Ca calimara

Mai dadusem exemplu pe omu' Cedry2k, de meserie rapper roman, ce impreuna cu altii face in opinia mea si a altora- poezie... poezie updatata... prin urmare putin diferita dar tot poezie. Uite ca as putea sa-l citez chiar pe Cedry2k: "Scriu versuri ca Bacovia- direct din cavou/ Dar sunt sigur ca l-as fi facut pe fraier la flow"... Mai jos am pus un exemplu elocvent. Cedry2k- Calimara... de Tudor Arghezi. E poezie pe un ritm de rap. Iti pot turna mii si zeci de mii de piese de rap si suna la fel. Pentru ca sunt la fel. Poezii.

Younie

Seful Claudiei e un carnat. Ieri a decis ca nu vine la munca. Cica are gripa. Seful ei e carnat de porc deci gripa lui e porcina. I s-a tras de la soriciul gros. Astfel, ala de a lucrat de noapte a bagat 4 ore in plus iar Claudia a trebuit sa inceapa cu 4 ore mai devreme. Azi la fel, doar ca azi carnatul a ars-o deghizat in cacat si nu a mai anuntat firma ci totul s-a facut intern, in matul gros. El va plati cash pentru aceasta clisma si astfel va scapa cu fata curata. Shit happens dar o mana spala pe alta.
De asta si ieri si azi am mers la munca cu autobuzul. Nu mai fusesem demult. O zi superba. mergeam pe alee catre statia de autobuz si a trebuit sa ma aplec sa nu zgarii cu capatana niste crengi grele de tei. Nu stiu daca a fost mirosul sau vazul florilor de tei dar am fost transportat direct in copilarie, in parcarea de la RENK, acolo unde intorc tramvaiele, acolo unde am crescut. Ador momentele alea in care un miros oarecare iti umple mintea de amintiri placute, de demult. Mai inainte i-am spus okiosului meu preferat sa nu se bucure asa de tare ca termina liceul caci adulthood ain't no fun. Nu cred ca intelege. Dar nici nu-mi pasa.
Cincizeci de metri mai incolo, pierdut in reverie, revin la realitate cand un grup de copii de clasa intai sau a doua urla la mine dintr-un school bus. Le-am aratat muie din start, fara nici o ezitare. Le-am blocat creierasul pentru cateva secunde. Apoi au inceput sa tipe iar. Deja ii uitasem. De obicei nu ma deranjeaza sa merg cu autobusul la munca dar tot ce aveam nevoie ramasese in masina: mp3 playerul, ochearii de soare si comfortul. Am ajuns la "si 2 minute" si seful meu a strambat din nas cand a vazut ca nici macar n-am adus cafea. Ete paula! Era inchis la non-stop, ca altfel aduceam.
Tot la capitolul amintiri intra si that awkward moment cand realizezi ca o persoana ce o cunosti de cand erai mic tocmai afli ca e criminal sau ca e nebun dus cu pluta atat de tare incat te intrebi singur cum gatu ma-sii nu ai observat nimic diferit la el pana acum? Am niste cunostiinte din urbea natala... WOOOOW! Fratele mai mare se credea succesor la tronul Rusiei si in final si-a ucis mama- o spioana sovietica ce voia sa-l opreasca din drumul lui de Romanov. Fratele cel mic, oripilat de nebunia fratelui sau s-a ocupat cu chestii mai realiste: impreuna cu doi tovarasi s-au apucat sa rastoarne regele interlopilor din oras... prin violenta, sa nu credeti ca prin vot la alegerile locale din 10 Iunie. Si te gandesti... uoooooooooooooooooo... unii chiar sunt la alt nivel!
Acum cateva zile am fost la cumparaturi la supermarketul okios. Am niste chinezisme tatuate pe picior si am patit si la sala sa vina sa ma prinda cate un okios batran de gamba si sa se bage in vorba cu mine. Ideea e ca ma enerveaza faza asa ca atunci cand din nou vad un okios holbandu-se la piciorul meu, fara sa realizeze ca ma uit si eu la el, deja ma agit... ma ia asa... dintr-o parte. Okiosu e fascinat si incepe sa-i dea coate neveste-sii si ii arata cu degetul la piciorul meu. Trebuia sa intervin deci mi-am ridicat piciorul si am pozat pentru ei, sa aibe o vizibilitate din unghiuri diferite. Cand s-au prins ce fac au inceput sa rada. Tot atunci am inceput sa le iau mortii la control in limba romana. Au continuat sa rada pana s-au prins ca ceva nu e in regula apoi s-au camuflat in sotron. Langa ei nevasta-mea ma privea socata: wtf happened? Nimic draga... doar un schimb cultural cu domnii cu ochii ingusti. Daca raspunsul meu a fost gresit inseamna ca nu am inteles intrebarea lor. Lost in translation. Se ma intampla.
A inceput Euro 2012... poate nu conteaza pentru voi dar ma intereseaza pe mine. Am incercat sa pun my money where my mouth is si sa pariez niste sume modice. Am incercat aseara sa-mi fac cont pe un site de profil dar nu ma lasa sa depun bani de pe VISA. Deci n-am pariat. Pacat. Ginisem amandoua rezultatele de azi. Am sa mai incerc azi o data: maine Olanda bate Danemarca iar Germania va termina la egalitate cu Portugalia. In timp ce scriu asta vine si scotianul meu preferat, proaspat pensionar. Din usa imi striga: Don't tell me any score!!! Apoi imi detaliaza: a fost la golf si si-a inregistrat ambele meciuri de azi iar nevasta-sa e chiar in acest maoment in oras sa ia mancare italieneasca de la un restaurant. Pleaca repede iar de la lifturi un alt resident il intreaba: "So, you wanna know the scores?" Hahhahahahhaha.

