Tuesday, 30 April 2013

Mmmmmmmm Brotha, listen to meeee!

S-a-ncalzit nitel dar inca nu rupe orificiul bucal al targului. Canadienii par multumiti dar e ceva gen jumatatea plina a paharului. Nu mai e frig. Pai da, dar nici cald al dreacu nu e. Pentru a-mi confirma mie am citit din urma de pe blog articolele din lunile Aprilie-Mai din anii trecuti. Asa a fost in fiecare an. Aprilie e mai friguroasa, se intinde si in Mai iar apoi pe la sfarsit trece direct in 30C. Asta-i perioada aia naspa cand racesti ca ori te imbraci prea subtire ori te imbraci prea gros si transpiri.
Ca in fiecare an... cand se mai incalzeste, iesim la plimbare prin parc. Incercam mereu sa variem. Anul asta am ales Beachfront Park in Pickering. Vineri a fost sexi afara si am zis sa profitam dar am cam fortat vara, caci langa lac cam bate bobacul. Cum spuneam data trecuta Rick Ross avea muzica buna in masina si l-am rugat sa-mi faca o selectie shukara. Eu am renuntat la rapul american cam prin 2006 cand s-a murdarit de crunk. Inrtre timp crunkul a sucombat ceea ce e ok desi muzica buna n-a mai curs prin boxe. Rick Ross mi-a facut 2 discuri. I-am cerut in format mp3 si cica asa a facut. Erau vreo 15 piese mp3 si restul in .m4a... caci el le are in itunes si le-a transformat pentru mine, e fucking North America si ipodul e serif. Noroc cu programelele piratate. Din pacate piesele sunt doar pentru urechi formate si nu prea merge in masina dar am gasit o piesa ce mi-a ramas pe Repeat in creier:


Vineri, inainte sa iesim in parc, am postat piesa pe Facebook intr-o incercare de a educa lista de prieteni cu muzica buna. Primesc un mesaj de la Rick Ross: U feelin ghetto?
I-am raspuns repede: It's a mixed feeling. Feeling ghetto while dressed as a New York metrosexual while surrounded by hipsters at Starbucks. LOL.
Am luat croissante de la Starbucks si cafea. Am ajuns repede in parc, chiar nu e departe. De fapt am mers la Alex Robertson Park ce e legat de Beachfront. Am observat curiozitatea asta aici in Toronto. E practic acelasi bucata verde dar daca te uiti pe harta sunt 2-3-4 parcuri. Vantul cam musca prin geaca subtire dar era suportabil. Pe o banca, ne-am apucat sa mancam. Am un noroc legendar in ultima perioada si nimeresc un croissant vechi de o zi. Incerc sa-i explic Claudiei ca astea proaspete se topesc in gura. Al ei era proaspat, normal. Am coborat prin iarba si am dat de zone mai ude unde te afundai cu piciorul. Deh, e primavara. Waterfront-ul e cel putin interesant si cred ca serile de vara sunt superbe aici. Putina lume totusi in ziua aceea. La intoarcere am mers in spatele unui cuplu mai copt dar suuuper indragostit. Eu sunt mai prgamatic si mi-au dat senzatia ca sunt casatoriti. Dar nu intre ei si locul asta e destul de ferit, bun pentru chestii ilicite in fata Domnului.

