Septembrie

Hey, wuz up?
Socru-miu remarca faptul ca noi nu am facut nimic in perioada de aproape 2 saptmani in care el a fost plecat in Germania. Pai asa si e. Dar e ceva de facut? Ca bagi la munca toata ziua. Apoi ai doua zile libere in care faci sau nu faci ceva sa iesi din monotonie. O data ai treaba, alta data e urata vremea, alta data nu ai chef, alta data nu stii ce sa faci, etc. De exemplu, Duminica la ora 13 ne-am hotarat sa plecam sa vizitam unul din oraselele de pe orbita Torontestiului. Am privit harta si ne-am hotarat pe Oshawa. Am futut un goagal la Things to see in Oshawa si am ales un muzeu de masini vechi. Adresa pe foaie, ne-am imbracat si am plecat. Vreme placuta, de inceput de toamna. Muzeul e in partea veche a Oshawei deci o gramada de case vechi. Muzeul nu era deloc cum ne asteptam asa ca am trecut pe langa el desi GPS-ul zicea ca am ajuns la destinatie. Si sa te intorci e si mai complicat caci in zona aia cam toate strazile sunt sens unic. Ca sa putem sa gasim muzeul am intrat pe internet si am cautat poze cu muzeul, si asa am fost si noi in stare sa identificam locul. Arata ca un magazin, cu vitrina si cacat. In spate e imens si are destule masini. O tanara plictisita astepta la ghiseu. Cat de romanesc. Dar amabila... pana aici asemanarea cu Romanica. In dreapta se zareau doua masini de epoca. Claudia privea neincrezator cand la ele, cand la mine. Adica, WTF! Ca nu vedeai nimic altceva si aspectul de magazin nu te indemna sa crezi ca in spate asteapta vreo 40-50 de masini. Tanara ne cere $10, Claudia intelege ca de persoana si incepe sa se agite. N-aveam chash la noi asa ca scot Visa. Adica pentru 2 masini vechi dam $20?... ma intreba Claudia in romaneste. Tanara incasa banii de pe Visa noastra folosind cea mai noua tehnologie din 1982, cu chitanta pe care imprima datele de pe cardul nostru. In acelasi timp ii explicam Claudiei ca e $10 cu totul. Aaaah, da? Pai aveam cash $10. Da? Marfa! Dar Claudia a conchis genial: pai altfel nu ajungeam sa vedem "tehnologia de varf", nu? Nu, strambatura tinerei ne spunea ca ea nu e de acord cu ironia noastra. Oooookkay. Hai sa vedem muzeul. Muzeul are nevoie de imbunatatiri masive. Masinile sunt interesante dar se vede CA Cladirea in sine e in paragina. Cordoanele despartitoare variaza de la sarma la sfoara de rufe pana la cordon profesional. Muzeul are doua sali la parter si una la etaj iar luminozitatea variaza de la camera la camera. Cred ca sunt mai mult de 50 de masini din diferite epoci si trebuie sa recunosc ca ne-a placut. Ne-am tras in poza pe la toate dar deplorabilitatea muzeului ne-a taiat din avant. Dupa ce am iesit din muzeu am mers sa vedem niste biserici de peste drum. Claudia a vrut sa intre inauntru dar fiindca era Duminica, nu era program cu publicul la ora aia. Mda.
Pe drumul de intoarcere ii sunam pe romanaches sa-i intrebam daca merg si ei la film, la Resident Evil:Afterlife. Eneida cica NU, ca ei nu-i plac genul asta de filme. Si ca nu vrea sa mearga ca MEREU am tras-o dupa noi, desi ea nu a vrut. Ooookaaay! Si apoi intreaba: unde sunteti?. Noi? In Oshawa. "Cu cine?" Interesanta intrebare. Cu nimeni! Si de aici a inceput dicutia. Ca de ce nu i-am chemat si pe ei. Pentru ca de prea multe ori se intampla CA CU filmul, voi nu, ca nu, ca nu... Si atunci, daca vreau sa fac ceva mai dubios... Fuck, fara sa te mai intreb. Cica ar fi venit si ei la Oshawa... dar io nu cred. In fine.
Inca pe Hwy 401, dar in Toronto, Claudiei ii vine chef sa vizitam odata si odata Templul Hindus de langa aeroport. Ii sunam pe romanches. Vreti sa veniti cu noi la templul hindus? Nu. Dar filmul? Nu! Sunteti siguri? Poate la film... vorbim dupa ce mergeti voi la templu. Ah, Da? Bine. Nu i-am mai sunat. Azi am aflat ca cica mi-ar fi spus ca vin sigur la film, Ah, da? Muf-Muf!
Templul e superb. Finisajul exteriorului e extraordinar. Templul pare mult mai mare cand il vezi in goana masinii, de pe Hwy 427. In realitate e mai mic dar frumos din cale-afara. Am facut poze, am filmat apoi Claudia ma anunta ca mergem inauntru... Wait, what? Cica DA, ca uite scrie aici :For visitors blah-blah. Ba Claudia, cred ca se refera la maronii nu la blonzi caucazieni cu nasul mare ca mois. Am adulmecat CA CAinele pe la usa in privirile intrebatoare ale maroniilor. Am intrat si in vestibul dar nu stiam unde sa mergem. Stingherit, i-am facut semn consoartei sa plecam dar un maroniu de treaba ne-a spus ca putem merge, ca sunt inauntru oameni care ne pot ghida, daca vrem sa vizitam templul. Atunci hai sa mergem, nu? A trebuit sa ne descaltam, au vestiar unde iti lasi papucii. Inauntru, ghici ce? Si mai multi maronii. Intrarea se face printr-o anexa a templului. Un batranel cu pata-n frunte ne-a aratat unde sa mergem. In capatul coridorului, pe stanga, e muzeul. Un om la o masuta face ceva ce noua nu ne pasa. Dam sa intram in muzeu dar Cerberul a sarit dupa noi... si astia vor bani. Hai lasa. La etaj era templul. Asta e gratis. Frumusetea exterioara a templului e intrecuta doar de frumusetea interiorului. ABSOLUT toti peretii si coloanele au sculpturi. Impresionant! Maronii piosi faceau ochii mari cand ne vedeau. Din pacate nu ai voie sa faci poze in interior si ne-am conformat.
Placut impresionati am plecat spre Yorkdale Mall sa fim placut impresionati si de Milla & The Infamous Cameron Creation. The real 3D! Am card Cineplex si se pare ca am avut destule puncte pentru un bilet gratis. Bravo mie, sunt boss. La film, sala plin ochi... cu ochiosi. A fost o faza tare cand ochioasa din fata Claudiei si-a suflat mucii in linistea dintre doua scene ale filmului si toata sala a pufnit in ras. Hahahahhaha!
Creatia lui Cameron ar trebui sa fie standardul pentru orice film de acum inainte. Filmul in sine a fost in ton cu celelalte, nici mai, nici mai. Dar scenele de lupta au fost imbunatatite la maxim de efectul 3D. E impresionat sa zboare gloantele spre tine, sau toporul lui The Punisher, sau cum ma-sa-l cheama. Oricum, ne-a placut filmul si Milla e FTW ca de obicei! In parcare deja se facuse o balta mica sub masina-basina noastra. Transpira deja de cateva zile si voiam sa o ducem Luni la doctor. Ajunsi acasa, in garaj... fata plangea din nou. PLM! Luni la pranz am si plecat. Am parcat in fata la mecanic si am intrat inauntru. Cat sa vorbim cu baietii coolantul incepu sa curga valuri. Parca i se rupsese apa gravidutei noastre, pup-o tata bagami-as pula-n ea de masina. Vine baiatul si se uita. Mda, e grav... da, curge de aici de undeva, mda... e grav. Si ce are? Nu stiu, stai sa-l chem pe mecanic? Wait, what?!!
Dinauntru privea prin geam acelasi romanas cu fata de maroniu ce-l intalnisem si in urma cu cateva saptamani si care ne avertizase ca astia nu-s buni mecanici. Si e tot aici, hmmm. Vine mecanicul, gineste, bungheste si anunta. E pompa de apa. Total cost reparatie $250. Bag pula-n ea masina, dar parca suna bine... ne asteptam la mai rau. chiar ne uitasem sa ne luam alta masina. Ok, fratele meu maro, baga mare. Cica sa venim maine. Azi l-am sunat pe la 10:30.
Cica masina e gata pe la 15. Esti prost? La 2 Claudia trebuie sa fie la munca la munca. Bine. Claudia pleaca la munca. La 2 si 5 ma suna maroniul, e gata masina. Sujo! Venim maine dupa ea. Nu vreti sa cumparati masina? e buna, n-are nici o problema.... Se aude cum cineva baga ceva prin fanta de posta de la usa. Un plic cade cu zgomot de monezi. Inconfundabil!!! Monezi. Ma duc sa ma uit curios. Era un plic de la Suppa-Intendent. Cica ne-a returnat $6 de la masina de uscat care papa bani. Ce bun esti... daca veneai ieri... ca ieri am spalat dar n-am avut moneda de $1 sa le si uscam...