Am sa pun si doua pareri personale despre atat de capula practicii papuci crocs.




Luni merg la munca. Fuuck!

Sauble Biaaatch

Nu prea exista primavara pe aici. Aica nu primavara din aia din DEX. De aia tot am senzatia (corecta) ca trecem de la frig direct in 30 C plus.
E deja Iunie si iar ne intrebam ca niste imbecili cum mama ma-sii a trecut timpul asa repede. Ca parca ieri era 31 Mai si acum e deja Iunie. Hahahhaha!
Planuisem mini-vacanta inca din Aprilie. Cum mereu se intampla... cu gandul la vacanta ce va veni parca altfel bagi si la munca. E un lucru stiut ca prima zi de munca dupa vacanta e de cacat. Si nici cu azi, a doua zi dupa, nu mi-e rusine. Dar inainte sa pleci ai mai multa vlaga caci stii ca dupa primesti bombonica. Nevasta-mea ma acuza ca ma bag in vorba cu femeile dar ma jur ca nu ma pot abtine. Hai sa va explic.
Barbatul lu' una bucata blonda lasa la desk la mine permisul ei de conducere. Vine blonda. Ma inteleg bine cu amandoi deci imi permit o gluma sau doua si zic: "in order to pick up your driver licence you need to show a photo ID". Deci duma asta jenanta e scrisa de Cpt. Obvious insusi. Or is it? Raspunsul ei: "Oooh!... I think I have my Health card on me. Is that good? It has my picture..." Face palm.
Sambata pe 26 mai s-au mutat unii in bloc. Proprietara era deja aici, camionul cu mobila la fel. Apare si fiica, o blonda pe la vo' 30 de ani. Ma intreaba unde e toata rasa ei si ii explic ca toti sunt in Loading dock si cel mai usor e sa iasa afara si sa coboare pe rampa, usa se deschide automat iar apoi va vedea camionul. O vad ca se duce inspre lifturi. O opresc si ii povestesc din nou unde trebuie sa mearga. Intelege ca afara si iese. Deja uitasem de ea dar revine dupa vreo 10-15 minute. "I couldn't find it." Surprins ii spun din nou: u need to go outside and down the ramp. YOU"LL SEE THE TRUCK. Raspunsul ei: "I went outside, I went two intersections down the street... there is no truck."
A fost pentru prima data de cand lucrez in meseria asta cand chiar mi-am dat un face palm de fata cu persoana. Mental imi dau face palm des, dar niciodata nu ma palmuiesc de frustrare in fta omului. I-am spus: I don't intend to be condescending but do you know what a ramp is?" NO! Case closed. Acum cand o vad, rade ca proasta caci se simte cu musca pe caciula.
Cu ceva timp in urma o okioasa isi celebra ziua de nastere si am intrebat-o ce varsta are caci ma frustra ca nu puteam sa ghicesc (foarte greu de citit varsta la okioase). Cand mi-a zis ca are 27 am ramas masca. Ratasem cu vreo 10 ani in minus. Am povestit asta ca sa intelgeti de ce nu intelegeam cateva luni mai tarziu de ce niste pustani de liceu, misionari mormoni, veneau si aveau sedinte cu ea in Study Room. Si eu m-am gandit la ce v-ati gandit si voi si de aia am ales sa o intreb pe ocolite: What are you guys doing here? Ea era in carlig si ei o pregateau de botez. Si o consiliau in nejte questii 'n shit. Eram curios si m-am uitat in cartea aia ce i-au dat-o sa o citeasca. Era cu poze... un fel de benzi desenate religioase mormone. Textul era in okioasa. Intamplarea