Acum vreo 6-7 ani am incercat sa ma uit la serialul Lost caci toata lumea il lauda. Primul episod nu m-a convins si nu m-am mai uitat. I-am mai dat o sansa acum si m-a prins. Primul sezon a zuburat ca gandul. Foarte bun. Apoi incepe al doilea si incepe sa se traga pe cur. Pe la jumatatea sezonului doi deja nu mai suportam lipsa de bun simt logic si toate personajele de secs feminin ce se jiCneau. Deci!
Esti supravietuitorul unui accident aviatic. Esti pe o insula misterioasa. Exista monstri ce darama copaci in calea lor si te omoara... din cand in cand. Un paralizat poate sa mearga dupa accident. O femeie isi omoara tatal, fuge de politie, preietenul ei din copilarie moare din cauza ei, ea se combina cu unii sa jefuiasca o banca, ii omoara pe toti co-jefuitorii doar ca sa poata scoate dintr-o casuta de valori un avion de plastic ce apartinuse prietenului ei ucis... iar aceasta femeie ne e prezentata ca o femeie de treaba nu ca o psihopata buna de scaunul electric. Ma gandesc ca daca un barbat afro-american ar fi facut exact acelasi lucru se vedea altfel treaba, nu? Mai vrei lipsa de logica a amanuntelor ce de fapt nu sunt decat de umplutura in poveste? Mai exista unii pe insula, The Others, care desi au acces la tehnologie umbla desculti... si inca nu mi-e clar ce cauta pe insula doar ca rapesc copii mai des ca Pedobear. Dar nu e totul... paralizatul vindecat de Gizasul Insular e luat pe sus si tras intr-o gaura inexplicabila in pamant de catre... de catre.... de catre... o coloana de fum negru inteligenta. Desi fumul smulge copaci din radacina si da cu ei de bolta cereasca nu e in stare sa il traga in gaura pe chel din cauza ca il prinsese Dr. Ciomu de maini si se proptise cu picioarele pe marginea gropii. Un baton de dinamita in groapa mai tarziu fumul negru da drumul victimei. O asemenea experienta te-ai gandi ca te va fuck up for life... dar e doar o bucata din povestea filmului ce nu conteaza decat pe moment caci se umplu niste minute de film cu aceasta scena. Scena e amintita doar o data in episodul urmator si doar in treacat. Am fost aseara la Mall sa-mi iau o geaca de piele si era sa fiu tras intr-o groapa in pamant de catre un fum negru supranatural. Ah, da? Ai fost la Danier? Au reduceri in perioada asta.
Mai are rost sa mentionez un bunker din anii 80 unde trebuie bagat un cod la fiecare 108 minute altfel se distruge lumea? Maine ne uitam la ultimul episod din respect pentru timpul acordat deja serialului. Din cate am auzit oricum e teapa si ultimul episod, nesatisfacator ca viata de baiat cuminte. O sa vedem maine.

Am planuit inca u getaway weekend undeva la un cottage, pe la mijlocul lui Mai. Sper sa prindem vreme buna ca sunt multe chestii de facut pe acolo.
Maine e 1 Mai. Ia cu dedicatie (not his best dar merge):