Lunea trecuta romanii ne-au prezentat un documentar de pe youtube despre Illuminati si semnele oculte/ satnaiste in muzica actuala.
Mi-a trezit din nou pornirile razboinice asa ca am petrecut toata saptamana citind chestii si vizionand documentare. Nu e important aici ce parerea am eu despre asta ci faptul ca se observa o tenta sau un trend sau un numar crescut de staruri muzicale care in 2010 vorbesc despre acelasi lucru. Documentarul de mai sus spune ca Eminem si-a revenit si nu mai face prostii. Dar prin prestatia lui de acum cateva zile de la MTV Video Music Awards s-a pisat pe documentarul lor caci a tras un featuring cu Rihana Satanistika, pe fundal de flacari iadiale (pot sa spun asa?). Interesant si nu prea caci e mai mult decat atat. E oricum cel putin ingrijorator caci prea multe persoane infuente isi strang mana ca niste baieti de baieti. Chiar si Papa. Hmmm...
Dar viata merge inainte, nu? Circ si paine, nu? Paine mai putina... dar circ la greu.
Ia de la Basestii de peste tot.

PS. Hai sa inchei iar cu un banc.

Cica emigreaza un roman din Canada in State. Si se duce omul la un interviu pentru o slujba iar patronul american il intreaba curios:
-- De ce ai plecat din Canada si ai venit aici?
Romanul nervos.
-- Canada e plina doar de hockeisti si de curve...
-- Hey! Hooooo, ai grija ce vorbesti... nevasta-mea e canadianca...
--... si... la ce echipa joaca?...

