un somn de 10 ore, am plecat sa batem la picior Rue Sfanta Catrina. Hai Catrin' si ni-arat' maaaaaai.... Frumos, foarte european intr-adevar. Abundenta de terase si restaurante. In drum spre Montrealul vechi am ajuns si in Underground City... cautand o toaleta e adevarat. Ne-am plimbat si pe acolo si am iesit la suprafata cativa kilometri mai la vale. Cu harta in mana am mers in dreapta unde am descoperit ca trebuia in stanga, deci hai inapoi. Pana in Ceainataun. Acolo un zeu okios mai mult ca sigur postase o gweilo ce dadea sucuri Sprite reci pentru auslanderi insetati ca je si ma femme. Un pic mai la vale se zarea Basilica Notre-Dame. Care e minunata, grandioasa si minunata. S-a mai zis? Si nici nu intrasem inauntru. Claudia a luat bilete sa vedem show-ul de lumini dinauntru precum si un scurtmetraj despre cum a fost construita basilica. Dar mai era o ora pana atunci si in Montreal ai unde sa te plimbi. Pe o straduta pavata cu caramizi in dunga am coborat pana pe malul apei unde au si mai multe terase precum si o esplanda shukara. Am mancat ce a mai ramas din ce mai ramasese din pranzul de la restaurantul chinezesc iar restul l-am dat la pasarele si apoi la pescarusi. In drum spre basilica am ratat straduta pe care venisem si am mers prea departe... numai bine ca sa dam peste alta zona de interes din Montreal- Place Jaques Cartier. In traducere si mai multe terase, oameni si cersetori cu talent muzical... aia ce baga la instrumente cu cutia milei in fata. La munca, maaaah!
Basilica e intr-adevar quelque chose. Apoi a inceput filmul. N-am mai ras cu atata pofta de la The Hangover 2. Actorii erau de mana 2-a iar noi aveam si cireasa de pe tort: aia vorbeau franceza si noi vedeam filmul dublat in engleza. Povestea e simpla si foarte crestineasca. Lumea Noua era minunata dar era locuita. Si un fusta-lunga francez a avut un vis: sa mearga in Noua Franta si sa creeze o parohie acolo, sa ii invete pe indienii Talpa-iute cum e cu Gizas and shit... pardonnez-mois, avec Gizas et merde. Fusta-lunga i-a povestit visul lu alt fusta-lunga si impreuna au cerut voie lu regele Louis al mi se rupe-n paispelea sa faca ghidusia visata. Si Le Roi a zis... Oui! caci era pamantul lu ma-sa si el era cu permisiunea. Biserica e minunata, si sunt sigur ca a costat o gramada de bani constructia ei. Iar institutia Bisericii are bani dintr-un singur loc, nu? Din Zeciuiala. Si cand zeciuesti fortat nimicul unor amarati de emigranti in anul 1700, ce merdeneaua mea te mandresti cu ce "ai construit"? Plus ca au numit-o Notre-Dame... aka Fecioara Maria... care a fost sanctificata pe criterii de logica, 1+1 = 2. A fost ea mama lui Isus care e sfant? DA. Asadar si prin urmare, si ea e. Ana, a fost ea mama lu mama lui Isus care a fost sfant? DA. Asadar si prin urmare si ea e sfanta. In Biblie nu e nici un inger de gen feminin. Absolut nici unul... ah ce? Pardonnez-mois, que'est que vous avez preparez pour aujourd'hui? Merde... enea.