Sunday, 14 April 2013

Miller Time

Ce faci Vineri seara? ma intreaba Rick Ross, seful meu.
Seful pune intrebari din astea doar cand trebuie sa bagi overtime dar parca tonul lui era diferit.
Nu stiu. Pai?
Am 2 bilete la Raptors, joaca cu Chicago Bulls. Vrei sa mergi?
Does the bear shit in the woods? (Se caca, am vazut eu poza)
Asta era joi dimineata. Initial l-am refuzat stiind ca e o posibilitate in care Claudia nu va avea ce sa faca Vineri seara si noi nu facem din astea. Dar Rick Ross a parut dezamagit caci nu se astepta sa-l refuz asa ca i-am spus ca am sa vorbesc cu Claudia si il anunt. Evident, Claudia nu a avut nici o problema cu asta.
Nu stiu daca v-ati uitat la meciuri de basket ale lu' Toronto Raptors, dar daca ati facut-o poate ati remarcat ca unul dintre comentatori e foarte dilimache si foarte des urla chestii dar mai ales la MGD!!!! Miller Genuine Draft. Vinerea e Miller Guys Night out. Oh yeaaah, baby!
Cred ca oricine se intreaba in sinea lui cum arata comentatorii sportivi in realitate, bazat pe cum le suna vocea. Ei, mosul asta arata exact cum ti l-ai imagina ascultandu-i vocea. M-G-D, baby!
Deci e Miller time.
Pentru mine era perioada aia a lunii. Aia delicata. Cand freza nu mai sta cum trebuie si devine tot mai enervanta, proportional cu cantitatea de gel.
M-am dus la locul obisnuit unde okiosu obisnuit a batut cu palma in spatarul scaunului. Treci!
Profesionist omu. Numai in Resita, in blocul-turn din spate de la Victoria mai eram tuns in mai putin de 10 minute. Cu freza perfecta. Am avut totusi timp sa depanez amintiri cu okiosu, pe care nici nu-l plac de fapt. E incredibil de gay, dar nu din cauza ca o inmoaie in orificii ci din cauza glasului si gesturilor, caci de fapt, sigur e str8. I-am povestit cum in 2009 aveam parul lung si am venit sa ma tund si i-am zis " No.3 on the sides and trim the top with the scissors." Si el, ca e prea scurt. Stiu. Si a tuns. Apoi a alunecat pe par si si-a dat cu capul de umarul meu. Nu-si mai amintea. Poate s-a lovit mai tare decat am crezut.
De la Matei Corvinus am mostenit o geaca. Aveam si eu una la fel, cam aceeasi culoare dar a lui parca avea o croiala mai buna si pica mai bine pe mine. E relevant faptul ca tot in acea dimineata am luat-o de la dry-cleaning. Tactica meciului era sa ne duca (..) Claudia pana la ACC si la intoarcere sa venim cu subway-ul pana la munca de unde sa luam masina lui Rick Ross. Dar Claudia primeste un telefon de la niste cunostinte ce ne invita la dinner la un restaurant de okiosi din Newmarket. Eu aveam meci dar Claudia putea sa mearga. Il textez pe Rick Ross - Verisoare, TTC to the rescue. Cica nu, bro... mergem cu masina mea. Normal ca are sens, parcarea in Downtown in zi de meci e $15. Patru tokeni sunt $12. Nu face, boss... nu SE merita.
Pe la 4 si ceva, ferchezuit ca un nefutut in club, in zi de salariu - iau autobuzul. Ca un boss de Ferentari mergeam leganat pe culoarul autobuzului si ginesc un loc liber. Dau sa ma asez dar STAI! Nimerisem intr-o basina data pervers de un anonim. Some nasty shit. M-am uitat inchizitor in jur dar nu vedeam decat pokerfaces. Dar toata lumea era suspecta, mai putin eu. Luasem o mostra buna, nu era a mea. Mi-am inghitit voma la timp si m-am tirat pana in spate de tot.
Rick Ros era foarte excitat. Nu mai fusese la meci la Raptors de ani de zile. Ne-am urcat in Fordul lui partadit si ghici ce? N-a pornit. Stai calm, nu e prima oara. Doua minute mai tarziu baga jump starter-ul inapoi in po'bagaj si da-i bataie. De precizat ca nu era prea sigur pe el conducand in Downtown core. Si aici ridic o mana sus apreciativa pentru sotia mea tembelea ce se baga pe toate strazile si stradutele fara nici o jena. Fiindca nu era in largul lui a ales varioanta directa - Sud, pe Yonge st. Normal ca era trafic la ora de varf iar el parea socat ca si pe South bound e plin. Noroc de muzica rap de calitate ce o avea. Good shit. Ma suna Claudia. Era pe drum spre Newmarket si facea crize ca GPS-ul s-a gandit ca ar fi momentul propice sa nu mai functioneze. S-a revenit. E ok.