a facut sa vad un episod din Ancient Aliens in care detaliau intalnirile lu' Nea Iosif Smis cu mesagerii din Ceruri deci stiam cam ce s-a intamplat. De aia rasfoind primele pagini, recunosc scena primei intalniri dintre Jospeh Smith si ingerul Moroni. Dar vad o fata cunoscuta iar eu nu ar fi trebuit sa recunosc pe nimeni in cartea aia. "Who's this?" Okioasa se uita la mine curioasa... "That's Jesus Christ!". Pai asa mi se pare si mie, dar CE CAUTA EL AICI IN POVESTEA ASTA?! Nu stia... si nici nu ma asteptam sa stie. In cartea aia aparent se spunea ca Joseph Smith a primit cartea aia de aur de la Gizas. E bun... adica inteleg ideea. Hai sa bagam niste brand-uri cunoscute... sa para mai autentic... Jesus approved.
Cu cat ne apropiam de vacanta cu atat se strica vremea mai tare. Vineri seara weatherchanneldotca spunea ca vremea la Sauble Beach va fi ca pula. Ca cine? Am inchiriat o cabana pe 3 nopti, de Samabata pana Marti. N-a plouat decat Sambata dar desi ziua era placut afara spre seara se racea considerabil. Dar ne-am asteptat la asta atunci cand am ales cabana si astfel aveam si planul B. Cabana avea si hot tub. Stiu, stiu... nu, nu am calatorit in timp cu ea. A fost marfa de tot. Gratare, Corona (Ciuc pentru Matei Corvinus)si Baccardi Breezers pentru fete. Ribs, burgers, mititei, etc. Am impresia ca aceasta cabana a fost bibeloul proprietarului pana la un moment dat cand a decis sa o dea la inchiriat. Avea omu tot ce-ti poti dori acolo: flat screen TV, blue ray dvd player, o colectie de 2800 de filme, Xbox si sistem audio 5.1. Ne-am uitat la filme tolaniti likeaboss pe canapele din piele, din alea scumpe... la care apasai pe buton si se ridica suportul pentru picioare la fel ca la un Lazy Boy. Minunat pentru reveneala de dupa o sesiune de hot tub. Hot tub. Cred ca ne-am fiert pana la ADN. Stateam pana ne dureau buricele degetelor.
Langa exista a doua cea mai lunga plaja de apa dulce din lume. Nu e relevant cand vremea e naspa dar macar pot depune marturie ca e frumos acolo, chit ca nu am stat la soare si nici nu m-am balacit in lacul Huron.
Era normal sa discutam si aspectul locuirii full-time in zona aceea, in vreun cottage asemanator. Eu personal cred ca e Fata Morgana pentru locuitorii oraselor mari. Cautam linistea din provincie si poate cumva, o apreciem mai bine. Cei din provicnie vor la oras. Am crescut in Resita, on orasel pe orbita Timisoarei si cunosc multi ce si-au dorit sa mearga la scoala in Timisoara si chiar sa traiasca acolo. Ce ma amuza pe mine sunt aia din Caracal sau Tg-Jiu ce-si doresc sa traiasca in Craiova. Hhaaahhahahahhaha... Trade UP... not down, cois!
Ah, am atins un nerv sensibil? Nu suport romanii din Canada ce o ard "io mis din Banat", "io's argelean", "Bucale tatii", sau mai in soapata "din Moldova". Ma doare la biela pistonului de unde esti.
Orice vacanta e prea scurta iar o mini vacanta e SI mai scurta. Dar a fost bine. Vara asta o sa mergem des la Wonderland... poate si pe Marea Insula a Brailei sa ne plimba cu beachicletele. Mai vedem.
Si cand ne-o fi mai rau... sa ne fie-asa de bine.

