Transmisiune directa din Terente

Extrem de multa lume se bucura de pretul scazut al benzinei. La pompa avem acelasi pret din 2009. Inca din Romania cunosteam acea obscura formula matematica: pretul mare al combustibilului = cresteri de preturi, gen reactie in lant, la alimente, transport, etc.

Dar, lucru nemaiintalnit, benzina a scazut la pretul de acum 5-6 ani. Sunt la curent si cu speculatiile privind adevaratul motiv al acestui efort concertat de a scadea pretul petrolului, lucrat pe principiul "dam aici sa crape unde vrem noi", iar Rusia cred ca stie despre ce se vorbeste aici. Insa aceasta scadere de pretrui la combustibil are extrem de multe ramificatii in economiile locale, la nivel de tara, provincie sau municipalitate.

Nu vreau sa intru in detalii ci doar sa semnalez niste evenimente mondene despre Kim Kardashian si Drake.

1. BanCA CAnadei a micsorat prime rate-ul de la 1% la 0.75% provocand alte reactii in lant. Fiindca scaderea pretului petrolului a influentat negativ economia Canadiana, si asa destul de scartaitoare, Banca Centrala a decis sa ajute prin aceasta ghidusie. La prima vedere inseamna ca e avantajos sa mai faci niste datorii, draga canadianule. Stiu ca acum ceva timp aceasi banca centrala te critica fiindca datoria pe cap de canadez e imensa... dar acum e la fel dar diferit, intelegi? Va fi mai rau. Pentru tine. Pentru ei, nu.
Se pare ca aceasta mutare a fost facuta pe neveu si i-a luat pe toti in surprindere. Astfel, nici o banca nu s-a grabit insa sa isi modifice propriul prime rate, deci nu te grabi inca sa te infunzi in mai multe datorii.
Alte efecte ar fi ca se produc mai putin bani la bugete deci cresterea economica nu va avea anvergura proorocita.

Uite si planul lor de bataie: Uram insanatosire grabnica economiei americane, sa dea domnu sa fie virila si erecta, sa avem un dolar canadian pipernicit ca ajuta exportul... si bine-nteles miscari de trupe comandate din birourile centrale ale Bancii Canadiene. Nu suna rau, nu? They got this!

""The negative impact of lower oil prices will gradually be mitigated by a stronger U.S. economy, a weaker Canadian dollar and the Bank [of Canada's] monetary policy response," it said."

Ah, ti-a scapat faptul ca specialistii de la BanCA CAnadei au facut calculele astea pornind de la un pret al barilului de petrol la o medie de $60/baril in urmatorii 2 ani? Ei bine ieri barilul scazuse la $50. Nu e rau. Din cauza ca totul e clar pentru ei si stiu cu ce se mananca treaba guvernul cica ar fi amanat discutia despre buget pentryu Aprilie sau ceva sa vada care e jmenul cu pretul petrolului.

Alberta nu are cum sa se simta bine nici ea.

b. Desi a promis ca nu... el VA... e vorba de primarul orasului Terente care va mari pretul per calatorie cu transportul in comun aka TTC cu 10 centeze.

c. Dolarul Canadian cunoscut local ca "Loonie" s-a depreciat in urma actiunii bancii canadiene fata de dolarul american, ceea ce e totusi bine pentru exporturi.

"The loonie tumbled 1.53 cents to 81.07 cents US — its lowest level since late April 2009."

Uite cum percep oamenii lucrurile astea:

"Whats funny is that for the period the loonie was on par with the U.S. dollar, we as consumers certainly did not see any benefit either. I know it hurt exports, but imports should have been much cheaper. Even now, with the drop in gas cost to most companies, why haven't we seen anything reflected in the price at the till? I don't know about you, but I have definitely seen a rise in my grocery bill over the past few years. With all the back door manipulation and speculations it seems standard economics isn't as much a factor now. It seems we can't win. If interest rates are hiked there will be a lot of stupid people who bought a house they could not really afford, in HUGE trouble and let's see how well the economy does then. It seems we have to pick the lesser of the two evils."

Pe scurt, in traducere: cand e dolarul canadian sub cel american... nu se simte in buzunarul tau cu plus... ci ti-o iei din nou caci preturile nu scad dar puterea de cumparare a banului canadian se duce in jos.

Sa ne fie de bine.

PS: Se anunta miscari financiare si in UE.