Ajungem.
Parcam.
Nebunia deja incepuse si parcarea era pe trei-sfertui plina. Mancam ceva? Some street meat? A saussage? Yep, let's go eat somebody's saussage. El nu vrea din fata de la ACC ci de undeva de langa Maple Leaf Square. Sunt doua tonete, simetric in colturile intersectiei: SV si NE. Rick Ross se intreaba: oare astia realizeaza ca business-ul lor depinde de care semafor se face verde primul? NE.
Italien saussage pentru Rick Ross. Polish pentru mine. Doar ca nu-s atent si pronunt paliş ( a lustrui)in loc de poliş (polonez). Suna strident si omu de la toneta, un canadian se uita mai indeaproape la freza mea de Justin Bieber si la cerceii mei din urechi. Nu cred ca ma place. Nici eu pe el, vorbeste mult.
Gata primul carnat. Care e? Italien. Rick Ross il preia din voleu. Urmez eu. Al meu nu pare facut. Devin paranoic. Parca s-a uitat tonetarul direct in ochii mei cand mi-a pasat bomba e-coli. Hmmmm! Pierdut in paranoia torn prea mult orice pe el. Ca de obicei prea putine servetele. Bagam cu pofta. Mai mult Rick Ross. Eu cantaresc fiecare muscatura. Nu prea seamana a Polish Saussage. Poate e carnat lustruit, ca aia am cerut de fapt. Ce nesimtit canadianul asta xenofob, nu ajuta un ESL mutha fucka pierdut in hatisurile accentului.Rick Ross nu pare nici el multumit. Nu e iute... macar e facut bine. Poate al tau, ii raspund eu. Azi, scriind si gandindu-ma la asta mi dau seama ca mujistul ala ne daduse carnatii inversat. Mancasem cam jumatate din carnat cand descopar ca imi cursese o tona de mustar si ketch-up pe caldaram. Nu e bai, sunt roman, simtul civic e pentru fraierii care voteaza la alegerile locale. Incercand sa vad daca am dat cu sloboz pe adidasii mei originali contrafacuti, sa ma invidieze pustanii din Romania, descopar ca mi-am dat pe geaca. Consistent. Sa fie. Fac crize in romaneste si Rick Ross se uita la mine amuzat. Nu e absolut nici un cos de gunoi in Maple Leaf Square si am mers cu gogolosul de servetele in mana pana la intrarea in ACC.
E timp cacalau. Hai sa ne plimbam. Rick Ross mai are doua bilete si pentru meciul de Duminica, cand va merge cu fiica lui mai mare, caci ii promisese de mult ca o duce. Vrea sa faca o recunoastere a terenului, pe la magazinele de suveniruri. Sa vada ce ii va lua in mod sigur ochii fica-sii si sa vada cu ce poate sa o prosteasca, conform bugetului. E un lucru stiut ca doar imigrantii romani ce au facut scoala aici au bani in Canada. Restul natiilor sunt saraci. Imi dau seama ca eu n-am fost niciodata pe aici. Ba Rick Ross, eu n-am fost pe aici. Noi mereu ajungem tarziu si n-avem timp de plimbari. Ne tragem in poza la niste ecrane luminoase. Mergem mai departe. La panoul Footlocker (magazin de unde iti poti cumpara adidasi originali contrafacuti, sa te invidieze pustanii din Romania) sunt majorete. Rick Ross vrea poza. Hai amandoi. Click! 1000 de cuvinte salvate pe cardul aparatului foto.
Bag piciorul, in puii mei. Inca mai e timp cacalau pana la meci. Hai sa ne mai plimbam. Plin de lume. Felurita. Parinti cu copii, tati cu fii si fice, tati cu fiice mai in varsta, sugar daddies cu "fiice"... cam greu de facut departajarea.
Si nici nu am facut un tur complet inca, ma anunta Rick Ross. Ba io cred ca am facut, ii dau replica uitandu-ma curios a doua oara la standul cu legume date cu ceara de pareau de plastic. Home delivery. Fructele si legumele in Air Canada Center se potriveau decorului ca niste mere in Air Canada Center. WTF?!
E timpul. Urcam la etajul 3. Pe Rick Ross il fute alta grija. Vrea sa-si ia revista aia emisa de Toronto Raptors. Mai dam o tura de stadion caci la etajul 3 nu mai au tonete ce vand aia.