A doua zi am plecat spre Quebec City. Ziua a inceput minunat caci am ratat iesirea de pe highway si am nimerit intr-un ambuteiaj... ce a tinut exact 10 km, pana la urmatoarea iesire. Cu aceasta ocazie am facut cunostiinta cu ura in trafic a soferilor chebecosi vis-a-vis de baietii cu numere de Ontario. Claudia a incercat sa fie dibace si sa mearga pe banda de urgenat... si a mers pana cand un muie intr-o decapotabila a iesit si el de pe banda... doar pe jumatate, cat sa nu trecem noi... cand ne-am facut si noi loc inapoi in sir a revenit si el. Cand incercam din nou, hop si el. Muie, carnatule. Am pierdut vreo 40 de minute in ambuteiaj... fara sa gasim vreo explicatie pentru el... nu parea nimic in neregula. Pe cealalta autostrada, viteza de croaziera 130 la ora, cu dedicatie de la Claudia Schumacher, se trezeste o blonda proasta ca o pizda cu par pubian blond natural sa schimbe banda fara sa-si verifice punctul mortilor ma-sii. Claudia apasa frana, decelerand pana la 80 km/h iar apoi isi scoate piciorul prin radiator cand a apasat acceleratia sa ajunga blonda din urma. Au urmat sicanele si degetele mijlocii absolut necesare unei desfasurari in bune conditii a traficului rutier. Inca din Montreal am avut niste creierul in Blue Screen of Death incercand sa folosesc GPS-ul. In Toronto daca scrii Yonge si atat, vei fi invitat sa alegi intre Yonge St si Yonge Blvd. Daca esti in Quebec City si scrii Wilfrid-Hamel GPS-ul te va invita sa-i faci o muie caci habar nu are despre ce vorbesti. Si va continua sa te scoata din minti pana ce vei scrie "corect" numele strazii, adica RUE Wilfrid-Hamel... sa ma cac in capul quebecosilor caci asta inseamna ca le nome de la rue Wilfrid-Hamel n'est pas Wilfrid-Hamel... nuuuuuuuuuu.... e strada Rue Wilfrid-Hamel. Niste dobitoci. Tot in Quebec City am vazut o autostrada taiata de linia ferata. Pretene, acum sincer, WHAT THE FUCK?!!?!!
Tot acolo am asteptat la semafor si cand am traversat intersectia am fost anuntati ca suntem pe highway... deci ciumega tare! Hotel Monte-Cristo e cam departe de zona turistica a orasului si a fost complicat prima data sa ajungem in Centrul Vechi. Si cum plm sa fie usor cand toate highway-urile au 3 nume gen Teoharie Coca-Cosma, Hortensia Papadat-Bengescu... iar GPS te anunta "Autoroute 38"... Iar tu in goana masinii nu apuci sa citesti carnatul de nume... iar cifra e la coada, scris marunt. Centrul vechi al Quebecului era suprapopulat la acea ora de Sambata. Ne-am plimbat de nebuni incercand sa gasim parcare. De nervi am vrut chiar sa renuntam si sa ne intoarcem la hotel dar pana la urma am gasit o parcare ce mai avea locuri. Quebecul vechi e superb. O coasta de deal taiata de stradute inguste si abrupte, marginite de magazine de suveniruri, restaurante si alte alea. Din loc in loc casele erau despartite si puteai surprinde o bucata de apa albastra. Pe deal sta cireasa, castelul Frontenac iar in fata lui o esplanada. Un pic mai incolo poti urca si mai sus sa vezi fortul. In jos e raul St. Laurent. Frumos. Infometati, am coborat pe stradute, am ales un restaurant mai fara fite si am prins loc la etaj, exact langa fereastra. Jos strada fremata de turisti.