That lil' midget known as Mini Me

Printre felicitari de La multi ani la implinirea a 5 ani de casnicie lumea mai adauga binevoitoare si cate un "hai cu egalarea!!". Adica eu deja am cel putin un strumf... hai si voi... "Bagati-o-n ate!"
Cei mai realisti au fost in mod oarecum surprinzatori- parintii. Pana la un punct. In ultima perioada am fost extrem de vexat de tot ce misca-n universul asta, raul, ramul... si de aceea in vocabularul meu curent s-a auzit din ce in ce mai des "Cpt. Obvious" si "This is a mission for Cpt. Obvious". Nu pot banui de rea intentie familia ce zice "s-aveti si voi joburi mai bune si apoi sa faceti copil"... sau "sa va luati casa si apoi sa faceti copil" fara sa realizeze ca spusele lor se contra-zic in aceeasi fraza. Tehnic ele sunt corecte si au sens. In realitate e mai greu. E mai greu sa prinzi un job bun si apoi sa il lasi pentru maternitate. E mai greu sa iti iei casa si apoi sa intri in maternitate si sa nu ai bani sa platesti mortgage. Intre timp s-au schimbat multe. Canadezii au introdus SuperVisa si acum e si mai greu sa-ti aduci parintii pe post de baby sitter. Cat despre varianta inversa, iti doresc sa-ti faci TU copil si sa-l trimiti in Romania sa ti-l creasca parintii.
Am mai discutat c-un frate despre a face copil. N-ai cum sa nu discuti cand aproape toata brigada din copilarie a infaptuit deja fapta. E varsta, nu?... Apoi toti astia ma intreaba pe si ma gandesc ca si el a fost ciuruit de fascinanta intrebare: "voi... nuuu?" Ai a fost prima data cand am incercat pe bune sa argumentez decizia NOASTRA. Nu m-a inteles. Crede ca da... dar nu poate sa se puna in mintea mea si de aceea nu poate sa inteleaga. Nu gandim la fel. Cpt. Obvious.
La articolul anterior ii raspunsesem lui Episcop ca incerc sa-mi adun gandurile pe acest subiect. Sper ca sunt macar pe-aproape de coerenta.
Unul dintre cele mai importante aspecte este ca eu sunt fanul meu numarul 1. Imi place despre mine. Imi place DECAT de mine. Imi place cum gandesc. Imi place produsul finit "EU". Subliniez Produs Finit. Asta implica un proces lung de evolutie, de cizelare. Persoanlitatea mea de care imi e drag este rezultatul intregii mele vieti. Cizelarea a fost data de educatia data de parinti (si nu ma refer la faptul ca mi-au platit scoala), de experienta de viata si mai ales de deciziile luate in timpul vieti. Ma lovesc aici in Canada de faptul ca nu am invatat nimic in facultate. Pai cu 10 ani inainte, la sfarsitul clasei a 4a, EU tocilarul, a decis ca vrea sa fie handbalist la Liceul Sportiv. De acolo s-a incheiat. Nu se punea baza pe invatatura... iar inertia pentru mine era suficienta incat sa nu trebuiasca sa ma strofoc sa fiu peste medie. Patru ani intre baieti si anturaj de vestiar lasa amprente pentru un pusti. Antrenamentele zilnice nu mi-au imbunatatit deficitul genetic ce-l aveam dar mi-au dat o educatie privind sportul, curatenia personala, etc. Pe moment e minunat... dar 16-17 ani mai tarziu ar trebui sa regret ca n-am mai fost tocilar si nu mi-am construit o personalitate de om serios, cu burta pe carte, ce putea sa ajung departe? Pai sa fiu eu ipocrit cu mine insumi? Chiar cu mine insumi? Who does that? Nu cois, sunt ceea ce sunt si sunt ASTA fiindca sunt produsul finit al vietii mele.
Parintii au un rol major in modelarea personalitatilor si vreau sa fac o diferentiere aici: lumea crede ca modelarea de persoanlitate este doar o modelare CONSTIENTA, pe cand modelarea se face indeosebi in mod inconstient. Copii prind apucaturi de la parinti si in multe cazuri ii definesc in viata. De multe ori le lasa cicatrici. Sunt multi parinti bine intentionati ce au fortat copii in directiile considerate de EI bune... copilul nestiind ce vrea de fapt. Asta e modelare constienta. Dar modelarea adanca e aia inconstienta... ce te determine la maturitate sa faci chestiile alea din pseudo-instinct.