Is it me or the more you go up the more ghetto it gets? ma intreaba bravul meu companion. Are dreptate. la etajul 3 staff-ul parca zambeste mai putin iar femeile atractive sunt mai rare. Din pacate Le Grand Chef isi doreste nespus revista si trebuia sa coboram din nou la etajul 1.
O ia, e fericit.
Revenim in ghetto. Il cinstesc cu o bere Miller si mergem la locurile noastre. Tot randul e gol. Asta e bine. Nici eu nu mai sunt plapand iar el a fost plapand in urma cu 15-20 de ani. Inainte sa inceapa meciul, in larma asurzitoare simt telefonul vibrand. E Claudia. N-AUD NIMIC DAR INCEARCA. Ascult atent: bip-bip-bip-bip! cateva secunde mai tarziu primesc mesaj text: Nu merge gps nu stiu CYM sa aj akasa.
Well... fuck, bro... Cum naiba sa o ajut? Incearca GPS-ul din Google maps. Toate Iphone-urile au asta. Langa mine se aseaza o matahala alba. Rudy Gay rateaza aruncarea si noul meu vecin cu care-mi frec coatele ii baga paula pe gat cu voce tare. Incepe sa comenteze la fiecare faza. Trag cu ochiul catre el incercand sa imi imaginez cat de ratat tre' sa fii sa vii singur la meci. Dupa debitul verbal pare obisnuit sa monologheze cu necunoscutii deci trag concluzia ca nu e prima oara cand face asta. Ba ce bun sunt la citit oameni. Nici n-am ajuns la josul paginii lui ca apare maica-sa cu doua beri in maini. Shit! Trebuie ca CSI Profiler-ul meu e produs de aceeasi firma ce face GPS-ul Claudiei. Primesc mesaj de la ea: A mers GPS-ul pana la urma. Sunt in drum spre casa. Bine. Hai sa ne concentram la meci. Carlos Boozer e in mare forma dar reusim sa preluam conducerea la pauza. Imi place de Boozer. Cred ca era in 1999 sau 2000 cand am urmarit singura data in viata mea niste meciuri de basket la nivel de colegii si chiar juca Duke University, unde era Boozer. Cum sa uiti un nume ca asta? Boozer.
La pauza ma taia o pisare de-mi lua mintile. Pisa-te ca vine trenu...
Era coada. Incolonat mi-am asteptat randul sa stau cu fata la perete frecandu-mi coatele de alti doi masculi. In fata mea un stand-up comedian zambea din poza. Scria asa: I'm not looking but this guys is. Si arata catre ala din dreapta mea. Situatiile gay de genul asta nu ma inhiba deci n-am avut probleme. M-am pisat repede caci Trenul Accelerat 981 din directia Pascani trasese la linia 2. Este ca ati citit asta cu vocea nazala a femeii ce anunta chestii in Gara de Nord?
Rick Ross voia sa fumeze deci iar am coborat pana jos si am iesit afara. Securistul nu l-a lasat sa fumeze in locul unde erau scrumierele... facute logic pentru asta ci ne-a gonit cativa metri mai departe datorita si din cauza motivului pe care nu l-am priceput cu capacitatea mea de intelegere. De dupa colt se simtea miros divin de gazon. Am revenit pentru partea a doua a meciului. Rick Ross si-a luat o palarie de cowboy... ca asa a simtit nevoia si a pus-o pe jos, intre noi. Foarte buna palarie. Pop-corn-ul ce ne pica din maini se oprea in borurile palariei.
Raptors au jucat excelent si i-au batut pe Bulls din nou, dupa ce invinsesera si Miercuri, in Chicago. Pacat ca e too fucking late. Asta e... next season. Un grup extrem de zgomotos din spatele meu (mi-am luat si niste genunchi in ceafa de la ei) au fost extrem de dezamagiti ca Raptors nu au marcat decat 97 de puncte si nu au trecut de pragul de 100 care dadea posesorilor de bilet o felie de pizza de la Pizza Pizza... cel mai gustos cauciuc e-ver!
Molesit de berea aia si de ziua lunga n-am rezistat decat jumatate de film pana sa trag obloanele. Maine e o noua zi... in care trebuie sa mergem la munca.
E greu sa fi Paul dar cineva trebuie sa o faca. Parca m-a trimis cineva aici. Puteam sa mor de foame si in Romania... inconjurat de cocalari, manelari si marlani. Adica de prietenii mei buni.