Urmatoarea zi era rezervata Canionului Sf. Ana. Am plecat cu intarziere de cel putin un sfert de ora de injuraturi si nervi caci nu reuseam sa bag adresa in GPS. Din pacate nu mai am pamfletul canionului care avea pe el 2 adrese. Una era denumita adresa iar cealalta pentru adresa pentru GPS. numarul si strada erau aceleasi dar diferea localitatea. Ba, ce plm se intampla in Quebec? Pana la urma a obtinut Claudia de la receptioner indicatii cum sa ajungem la o adresa apropiata de canion. GPS a recunoscut acea adresa si am plecat. Am ajuns in localitatea St. Anne, in fata bisericii St. Anne. Un amanunt relevant e ca am fost sa ma pis la McDonalds-ul de acolo. Am vizitat si biserica din apropiere apoi am cerut instructiuni pentru a ajunge la canion si am plecat. Dar ne-am intors in doar cateva minute, fratele vostru se stricase la burta. Mai usurat, dar plin de griji pe viitorul apropiat am purces la drum. Am ajuns la fix pentru o noua sedinta de diaree. Pofta buna. Canionul e marfa. Ca momunment al naturii cat si vizita e organizata eficient. Exista o poteca ce trebuie sa o urmezi, si ai in locuri strategice construite niste punti de observatie. Traversezi crevasa in doua locuri pe poduri suspendate. Fara graba, iti ia cam o ora sa faci traseul. Cand eram pe terminate a inceput si ploaia. Voiam sa mergem in cruise-ul ala pe rau dar ultima plecare era la 15:00 si era deja aproape 16:00. Ratand ultimul obiectiv ne-am orientat spre altceva. Hai la film. Caut pe telefon cel mai apropiat cinema. 13 kilometri. Baga! Ajungem acolo si dau cu ochii de un poster urias si in acel moment pica si fisa in mintea mea obosita: filemele sunt in franceza. Cochon! Si aici nu pot sa nu amintesc plictiseala de la televizorul din hoteluri. Au pachetul de baza iar in Quebec asta inseamna ca pe langa faptul ca ai putine canale... doar cateva sunt in engleza, si in majoritate alea de stiri. Baaaaaaaaaaaaaa... iti vine sa-ti tai venele ca nu ai la ce te uita. Si noi suntem din aia care nu se uita la televizor. Sambata dimineata m-am uitat la un episod din Scooby-Doo. Sun cel putin un cunoscator in desene animate din anii 50-60 si mi-am putut da seama ca Scooby-Doo-ul asta e nou. Povestea nu e relevanta dar 2 personaje din episod sunt... O tanara hippie si cainele ei... se dovedesc a fi: ea- un Grey, adica cea mai comuna rasa de extraterestrii raportata in incidentele de tip UFO iar cainele e de fapt un Reptilian... alta rasa numeroasa in rapoartele UFO. Amandoi extraterestrii pasnici, bine-nteles. Reamintesc comedia Paul... si scena in care un pusti fata in fata cu un Grey nu se sperie ci chiar precizeaza ca stia ca exista, deci de ce sa se sperie. Copii nostri vor stii, copii lor vor fi pregatiti sa accepte evidenta. Nu-i rau planul, nu? Dar eu aberez, nu?
Dar sa revenim... Cum nici la film nu puteam merge... ne-am intros la hotel. In Quebec City nu plouase si desi era un pic innourat si temperatura scazuse de la 30 + la 24... era inca placut afara... iar piscina din spatele hotelului prezenta o apa minunata. Chillaxation.
Azi la munca. Am vazut fete sincere ce se bucurau sa ma vada inapoi. Nu ma incalzeste prea tare... dar e bine. A fost bine si in minivacanta.
Montrealul si Quebec City au fost misto dar nu as vrea sa locuiesc acolo. Si nu cred ca mai mergem vreodata in vizita. Enough is enough!