Am tot respectul si toata dragostea pentru parintii mei. Reiterez ce am scris mai sus, imi place despre mine, deci din punctul meu de vedere parintii mei au facut o treaba buna. Dar daca am fost facut din dragoste si parintii mei si-au dorit sa-mi ofere ce-i mai bun pe lume... tehnic, au ratat. Iar pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau ca in viata sa nu am ce-i mai bun, sa nu am hainele care le vreau, jucariile care le vreau, dulciurile care le vreau... adica toate chestiile importante pentru un copil. Dragostea e importanta si ea, sacrificille facute de parinti sunt si ele importante... dar copilul NU intelege asta la varsta frageda si tocmai ATUNCI i se modeleaza persoanlitatea.
Tot un rol important il are societatea. Aia mai batrani ca mine spuneau de generatia mea ca ne-am dus la vale. Eu spun acum de generatiile tinere actuale. Si avem dreptate. Iar asta inseamna ca treaba merge tot in jos, la vale. Deci de aia te pis in freza cand imi spui ca "asa cum am crescut noi, au sa creasca si copii nostri". Esti prost. Stai jos, 3! Cand a fost ultima oara cand te-ai uitat in jur si chiar sa vezi? Sa vezi adica sa pricepi, sa treci de superficial? Aici ar trebui sa dau exemple cu toate lucurile ce nu merg in societatea de azi... dar n-am de gand sa o ard Sisif. La cat de incalcit am scris, daca ai ajuns pana aici nu ai nevoie de exemplele astea caci le-ai observat si tu.
Un alt aspect important in decizia noastra sunt convingerile noastre ce nu rezoneaza in aceeasi gama de behaituri din societate emise de rumegatoriii de clisee, locuitorii din Utopia. Nu despre asta e vorba aici asa ca nu continui pe subiectul asta. Suficient este sa precizez ca partea asta e mai importanta decat tot ce am scris mai sus.
N-am considerat niciodata ca un copil e simplu ca pula-n pizda. Nu e asa simplu. Daca o faci, fa-o cum trebuie. Si e greu tare sa o faci cum trebuie sa fi un parinte bun. Dar la cati parinti ratati sunt standardul nu e asa ridicat.
La nivel logic, luand punct cu punct, aproape totul e contra a face un copil in anul 2012. Nu mi-ar place sa-mi cresc copilul nici in Romania, nici in Canada. Nu cred ca i-as face un bine sa-l aduc intr-o lume ale carei fundatii se surpa incetul cu incetul. Daca i-as insufla valorile morale in care am eu credinta, ar deveni un pampalau in societatea de azi iar pampalaii sunt victime. Astia care fac copii au impresia cumva ca midgetul lor va creste undeva intr-un bubble si nu inconjurat de restul gunoiului. Iar asta am discutat mai sus ca-i va forma persoanalitatea. Chiar il izolezi intr-un bubble metaforic, il feresti de toate relele lumii? Va de veni un ciudat din nou. Tu il vei place dar el se va si te va uri ca nu e ca restul. O dai ca la zaruri? Ce iese, iese? Pai cam asa se intampla. Il faci si ce iese, iese. Mai strangem un surub din mers. Mai pilim pe aici. Mai ungem o rotita. Asta inseamna sa fii parinte nu? Asta imi seamana cu aia de-si cumpara animal de companie. Vedem noi ce iasa... dar cred ca o sa ne placa... sunt atat de dragalaaaaasi!!!
Nu accept sfaturi despre posibilii mei copii de la persoane cu copii. Din punctul meu de vedere (desi pare ciudat caci ai zice ca tu ai fost unde sunt eu acum) o data ce ai copil te-ai descalificat din a da sfaturi. Cand l-ai facut deja... esti obligat sa-ti placa. Ma vei minti ca e minunat. Si chiar daca nu ma minti... eu tot nu te cred. Si atunci, mai bine nu te ascult. Inca ai respectul meu. Inca ma bucur pentru tine. Doar ca nu ascult sfaturile tale legate de asta. Is it fair or not?
Cu peste 7 miliarde de indivizi pe planeta cred ca n-are rost sa risc sa fiu scuipat spunand ca vreau copii ca sa perpetuez specia. Sa-mi santajez emotional strumful sa aibe grija de mine la batranete? Mda.
Prea multe fatete la problema asta. Prea multe unghiuri. Prea multe chestii ascunse. Prea, prea multe. N-am pretentia sa ating eu adevaruri nietzcheniene cu filosofia mea de blogaras dar cred ca am insumat destul de decent ce imi coace mintea in zilele astea.
Cum ii spuneam fratelui cand discutam despre astea: "nascut sau nenascut... ai impresia ca e cineva ce-l iubeste mai mult ca mine?" De ce ai impresia ca decizia noastra nu e de fapt cel mai bun lucru pentru el? Pentru ca nu poti gandi asa? Pentru ca imi reciti clisee?