Udrea, Turistii si moldovenii

Helou la toti evribazii, manca’as welfare-ul. Ce mai faceti ce mai spuneti ca zicet? Totul bine?
Si noi, printre ele. Suntem oameni ocupati, stam degeaba si nu avem timp de nimic. E diferit aici la Canada. Nimic nu seamana ca la Romania. Nu mai stiu daca am mai abordat subiectul asta dar p-aici circula zvonul ca trece timpul repede. Si am auzit diferite teorii. Cica sfarsitul lumii e aproape (vezi 2012) si de aia timpul e accelerat la nivel cosmic. Sau ca timpul trecea mai greu la 1800 sau la 1700. Parerea mea e ca da, asa e… dar la 1800 nu aveai atatea sa-ti umpli viata. Cand mergeai cu caruta 2 zile pana la oras… cred si eu ca trecea greu. Orice Acum uita-te in autobuze, metrouri, trenuri… castile in ureche si te-ai scos. Laptopuri, internet pe telefon… esti mereu conectat la informatie si daca esti prins in astea nu mai ai nici o secunda libera.
Duminica seara am fost la romanache si mi-a cazut sub ochi un almanah cu “100 de oamnei care au schimbat lumea”. Printre ei si… Madonna. De ce Madonna? Nu stiu. Adica Einstein, Marrie Currie, Benjamin Franklin… Madonna… se subintelege nu?
The fine romanaches aka finii lu romani sunt indoctrinati de Doamna Prim-Ministru Elena si au venit sa faca turism asa ca au cumparat City Pass, un fel de ciumega oferta cu $60 in care poti vizita Gradina Zootehnica, Ontario Science Centre, CN Tower, Royal Ontario Museum si Casa Loma. Asa ca weekendul trecut ne-am luat si noi City Pass-uri si am mers la Gradina Zootehnica. Claudia mi-a tinut morala, caci eu nu voiam sa merg pentru ca animale am mai vazut, iar gradinile zootehnice sunt in primul si in primul rand pentru copii. Am avut dreptate. Pe langa ca e plictisitor de boring, zoo din Toronto mai e si intins pe 8 continente. Pe o caldura de transpirai numai respirand am mers vreo 179 de mile marine. La un moment dat nimeni n-a mai indurat si am plecat. Apoi am fost la Fairview Mall sa mancam la Gimi za Gric. Acolo ne-am luat cu aia la scandal ca sa le facem o duminica placuta. Romanaches ne-au invitat la ei dar noi am mers acasa unde ne-am dat somn vreo 2 ore. Abia apoi am mers la romanaches unde am jucat monopoly si de la reguli am fost aproape sa pornim un al 3lea razbel mundial. Ca sa rupem stinghereala noi ne-am tirat acasa.
A doua zi trebui sa continuam sa vizitam de pe lista dar cu lenea nu te joci asa ca n-am mai fost niciunde. Si nici marti dimineata. In schimb ne-am hotarat sa mergem in vacanta, la iarna. Am ales o tara exotica numita de unii Romania. Stam 3 saptamani si vom pleca la inceputul lu’ November Rain. Nu va spun cat am dat pe bilete ca se va gasi vreunul care sa spuna cu nu am facut bine, ca am dat prea mult si ca daca asteptam putin lu-am mult mai ieftin de dincolo. Si ar trebui sa-mi cumpar tesla sa ma duc in baie. Deci e bun cum am luat, le-am luat practic “pe de gratis”.
Romanaches au mers peste tot pe unde au mai mers cu City Pass-ul asa ca doar eu si Claudia am mers Duminica la Ontario Science Centre. Am stat la coada sa parcam si cand ajungem in dreptul cabinei unde faci plata citim si noi ca e “Cash only”. Cu tupeu de borfas Claudia trage masina la gemulet si il anunta pe maroniu ca noi canci chesh. Cum era coada in spatele nostru si nu puteai da inapoi iar Claudia ii zambea sagalnic, maroniul ridica bariera la promisiunea Claudiei ca vom plati la iesire. Dar Claudia vrea la sigur asa ca ii cere si chitanta: Can I get something to prove…? NOOOO! Why? CUZ YOU DIDN’T PAY!!! Hahahhahaahhahahahahahahhahahah. Incepuse bine. Intram inauntru si realizam ca HABAR NU AVEM ce se intampla aici. Nu stiam unde sa mergem si ce sa vedem. Vedem o turma numeroasa stand la coada si suntem patrunsi de spirit. Dupa 10 minute randul avanseaza considerabil dar 2 pizde proaste cu copii langa ele se uita in directia opusa asteptand pe cineva. Eu n-am timp de amabilitati si ii fac semn Claudiei. Evitam si cuplul de Maronii dintre noi si pizde si ne lipim de restul cozii, 4-5 metri mai in fata. Pizda no.1 vine vijelios si incepe sa ne explice ca “there is a line”. Ba du-te tu!! UNDE? Pizdele n-au inteles ca noi nu ne bagam in fata lor ci mergem langa ceilalti. Tu daca esti “pizda prasta” poti veni dupa 5 minute si sa-mi spui ca ai fost in fata mea si eu te voi recunoaste, ca nu sunt virgin si am vazut pizda in fata mea… ma intelegeti? Claudia se aprinsese serios incercand sa le explice ca “cine pleaca la plimbare pierde locul de onoare” cand pizda no.2 o opreste spunandu-I ca sunt si copii de fata. Logica asta nu poate fi combatuta si ne-am lasat.
Coada la ghisee incepea in fata ghiseelor, mergea pe coridor, facea stanga printr-o usa, facea o bucla prin niste jaloane in fata Toaletelor apoi se intorceau de unde au venit, prin alta usa. In cam 40 de minute am ajuns sa stam de vorba cu un ghiseuar cu engleza aproximativa. Omul, est european sigur, ne anunta ca filmul cu telescopul Hubble costa inca vreo $25 si ca daca nu vrem, putem merge sa vizitam atractiile incluse in pret City Pass-ului. Deci tu vrei sa spui ca am stat la coada 40 de minute degeaba? At least you found out. Deci tu vrei sa zici ca am stat degeaba la coada 40 de minute?! Ofticati la maxim am plecat sa vedem atractiile. Am coborat vreo 2 etaje si am intrat intr-o sala mare unde lumea, de la adulti la copii coseau la masina si croitoreau de zor. Un nepot cu fata de sclav ne abordeaza si ne intreaba daca vrem sa participam la un studiu organizat de Guelph University, in legatura cu viata de cuplu. L-am refuzat din voleu dar gandindu-ma mai bine l-am abordat eu. Cat dureaza. 10 minute? Claudia, hai sa facem asta ca macar stam jos 10 minute. Am raspuns sincer la toate intrebarile, Claudia e perfecta. Studiul era unul serios si cuprinzator avand si intrebari de genul “de cate ori vi-o atingeti pe zi?”. Romanca a sunat-o pe Claudia la un moment dat iar eu l-am chemat pe nepot/sclav si i-am cerut sa o anunte pe sotia mea ca n-are voie sa sune prieteni ca sa-I dea raspunsurile la intrebari. Sclavul a zambit stramb dar la insistentele mele s-a dus si a intrebat-o. Ne simtem bine, nu? Ce plm!
