Eu imi amintesque

Totul a inceput cu antrenarea unui tigan camerunez, Samuel Eto'o. Sammy Eto'o a venit sa ma inlocuiasca pe perioada miniconcediului. Tiganului ii place sa lucreze ca "floater", sa fie trimis de la site la site. Cica face mai multe ore pe saptamana in felul asta. Rationamentul lui e simplu, si cumva gresit, lucreaza pe $11/h si daca ramane permanent la un site va presta acceasi munca cu unii care castiga mai mult ca el. Ce nu intelege el e ca daca nu stai pe loc la un site, sa te "prove yourself" ramai tot cu $11/h. Treaba a devenit mai amuzanta cand mi-a povestit de familia lui din Camerun. Si-a exprimat regretul ca nu are posibilitatea de a-si aduce familia aici decat in eventualitatea in care are un job bine platit, ca sa-si poata intretine familia... caci neveste-sii nu-i place sa munceasca. Apoi a pus punctul sub semnul exclamarii: she's lazy! Omul e gentleman, a si precizat ca femeia are multe alte calitati pentru care o iubeste, dar e adevarat, she's lazy. Intre timp el baga tare. CiCA CAmerunezii astia au un sistem de a economisi bani pe chirie. Pe langa clasicul "60 pe 40- de metri?- nu, de oameni!" mai au o metoda, de ex: daca nevasta unuia pleaca acasa pentru cateva luni, automat se muta unul acolo pe acea perioada, platind intre 200 si 300 de parai. Deci Eto'o are o adresa fixa pentru acte si bill-uri iar in rest o arde nomad.
Da' ia mai da-l in ma-sa pe tigan ca vedetele pe blogul asta suntem eu si Claudia. Deci!
Tiganul ma inlocuia pe mine caci am plecat in afara Canadei, adica in Quebec. Directia Montreal. Vremea se anunta perfecta, avant aveam din plin. Sa-i dam bataie!
Primul contact real cu partea franceza a fost cand ne-am benoclat la niste semne de circulatie dubioase (vezi poza).
Cum nu stiam ce vrea sa insemne am dedus la unison ca probabil semnul e in franceza si de aia nu pricepem. Am ajuns la hotel (Espresso Hotel)unde am aflat cu incantare ca parcarea nu e inclusa in pretul camerei ($130/noapte) ci CA COsta un aditional de $20/noapte. Parcarea publica de langa taxa 15, dar era outdoor si arata foarte ghetto. Cand ne-am exprimat ca $20/night e cam mult, da-te-n familia ma-tii, ni s-a spus ca asa e peste tot in downtown Montreal nu vreti un espresso? Astia erau pe japCA CA-n Romanica. Pai nu? Daca tot ai venit la noi, si ne dai bani pe camera, nu crezi ca e normal sa platesti un pret mai mare decat la parcarile din jur pentru ONOAREA de a parca la noi? Niste merdenele baietii astia. Merdenea de la merde, se subintelege.
Ne-am luat camera in primire, ne-am pudrat nasucul si am chemat un taxi sa ne dcua pana la Biodome, voiam sa prindem deschis. Am avut ocazia sa-mi folosesc franceza cu soferul de culoare haitiana. "A Biodome, s'il vous plait". Si-a-nceput tiganul sa turuie. Raspunsul meu? "That was all my french, man". Dar aia era si toata engleza lui. Pronunta highway ca "a'uei" si l-am inteles prin deductie ca ma intreba daca dorim sa o ia pe highway. Ok, go ninja! $30 mai tarziu eram la Biodome. Ne-a placut dar e destul de micut si Claudia a ramas socata cand i-am spus ca asta e ultima parte si aici e iesirea. Cica nu, tre' sa mai fie, sigur am ratat noi ceva. Nu ratasem. Fiindca toata lumea te minte ca peste drum de Biodome a La Jardin Botanique am plecat cu pas intins. Tin sa precizez ca la hotel, in maiou fiind am impachetat un tricou de schimb in rucsac. Dar prostia mea are personalitatea si o voce mi-a spus ca "uite la norii aia, sigur se raceste afara". Prostia mea nu se pricepe la vreme si nu s-a racorit... asa ca am avut placerea sa merg transpirat la subrat si cu tricoul lipit de mine toata seara. E minunat. Gradina botanista e relativ peste drum de Biodome. E de fapt peste deal si e doar o coincidenta ca e o strada intre ele. La jardenul botanist sufeream deja de caldura, durere de picioare si de plictiseala. Doar ca am ajuns la gradina chinezeasca, care minunata este ea care este.