Leviathan

Poate ati fi tentati sa credeti ca o dau iar in oculte. Nu, baby! M-am plictisit si de asta. Dormiti voi frumos si aveti incredere in mandea ca va va lasa sa va faceti somnul de frumusete. Imi rezerv insa dreptul de a fi ironic si sarcastic atunci cand mingea imi va fi ridicata la fileu.
19 Mai 2007. Sunt 5 ani de atunci si am sarbatorit dupa puterile noastre cei 5 ani impliniti de casnicie. Cu ajutorul romanachesilor a iesit ceva frumos si ne-am simtit foarte bine weekend-ul asta. De la cine romantice surprize pana la cadouri, voie buna si lacrimi de bucurie. Sa ne fie de bine. Duminica ne-am imbracat gigea ginerica style si am mers in Guildwood Park in Scarborough si am facut niste poze dragute in locatii frumoase. Eram convins ca o sa innebunesc de cald in costum dar batea o briza placuta printre copaci si a fost bine. Dupa doua ore de sedinta foto am mers la terasa sa bem o berica. In coltul de Sud-Vest al intersectiei Don Mills si Lawrence, mai in spate, gasesti Calea Dorobanti... cu restaurante fensi, cafenele, ceainarii si cocalarii dorobantieri. Am baut o bere pisata la suprapret incantat sa-mi aud niste compatrioti la masa de langa discutand mondenitati emitand pareri si dand verdicte. Chiar pare europeana zona si cumva neobisnuita aici in Toronto. In mod clar o sa mai mergem.
Ieri am fost la Wonderland. Daca n-ati fost inca sigur ati auzit povesti de la cei care au fost. Asa a fost si cu noi. Un amanunt este repetat de toata lumea. Daca e busy, innebunesti stand la rand sa te dai in ceva. Eu nu vreau sa repet asta ci vreau sa SUBLINIEZ asta. Ieri a fost ultima zi cand puteai cumpara Season Pass la pret redus. Am ajuns pe la 4 PM acolo. Am stat la rand cam o ora jumatate ca sa ajungem DOAR la ghiseu sa putem plati. Apoi cu chitantele in mana am mai stat la o coada unde se proceseaza legitimatiile in sine. Ma uit acolo la un afis care zice Picture free passes. Adica fara poza. Dar lumea se alinia sa i se faca poza. Aleg o victima ce lucra acolo si o intreb: picture free means no picture? YES!!! Pai si de ce ne faci poza? Raspunsul are o logica nooooooooooooooot. Cica ei iti tin poza intr-o baza de date si cand scanezi cardul tau le apare poza si ei te ginesc. Pai eu as prefera sa am poza pe card si nu in baza ta de date. Cica e mai bine ashea, ca daca-ti pierzi cardul nu poate veni altcineva si sa foloseasca pass-ul tau. Bai tu vorbesti serios? Deci permisul de conducere e o prostie. Health cardul la fel. PR cardul la fel. Au gasit ei duda. M-a tras nevasta-mea de langa victima. Nevasta-mea. 5 ani de zile. La multi ani. Sa ne fie de bine.
La poze ne-am strambat. Like a boss! Am intrat apoi in furnicar. Incredibil de multi adolescenti. Prin definitie parcul asta de distractii e ca o capcana imensa pentru muste. Totul e facut sa-ti ia ochii si banii. Noi ne-am facut season pass-uri pentru ca vrem sa mergem des la Water park ce se deschide de fapt pe 2 Iunie. Am cascat ochii pe acolo pana am dat de panouri de basket. $5- doua aruncari... gen aruncari libere. Marcai? Primeai o Hugger monkey sau o minge de basket ieftinitura. Am marcat ambele aruncari si am luat la fete maimutici. Imbatat de glorie am mai dat 5 parai sa arunc la mare distanta, doar o aruncare. Premiul era un papitoi de plus mai scump. Datorita topolgiei locului si presiunii din peluze nu am marcat. Fiindca mi-e frica de toate cacaturile alea din parcul de distractii ne-am dus la Leviathan. Gineste aici video oficial. Stiu ca a fost Victoria day si alea dar am stat 1 ora si 20 de minute la rand sa ne dam in treaba. Asta pe caldura. Asta dupa ce am mai stat 2 ore la coada. Ne-a fost frica in montagne-russe dar ne-a placut. Am mers mai departe sa dam o geana la water park, chit ca era inchis. Pe acolo pe langa... ce vad eu? O juma' de teren de basket si una bucata tigan ce arunca la cos de la 3 puncte contra-cronometru. Uuuuuuuuu! $10 pentru doua runde de aruncari x 12 mingi plasate pe un rack la ora 9, ora 6 si ora 3. 40 de secunde. M-am facut de cacat si asta m-a umplut de spume. Nu-i nimic. I know where you live! Ail bi beac!
Am stat cam 4 ore si jumatate in Wonderland. Cam 3 ore si ceva la cozi la lapte si restul... la "distractii" in parc. E clar ca data viitoare nu mai pierdem timpul la cumparat bilete dar totodata e clar ca daca e busy nu mai stam ca proletariatul la coada la ulei, caci nu SE merita. Am mai si verificat diferitele slabiciuni ale sistemului de securitate. Cum sa faci sa nu strici multi bani. Cum sa faci sa mananci ieftin, etc.
N-a fost rau weekendul. N-am mai fost de mult asa. A ajutat si vremea varateca.

Bahtalo, amigo!