Bahtalo fratelo.
Maine cRapid- Steaua. Bun asa!


Tuesday, 9 April 2013

Disclaimer

Mi-am editat disclaimer-ul sa pot sa am pace sufleteasca. Poate ar trebui sa scriu si aia din Infernul lui Dante: "Abandon all hope, who enter here". Hai ca o pun acum.

"DISCLAIMER!!! *Abandon all hope, who enter here*
Numele meu NU este George Pruteanu... deci vorbele mele vor contine cuvinte UZUALE considerate de unii... OBSCENE.

Sunt nesimtit. Vorbesc urat. Am freza, haine, tatuaje si atitudine de COCALAR inrait. Nu mestec cliseele emigrantului roman. Sunt cel putin 90% sanse sa nu fim de acceasi parere, sa nu impartim aceleasi valori, sa vedem viata diferit. Nu ma intereseaza ce ai fost in Romania sau ce esti in Canada. Nu ma intereseaza ce ti-ai dorit in Romania sau ce-ti doresti in Canada. Nu judec omul dupa meseria lui. Nu orice persoana cu 10 pe linie in scoala e si o persoana buna. Nu ma compar cu nimeni si invit sa nu fiu comparat cu nimeni. Tot ce scriu pe blog e bazat pe experientele mele si puterea mea de analiza a faptelor si evenimentelor.

Sunt in ordinea asta: ANTI-dinamo, fan STEAUA BUCALE si sustin scaunele pe care face Mircea Badea spagatul. Howgh!"



Sunday, 7 April 2013

Clubul "Le Petit Dejeuner"

Ne-am uitat la clasicul The Breakfast Club stiind ca e drama dar asteptandu-ma la mai multa comedie. A fost doar drama. Multe clisee despre rebelirea tinerilor (nimic nou sub soare), element comun al tuturor generatiilor. Filmul acesta a fost cap de serie pentru ceea ce avea sa devina un gen. 28 de ani mai tarziu filmul e inca bun caci ce s-a schimbat de fapt? Tinerii nu sunt intelesi de parinti. John Bender, e rebelul. Intr-un moment de maxima incordare psihologica el imita vocea tatalui sau ce ii spune: fiule, esti un piece of shit care nu produci nici un cent, mai ales ca acum s-au scos din circulatie si nu esti bun de nimic. Daca as fi vazut filmul acum cativa ani poate as fi rezonat la mesaj. Dar acum am imbatranit si am vazut evidenta: John Bender ERA un ratat cu pedigree. Asa e personajul in film... un ratat ce nu vrea sa faca nimic si practic ii cere lui tac-su sa-l lase in pace, sa fie liber. Ihim! Si tac-su e ala rau.

Dar si tac-su era un ratat alcoolist... deci rade ciob de oala sparta. Tac-su... parte din veche generatie se apuca sa tina morala fiului rebelit bazat pe.... bazat pe ce? Ca e mai in varsta? Ca el a trecut prin multe si in ceasul al paijpelea vrea sa aibe grija de viitorul fiului? Bazat pe CE asteapta respect si ascultare?

Respectul se castiga sau se impune. Am cunoscut oameni ce impuneau respect doar prin simpla prezenta in camera si am cunoscut penibili ragusind incercand sa dea o comanda. Si nici n-am fost in armata.


Si eu m-am rebelit cand eram elev. Unii au adrenaline rush si emotii mari cand vor sa spuna si ei ceva la ora fara sa fie intrebati, cand stiu un raspuns inteligent. Eu n-am. Cu poker face voi spune o chestie desteapta, la subiect, sau o tampenie, sa imi fac (..) colegii sa rada.