Poze, poze, poze... La intors am luat metroul. Am belit ochii cateva minute in harta, am intrebat pe cineva si iata-ma cunoscator al metroului din Montreal. La intoarcere am mers la un restaurant de langa hotel, genul de pub unde mergi sa vezi meciuri. Cu surprindere am vazut ca pe usa inca mai era lipit posterul de prezentarea al meciului lui Bute cu Mendy. Fiindca aveam pofta de ribs dar mai ales fiindca in mod evident ACESTA este chiar restaurantul unde mananca Bute cand e in Montreal am zis sa intram. Ospatarita citise cel putin prima pagina din cartea de psihologie si a apelat la tertipuri: s-a apropiat de Claudia si a intrebat "Ur perfume, is it D&G?" Nu, e Coco Chanell Mademoiselle. "I WANTED TO SAY COCO CHANELL!!! Zi sa mori tu, jura-te amin! La ribs 'n fries jmekeria e ca vine cu nitica salata de varza amestecata cu smecleu alb, bun la gust. Asta a venit fara. Claudia o cheama inapoi. Raspuns? "We're out off cabbage." Apoi o bate amical pe spate si pleaca. Merveilleux!
A doua zi, dupa un somn de 10 ore, am plecat sa batem la picior Rue Sfanta Catrina. Hai Catrin' si ni-arat' maaaaaai.... Frumos, foarte european intr-adevar. Abundenta de terase si restaurante. In drum spre Montrealul vechi am ajuns si in Underground City... cautand o toaleta e adevarat. Ne-am plimbat si pe acolo si am iesit la suprafata cativa kilometri mai la vale. Cu harta in mana am mers in dreapta unde am descoperit ca trebuia in stanga, deci hai inapoi. Pana in Ceainataun. Acolo un zeu okios mai mult ca sigur postase o gweilo ce dadea sucuri Sprite reci pentru auslanderi insetati ca je si ma femme. Un pic mai la vale se zarea Basilica Notre-Dame. Care e minunata, grandioasa si minunata. S-a mai zis? Si nici nu intrasem inauntru. Claudia a luat bilete sa vedem show-ul de lumini dinauntru precum si un scurtmetraj despre cum a fost construita basilica. Dar mai era o ora pana atunci si in Montreal ai unde sa te plimbi. Pe o straduta pavata cu caramizi in dunga am coborat pana pe malul apei unde au si mai multe terase precum si o esplanda shukara. Am mancat ce a mai ramas din ce mai ramasese din pranzul de la restaurantul chinezesc iar restul l-am dat la pasarele si apoi la pescarusi. In drum spre basilica am ratat straduta pe care venisem si am mers prea departe... numai bine ca sa dam peste alta zona de interes din Montreal- Place Jaques Cartier. In traducere si mai multe terase, oameni si cersetori cu talent muzical... aia ce baga la instrumente cu cutia milei in fata. La munca, maaaah!
Basilica e intr-adevar quelque chose. Apoi a inceput filmul. N-am mai ras cu atata pofta de la The Hangover 2. Actorii erau de mana 2-a iar noi aveam si cireasa de pe tort: aia vorbeau franceza si noi vedeam filmul dublat in engleza. Povestea e simpla si foarte crestineasca. Lumea Noua era minunata dar era locuita. Si un fusta-lunga francez a avut un vis: sa mearga in Noua Franta si sa creeze o parohie acolo, sa ii invete pe indienii Talpa-iute cum e cu Gizas and shit... pardonnez-mois, avec Gizas et merde. Fusta-lunga i-a povestit visul lu alt fusta-lunga si impreuna au cerut voie lu regele Louis al mi se rupe-n paispelea sa faca ghidusia visata. Si Le Roi a zis... Oui! caci era pamantul lu ma-sa si el era cu permisiunea. Biserica e minunata, si sunt sigur ca a