Apoi am inceput sa studiem atractiile. Ne-am plictisit la culme. Nu ne-a luat mult sa ne autosugestionam sa mergem acasa. Ulterior am aflat ca atractiile erau de fapt la etaj. Eh, s-a mai dus muerte la etaj. Luni trebuia sa dam o calareala (give a raid) lu’ the fine romanians care plecau inapoi de unde au venit. Ei sunt de LA BAcau. Avionul lor s-a amanat asa ca am plecat cu Claudia sa vizitam Casa Loma, si daca mai avem timp dupa sa mergem si la Royal Museum. Casa Loma e surprinzator de interesanta. De la intrare ne-a luat receptoneru ca “de unde suntem?” Ofuscati ca ne ia ca babele la tara: “da’ a cui esti tu, muica?” A lu Patru a lu’ Mascacara. Am schimbat priviri cu consoarta, cum adica de unde suntem. Din North York, vericule. Apoi ne-a picat fisa in fantana arteziana si ne-am pus o dorinta. Aici vin turisti de peste tot si asa ii abordeaza rumunul, trucuri de PR, Cacat. Am inceput sa cascam ochii si sa facem poze. Peste tot lumea vorbea la telefon. Asez aparatul foto setat pe Auto- 10 seconds pe o masa si fug langa Claudia sa ne facem poza impreuna. Un ochios tinerel ce caruia nu-I daduse nici poola la floci se baga in fata camerei vorbind la telefon. Il iau la poola si isi cere scuze. Dau sa-I fac poze Claudiei cand o femeie vorbind la telefon se baga in fata. Ii arunc ironic: “You got good reception in this spot, huh?” dar apoi imi pica fisa. Alea nu-s telefoane ci niste mp3 playere in forma de telefon ce ti le dau astia sa asculti descrierea cladirii. Iti dai seama ca nu ne-am cerut scuze dar am mers sa luam si noi. La 14:00 incepea filmul cu viata lu rumunul ala ce construise casa. Am fost impresionati, omul fusese un geniu in finante si facuse avere. Dar venise WWI si totul s-a dus in cap. E frumoasa Casa Loma, am sa pun si poze, evident. Gradina e exceptionala si avusese un view extraordinar. Ce e naspa ca in casa e foarte cald. Claudia m-a urcat pana in podul turnului, unde e si mai cald. Accesul se face pe scari inguste ce se incolacesc vertical. Daca eu cobor tu nu poti sa urci. Cand am coborat, un grup numeros isi astepta randul. Au cerut pareri, cum e. I-am spus: there’s absolutely nothing up there, but you have to go see it foryourself. Si am plecat. In urma am auzit: what did he say? He said that … Ajunsi la primul etaj un om teribil de transpirat o intreaba pe Claudia: is it hot up there? Yes. Ok! Si dus a fost in directia opusa. Am stat acolo apoi am plecat ca trebuia sa luam the fine romanians si sa-I ducem la Pearson. Normal ca a inceput ploaia si traficul abia se urnea. Desi Claudia ne-a dus la Arrivals in loc de Departures tot am ajuns la timp. Am mai stat la o tigara, ne-am imbratisat si fiecare a plecat in treaba lui. Traficul pe ruta intors a hwy401 abia se misca asa ca am impresia ca the fine romanians au ajuns in Romania inainte sa ajungem noi acasa de la aeroport. Acasa vorba vine caci pe drum romanaches ne-au sunat sa mergem pe la ei. Probabil nu mai erau obisnuiti sa stea singuri in casa. Fetele au gatit minunat dar cu burta plina ne-a luat lenea asa ca am plecat acasa. Acasa ne-am uitat la niste episoade din The Big Bang Theory si Claudia s-a culcat. Tare de tot serialul asta. Cum serialul Cum am cunoscut-o pe ma-ta nu ami are episoade noi, inca… am gasit The Big Bang Theory… si e marfa rau rau rau. Rau. Sor’mea, ia cu incredere!
Astia mai au putin si termina de refacut Victoria Park Avenue in zna blocului nostru. Vreau sa povestesc nitel depsre modul de lucru aici. Ca n-am cum sa nu spun cand maica-mea se plange ca santul din fata scarii blocului ei din Resita nu a fost astupat ani de zile, apoi l-au astupat si au turnat beton dupa care au venit altii si au spart din nou. Si n-au mai reparat. Si cand da ploaia…
Aici au facut santuri sa bage niste conducte. Au scos trotuarul si au facut varza spatiul verde. Apoi au bagat conductele, au turnat din nou beton refacand asfaltul. Apoi au adus pamant nou pentru spatiul verde pe care l-au imprastiat cu grija cu grebla. A doua zi un camion adusese covoare de gazon pe care baietii l-au intins frumusel. Pe coada venea o cisterna ce pisa apa de zor sa ude gazonul proaspat. Si mizeria e la minim. Cand ploua nu gasesti noroi 3 strazi mai incolo in toate directiile. Imi amintesc ca inainte sa plec in Canada in Resita, in zona Centru, Nelu Taietelu construia un Condo… si basculantele ce evacuau pamntul de prisos il intinsesera pe asfalt in toata zona. Cacat. Acolo n-are cine sa te traga de urechi.
Sambata eram la munca si ma uitam pe net la meciul Brasov-Steaua. Molson Pachistanezul a stat cu mine vreo 10 minute apoi s-a plictisit. L-am chemat sa vada reluarea golului lui Nicolita. Stiti ce mi-a spus? “This guy looks Brown.” HAHAHAHHAAHAHHAHAHAHHAHAHAHAHHAHA! El chiar e maroniu de-al vostru. Dar n-a inteles. Eh, am fost prea subtil. E unde sa stie saracul? M-am uitat cu el acu vreo 3 saptamani la Snatch si cand englezoii tot repetau “I fuckin hate pikeys’ el credea ca zicea pakis si nu pikeys… deci nu I se parea amuzant. Oricum, ce sa-I ceri lu Molson? El a fost la summer school ca nu avusese destule credite la English si vrea sa se duca la Facultatea de Inginerie Aeronautica. La summer school i-a pus sa citeasca carti de copii si au avut de facut un joc de societate, de genul piticot… el si cu echipa lui? Ce cacat de scoala fac astia, frate?
Ne-am luat si aparat de aer conditionat. De la Zellers. Era un morman de ele la intrare. Scria “From $99 and up”. L-am luat pe cel mai mare. Ajung la casa Claudia vede ca e $250. Ba esti nebun? Ia de la casa spune ca cica e un semn care spune ca de la 99 in sus. Da? Du-te-n ma-ta cu tot cu trucurile astea de marketing de cacat. Si am luat ala mai mic, cu 99. Nu prea raceste el, dar macar exista efectul Placebo, nu? Din cand in cand mai sare siguranta de la el… dar macar e mai racoare in camera nu?
Deci Romania, vezi ca venim calare pe tine cu arfe de Occident. Dar nimic nu seamana ca la Romania, nu?
PS: Fuuuck, iar a venit un maroniu de la firma cealalta sa se cace la veceul nostru… si normal ca acum imi vine mie sa ma pis, nu? Si candeste de-ti ia auzul…
PS2: am descoperit pe blogu lu Chrislord un blog pe care am descoperit alt blog.
http://lumeaaltfel.blogspot.com