.

Oven's month

Luna Iulie a inceput cu un weekend "de-al nostru" cu vreme de vara nu vrajeala din aia indoita cu nori sau temperaturi joase. Nu fartate, zile de vara calduroasa! Am vrut sa mergem pe Mare Insula a Brailei a Torontoului dar am fos pus in garda ca poponarii se dau in stamba weekendul asta si in downtown va fi nebunie. Profit de situatie sa spun ca ma doare-n cur de poponari si sunt satul de ei pana-n gat.
Vineri, de ziua Canadei (cine-i nascutaaaa de ziuuuuaaaa eiiii?) romanaches au avut liber si au ginit o plaja mistoaca undeva pe la Scarborough Rd si Kingston, daca nu ma insel. Apa marginita, valuri, plaja, iar penis-ip, pescarusi... si soare grupa mare... dar cu Sunblocker 50 nu s-a vazut nimic bronzol. Cacat. Luni Claudia nu a vrut sa mai mearga asa ca am ramas cu pielea de culoarea branzei... Gorgonzola...
Coplesiti de stresul zilnic stam geana pe mini-concediu si mai putin pe ziua mea ceea ce imi convine de minune caci cadoul meu e concediul. SA VINA!
Munca mea merge rutina, la Claudia e mai complicat. Asa se intamplca cand noul sef e mai prost decat primul. Si mai lenes. Sa-l pij in freza. La mine in bloc e o okioasa din Niponia. Numarul cuvintelor din vocabularul ei in limba engleza rivalizeaza cu vocabularul lui Decebal cand a vorbit cu Traian. Din cauza asta atunci cand s-a mutat in cladire noi toti am ajutato cu foarte multe lucruri. La gata ea n-a avut nici o jena in a ne acuza ca i-am intrat in apartament si i-am furat bani cash. A chemat si Politia. A doua zi insa, zambea ca un Iliescu japonez si nu a marait nimic de ce se intamplase inainte. WTF? Apoi de Revelion a plecat acasa. S-a intamplat faza cu tsunami si cum nu s-a mai intors de atunci cred ca a fost in regula din partea noastra sa consideram ca a murit in chinuri groaznice inecata sub daramaturi si iradiata cu "pultoniu". Dar nu! Vineri a revenit zambind. Jumatate de ora mai tarziu a si venit la desk cu punga cu carti de la laptop si CD-ul cu drivere." Cusma, brad, manz, brazda"... No, I'm sorry dar imi pare rau. Nu te pot ajuta sa-ti instalez driverele pe laptop. Bine am facut, caci a doua zi ne-a acuzat CA CAT a fost plecata i-am intrat in apartament si i-am furat 3 file de cheque. Cum se zice in japoneza la "da-te ma-n mortii ma-ti la o pozitie viitoare"?
@ Episcopu:
Stiu ca mai bag si d'ale mele mai nou. Intelege faptul ca o evolutie a imigrantului dupa aproape 3 ani in Canada. Inca stam geana pe Romanica si ii criticam defectele. Cu descrieri despre Canada mai sunt destule bloguri si nu sunt rele. Poate m-am obisnuit eu cu ce e in jurul meu si tot mai multe se pierd in peisaj. Plus ca nu am fost nici H2SO4 la adresa Canadei dar nici nu am aplaudat in picioare orice chichita nord americana. Poate am sa scriu niste concluzii despre tot in momentul in care am sa devin cetatean. Ideea e ca singura ta avutie cu care vii aici e forta de munca. Si asta trebuie sa ti-o pastrezi. Ce am observat e ca lumea de acasa nu intelege clar diferenta dintre a EMIGRA si a merge la munca in strainatate. Emigrarea implica o anumita doza de martialitate, de "definitiv", pe cand cealalalta varianta implica sa tragi tare, sa pui bani deoparte si apoi sa te intorci in tara. Iar romanul de acasa nu intelege asta desi vrea si iti spune ca a priceput. Apoi iti spune ca jobul tau de cacat e un job bun. Pai e bun dupa standardul capsunarilor sau zidarilor din Europa dar aici ai EMIGRAT, nu te mai intorci si trebuie sa reusesti AICI. Si exista o presiune pe tine sa nu te multumesti cu joburi de cacat si sa faci altceva. Sa urci pe scara. Dar toate cacaturile in viata sunt complementare, maximum atins poate fi 90 de grade. Ai mai mult din una- ai mai putin din cealalta. Canadezii astia care au mers la colegiu si au job de "guler alb" locuiesc in blocurile in care lucrez eu. Stiu ca pleaca dimineata la munca si ii vad tarandu-si servieta dupa ei pe la ora 18, sau 19, sau campionii aia ce vin distrusi pe la 22:30. Am vorbit cu unul dintre ei. Lucreaza la o banca, e intr-un grup de elita in care e foarte greu sa intri si din aceasta cauza toata lumea isi doreste asta. Dar tre' sa tragi ca un catar, caci in grupul ala e greu de intrat nu de iesit. El zice ca e cam distrus dar are in plan sa traga tare cat poate, ca "sa se merite". Da, am mai auzit asta. Toti zic asa. Dar cu cat produci mai multi bani cu atat cheltuiesti mai mult, nu? Iar omul meu sta intr-un condo de 1 milion care costa cu 400k mai putin 3 intersectii mai la Nord. Pai ce pula lui! Mda.
La modul cel mai serios, p-aici rad cu pofta doar copii, adolescentii ce nu s-au robotizat inca si imigrantii care gasesc placere in lucruri marunte. Banii se fac greu si se cheltuiesc repede. Tre' sa fii putin retardat sa nu functioneze pe tine programele MK ULTRA si sa reusesti sa nu cheltuiesti bani pe cacaturi "ce iti trebuiesc" ca asa ti se zice in reclame. Ca emigrant, daca pui cu succes bani deoparte devii dubios pentru ceilalti emigranti. Mai ales daca le spui ca nu vrei sa-ti cumperi casa. Atunci ii loveste Blue Screen Of Death: "da' ce ma-ta vrei sa faci cu banii?" Pare ca vorbesc despre mine, dar nu e cazul. Nici noi nu reusim sa punem bani deoparte. :)
Vorba lui Charile din "It's always sunny in Philadelphia": saving money isn't the american way!
Numa' de bine.