costat o gramada de bani constructia ei. Iar institutia Bisericii are bani dintr-un singur loc, nu? Din Zeciuiala. Si cand zeciuesti fortat nimicul unor amarati de emigranti in anul 1700, ce merdeneaua mea te mandresti cu ce "ai construit"? Plus ca au numit-o Notre-Dame... aka Fecioara Maria... care a fost sanctificata pe criterii de logica, 1+1 = 2. A fost ea mama lui Isus care e sfant? DA. Asadar si prin urmare, si ea e. Ana, a fost ea mama lu mama lui Isus care a fost sfant? DA. Asadar si prin urmare si ea e sfanta. In Biblie nu e nici un inger de gen feminin. Absolut nici unul... ah ce? Pardonnez-mois, que'est que vous avez preparez pour aujourd'hui? Merde... enea.
A doua zi am plecat spre Quebec City. Ziua a inceput minunat caci am ratat iesirea de pe highway si am nimerit intr-un ambuteiaj... ce a tinut exact 10 km, pana la urmatoarea iesire. Cu aceasta ocazie am facut cunostiinta cu ura in trafic a soferilor chebecosi vis-a-vis de baietii cu numere de Ontario. Claudia a incercat sa fie dibace si sa mearga pe banda de urgenat... si a mers pana cand un muie intr-o decapotabila a iesit si el de pe banda... doar pe jumatate, cat sa nu trecem noi... cand ne-am facut si noi loc inapoi in sir a revenit si el. Cand incercam din nou, hop si el. Muie, carnatule. Am pierdut vreo 40 de minute in ambuteiaj... fara sa gasim vreo explicatie pentru el... nu parea nimic in neregula. Pe cealalta autostrada, viteza de croaziera 130 la ora, cu dedicatie de la Claudia Schumacher, se trezeste o blonda proasta ca o pizda cu par pubian blond natural sa schimbe banda fara sa-si verifice punctul mortilor ma-sii. Claudia apasa frana, decelerand pana la 80 km/h iar apoi isi scoate piciorul prin radiator cand a apasat acceleratia sa ajunga blonda din urma. Au urmat sicanele si degetele mijlocii absolut necesare unei desfasurari in bune conditii a traficului rutier. Inca din Montreal am avut niste creierul in Blue Screen of Death incercand sa folosesc GPS-ul. In Toronto daca scrii Yonge si atat, vei fi invitat sa alegi intre Yonge St si Yonge Blvd. Daca esti in Quebec City si scrii Wilfrid-Hamel GPS-ul te va invita sa-i faci o muie caci habar nu are despre ce vorbesti. Si va continua sa te scoata din minti pana ce vei scrie "corect" numele strazii, adica RUE Wilfrid-Hamel... sa ma cac in capul quebecosilor caci asta inseamna ca le nome de la rue Wilfrid-Hamel n'est pas Wilfrid-Hamel... nuuuuuuuuuu.... e strada Rue Wilfrid-Hamel. Niste dobitoci. Tot in Quebec City am vazut o autostrada taiata de linia ferata. Pretene, acum sincer, WHAT THE FUCK?!!?!!
Tot acolo am asteptat la semafor si cand am traversat intersectia am fost anuntati ca suntem pe highway... deci ciumega tare! Hotel Monte-Cristo e cam departe de zona turistica a orasului si a fost complicat prima data sa ajungem in Centrul Vechi. Si cum plm sa fie usor cand toate highway-urile au 3 nume gen Teoharie Coca-Cosma, Hortensia Papadat-Bengescu... iar GPS te anunta "Autoroute 38"... Iar tu in goana masinii nu apuci sa citesti carnatul de nume... iar cifra e la coada, scris marunt. Centrul vechi al Quebecului era suprapopulat la acea ora de Sambata. Ne-am plimbat de nebuni incercand sa gasim parcare. De nervi am vrut chiar sa renuntam si sa ne intoarcem la hotel dar pana la urma am gasit o parcare ce mai avea locuri. Quebecul vechi e superb. O coasta de deal taiata de stradute inguste si abrupte, marginite de magazine de suveniruri, restaurante si alte alea. Din loc in loc casele erau despartite si puteai surprinde o bucata de apa albastra. Pe deal sta cireasa, castelul Frontenac iar in fata lui o esplanada. Un pic mai incolo poti urca si mai sus sa vezi fortul. In jos e raul St. Laurent. Frumos. Infometati, am coborat pe stradute, am ales un restaurant mai fara fite si am prins loc la etaj, exact langa fereastra. Jos strada fremata de turisti.