Bah, simti ce feeling?... Curgem lirique...

A trecut si Pastele. Aveam plan sa fuck curat in casa Sambata. Dar Sambata dimineata la 8:40 ma suna KGB-ul sa merg la lucru ca tiganu Imanuiel Can't s-a imbolnavit... asa... de gimineata... stai-ar falusu-n gat. Dar cum Claudia oricum lucra am zis ca numa bine bag si io ore suplimentare. Ziua a trecut surprinzator de repede iar Osama a venit sa ma schimbe mai repede asa ca am ajuns la Claudia la munca mai repede caci si schimbul ei a venit mai repede... intelegi... sau schimburile au venit prea repede pentru tine? YO!
Am mers la Biserica, la Slujba de Inviere. Langa Fairview Mall. Romanii torontonieni isi amintesc ca vremea a fost marfa dar seara a inceput sa bata bobaqul. evident noi am venit imbracati lejer. N-am rezistat decat 10 minute. Am convins-o pe Claudia sa plecam, am luat lumina si am plecat spre masina... caci parcasem departe, langa un McDonalds. Dar Don Mills e sens unic in zona aia si la sfatul meu de cunoscator am luat-o pe invers, ca poponarii. Un roman ne-a claxonat sa ne atentioneze dar noi ne-am bunghit abia cand am vazut masini venind spre noi... La radio anunta ca un nebun merge pe contrasens iar noi ne miram: Unu pe naiba, Ia uite cati sunt!
Duminica am mers la matusa Lucy. A fost relacs... matusa a gatit ca de obicei mult si felurit... am umplut ghiozdanul pana l-am facut ranita si am uns instalatia cu vin rosu, productie proprie a la Oncle Jan. Am plecat destul de devreme ca mai aveam de facut o vizita. Cu o zi in urma ne impacasem cu romanasii. Fusesem certati o perioada destul de consistenta ruptura producandu-se brusc. Io cand vad ca ai treaba, te salut din mers si-ti dau pace? Intelegi? Dar prima dragoste se uita greu asa ca am innodat firul epique. Cand am ajuns la ei eu eram aproape beat si nu puteam sa-mi tin privirea dreapta parand inca suparat... hahahahhahaha!
Luni a dat drumul la o saptamana de cacat pentru mine. Se anunta schimbari importante in stafful meu. Ieri am antrenat un nou gard, pe numele lui Victoras Iacobinul. Tre' sa mai vina unu si sar din schema 2.
E sezonul e aplicat la colegii. M-ar tenta sa ma apuc de sudura. Incepe in Septembrie dar trebuie sa aplici cam de pe acum. Se baga si Claudel, dar nu stim inca ce sa aleaga.
M-as baga si SuperIntendent din nou... dar nu la Balaceanca... si nici la Gataia...
Planuri...

It ain't rocket surgery!

WTF, man?!! I CAN do this... it ain't rocket surgery...

Sunt in metrou. In fata mea un om de vreo 50 de ani. Are parul carunt dar e tuns baieteste cu un breton gen draperie taiat drept. Ochelarii ii tine pe varful nasului... batraneste. A atipit usor lasat intr-o rana dar in mana inca mai tine o biblie micuta. Carticica e deschisa si pare rascitita si rasfoita... in prima ei jumatate. Biblia ii aluneca printre degete si el se trezeste tresarind...
Azi un supervisor cu care am vorbit cate-n luna si in stele ma abordeaza si pe partea cealalta... Va ganditi ceva murdar... dar de data asta ati nimerit-o... religie.
Paul, crezi in Dumnezeu? Mergi la biserica. La prima intrebare nu ma bag dar ce e curios e ca am fost la biserica Duminica. Si cum nu ma pot abtine trebuie sa va aduc la cunostinta ca preotul a indemnat crestinii din parohie sa se roage pentru toti crestinii asupriti datorita faptului ca sunt crestini? Excuse-moi, da' ce mah?!! De vreo 1500 de ani de cand crestinismul a preluat controlul... cine pe cine altoieste?
Revin... Supervisorul mi-a povestit experienta lui fata-n fata cu Moartea, dialogul lui cu Dumnezeu si planul lui Dumnezeu cu el. Stiu ca "la prima mana" sunteti tentati sa credetei ca sunt malitios. E adevarat, nu sunt copacul potrivit la care sa latri dar am tot respectul pentru un om care vb din suflet. Omul e convins... atat de convins incat si-a schimbat viata total si acum ii merge din ce in ce mai bine. Bravo bine! Dar totodata imi explica si cum si-a imbunatatit felul de a fi... walking with love... cum se exprima el. Cica daca sta la rand si are 5 chestii de cumparat iar in spate e cineva cu 2... il lasa in fata. Cand conduce... daca cineva vrea sa intre din lateral, ii lasa de fiecare data. Daca te vede cu bagaje in mana iti tine usa, te ajuta... etc. Pai asta fac si eu... fara implicatie divina... se numeste bun simt. Dar felul asta de a fi i-a dat pace sufleteasca. e convins ca D-zeu are un plan cu el si fara a deveni fanatic religios are curaj in viata de zi cu zi... are incredere ca tot ce face va merge bine. Cu un om ca el te poti intelege dar am mai avut de a face cu soldati ai Domnului care voiau sa ma aduca pe calea cea buna... hmmm.
Am scris de asta pentru ca e de sezon. Claudia e in febra... vrea sa vopseasca oua, sa faca salata de boeuf si un tort. Apoi e traditionala curatenie de Pasti... stiti voi. E prima oara cand ne vopsim "oole" dar sunt sigur ca vom reusi, doar nu e rocket surgery, nu? Poate facem si niste vizite pe al familie, vedem noi.
In rest- visul canadian: munca si acasa. Am reusit sa merg la basket cu Flash Gordon. Am mers undeva printre blocuri aproape de Don Mills si Sheppard. Am jucat contra niste pustani si am castigat. Dar stii cum e sa castigi contra pustanilor... e la fel ca Special Olypics... chiar daca castigi- tot retardat esti. Ideea e ca dupa o ora jumate nu mai puteam merge iar timp de o saptamana dupa, am avut febra musculara completa... semi-pareza. Joi, Vineri si Sambaata se anunta vreme frumoasa... asa ca am stabilit cu Flash ca o facem din nou... impreuna.

PASTE FERICIT! Sanatate familiei noastre si familiilor voastre. Numa' de bine de la Varahils.