N-am nici un interes sa tin capul in pamant sa nu bat la ochi. Daca voiam sa fiu ca altii nu imi faceam 10 tatuaje si planuri de mai multe.
Am urmarit zilele astea ce se intampla in Romania, indeosebi cearta dintre Mircea Badea si restul lumii jurnalistice. Fiindca sunt masochist citesc si comentariile de pe siteurile basiste sau pe blogul lui Mircea. E plin de postaci ce isi creeaza conturi fantoma doar pentru a lasa comentarii injurioase. Dar sunt si din aia bine intentionati, ce comenteaza din convingere. Pacat ca nivelul lor de intelegere si computarea a datelor si informatiilor nu trece de superficial, de prima mana.
Eu nu-s partizan Antena 1 sau 2 sau 3. Nu-mi place de Gadea deloc, nici sa-l vad nici sa-l ascult. Persoanele anti-Badea pe care le cunosc imi par a avea un complex de inferioritate vis-a-vis de persoanele ce vorbesc elevat, rar si au fruntea incruntata. In subconstientul lor, profesorul ce i-a terorizat in scoala reprezinta un ideal de natins din punct de vedere intelectual, mediocrul elev nu va putea niciodata sa stapaneasca cunostiintele profesorului mai ales cand nu intelege nici macar toti termenii ce ii aude de la el. Un om care vorbeste in acest fel trebuie ca e un fel de profesor caci uite, restul lumii vorbeste "normal" si asta fiindca nu sunt profesori sau oameni de frunte. Mircea Badea nu vorbeste elevat... deci nu e profesor... injura, e amenintator, e golan... deci e prost, e incult, caci nu-i asa, nu poti avea cultura decat daca vorbesti pretentios. Un politician abil va vorbi pe limba fiecaruia. Un Basescu la apogeu tinea incruntat morala tarii iar a doua zi plesnea copii nesimtiti reusind sa imbine totul sa iasa gigea, sa iasa deasupra. Acum cateva saptamani superintendentul de aici era revoltat de ce a mai facut Primarul Rob Ford... acest sneaky weasel. Sneaky weasel? Auzi aici! Si i-am povestit cam ce a facut Basescu. Am fost intrerupti iar cateva ore mai tarziu superintendentul reinnoada discutia spunand ca e interesant ce a facut presedintele nostru. Dar stai draga, abia de-ti povestisem jumatate... Un alt politician abil e Obama. Si el se incrunta si tine morala dar uita-te la asta. Exemplu mai elocvent decat asta nu cred ca e.
Am dat un google la audiente. Antena 3 e post de stiri si e pe locul 4 per total, dupa ProTV, Antena 1 si Kanal D. Bai amice, am inteles eu cu Felix Motanul, cu Mogulii 'n shit... cu Antenele ce mint... dar se uita lumea... si e adevarat ca se uita indeosebi aia anti-basisti. Ma, nu cumva minti tu la postul celalalt si de aia nu se uita lumea la tine? Ca treaba e in felul urmator: tu zici ca mint aia iar aia zic ca minti tu. Eu ma uit la "minciuni" si fiindca nu sunt atat de leguma incat sa am nevoie sa-mi spui tu sau altul cine minte... decid eu. Iar tu pierzi... caci tu iti iei banii din audiente si nu te gasesc in partea de sus a listei. Si totusi, esti acolo ON AIR... pari hranit... nu pari ca ai ratat ultimile 5 rate la banca. De unde ai TU bani? Iar cand tu ai bani desi nu ar trebui sa ai ma faci sa ma intreb de unde ii iei? Cine tii da? Si MAI ALES, fiindca tu consumi si nu produci... cine si cu ce scop arunca bani fara numar? Perversitatea situatiei e data de altceva... vocea anti-antene e un cor de fapt, caci luate separat nu s-ar auzi asa tare. Vocile sunt dupa acelasi tipar: din partea neproductiva a topului de rating. Partea ce macar la prima vedere pare subventionata din umbra.
Nu fac politica aici. Din punctul meu de vedere Romania il merita pe Basescu si pe ceilalti exact ca el (adica pe toti). Eu vorbesc de comportament uman. Toti cer respect... pentru ca li se cuvine. De ce li se cuvine? Pentru ca asa spun ei, RESPECTA-MA! fiindca nu e deontologic, suntem jurnalisti, etc. Asta imi aminteste de jucatorii stelisti din perioada de dupa Olaroiu cand oameni de baza in echipa ajunsesera Lovin si Baciu. Niste unii pentru care sa ajunga la Steaua a fost varful carierei intr-o situatie in care visul jucatorilor romani fusese mereu sa joace la Steaua sa fie vazut "afara". Dar jucatorii aia isi atinsesera plafonul, gasisera un loc caldut. Ce, ei nu erau fotbalisti? Nu jucau fotbal, nu aveau meciuri, nu purtau echipament? Pai si Zidane juca fotbal, si purta echipament? Nu poti cere respect doar fiindca esti si tu acolo, ca te-ai infiltrat.
Nu ceri respect PUNCT!
Castiga-l sau impune-l.
And stop bitching.