Urmatoarea zi era rezervata Canionului Sf. Ana. Am plecat cu intarziere de cel putin un sfert de ora de injuraturi si nervi caci nu reuseam sa bag adresa in GPS. Din pacate nu mai am pamfletul canionului care avea pe el 2 adrese. Una era denumita adresa iar cealalta pentru adresa pentru GPS. numarul si strada erau aceleasi dar diferea localitatea. Ba, ce plm se intampla in Quebec? Pana la urma a obtinut Claudia de la receptioner indicatii cum sa ajungem la o adresa apropiata de canion. GPS a recunoscut acea adresa si am plecat. Am ajuns in localitatea St. Anne, in fata bisericii St. Anne. Un amanunt relevant e ca am fost sa ma pis la McDonalds-ul de acolo. Am vizitat si biserica din apropiere apoi am cerut instructiuni pentru a ajunge la canion si am plecat. Dar ne-am intors in doar cateva minute, fratele vostru se stricase la burta. Mai usurat, dar plin de griji pe viitorul apropiat am purces la drum. Am ajuns la fix pentru o noua sedinta de diaree. Pofta buna. Canionul e marfa. Ca momunment al naturii cat si vizita e organizata eficient. Exista o poteca ce trebuie sa o urmezi, si ai in locuri strategice construite niste punti de observatie. Traversezi crevasa in doua locuri pe poduri suspendate. Fara graba, iti ia cam o ora sa faci traseul. Cand eram pe terminate a inceput si ploaia. Voiam sa mergem in cruise-ul ala pe rau dar ultima plecare era la 15:00 si era deja aproape 16:00. Ratand ultimul obiectiv ne-am orientat spre altceva. Hai la film. Caut pe telefon cel mai apropiat cinema. 13 kilometri. Baga! Ajungem acolo si dau cu ochii de un poster urias si in acel moment pica si fisa in mintea mea obosita: filemele sunt in franceza. Cochon! Si aici nu pot sa nu amintesc plictiseala de la televizorul din hoteluri. Au pachetul de baza iar in Quebec asta inseamna ca pe langa faptul ca ai putine canale... doar cateva sunt in engleza, si in majoritate alea de stiri. Baaaaaaaaaaaaaa... iti vine sa-ti tai venele ca nu ai la ce te uita. Si noi suntem din aia care nu se uita la televizor. Sambata dimineata m-am uitat la un episod din Scooby-Doo. Sun cel putin un cunoscator in desene animate din anii 50-60 si mi-am putut da seama ca Scooby-Doo-ul asta e nou. Povestea nu e relevanta dar 2 personaje din episod sunt... O tanara hippie si cainele ei... se dovedesc a fi: ea- un Grey, adica cea mai comuna rasa de extraterestrii raportata in incidentele de tip UFO iar cainele e de fapt un Reptilian... alta rasa numeroasa in rapoartele UFO. Amandoi extraterestrii pasnici, bine-nteles. Reamintesc comedia Paul... si scena in care un pusti fata in fata cu un Grey nu se sperie ci chiar precizeaza ca stia ca exista, deci de ce sa se sperie. Copii nostri vor stii, copii lor vor fi pregatiti sa accepte evidenta. Nu-i rau planul, nu? Dar eu aberez, nu?
Dar sa revenim... Cum nici la film nu puteam merge... ne-am intros la hotel. In Quebec City nu plouase si desi era un pic innourat si temperatura scazuse de la 30 + la 24... era inca placut afara... iar piscina din spatele hotelului prezenta o apa minunata. Chillaxation.
Azi la munca. Am vazut fete sincere ce se bucurau sa ma vada inapoi. Nu ma incalzeste prea tare... dar e bine. A fost bine si in minivacanta.
Montrealul si Quebec City au fost misto dar nu as vrea sa locuiesc acolo. Si nu cred ca mai mergem vreodata in vizita. Enough is enough!