Hachii

Luni, 1 Martie a fost si va fi cunoscuta ca "a doua zi dupa ce Canada i-a dat-o la caca lu Les Etats-Unis, la hockey. Aseara in timpul finalei mi s-a confirmat ceea ce stiam deja: Canada e nebuna dupa hockey. Deci toronto e nebun dupa hockey. Aici in TO li se rupe de alte sporturi. Chiar daca au echipa de basket in NBA. Si e normal, ce istorie au Raptors? 15 ani? E nimic. In slujba mea de umil "superintendent aka portar ajung sa discut cu lumea despre multe questii. Si foarte des: did u watch the game last night? Nu, No?!? Why? Nu e chestia mea, io cu basketul. Basketball? Si lehamite multa. Ete, pa carici sa va intorc... ce are basketul? hahahhahahhaha!
Toronto MapleLeafs au o istorie lunga si consistenta si au suporteri infocati. Dar spre disperarea lor Leafs sunt jalnici de cativa ani. Dar suporterul continua sa spere la fiecare inceput de sezon. Le simt durearea, tin cu Steaua. Becali, muje con sangre! Suporterii ma intreaba: u like hockey? Asa si-asa, eu cu basketul.. raptors... Oh... basketball a big thing in your country? Nu prea, noi cu soccer-ul. Ah, soccer. Iar dispret... Orice alt sport in afara de hockey e ghei. Cand eu si claudia i-am spus unuia ca nu ni se pare normal sa se permita bataile in hockey omul s-a uitat la noi intrebator la modul psihiatric. Aparent asta e o parte din hockey, la fel de naturala ca pucul si crosa. Acum cu Olimpiada, the Leafs au trecut pe plan secund. Binen-teles ca la canadezi li se rup turturii de ski alpin si patinaj sau de echipa de bob de orez. They won the gold? Good... yeah, go Canada!... He finished 9th? Eh... I hope the Hockey team gets the gold medals.
A doua zi dupa meciul contra Rusiei (7-3) un locatar se opreste in fata mea: did you watch last night? Da. It was beautiful, man! Apoi fata i se innegureaza. Or did u cheered for russia? Nu, de ce as face asta? I dunno... ur countries are close to eachother. Hei, tie iti plac statele Unite? I FUCKING HATE THE STATES!!! Ooooh, I see your point. Apoi imi spune: If we play the final against the US and we lose... you'll se a grown man grying. If we win... I'm gonna cry too, man.
Aseara am vazut finala impreuna cu niste canadezi. Ei erau conectati la 380V. nu ca nu eram si noi cu febra dar din politete ne aratam si mai interesati, sa vada lumea ca ne pasa, comentand fazele, punand intrebari. Dar in curand mi-am dat seama ca mai bine tacem din gura si doar privim asa ca i-am facut semn Claudiei. Pentru ca ei stiu ca it's not your thing. Si atunci cand ma intreaba pe mine daca am vazut meciul e curios sa vada ce parere am eu, ca outsider... ca io nu-s de aici... deci cum sa ma pricep. Eh, daca e de basket... surpriza, dare fracili vost' se stie.
Canada a castigat. Muje la USA. Lumea se plimba pe strada cu steaguri. Masinile claxonau dement iar steagurile fluturau mandre. Peste tot mirosea a mandrie nationala. Frumos.
Deci hockey. dar totodata trebuie priceput ca Air Canada Center e mereu plina la meciurile de basquette. echipa de soccer e soldout cu mult timp inainte. Baseball-ul e mai subtire ca sunt enorm de multe meciuri intr-un sezon si se umple la meciurile vs. echipe valoroase. Problema echipe de fotbal american e ca joaca in liga canadeza... care n-are nici o sansa contra NFL. Deci lumea gusta sport aici... dar la meciurile lui Leafs e mereu plin.... si biletele sunt destul de scumpe. Si asta intr-un sezon in care Leafs suge... seva. clorofila 'n shit.
Ca tot zisai de steaguri. de culori nationale. Tricolorul nostru nu prea e cul. galbenul ala cam strica. Tricoul echipei nationale de fotbal. Galben.... si unu destul de strident. Cin plm se imbraca asa pe strada... prea sare-n ochi. Si steagul e prea simplu. 3 dreptunghiuri: rosu e bun, albastru ebun, galbenu strica cromatica.
Si la francezi e simplu steagul... dar albul ala se bungheste mai bine intre rosu si albastru. Americanii au un steag mai complex in aceasi combinatie de culroi placuta ochiului. Canada are un rosu sangeriu pe un alb imaculat. Combinatie marfa! iar frunza de artar, Anglia la fel.... Rosu galben si albastru... stiti cine mai are asa, nu? Ciad. nu cred ca e o intamplare.
Plus ca, la fel ca si in State aici in Canada marketingul merge beton, iar logoul Canada vinde. Un tricou cu frunza pe piept? arata bine. Romania nu prea are ca sa vanda la captolul asta. Si nu cred ca cromatica are legatura cu asta ci neincrederea in Romania ca unitate. Aici in Canada mai vezi pe unii ce au sticker cu romania pe masina. O sa incep sa intreb daca si in ro aveau pe masina acelasi sticker.
Deci, in opinia mea, Romania nu e un brand care sa vanda. Cromatica culorilor nationale nu-mi gadila mie globulele ocullte. Oricum am citit ca nationala si-a schimbat galbenul pe lolo. e o imbunatatire... dar totusi si rosul ala nu e rosul lui Man Utd care in combiunatie cu un alb imaculat da bine... si iar ajungem la steagul Canadei. Ba, da' pricepe careva ce balbai eu aici? Ca si in alte domenii, Romania mai are de sapat pana sa dea de apa.
Un alt lucru ce l-am observat si ma amuza este limba engleza vorbita de imigranti. Stiu ca am accent, sper ca odata cu trecerea timpului sa se subtieze dar am certitudinea ca nu va disparea niciodata. Pe mine in acest punct ma intereseaza mai mult fluenta in vorbire si un vocabular cat mai vast.
Cica americanii ii ginesc pe canadieni si totodata fac mijto de ei, ca ei incheie fraza cu interjectia "eh"... care se pronunta "ei"... ca o interogare. Cum vine in romana "blah-blah-blah, NU? Deci, urmand firul epic (le fir epique, cum ar spune francezu), dupa ce devi sensei cu centura neagra la limba engleza inchei si frazele cu "eh"... sa treci CA CAnadian, intelegi? Acum, daca intr-adevar esti sensei eu nu am nimic impotriva sa pui cireasa pe tort dar am intalnit multi dubiosi ce o ardeau cu paru-n ochi. Cea mai tare a fost o ochioasa de vreo 50 de ani care faulta engleza cu aceasi maiestrie cum fauteaza Materazzi. Era una din aia care nu poata sa pronunte "six" si zice "sic" (sic-four-seven)... dar materazza a incheiat apoteotic o fraza gatuita cu maretul "eh". Hai las-o-n aia guala! Oi fi canadeza pur sange... tu!
Recunosc, am incercat si eu dar mi-am parut ridicol. Daca vb cu accent cat mai greu de detectat- sunt multumit. Pana atunci... deranjeaza pe cineva daca vb o engleza cat mai buna minus elementul "eh"? Eu cred ca nu. Daca imi esti cunoscut si te-am auzit vorbind cu "eh" inseamna ca am ras de tine.
De incheiere... una bucata cutit in una bucata rana adanca. rasucim incetisor... USA... it sucks to be you, eh?