Ma uit si plangi

Sunt un consumator de sport. Unii se uita mirati la mine cand spun ca Becali ar trebui sa vanda, sa plece si sa moara. Asa sunt eu. Injur de morti la meciuri. Am sportivitatea de a recunoaste cand cealalta echipa a fost mai buna si am perversitatea de a nu-mi pasa daca arbitrul greseste, atata timp cat e in avantajul echipei mele. Sunt bucuros zile in sir cand echipa mea castiga ceva si sunt posomorat cand rateaza obiective sau pierde meciuri importante. Ma pasioneaza Steaua si Barcelona. Uneori prea mult. E adevarat. Dar face parte din farmecul vietii mele. Poate din cauza ca atunci cand aveam 5 ani mi se zicea Piturca. Poate ca din multe cauze, caci sincer, nu imi e usor sa explic de ce verific gsp.ro de 2-3 ori pe zi.
CACO pil si CACO nsumator de sport am avut jucatori preferati: Piturca, Lacatus, Thomas Hassler, Del Piero, Rivaldo, Ronaldinho, Radoi precum si basketbalisti... Penny Hardaway, David Robinson, Scottie Pippen, Jordan...
Se poate sa nu-mi amintesc eu... dar... Sportivii anului 2011 sunt machopezi. Curge machoul siroaie de pe ei. Au 45 cm in brate, patratele pe abdomen, tatuaje nenumarate si o gura mare prin care iti explica cat sunt ei de macho. L-ati vazut vreodata pe Lebron James dand Slam Dunk in trafic DOMINAND niste negrii de 2.20 m si 130 kg? L-ati vazut aparandu-si cosul in fata unor negrii de aceasi constitutie- DOMINANDU-I? L-ati vazut plangand ca ratata de Alice in Tara minunilor ca i-au furat Mavericks banana? Poate n-ati putut sa-l vedeti de celalat animal, Chris Bosh celebru pentru ragetele lui de leu-paraleu care tocmai si-a sfasaiat prada? Ca si ala plangea ca o pizda ca locul doi e de fapt primul loser. Dar pe faggotul de Cristiano Ronaldo aka CR0, care ne explica superior cum barcelonezii se tavalesc pe jos ca niste femei intr-un joc de barbati cum e fotbalul... dar a uitat cand plangea ca o muiere la dramele romantice cand "femeile" i-au luat jucaria in finala CL. Da' pe Torjinho l-ati vazut? Eu mi-l amintesc bine-bine... era mic si bataus, tare pe picioare gata mereu sa intre hotarat la minge. Era batzos si la interviuri. Apoi Steaua i-a furat si lui jucaria si l-a facut sa planga in direct la televizor. Dar de ce plangea?
De ce plang toti maciomenii astia? O vor pe mamica lor langa ei? Sa le pupe buba? Le urez marj la cacat din cauza ca mi se pare umilitor pentru ei sa planga. Chit ca ai juma de metru ca Torje sau esti un negru cu pula lunga cat Torje... nu poti sa plangi ca o gospodina ca s-a ars tarta cu cirese, cu 5 minute inainte sa vina soacra in vizita. Pentru ca pretene, nu poti sa fi un animal pe teren, sa impui respect prin fizicul si indemanarea ta, sa fi TEMUT, iar 5 minute mai tarziu sa-ti curga mucii in gura de la plans.
Mie, CACO nsumator de sport, nu-mi place cand faceti asta. Si nici nu pot sa-mi para rau de tine cand tu esti platit sume exorbitante de domeniul SF-ului pentru mine, ca sa practici sportul pe care eu il joc de placere. Draga sportivule, tu ai sansa sa fi platit sa faci ce-ti place. Nu plange boule, ca altii si-ar dori sa fie in locul tau.

Planuri de vacanta

Aveam in plan sa scriu despre altceva dar e si maine o zi. Azi mi-am petrecut dimineata incercand sa schitez intinerariul pentru minivacanta noastra de la mijlocul lui Iulie. Avem 5 zile de impartit intre Montreal si Quebec Ville. Dar cum naiba sa le imparti? 3 zile in Montreal si 2 in Quebec Ville? N-or fi prea multe in Montreal? Sa facem invers? Ce vizitam? Pai uite asta, asta si asta. Dar cat dureaza? Cacat, cam complicat. Hai sa ne uitam de Hotel/Motel I won't tell if you don't tell. Woooow, bine bravo. Nu stim zonele. O fi in zona buna? Ca nu vrem ca la Ottawa, in zona rau famata langa ambasada romana. Si e dificil, caci nu poti avea incredere in propria lor descriere de pe siteul hotelui in cauza, ca toate's minunat si la walking distance de nu stiu ce. Apoi mai e si pretul, nu? Deci dupa vreo 2 ore si vreo 500 de mii de pagini deschise in bara de jos am spus Stai ca nu e bine asa. Hai cu blogul!
Asadar si prin urmare, ajutati-ne va rugam cu sfaturi cu privire la ce si cum si unde. Mai dam si noi o geana, sa iasa de un Roadtrip pasnic... nu din ala ca in Eurotrip. Hmmmm....
Multumim anticipat.