.

Oven's month

Luna Iulie a inceput cu un weekend "de-al nostru" cu vreme de vara nu vrajeala din aia indoita cu nori sau temperaturi joase. Nu fartate, zile de vara calduroasa! Am vrut sa mergem pe Mare Insula a Brailei a Torontoului dar am fos pus in garda ca poponarii se dau in stamba weekendul asta si in downtown va fi nebunie. Profit de situatie sa spun ca ma doare-n cur de poponari si sunt satul de ei pana-n gat.
Vineri, de ziua Canadei (cine-i nascutaaaa de ziuuuuaaaa eiiii?) romanaches au avut liber si au ginit o plaja mistoaca undeva pe la Scarborough Rd si Kingston, daca nu ma insel. Apa marginita, valuri, plaja, iar penis-ip, pescarusi... si soare grupa mare... dar cu Sunblocker 50 nu s-a vazut nimic bronzol. Cacat. Luni Claudia nu a vrut sa mai mearga asa ca am ramas cu pielea de culoarea branzei... Gorgonzola...
Coplesiti de stresul zilnic stam geana pe mini-concediu si mai putin pe ziua mea ceea ce imi convine de minune caci cadoul meu e concediul. SA VINA!
Munca mea merge rutina, la Claudia e mai complicat. Asa se intamplca cand noul sef e mai prost decat primul. Si mai lenes. Sa-l pij in freza. La mine in bloc e o okioasa din Niponia. Numarul cuvintelor din vocabularul ei in limba engleza rivalizeaza cu vocabularul lui Decebal cand a vorbit cu Traian. Din cauza asta atunci cand s-a mutat in cladire noi toti am ajutato cu foarte multe lucruri. La gata ea n-a avut nici o jena in a ne acuza ca i-am intrat in apartament si i-am furat bani cash. A chemat si Politia. A doua zi insa, zambea ca un Iliescu japonez si nu a marait nimic de ce se intamplase inainte. WTF? Apoi de Revelion a plecat acasa. S-a intamplat faza cu tsunami si cum nu s-a mai intors de atunci cred ca a fost in regula din partea noastra sa consideram ca a murit in chinuri groaznice inecata sub daramaturi si iradiata cu "pultoniu". Dar nu! Vineri a revenit zambind. Jumatate de ora mai tarziu a si venit la desk cu punga cu carti de la laptop si CD-ul cu drivere." Cusma, brad, manz, brazda"... No, I'm sorry dar imi pare rau. Nu te pot ajuta sa-ti instalez driverele pe laptop. Bine am facut, caci a doua zi ne-a acuzat CA CAT a fost plecata i-am intrat in apartament si i-am furat 3 file de cheque. Cum se zice in japoneza la "da-te ma-n mortii ma-ti la o pozitie viitoare"?
@ Episcopu:
Stiu ca mai bag si d'ale mele mai nou. Intelege faptul ca o evolutie a imigrantului dupa aproape 3 ani in Canada. Inca stam geana pe Romanica si ii criticam defectele. Cu descrieri despre Canada mai sunt destule bloguri si nu sunt rele. Poate m-am obisnuit eu cu ce e in jurul meu si tot mai multe se pierd in peisaj. Plus ca nu am fost nici H2SO4 la adresa Canadei dar nici nu am aplaudat in picioare orice chichita nord americana. Poate am sa scriu niste concluzii despre tot in momentul in care am sa devin cetatean. Ideea e ca singura ta avutie cu care vii aici e forta de munca. Si asta trebuie sa ti-o pastrezi. Ce am observat e ca lumea de acasa nu intelege clar diferenta dintre a EMIGRA si a merge la munca in strainatate. Emigrarea implica o anumita doza de martialitate, de "definitiv", pe cand cealalalta varianta implica sa tragi tare, sa pui bani deoparte si apoi sa te intorci in tara. Iar romanul de acasa nu intelege asta desi vrea si iti spune ca a priceput. Apoi iti spune ca jobul tau de cacat e un job bun. Pai e bun dupa standardul capsunarilor sau zidarilor din Europa dar aici ai EMIGRAT, nu te mai intorci si trebuie sa reusesti AICI. Si exista o presiune pe tine sa nu te multumesti cu joburi de cacat si sa faci altceva. Sa urci pe scara. Dar toate cacaturile in viata sunt complementare, maximum atins poate fi 90 de grade. Ai mai mult din una- ai mai putin din cealalta. Canadezii astia care au mers la colegiu si au job de "guler alb" locuiesc in blocurile in care lucrez eu. Stiu ca pleaca dimineata la munca si ii vad tarandu-si servieta dupa ei pe la ora 18, sau 19, sau campionii aia ce vin distrusi pe la 22:30. Am vorbit cu unul dintre ei. Lucreaza la o banca, e intr-un grup de elita in care e foarte greu sa intri si din aceasta cauza toata lumea isi doreste asta. Dar tre' sa tragi ca un catar, caci in grupul ala e greu de intrat nu de iesit. El zice ca e cam distrus dar are in plan sa traga tare cat poate, ca "sa se merite". Da, am mai auzit asta. Toti zic asa. Dar cu cat produci mai multi bani cu atat cheltuiesti mai mult, nu? Iar omul meu sta intr-un condo de 1 milion care costa cu 400k mai putin 3 intersectii mai la Nord. Pai ce pula lui! Mda.
La modul cel mai serios, p-aici rad cu pofta doar copii, adolescentii ce nu s-au robotizat inca si imigrantii care gasesc placere in lucruri marunte. Banii se fac greu si se cheltuiesc repede. Tre' sa fii putin retardat sa nu functioneze pe tine programele MK ULTRA si sa reusesti sa nu cheltuiesti bani pe cacaturi "ce iti trebuiesc" ca asa ti se zice in reclame. Ca emigrant, daca pui cu succes bani deoparte devii dubios pentru ceilalti emigranti. Mai ales daca le spui ca nu vrei sa-ti cumperi casa. Atunci ii loveste Blue Screen Of Death: "da' ce ma-ta vrei sa faci cu banii?" Pare ca vorbesc despre mine, dar nu e cazul. Nici noi nu reusim sa punem bani deoparte. :)
Vorba lui Charile din "It's always sunny in Philadelphia": saving money isn't the american way!
Numa' de bine.