We're livin rough, tough and dangerous

Motto:
"Trust me, I'm a writer." (Hank Moody- Californication)
Viata e un meci de box la categoria grea... daca tot o ardem in citate... Cand crezi ca esti in avantaj adversarul te surprinde cu una norocoasa si-ti da somn. Ne urcasem pe val, razele aurii ale soarelui metaforic luminau bucata noastra din Victoria Park Avenue...
Au trecut aproape 3 saptamani de cand am fost mutat pe tura de dimineata. Cica ar fi un pas inainte dar eu nu simt asa. Prima saptamana a inceput de Vineri cu antrenamentul de dinaintea meciului. Vineri - alarma de incendiu. Fiind prima mea alarma de incendiu pe care trebuia s-o stapanesc n-am avut deloc emotii si in ciunjpe minute fomferii erau deja plecati. A doua zi am avut din nou alarma caci era ceva futut, nu era nici un incendiu real. Si de data aceasta a mers totul ata. Ata preputului. Fire Panelul se curmanea ca o fata mare si nu se mai lasa resetat. Fomferul-saf amutise alarma dar Fire Panelul neresetat era inca in stare de alarma... si asta inhiba mersul trenurilor si al lifturilor. Scarile au o kikitza numita securitate si nu poti urca ca-ti dai cu mutra de usile cu cleanta doar pe partea cealalta. Si nu-ti ramane decat sa faci o cleanta. Acum adaugam putina sare, piper si 150-200 de oameni in hol ce asteapta izbavirea de la verisorul vostru. Unchiul vostru stia ce trebuie facut, dar el era singur la datorie. Intre ora 17 sute si ora 19 sute nu aveam Patrulator. Dar m-am tinut tare ca Priap si am luat problema in maini. Cu indemanare, calm si precizie am mobilizat doua cetatence si am luat liftul ala ce poarta sapca de fomfer si am urcat la etajul deasupra usilor de pe casa scarii. Am proptit usa deschisa crestine si am coborat inapoi la pupitrul de comanda anuntand lumea ca poate sa inceapa sa faca sport, catre casa. Am avut si momente in care cu atatia oameni asteptand, eu insumi asteptand un telefon de la tehnicianul ce trebuia sa rezolve Fire Panelul, eram abordat de cate unul: Cred ca am un pachet. L-am privit tandru in ochi dar am fost intrerupt de altul: imi deschizi si mie usa la garaj, please? Iar cand tortul era plin de frisca apare si pachistanezul meu favorit, bajatu' de la Pizza Domino. "31-17!" ma anunta el si apoi incepe sa turuie numarul de telefon. Yo! Elevators r outta service, U have 2 use da stairs. Ramane socat... asa cum te poate soca un pumn de la Tyson. Stairs? Yep, stairs. Mai citeste odata de pe bon. Etajul 31... I can't take the stairs, I have a back problem. Nici nu termina bine de vorbit ca apare livratorul bulgar care cand a aflat ca-s roman mi-a spus : tu romanescu, eu bulgarescu!". Deci vine mosuletul, nu baga in seama cei 100 de oameni din hol si ma anunta: "Romanescu, pizza for 3401!" Tyson loveste din nou, fata lui uluita o dovedeste. Nu merg lifturile? Scari? Isi lipeste bonul fiscal de lentila ochelarilor sa poata citi scrisul marunt. "34th floor! Nici el nu poate pe scari. Revine paquistanezul care imi intinde telefonul lui mobil. La celalalt capat al wirelessului e bossul lui. Semnez pe proprie raspundere ca lifturile nu functioneaza si scarile sunt multe dupa care ii inchid abrupt in nas. Paqui e socat, dar pe mine ma doare-n p... spatele si nici eu nu pot urca pe scari. Starea de alarma a durat aproape 4 ore.
Apoi a urmat o saptamana in care am lucrat 12 ore pe zi, iar Claudia 6 zile din 7. E bine ca facem bani sa reparam masina-basina ale carei probleme s-au agravat. Claudia a dus-o la mecanic, Cica $1300 daca e ceafa de porc cu garnitura de chiulasa si $1600 daca e cilindrul????... Plus $300 sa punem un radiator nou. Informatia ca masina a fost preparat sa poata fi vanduta fara sa ii observi problemele ascunse a fost gratis. Cica patchul ala e garantat sa tina 6 luni... asa scrie pe prospect. Asa e... cam 6 luni ne-a tinut. Uram numai de bine celor care au preparat masina. Multa sanatate... si tot ce va dorim. Initial ne-am gandit sa nu mai reparam basina si sa renuntam la ea, urmand sa vedem cum facem sa luam una noua, in leasing. Mecanicul s-a oferit sa ne scape el de ea. Banii pentru munca lui urmand sa si-i scoata din vanzarea masinii la fier vechi. Dar niite prieteni si-au pus viata gaj la un mecanic/prieten de-al lor si acel mecanic a spus ca ne repara el masina incomparabil mai ieftin. Sunam primul mecanic si-l anuntam ca va veni cineva cu un tow truck sa ia masina. Mecanicul nu e incantat dar e gata sa ne ajute si ne scoate masina din atelierul lui si o impinge (motorul era in po'bagaj)... o impinge rumanul pe Fire Route, sub semnul cu parcarea interzisa. 10 zile mai tarliu masina e apta de drum si Claudia o conduce spre casa cand privirea ii e furata de o foicica... mica, mica, tzuc-o doda sa o tzucie. Amenda, $100. Nervoasa, il suna pe mecanic. Dar s-a agitat degeaba Claudia... nu e vina lui, era responsabilitatea noastra... Aaaah, pai zi asa nenica... n-am stiut. Iti doresc si tie tot binele din lumea, multa sanatate si fericire. Asa mecanic sa tot ai. Unde esti tu Tyson, doamne...
Desi e vremuri de bejenie financiara... vreau sa profitam de faptul ca 14 Februarie pica Duminica si vreau sa mergem sa facem baie in Cascada Niggara. Asa sa avem si noi putin fun.
Hai ca ma duc sa iau un dus ca vine wifu' de la munci.
Motto de inkeiere:
I said it, I ment it and I'm here to represent it! (Hank Moody- Californication)

PS: la feedback eu imi dau singur un Muarfa caci am o parere foarte buna despre mine si despre ce scriu. Imi place sa ma citesc si sa ma ascult... si sunt chiar bun.

