May the 4th be with you!

Caco-pil uram sa ma duc cu mama la cumparaturi. Ani de zile mancarea era adusa de mama cand venea de la munca. Ca si acum ma umectez in gura ca o... o din aia.... (cum pizda ma-sii ii zice?... heheheh) cand ma gandesc ca mancam coltul de la painea proaspata. Ce vremuri, cois! Alta data nu eram casa si mancarea se materializa cumva in frigider. Apoi am crescut si baiet fiind mama ma mai oprea din cutreierat paduri sa merg cu ea in oras sau la piata, sa car plasele grele. Pentru mine era timp pierdut si nu intelegeam de ce nu luam cartofi de aici si trebuie sa verificam fiecare taraba si apoi sa ne intoarcem poate tot la ala initial. Acum sunt insurat si TREBUIE sa merg la cumparaturi. Ca sot responsabil am datoria stramoseasca sa zic NU la absolut tot ce propune sotia shopoholica. Incepi cu NU si apoi negociezi. Altfel ajungi sa gasesti prin sertarele din bucatarie tot felul de chestii inutile ce TREBUIAU cumparate. Asta e valabil pentru toate nevestele. Nu si pentru toti barbatii lor.
Uitandu-ma in urma la ce am scris un ultimile luni de zile pe blog am ajuns la concluzia ca am reusit perfect sa surprind starea generala in care ma aflu. Ce simt si cum ma simt. O senzatie de same shit, different day. Cateva zile de sunt prea mic pentru asta. Deja cativa ani buni de miserupe din ala de 24k. Cateva situatii din alea frustrante in care depinzi de prea multi factori si trebuie sa astepti sa se alinieze. Crema tortului e cinismul. Realismul. Urmeaza apoi discutiile cu cei apropiati ce observa ca te-ai schimbat. La inceput am incercat sa explic de ce m-am schimbat... dar renunti repede cand observi ca orice ai spune ei percep doar "fumuri in cap", "te-a schimbat Canada", "esti prost si te crezi destept" si (preferatul meu) "te-ai indepartat de dumnezeu". E atat de dificil de explicat ceea ce e simplu de inteles pentru mine. Dar e deja ceva timp de cand nu-mi mai pasa. Fumuri in cap, deh. Noroc ca familia si prietenii de aici sunt la fel de egoisti ca si noi si suntem perceputi oarecum normali de catre ei. Ce e important e sa ne intelegem noi doi, caci de la nucleul acesta pleaca toate.
Acum doua zile era sa ne mai bucuram de un accident de masina. In locul unde Parkwoods Village Drive se varsa in York Mills Road un dobitoc schimba banda exact in noi. N-a fost sa fie ca am stat vigilenti ca un vigilante. De remarcat urmatorul aspect: in toate accidentele sau aproape-accidentele in care am fost implicati NU au fost okiosi de partea cealalta. Doar albe proaste, tigani si maronii.
Rutina. Planuri pentru un long weekend la inceput de vara. Planuri sa vedem niste filme la cinema. Pe 19 implinim 5 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.

PS. Ma uit pe Facebook unde un imbecil se baga in seama cu o ratata. E poza ei, ea sta pe malul apei cu mana exact intre cele doua molecule de hidrogen din apa. EL, se baga in seama si ii scrie: "Ai uda?" El e un imbecil din ala care a aflat ca nu se mai scrie cu î din i ci cu î din a dar nu stie cand si de ce. Dar e in regula, caci nici ea nu vede greseala.

May the 4th be with you!

Poza asta e amuzanta... dar nu pentru oricine. Hahahhahahaha!