ziaresportivedecacat.ro

Azi am nervi din aia nervosi pe ziarele online de cacat romanesti. Stiu, "de cacat" e sinonim cu romanesti. De data asta m-am convins de cat de cacat sunt "ziaristii" de sport romani. Acesti scatofagi adulmeca doar la anusul lui Becali. La anusul lui Dragomir. La anusul lui Iancu si altii de produc audienta, respectiv trafic.
Site-uri intitiulate "ziare online de sport" care de fapt sunt site-uri de scatofagi gen paparazzo. Numa titluri bomba, de care am mai scris. Stirle se invart doar in jurul fotbalului romanesc dar abunda in diaree despre guzganii de genul enumerati mai sus. In luna Mai se intampla play-offul NBA, play off-ul NHL... nu erau stiri despre asta. Nici macar despre Finale. Sa ma cac pe ei de ziaristii pulii mele, ca sa manca si gura lor ceva.
Azi a inceput Copa America, echivalentul Campionatului European. Cu majoritatea jucatorilor sudamericani jucand in Europa la echipe de top, acest campionat prezinta ineteres pentru micropbisti, singurul neajuns fiind fusul orar. Te uiti pe cacatgesepe.ro? Afli ca Neymar nu-si va tunde chica caci freza aia de ananas e talismanul lui. Sa ma cac si pe el si pe voi, ziaristii pulii mele.
Unii credeau ca ziarele de sport romanesti sunt doar despre fotbal in detrimentul altor sporturi. NU!!! Ziarele de sport romanesti au ziaristi lihniti care scriu de foame. Iar in "on line" titlurile sunt EXPLOZIVE!!!! "Ei trebuie să fie Xavi şi Iniesta la Steaua » Cum schimbă echipa Prepeliţă şi Bourceanu". Cine maaaaaaaaaaaah?
Prepelita si Bourceanu sunt Xavi si Iniesta? Dar tu dai click sa vezi... si faci trafic, sa manca si gura lu scatofag, sa faca si el un ban cinstit.
Presa sportiva romaneasca preseaza cacat!

PS: in minutul 80, Argentina - Bolivia 1-1. CE GOL A DAT KUN AGUERO!!!!!!!

Conceptul de ARTA in muzica romaneasca

Nu are ABSOLUT NICI O IMPORTANTA faptul ca Obmladon de la Parazitii a impins o ratata de pe scena ca pe ultima carpa. In primul rand, concertele Parazitii ar trebui sa aiba niste reglementari.... 1. Acesta e un concert Parazitii, deci se vor folosi cuvinte uzuale considerate obscene si 2. E un concert Parazitii deci va fi cu retardati pentru retardati. Deci pizda aia, pentru ca a platit bilet ca sa stea langa scena la un conecert Parazitii si pentru ca a vrut sa urce pe scena langa Parazitii... a luat de la Basescu. Nu e vorba daca dobitoaca merita acest tratament sau nu... Trenuia sa se astepte la ceva nasol... Dar am inceput spunand ca nu are importanta gestul lui Ombladon. Eu nu sunt socat. Cum imi e in obicei, la articolele de pe net cu "potential" citesc si comentariile. Prostia inetrnautilor romani se stie ca are valoare egala cu prostia totala din univers, deci ii dubleaza valoare. Einstein nu avea de unde sa stie asta. Asa ca vine unu si comenteaza ca ce fac Parazitii e golanie pe scena si ca tot ce fac ei e sa injure in versuri. Dar asta e ca si cum ai aprinde fitilul la o bomba. E ca si cum ai scrie nasoale de Basescu. Parazitii au muuuuuuulti fani. Si sunt fanatici. Atata de fanatici incat nu observa ca Parazitii sunt din ce in ce mai slabi si isi cam recicleaza subiectele. Se numeste PLAFONARE. La fel ca ceilalti veterani, BUG Mafia. Care au fanii lor... ce aplauda la orice cacat de melodie au scos dupa 2003 incoace. V-am plictisit deja? Pai stati sa vedeti. Discutia aluneca si mai mult in retard. Devine o comparatie intre rap si manele. "Tu esti din ala cu Salam in playlist la winamp". Ce fac Parazitii e ARTA! Oh, da. Oh, nu!
Imi arog dreptul arogant de a face o aroganta si a ma intitula "cunoscator" al fenomenului rap romanesc. Parazitii au avut succes dar eu nu cred ca ei sunt reprezentativi pentru rapul romanesc. Ca orice curca proasta va spune ca Eminem si 50 Cent e rap. Nu cois, sunt si ei... dar nu se rezuma la asta.
Ce am observat eu e ca melteanul incult nu are proprietatea termenilor... sau nu intelege perfect toate definitiile unui cuvant... nici nu poti sa-i ceri, in meseria de meltean nu se cere limba si literatura romana." ÁRTĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale". Conform definitiei, si daca dai cu cacat pe pereti si o numesti pictura e arta, cois. Deci si manelele-s o forma de arta. Ca nu-ti place tie, tie sau mie, aia e total altceva.
Deci Parazitii e golaneala si nu e arta. Reparii in general sunt niste golani, si drogati. Pudibonzii cei mai flagelati de cuvantul pula sunt de multe ori barbati de peste 40 de ani care isi baga pula cu atat frecventa ca nu mai apuca sa o scoata de de cate ori o baga. Dar rapul romanesc nu e arta, nici macar muzica... sunt doar injuraturi ale unor golani drogati. Arta e Elvis Presley, The Doors, Aerosmith si toti rockerii care au impamantenit expresia "Party like a rockstar" si au mai multe zile la dezintoxicare decat pe bancile scolii.
Eu nu-s socat ca omul e ipocrit. Doar am spus-o el traieste intr-o realitate utopica... Io's amuzat de aia care spun: "Da-i ma-n pula mea si pe aia, pai aia-i muzica? Injura toata ziua si spun ca asta-i arta?".
Da cois, e arta. In intelesul ei pur. Dar in capul tau ce rumega doar clisee arta e doar muzica clasica, daca unu bate in pian sau daca freaca o vioara. Proza e doar daca are coperti si e publicata de vreo editura. Poezie e doar daca vorbeste despre natura, dragoste sau tendinte sinucigase. Faptul ca sunt repari care se joaca magnific cu cuvintele compunanad versuri si PE DEASUPRA le si recita pe instrumentale muzicale... e o prostie. "Canti la pian?" Nu. "Canti la vioara?" Nu? "Da' ce faci?" Compun versuri, poezie cu updateurile la zi, poezie moderna pentru mileniul 3. "Si versurile astea... le faci tu?" Da. "Le-ai scris acum 150 de ani cand au scris si aia poeziile de ma plictiseau in scoala?" Nu. "Nu?! Atunci du-te si pisa-te pe prostia aia a ta... aia nu e poezie ce faci tu, nu e arta.
Da cois, asa e.