Prag IQ

Te vad.
Ai tricou polo roz. Esti in trend. Esti cocalar si nici nu stii asta caci esti de alta natie. Fratele mare te urmareste pe camerele de supraveghere. E un frate gata sa faca incest ca nu iti mai suporta imbecilitatea si ti-ar da paula sa i-o sugi. L-ai prins intr-un moment mai delicat in care nu realizeaza ca starea de nervozitate ii este data de faptul ca ii este prea cald si ar trebui sa-si dea haina jos. Te vede pe camera cum te incapatanezi sa stai cu masina in fata usii de la garajul gresit. Pe usa garajului scrie numele institutiei cu care impartim rampa garajului. E scris mare si detaliat sa inteleaga si prostii. Dar tu nu pricepi, ca tu ai tricou polo roz, si nu esti prost. NU! Dar esti incapatanat. Ai bulan, dadeai si gol daca te convoaca. Vine un resident si usa care trebuie se deschide. Castana! Te repezi dupa el. In spatele tau mai vine o masina. Dai-Dai-Dai! Ai tricou roz, deci o iei dupa ala din fata, gonit de ala din spate si ajungi la P2, unde e parcarea locatarilor. Nu esti prost, tu ai tricou roz si nu dai decat 2 ture de parcare pana sa gasesti iesire... adica pe unde ai venit. Ai reusit sa ajungi la parcarea vizitatorilor. Din nou ai bulan si gasesti un loc liber. Locurile sunt pentru celalalt condo cu care impartim parcarea dar e ok. Si de aceasta data te salveaza tricoul de guloare miroz. Din Caravanul tau coboara un tricou roz, o consoarta si doi copii. Nu-ti trebuie IQ mare sa faci copii. Bagi mielu la caldurica si apoi vine barza. Ajungi la infama usa ce te separa de lifturi. Nasol. Pe perete ai un interfon cu touch screen si indrumari vocale. Dar nu functioneaza la tricouri roz. Ai stat acolo 8 minute. Baietelul ala micu al tau, ce abia ajungea cu mana la ecran, a tastat in el mai mult decat tine. Tu erai ocupat sa tragi de cleanta usii. Nevasta-ta a obosit la un moment dat sa care in brate pe fiica-ta si a lasat-o jos. Tu, masculul alpha bateai in telefon si gesticulai ca nu e semnal. Noroc cu tricoul tau roz. Polo. Tricoul tau norocos, pesemne. A venit un resident si usa s-a deschis. Ce noroc ca ai venit apoi la Ground floor, la desk sa intrebi securistul daca e ok unde ai parcat. Ah, scuza-ma. Tu ai tricou roz... tu te-ai dus direct la prietenul ta pe care-l vizitai. Muje! Mi-e mila de copii tai. Nu e vina lor ca tu i-ai adus intr-o lume de tricouri roz.
Te vad.
Ai cam pe la 20 de ani. Conduci un SUV. Retrag. Nu cred ca ai 20 de ani... poate pe la 18, asa. Stiu cine e tac'tu. SUV-ul ce-l conduci e prea naspa... sigur nu ai permis de conducere de mult timp si tac-tu n-are incredere in tine. Ai venit in vizita la bunica-ta. Voi astia sunteti plini de bani... dar cei mai multi ii are bunica-ta. De aia o si vizitati. Cu randul. Ea va iubeste mult. Cred ca de aia locuieste singura intr-un apartament in valoare de mai multe milioane. Ca va place tare. Ma amuza faza asta, perindarea potentialilor mostenitori. Acum ai venit tu. Mamaie-ta mi-a spus ca vii. Iti explic unde sa te duci sa parchezi. Dar tu esti pe pula ta, esti o femeie independenta ce ia viata in piept si nu mai tine seama de constrangerile sociale... de semnele care-ti arata pe unde sa mergi sau de semnul ala mare care zice Loading Dock. Tu ii dai inainte cu tupeu, cu tupeu, cu tupeu... iar eu te vad. Ai incredere in tine, esti femeie inteligenta ce va ajunge departe... departe in Loading dock... fara nici o ezitare faci stanga pe coridorul ce duce catre Garbage room si din condeiul arhitectului a fost facut larg cat sa incapa un SUV. Acolo Big Brotherul nu vede. Te asteapta sa revii in raza vizuala... Trebuie sa te intorci caci in fata e podul rupt. E podul de pe raul Kwaie. Ai revenit... n-ai loc sa dai inapoi, in spatele tau doi barbati din patura de jos a societatii incarca un camion si nu vor sa se dea la o parte. S-au dat. Ai reusit! Parcurgi in viteza warp docul dar... darr... in loc sa faci stanga tu faci dreapta catre un alt Dead End. Fratele cel mare isi da face palm cu piciorul. Nu mai are rabdare cu tine caci trebuie sa te astepte sa-ti deschida usa de la garaj sa intri sa parchezi si intre timp el se uita la femeile ce il asteapta in fata desk-ului.
Te vad.
Lucrezi in cladirea adiacenta. Aia publica. Aveai treaba in zona asta si ai zis ca e jmekerie de tip sefa de CAP sa parchezi "la munca". Dar uite ca te intorci si descoperi ca "la munca" au tras obloanele si masina ta e in parcare iar pisatul ala e access card functioneaza la ghid-usile dinauntru. Afara e doar un plastic inutil. Dar e ok, vino la mine la Condo. Eu oricum stau si nu fac nimic toata ziua si adoooor sa alung plictiseala conducandu-te prin coridoare lungi catre parcarea din cladirea in care n-am nici o treaba si nici un interes.
Nu exista prag de IQ in viata. Viata e simpla, ca altfel foarte multi nu ar rezista. Ma racoresc la gandul ca si daca se cerea un prag ridicat la IQ pentru a face copii eu tot ma nasteam. What about you, cois?