Macska

Heeii, hau z' goin?
Viata grea la Canada. Dar macar nu ninge. e o iarna potrivita pentru cei care n-au masina. Caci masina basina s-a futat. Acum s-a reparat... dar reparatiile sunt pe bani. Anyway manca-vas, viata merge inainte. Inapoi nu poti sa mergi ca vin altii din urma si te imping inainte.
Mi-au schimbat tura. Acum sunt "portar la o clădire, “superintendent”, de fapt" pe tura de dimineata. Din pacate acum avem o noua problema, caci Claudia e pe tura de dupa-masa si ne vedem cand ne auzim, si invers.
Macska. Am un coleg ungur. El e mai prost de felul lui dar unq Jan nu crede asta in ruptul capului: " Du-te ba d-acilea... ungur prost?!! IMPOSIBIL!" Ungurul, hai sa-l numim Ülosh, m-a intrebat daca imi plac cainii. Eu i-am raspun ca I have two cats. CATS? MACSKA?! hahahhahahahhahahahahhahahhahhahahhahah Da koa'yeah, macska! Bai da uei, se pronunta moci-co. Haahhahahhaah, ghici cum apelez acum putele? Your macska is sooo wet! Uhhh, ja ja ja, du bist Vesuvius! Cunoscatorii stie...
Interesant pe tura de dimi'. Nasol e ca ma trezesc la 5. La ora aia in autobus suntem noi, philipinezele si santieristii. Dar it's all good. Sa vezi ce doarme lumea in cur, pe scaun.
Am sa fiu brief caci time is money. Sper ca ati vazut Avatar. Si sper ca v-a placut. Am vazut si Herlock Sholmes... care m-a dezamagit. Cam slabut... mi s-a parut interesanta ideea... dar n-a fost sa fie. Impreuna cu Claudia am devorat Californication, serialul cu David Duchovny. Primele doua sezoane au fost prea scurte, dar acum a cazut de pe net pe hard sezonul 3.
Hai cu niste poze in tonul povestii:

La Multi Ani traiasque! Hai cu douaj-zecele!

Iete si al doilea Revelion in Canada. Si totodata si al doilea Craciun. Si nimic nu seamana ca la Romania. Nu mai simti sarbatorile la fel. Inca o dovada ca spiritul Craciunului nu sta in nasterea lui Isus ci in a fi inconjurat de familie si de prieteni iubitori.
Ca si de Craciun, de revelion am lucrat cu program normal. Dar am vorbit cu gardul din schimbul de noapte buna sa vina mai repede cu juma' de ora si astfel am ajuns acasa cu ciunjpe minute inainte de miezul din pi... miezul noptii. Suficient timp deci sa desfacem sampania Crystal si desfacem butoiul de caviar rusesque. Am ciocnit, am facut urari de bine si planuri pentru noul an. am incercat sa parem excesiv de fericiti si de zambareti dar adevarul e ca eram cam obositi. Si uite-asa a trecut de parca n-a fost. Pe 1 Ianuarie seara, pe la 9, Varu Gonzales imi trimite un mesaj: "I hope u had a good time and u just got up from bed, after you got ur shit together after last night". Iar eu am raspuns: "Hey man, we are fresh outta boat immigrants, we don't celebrate any holiday in the 1st 5 years, WE WORK!" Mi-a raspuns din nou cu un dublu LOL.
Duminica, zi libera. Am iesit la cumparaturi. Ne-am echipat corespunzator pentru Poiana Brasov. A fost prima data can mi-am purtat bluza pe gat. Am iesit din masina in parcarea de la Wall Mart plin de viata si de placere copilareasca vis-a-vis de iarna canadiana. Dar peste o ora a trebuit sa mergem pe jos vreo 500 m pe viscol si -20C. Bobacul baga maini reci prin toale, pe sub toale, prin piele-pe sub piele si prin oase facandu-ne ADN sa se zgribuleasca. Daca ma duceam la o banca de sloboz, lasam depozitul sub forma de cubulete... ma intelegi, pretene?
A fost si prima data cand Claudia a condus pe zapada serioasa. Fiindca Bobacul turna zapada cu galeata baietii de la Primarie nu aparusera inca. Claudia a incercat sa faca un U-turn cand masina a inceput sa danseze murdar. Dar Dirty Dancing e filmul favorit al Claudiei si Claudia s-a redresat exemplar.
Cumparaturile. Am fost in 4 locuri. Deci a durat vreo 4 ore. Si nu din cauza de la trafic sau de la conditiile meteo. Fratii, surorile si verisorii mei canadezi stiu. De exemplu, mergi la Wall Mart. Pana ajungi acolo, pana parchezi, pana intri, pana cauti produsele, pana stai8 la coada la casierie, pana platesti, pana te duci la masina, pana iesi din parcare, pana ajungi acasa... Si uneori trebuie doar sa cumperi ceva marunt dar necesar.
Luni am facut curatenie si am gasit in sfarsit timp si vointa sa schimb 3 prize in apartament. Ca io nu sunt unul din mujistii aia ce-l deranjeaza pe superintendent cu questii neimportante. Caci Superul e un om ocupat. Mai ales asta din blocul nostru. Dar e baiat fain. Am montat si perdelele noi noute, caci alea vechi au fost Returned to Sender. Ne place ca se bunghesc meserias cu draperiile de la Aunt Lucy.
Am dezmembrat si bradul. Duminica noaptea Tigruta la trantit palanca la pamant. Noi urcasem O-brad-frumosul pe o masuta, sa nu se mai excite pisoaiele de la globuri. N-ar fi o problema daca n-as fi ancorat bradul cu 2 gantere de 10 kile. Si credeti-ma, nu e nici o placere in a fi trezit noaptea din somn, la 3 jumate, ed o gantera ce pica pe podea de la un metru inaltime. Dar daca cineva poate sa o faca aia e inginera de Tigruta aka Dennis the Menace.
Apropos de Bobac. Astia de la Weather Channel au dat drumul la iarna. Au asteptat sa treaca sarbatorile. Inca de cand ne-am mutat in acest apartament am privit cu indoiala ferestrele. Un singur rand de geamuri. eram convinsi ca batem cuie la iarna. Ba, da sa stii CA CAloriferul face fata. Noi o ardem mereu gen Copa Cabana... in bikini si fara sutiene. Fara tricou. Un tricou, doua tricoaie.
De incheiere, recenzie la Avatar. Filmul e pe paula lui. Povestea nu e noua. Ma refere la linia moralista a povestii. Dar graficul si restul e belea. Si daca e 3D e si mai pijda. Am ramas impresionat si la sfarsit am aplaudat ca la 23 August.
Transmitem salutari la toti cei care traesc visul american... in Canada.
Fratele Varahil isi da Eject.
La multi ani!