Ma uit si plangi

Sunt un consumator de sport. Unii se uita mirati la mine cand spun ca Becali ar trebui sa vanda, sa plece si sa moara. Asa sunt eu. Injur de morti la meciuri. Am sportivitatea de a recunoaste cand cealalta echipa a fost mai buna si am perversitatea de a nu-mi pasa daca arbitrul greseste, atata timp cat e in avantajul echipei mele. Sunt bucuros zile in sir cand echipa mea castiga ceva si sunt posomorat cand rateaza obiective sau pierde meciuri importante. Ma pasioneaza Steaua si Barcelona. Uneori prea mult. E adevarat. Dar face parte din farmecul vietii mele. Poate din cauza ca atunci cand aveam 5 ani mi se zicea Piturca. Poate ca din multe cauze, caci sincer, nu imi e usor sa explic de ce verific gsp.ro de 2-3 ori pe zi.
CACO pil si CACO nsumator de sport am avut jucatori preferati: Piturca, Lacatus, Thomas Hassler, Del Piero, Rivaldo, Ronaldinho, Radoi precum si basketbalisti... Penny Hardaway, David Robinson, Scottie Pippen, Jordan...
Se poate sa nu-mi amintesc eu... dar... Sportivii anului 2011 sunt machopezi. Curge machoul siroaie de pe ei. Au 45 cm in brate, patratele pe abdomen, tatuaje nenumarate si o gura mare prin care iti explica cat sunt ei de macho. L-ati vazut vreodata pe Lebron James dand Slam Dunk in trafic DOMINAND niste negrii de 2.20 m si 130 kg? L-ati vazut aparandu-si cosul in fata unor negrii de aceasi constitutie- DOMINANDU-I? L-ati vazut plangand ca ratata de Alice in Tara minunilor ca i-au furat Mavericks banana? Poate n-ati putut sa-l vedeti de celalat animal, Chris Bosh celebru pentru ragetele lui de leu-paraleu care tocmai si-a sfasaiat prada? Ca si ala plangea ca o pizda ca locul doi e de fapt primul loser. Dar pe faggotul de Cristiano Ronaldo aka CR0, care ne explica superior cum barcelonezii se tavalesc pe jos ca niste femei intr-un joc de barbati cum e fotbalul... dar a uitat cand plangea ca o muiere la dramele romantice cand "femeile" i-au luat jucaria in finala CL. Da' pe Torjinho l-ati vazut? Eu mi-l amintesc bine-bine... era mic si bataus, tare pe picioare gata mereu sa intre hotarat la minge. Era batzos si la interviuri. Apoi Steaua i-a furat si lui jucaria si l-a facut sa planga in direct la televizor. Dar de ce plangea?
De ce plang toti maciomenii astia? O vor pe mamica lor langa ei? Sa le pupe buba? Le urez marj la cacat din cauza ca mi se pare umilitor pentru ei sa planga. Chit ca ai juma de metru ca Torje sau esti un negru cu pula lunga cat Torje... nu poti sa plangi ca o gospodina ca s-a ars tarta cu cirese, cu 5 minute inainte sa vina soacra in vizita. Pentru ca pretene, nu poti sa fi un animal pe teren, sa impui respect prin fizicul si indemanarea ta, sa fi TEMUT, iar 5 minute mai tarziu sa-ti curga mucii in gura de la plans.
Mie, CACO nsumator de sport, nu-mi place cand faceti asta. Si nici nu pot sa-mi para rau de tine cand tu esti platit sume exorbitante de domeniul SF-ului pentru mine, ca sa practici sportul pe care eu il joc de placere. Draga sportivule, tu ai sansa sa fi platit sa faci ce-ti place. Nu plange boule, ca altii si-ar dori sa fie in locul tau.