Titlu' de articol

Toata lumea are frustrari iar eu sunt ca lumea... pana la un punct. Nu-mi amintesc insa ca vreo frustrare sa-mi fi luat mintile. Unii pot vedea asta ca lipsa de ambitie dar pana la gata cred ca am fost bun in a-mi alege bataliile pe care le pot castiga. Lasitate? Poate... dar pana la un punct, caci nu vorbesc de bataie aici. Cei care ma cunosc bine stiu ca rareori am cerut sfatul cuiva in privinta viitorului meu. Daca sa fac ceva sau sa nu fac. Asta pnetru ca am incredere in mine si in puterea mea de analiza a situatiilor. Nu toate merg ata, dar pana la gata nici eu nu-s vreun extraordinar.
O voce superenervanta care canta versul asta: "Daca esti destept tre' sa stii la ce esti prost". Lumea nu se comporta conform versului. De aia Nicolita joaca se chinuie pe terenul de fotbal in loc sa mance pamantul pe pista (mamii lui) de atletism. Problema e Romanica, unde daca nu te pricepi, iti lasi bretonul in ochi si o arzi cu tupeu. Ca e loc. Caci in Romania anului 2011 daca spui ca nu te pricepi chiar esti luat de prost. Iar daca cedezi locul unuia... nu ai garantia ca ala se pricepe, sunt sanse mari ca el sa aiba bretonul in ochi si sa o arda cu tupeu. De aia e si greu sa mai dai doi bani pe ce spun unii. Toata lumea e specialista. Poate de aia Ion Tiriac este intrebat ce parere are despre sansele nationalei Romaniei de fotbal. Poate de aia un limbriC CA Berbecali ajunge pilon central la stirile sportive. Dar nu toti o ard de dupa breton ca Piti. Mai sunt unii care sunt niste pelerini neobositi in depasirea propriei lor conditii. Aia care se cred mai buni decat sunt in realitate. Ei mereu dau chix dar nu realizeaza ca EI sunt cauza si mereu dau vina pe terti factori. Am asa un amic din copilarie care mereu incerca la femei la care nu avea sanse. Am un verisor care mereu a incercat ORICE... cu cat era mai inaccesibil cu atat mai mult si-l dorea. N-a reusit nimic din ce isi propunea dar desi e neobosit... a inceput de cativa ani sa-si planga de mila. Are ghinion, dom'le. Poate... si i-as plange si eu de mila daca nu as fi petrecut ore de vorba cu el incercand sa-i explic unde greseste. N-a functionat.
Tot pe aceeasi idee, o persoana draga mie are atat de romanescul talent de a avea o parere despre toate. Iar faptul ca mereu este contrazis de realitate nu il franeaza deloc. Daca azi ii arati ca a gresit, in secunda urmatoare isi da cu parerea despre altceva.
Separat de subiectul de azi, tanjesc de muuulta vreme sa dedic muie cu sange lu persoana care la mine pe etaj nu impinge sacul cu gunoi pe Garbage chute si il lasa sa zaca acolo. Draga proasto, te injur de morti nu fiindca mi-e mie prea greu sa iti imping si gunoiul tau ci pentru ca iti e tie greu. Sa sugi muie.
Vezi? Fiecare cu frustrarile lui...

Religion bashing

Iar serios. Iar nu e despre emigranti.