May the 4th be with you!

Caco-pil uram sa ma duc cu mama la cumparaturi. Ani de zile mancarea era adusa de mama cand venea de la munca. Ca si acum ma umectez in gura ca o... o din aia.... (cum pizda ma-sii ii zice?... heheheh) cand ma gandesc ca mancam coltul de la painea proaspata. Ce vremuri, cois! Alta data nu eram casa si mancarea se materializa cumva in frigider. Apoi am crescut si baiet fiind mama ma mai oprea din cutreierat paduri sa merg cu ea in oras sau la piata, sa car plasele grele. Pentru mine era timp pierdut si nu intelegeam de ce nu luam cartofi de aici si trebuie sa verificam fiecare taraba si apoi sa ne intoarcem poate tot la ala initial. Acum sunt insurat si TREBUIE sa merg la cumparaturi. Ca sot responsabil am datoria stramoseasca sa zic NU la absolut tot ce propune sotia shopoholica. Incepi cu NU si apoi negociezi. Altfel ajungi sa gasesti prin sertarele din bucatarie tot felul de chestii inutile ce TREBUIAU cumparate. Asta e valabil pentru toate nevestele. Nu si pentru toti barbatii lor.
Uitandu-ma in urma la ce am scris un ultimile luni de zile pe blog am ajuns la concluzia ca am reusit perfect sa surprind starea generala in care ma aflu. Ce simt si cum ma simt. O senzatie de same shit, different day. Cateva zile de sunt prea mic pentru asta. Deja cativa ani buni de miserupe din ala de 24k. Cateva situatii din alea frustrante in care depinzi de prea multi factori si trebuie sa astepti sa se alinieze. Crema tortului e cinismul. Realismul. Urmeaza apoi discutiile cu cei apropiati ce observa ca te-ai schimbat. La inceput am incercat sa explic de ce m-am schimbat... dar renunti repede cand observi ca orice ai spune ei percep doar "fumuri in cap", "te-a schimbat Canada", "esti prost si te crezi destept" si (preferatul meu) "te-ai indepartat de dumnezeu". E atat de dificil de explicat ceea ce e simplu de inteles pentru mine. Dar e deja ceva timp de cand nu-mi mai pasa. Fumuri in cap, deh. Noroc ca familia si prietenii de aici sunt la fel de egoisti ca si noi si suntem perceputi oarecum normali de catre ei. Ce e important e sa ne intelegem noi doi, caci de la nucleul acesta pleaca toate.
Acum doua zile era sa ne mai bucuram de un accident de masina. In locul unde Parkwoods Village Drive se varsa in York Mills Road un dobitoc schimba banda exact in noi. N-a fost sa fie ca am stat vigilenti ca un vigilante. De remarcat urmatorul aspect: in toate accidentele sau aproape-accidentele in care am fost implicati NU au fost okiosi de partea cealalta. Doar albe proaste, tigani si maronii.
Rutina. Planuri pentru un long weekend la inceput de vara. Planuri sa vedem niste filme la cinema. Pe 19 implinim 5 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.

PS. Ma uit pe Facebook unde un imbecil se baga in seama cu o ratata. E poza ei, ea sta pe malul apei cu mana exact intre cele doua molecule de hidrogen din apa. EL, se baga in seama si ii scrie: "Ai uda?" El e un imbecil din ala care a aflat ca nu se mai scrie cu î din i ci cu î din a dar nu stie cand si de ce. Dar e in regula, caci nici ea nu vede greseala.

May the 4th be with you!

Poza asta e amuzanta... dar nu pentru oricine. Hahahhahahaha!