Planuri de vacanta

Aveam in plan sa scriu despre altceva dar e si maine o zi. Azi mi-am petrecut dimineata incercand sa schitez intinerariul pentru minivacanta noastra de la mijlocul lui Iulie. Avem 5 zile de impartit intre Montreal si Quebec Ville. Dar cum naiba sa le imparti? 3 zile in Montreal si 2 in Quebec Ville? N-or fi prea multe in Montreal? Sa facem invers? Ce vizitam? Pai uite asta, asta si asta. Dar cat dureaza? Cacat, cam complicat. Hai sa ne uitam de Hotel/Motel I won't tell if you don't tell. Woooow, bine bravo. Nu stim zonele. O fi in zona buna? Ca nu vrem ca la Ottawa, in zona rau famata langa ambasada romana. Si e dificil, caci nu poti avea incredere in propria lor descriere de pe siteul hotelui in cauza, ca toate's minunat si la walking distance de nu stiu ce. Apoi mai e si pretul, nu? Deci dupa vreo 2 ore si vreo 500 de mii de pagini deschise in bara de jos am spus Stai ca nu e bine asa. Hai cu blogul!
Asadar si prin urmare, ajutati-ne va rugam cu sfaturi cu privire la ce si cum si unde. Mai dam si noi o geana, sa iasa de un Roadtrip pasnic... nu din ala ca in Eurotrip. Hmmmm....
Multumim anticipat.

Titlu' de articol

Toata lumea are frustrari iar eu sunt ca lumea... pana la un punct. Nu-mi amintesc insa ca vreo frustrare sa-mi fi luat mintile. Unii pot vedea asta ca lipsa de ambitie dar pana la gata cred ca am fost bun in a-mi alege bataliile pe care le pot castiga. Lasitate? Poate... dar pana la un punct, caci nu vorbesc de bataie aici. Cei care ma cunosc bine stiu ca rareori am cerut sfatul cuiva in privinta viitorului meu. Daca sa fac ceva sau sa nu fac. Asta pnetru ca am incredere in mine si in puterea mea de analiza a situatiilor. Nu toate merg ata, dar pana la gata nici eu nu-s vreun extraordinar.
O voce superenervanta care canta versul asta: "Daca esti destept tre' sa stii la ce esti prost". Lumea nu se comporta conform versului. De aia Nicolita joaca se chinuie pe terenul de fotbal in loc sa mance pamantul pe pista (mamii lui) de atletism. Problema e Romanica, unde daca nu te pricepi, iti lasi bretonul in ochi si o arzi cu tupeu. Ca e loc. Caci in Romania anului 2011 daca spui ca nu te pricepi chiar esti luat de prost. Iar daca cedezi locul unuia... nu ai garantia ca ala se pricepe, sunt sanse mari ca el sa aiba bretonul in ochi si sa o arda cu tupeu. De aia e si greu sa mai dai doi bani pe ce spun unii. Toata lumea e specialista. Poate de aia Ion Tiriac este intrebat ce parere are despre sansele nationalei Romaniei de fotbal. Poate de aia un limbriC CA Berbecali ajunge pilon central la stirile sportive. Dar nu toti o ard de dupa breton ca Piti. Mai sunt unii care sunt niste pelerini neobositi in depasirea propriei lor conditii. Aia care se cred mai buni decat sunt in realitate. Ei mereu dau chix dar nu realizeaza ca EI sunt cauza si mereu dau vina pe terti factori. Am asa un amic din copilarie care mereu incerca la femei la care nu avea sanse. Am un verisor care mereu a incercat ORICE... cu cat era mai inaccesibil cu atat mai mult si-l dorea. N-a reusit nimic din ce isi propunea dar desi e neobosit... a inceput de cativa ani sa-si planga de mila. Are ghinion, dom'le. Poate... si i-as plange si eu de mila daca nu as fi petrecut ore de vorba cu el incercand sa-i explic unde greseste. N-a functionat.
Tot pe aceeasi idee, o persoana draga mie are atat de romanescul talent de a avea o parere despre toate. Iar faptul ca mereu este contrazis de realitate nu il franeaza deloc. Daca azi ii arati ca a gresit, in secunda urmatoare isi da cu parerea despre altceva.
Separat de subiectul de azi, tanjesc de muuulta vreme sa dedic muie cu sange lu persoana care la mine pe etaj nu impinge sacul cu gunoi pe Garbage chute si il lasa sa zaca acolo. Draga proasto, te injur de morti nu fiindca mi-e mie prea greu sa iti imping si gunoiul tau ci pentru ca iti e tie greu. Sa sugi muie.
Vezi? Fiecare cu frustrarile lui...