Religion bashing, gay bashing... chestiile astea sunt interzise. La fel cum este interzis si questioning Holocaust. Dar vezi titlul... nu despre asta vreau sa scriu. Nici macar despre religie, de fapt. Ci despre firea crestinului feroce si cea a crestinului superstitios. MAI TREBUIE SA BAG DISCLAIMER PE BLOGUL MEU CUM CA ASTA E PAREREA MEA VIZAVI DE... ORICE?
Citeam ieri articolul Claudiei cu Welcome to planet China unde Claudia defalcase un articol luat de pe net si remarcam pentru a nu stiu cata oara pozitia de pe care scrie autorul articolului copiat, in esenta un credincios crestin. Crestinul nascut din parinti crestini, expus DOAR doctrinei crestine si speriat inca de la varsta frageda cand ai mintea absorbanta ca un burete ca restul religiilor sunt caca si te vor trimite in Iad. Apoi devii adult, produs finit al unei societati crestine... iar doctrina crestina devine unealta in mana ta, in gura ta. Religia crestina este detinatoarea adevarului ABSOLUT. Un singur Dumnezeu, o singura religie. Restul gresesc, sunt pagani. Daca nu e in Biblie este eretism. E singura religie care exclude pe celelalte. Pana si Islamul recunoaste Dumnezeul Biblic ca fiind acelasi cuc el din Coran, doar condamna dogma bisericii crestine. Reciproca nu e valabila, caci musulmanii sunt pagani, nu?
Va mai amintiti filmul (excelent zic eu) al lui Mel Gibson- Passion of Christ? Dupa vizionare toata lumea era marcata intr-un fel sau altul. Cum eu sunt handicapat din punct de vedere religios am apreciat "micile detalii" ale filmului. Vorbeau aramaica, un plus ENOOORM pentru autenticitate caci eram satul de Isusi vorbind cu accent englezesc. Apoi bataia sistematica administrata lui Isus. Citez: "Hai ba, trebuia sa-l bata chiar asa?" Vezi ce inseamna indoctrinarea si filmele soft cu Isus ce le-a vizionat toata lumea in copilarie, in perioada Pastelui? In alea nu lua bataie. Asa e, nu lua... dar tu esti un moron retardat. Tu ai merita bataie pentru faptul ca ai un handicap la materia istorie. Hai sa luam speta in cauza: avem 2-3 baieti, profesionisti in schingiuiri... cu experienta in domeniu... ducand meseria lor, de ce nu, la rangul de arta. Suntem la capitolul religie,deci trebuie precizat ca baietii sunt romani si cred in zeul suprem Jupiter, la fel ca parintii lor si la fel ca toata societatea in care au crescut si s-au format. In acele timpuri dumnezeul tau biblic era DOAR dumnezeul evreilor. ATAT! La nivel macroeconomic, dumnezeul biblic acoperea o nisa de piata. Tot in acele timpuri romanii conduceau si considerau populatia evreiasca cel putin inferioara lor. Vi se pare ca erau prea infumurati? Pentru ca Imperiul Roman nu era decat cel mai ciumeg din lume? Si acum avem imaginea destul de completa a timpurilor de atunci. Deci poate sa apara personajul principal. Pentru un crestin Isus vine din postura de fiu al lui dumnezeu, deci cum sa-l bata in halul ala? Din punctul de vedere al schingiuitorilor el era un individ de factura inferioara lor, condamnat de tribunal- deci penal si basca... se autointitula FIU AL UNICULUI DUMNEZEU SI REGE AL LUMII... Acum intelegi de ce filmul lui Gibson e probabil exact in descrierea evenimentelor. Isus a luat de la Basescu. Plus ca dupa cum bine remarca stand-up comedian-ul Eddie Griffin... daca e sa te iei dupa filmele mai vechi cu Isus, Isus a murit de la niste cuie batute in membre si de la ridicarea lui pe cruce... dar el stie un negru ce avea 6 gloante in el, si a scapat... aka 50 Cent. Deci probabil bataia devine mai verosimila, nu?
Crestinul contemporan n-a inteles ca in vremurile alea dumnezeul lui "atotputernic" nu era atat de puternic... caci desi religia lor e bazata pe biblie ei nu inteleg din biblie evidenta faptului ca dumnezeul lor atotputernic opera doar local, in Israel si pentru o scurta perioada in Egipt. Concomitent, in alte zone MILIOANE de oameni traiau bine merci cu durere metaforica in zona inghinala, binecuvantati fiind de zeul Priap. La fel ca si acum, 2000 de ani mai tarziu... la fiecare crestin exista doi pagani care se ocupa cu altceva, cred in altceva si nu se tem ca au sa ajunga in iadul biblic. Evident aia gresesc, caci crestinul face parte dintr-o elita de oameni care cunosc adevarul vietii... Desi aia sunt de 2 ori mai multi decat ei... prin concluzie nu pot fi decat de 2 ori mai prosti si astfel vor arde in iad. Mda.