Tuesday, 2 April 2013

Nebunul lu' Aprilie

"Back to square 1" zicea superintendentul ieri dimineata. Cateva zile mai de Doamne-ajuta (cu respect pentru Pastele Catolic) apoi a dat iarna cu fulgi de nea. Era gluma iernii de 1 Aprilie. Just when u thought I was gone... Because Fuck U, that's why!

Romanachesii au plecat la Romania. La prima vedere definitiv. O decizie buna pentru contextul lor. Nu, ei nu fac parte din cliseul romanului ce decide sa paraseasca (..) Canada si sa se intoarca in Romania. In 6 ani aici au adunat tot felul de lucruri ce au devenit inutile si le-au impartit la cine a avut nevoie. Restul la Value Village sau gunoi. Uite asa am ajuns si noi cu doua cutii de cafea Kirkland, pline pe jumatate. Una Regular si una Decaf. Nici eu nici sotia nu a verificat care cutie e care asa ca o saptamana am baut Decaf fara sa stim. Ieri, pe punctul sa deschid o cutie noua, de-a noastra, Claudia ma intreaba de ce nu folosesc "din aia". Pai nu-i Decaf? Nu stiu. Ete-a dreac, nu era! Aia Decaf o bausem deja si brusc somnolenta din ultimile zile la munca a avut o explicatie. Marfa ashea!
Tot ieri am luat ultimile lucruri de la romanches. Cu o plasa de cumparaturi de magazin de fite din Mall plina cu pahare si farfurioare incep sa-i explic lui Matei Corvinus despre incapacitatea femeilor de a intelege ca desi ai loc in plasa tre' sa tii seama si de rezistenta manerelor sau a materialului din care e facuta plasa. Si ii povestesc ce patisem cu 2 zile inainte cand am ramas cu ambele manere ale unei plase de hartie plina de gunoi, umpluta de Claudia- fireste. N-am apucat sa pun punct povestirii ca a pocnit fundul plasei si paharele s-au facut cioburi in lift. Marfa ashea!
Deci au plecat si romanaches. The end of an era. Ne-am inteles bine. Am facut o retrospectie si ne-am dat seama ca daca nu ii intalneam in iarna lui 2009 viata noastra in Canada ar fi avut o cu totul alta turnura (nu stiu daca mai bine sau mai rau). Cred ca ne-am fi mutat in Mississauga. In mod clar ne-au influentat viata. Le uram bahtalo si succesuri!

Ati fost pacaliti de 1 Aprilie? Eu da. De catre jocul Football Manager. Ma joc de mult la el caci nu s-a nascut microbist sa nu aibe talent nativ ca si antrenor. Dar cred ca niciodata nu jucasem jocul pe data de 1 Aprilie de aia m-am uitat eu stramb cand Board-ul Stelei Bucuresti a decis sa investeasca 575 milioane de euro in echipa pentru jucatori de superclasa si un stadion nou. Accept? Accept! "You though we'll make it so easy? April Fools." Bine ca esti tu destept maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Live long and prosper!