Femeile ninja

Testoasele ninja... ah, nu! Femeila ninja. Am fost Duminica la mare la soare unde toate femeile's goale. Da, o pula-s goale! Am fost cu Claudia la Bluffers Park, la Est de Downtown. La Kingston Rd si Brimely mergi sud pe Brimley catre lac. Au parcare imensa pe care am descoperit-o indesata cu masini ca parcarea de la Mall intr-o duminica. Nebunie. Un pic mai la stanga mai e o parcare mai intinsa, in special pentru aia ce isi remorcheaza barca, deci pentru aia ce se dau in barci. Parcarea se plateste, cred ca e 75 de centeze pentru 1/2 h si $7 pentru toata ziua. Evident ca in such a secluded place ai tentatia sa fii jmeker si sa zici "fie ce-o fi". Va fi INTOTDEAUNA o amenda. Caci muistul ala de la Parking Enforcement sta "pe dreapta" dupa cotitura. Nu, nu am luat amenda ca nu-s atat de prost incat sa nu fac legatura intre A si B. Dar multi s-au intepat. Parcul era plin ca de 1 Mai la Romanica. Un pic deconcertant era faptul ca nu se auzeau manelele ABSOLUT NECESARE.
Parcul e mijtoc, view-ul pe masura si e si o baltoaca unde poti sa pescuiesti fatze dar asta next time. Noi avem BBQ grill pe balcon asa ca am iesit doar la picnic, niscaiva costita afumata (de la magazinul de brand "La Saveta") si pepene rosu taiat cubulete, tinut la frigider. Marfa! Ia adauga in oala asta metaforica o temperatura placuta, un soare ce nu musca si un album de rap romanesc proaspat in casti. Marfa x 2! Cacat, pardon... pacat ca Sambata plouase tare si pamantul inca era ud de trecea prin patura. Da e ok, baaaaa!
Claudia sperase ca lumea va fi lipsita de inhibitii si va sta la bronzat dar lumea era cu frana de mana trasa. Ce sa mai zic de saracele araboaie, femeile ninja. Pe 30 de grade (cel putin) ele stateau geana pe copii ce roiau in jurul lor. Deci cat de de cacat e faza cu uniforma asta de ninja. Imi amintesc de o poza de pe net ce n-o am la indemana, cu o familie de arabi in apa, la mare. Ea e imbracata in burqa. Comentariul la poza? "You're enjoying a nice summer day swimming and having fun when suddenly... a ninja appears from the waves"... Hahhahahahhahahahah.
Mie mi se pare cruzime sa fortezi femeile sa se imbrace in ninja. Din cate inteleg scopul burqa-i e sa ascunda femeia de ochiul pofticios al melteanului, care cum vede cum i se scoala pula si asta e pacat in fata lui dumnezeu. Psihologia inversa ne spune insa ca va obtine un efect invers, caci acum labarul va saliva rulandu-si filme in cap pe pelicula pe 9 mm. Iar femeia imbracat fortat in ninja isi doreste libertatea femeilor libere si independente. Deci chestia e cumva in van. Psihologia "Fructului interzis" apare foarte repede caci ciobanul nu are o gandire complexa. De asta admir eu pe aia care le-au dat femeilor libertate. LIBERTATE-EGALITATE-SURORITATE! In anul 2011 femeia a cazut in propria capcana. Si ca orice persoana care vrea si cu pula-n cur si cu sufletu-n Rai a esuat lamentabil. Ca sa fie si mai clar,spun femeia ca si FEMEIA la nivel de mase nu la nivel individual. A detaliat Veve pe blogul ei despre capcana "femeii independente". Prostia nu face discriminari, deci si femeile bubuie ca petardele. Deci poti sa le dai drepturi din alea superficiale, caci la gata nu vor stii ce sa faca cu ele.
Hai sa dau si un exemplu de ipocrizie feminina. O feminina va sta cu mainile-n solduri, mandra ca o moldoveanca de langa Botosani, aratandu-si sanii topless pi plajâ la Mamaia dar se va oțarî toata daca in aceeasi seara tragi cu ochiul in decolteul ei, pe Terasa la o berica.
Deci, 2 ore la soare si o dupa-amiaza petrecuta placut. Multe probleme la munca si multe ore suplimentare. O cerere de mini-concediu la mijlocul lui Iulie, Montreal degeaba incerci sa fugi, nu poti scapa. Poate si un peau de Quebec Ville. Mai vedem, avem 5-6 zile de umblat.
Summer in full effect. Numai de bine.

Cu dreptu-nainte! La aer...

Gata! A inceput sezonul. Lumea a scos slapii din dulap sa-si oxigeneze cotoaiele cu dejtele aferente. Deci ce vezi pe strada? Pai e pe categorii, nu? Avem femei tinere, aranjate, cu fuste si picoare frumoase, cu unghii vopsite... si murdare pe talpa si pe calcaie. Deh, slapi. Avem femei mai putin atragatoare, in blugi sau pantaloni scurti, cu unghii vopsite sau nu... si jegoase pe talpi si pe calcaie. Deh, slapi. Aveme femei cu unghii neingrijite, nevopsite sau cu vopseaua scorojita... si jegoase pe talpi sau pe calcaie. Deh, asa e cu slapii. Avem femei in varsta cu picioare umflate si glezne ca Roberto Carlos, cu unghii creponate si exfoliate pe nuante de gri spre maro, cu calcaie uscate si crapate si atacate de ciuperca piciorului. Plus taxe, adica plus jegul aferent caci deh, asa e in slapi.
Apoi avem pe EI, masculinii. Cel mai mult ma oripileaza picoarele transpirate. Alea de ii fac pe baieti sa le alunece picioarele in proprii slapi. Alea de vezi pe ele praful de pe talpa si de pe calcaie formand o pojghita de noroi. Picioarele alea de au pojghita de noroi intre degete. ALEA! Apoi vin aia cu unghiile netaiate bune pentru catarat in corcodus. Sau aia lu care le-a picat unghia de la degetul mare in urma v'unui accident. sau o combinatie mortala de talpi jegoase cu calcaie atacate de ciuperca piciorului si degete paroase terminate in unghii lungi... lungi... lungi... si cu negreala sub ele... Ah!
Deci VARA, sezonul in care picioarele respira aerul curat si incanta privirea. Pofta buna!