Vote Kyle #NBABALLOT

Si eu ca si astia de le CFR, vin cu intarziere cu povestiri despre craciun si alte alea. Povesteam mai demult aici despre faptul ca de Craciun residentii mai sar la cap cu cadouri inspre security guards. Nu ma mai bag in detalii si trec direct la subiect. Claudia primise de la niste residenti cu care se imprietenise 2 bilete la meciul de ieri dintre Raptors si Philadelphia 76ers.

>>>>>>> Fast Forward >>>>>>> si ajungem la ziua de ieri cand ajung acasa primul si strang de langa usa teancuri de scrisori. Printre ele m-a enervat INCA O SCRISOARE pentru ungurul ce a locuit in apartament acum vreo 10 ani. Nu pot sa nu amintesc faptul ca am mai dat peste o scrisoare de-a lui intr-un condo in care lucrasem prin 2009. Nu-mi venea sa cred. Anyway, cel de-al doilea plic ce mi-a atras atentia avea scris Ottawa pe el si ceva cu amenzi de circulatie. Deschid plicul cu infrigurare si aflu ca nu am platit o amenda pentru parcat ilegal pe Bank St. in Ottawa, candva la mijlocul lui Decembrie. Numele era corect, adresa corecta, numarul de inmatriculare era corect... doar ca noi nu am mai fost la Ottawa din 2011, cred. Uite ca ajunge si Claudia acasa. Evident ca se enerveaza si decide sa sune la numarul ala indicat de ei. Contrar asteptarilor, desi era trecut de 17:30 cineva a raspuns si aparent a reusit sa anuleze amenda. Bravo bine! Baaa, dar mai pot astia cu cacaturile?

Bilete la meci, deci.

Ajungem. Afara frig de defecai pe tine. Securitatea maxima la intrare. Te scanau baietii si pe o parte si pe cealalta. A trebuit sa stam vreo 5 minute in frig sa ne vina randul sa demonstram ca nu avem intentii ostile.
Aratam si biletele si imi sterg privirea in treacat de un tigan ce impartea insigne din alea de impart americanii in campania electoral. Vote Cornel Vadim Tudor, gen. Claudia se opreste si ia o insigna. Ma striga sa iau si eu. Aveam creierul in Blue Screen of Death in momentul acela. Ma uit la insigna si vad "Vote Kyle". Vizibil agasat de insistentele Claudiei si deranjat ca ma sacaie cu votatul, caci stie ca nu ma intereseaza campaniile electorale o intreb: "Who's Kyle?!" Din tonul meu razbateau si alte intrebari adiacente: de ce discutam de unu pe nume Kyle? In cap imi venea meme-ul acesta:

Apoi Claudia isi da facepalm si ma scoate din eroare: Kyle... LOWRY?!!! Adica vedeta echipei. Insignele cu Vote Kyle #NBABALLOT sunt parte din campania de publicitate menita sa-l aduca pe Lowry la All-Star Game. Unde si votasem deja pentru el. Brain fart, dude! Whatta fail, paesan!


Biletele primite cadou de Claudia s-au dovedit excelente. Desi era aceeasi sectiune 323 unde fusesem si la concertul lui Timberlake de data aceasta am stat pe al doilea rand de jos, de la balustrada balconului. Si fiindca nu am uitat de aceasta data sa-mi aduc ochelarii de vedere... am vazut si HD meciul.

Meciul de dinainte, pierdut retard contra celor din Detroit, il vazusem acasa, streaming pe internet, si ma gandeam... cois, Miercuri o sa te holbezi live la ei. Asa a si fost. Amuzant despre transmisiunea aia live, de pe siturile dubioase, a fost ca era o transmisie raw, din regie. Adica totul era ok in timpul meciului, dar in pauze si time-outs, cand tu, posesorule de cablu, vedeai reclame la "Subway - eat shiiit uugh... eat fresh!" eu vedeam negru si auzeam regizorul transmisiei latrand indicatii sclavilor lui. Totul ok... doar ca... streaming-ul meciurilor NBA e ilegal, cum se tot lauda chiar si NBA intr-un spot publicitar... deci cum au luat baietii rai transmisiunea direct de la sursa surselor... adica televiziunea de la fata locului?

De mentionat din nou tembelismul oamenilor ce se scalambaie in fel si chip doar doar primesc si ei un tricou din ala de $2 in viata reala. Cum umbla printre randuri voluntarii aia agitatori profesionisti ce agita "premiile" iar citizenii dau din coada ca niste caini hamesiti. E un fucking TRICOU, man!!!! Sau premiul ala "special" propus de organizatori: un tricou negru cu emblema Raptors pe el semnat de... Drake. Bieber de ce nu a semnat? Bieber e "fata rea" si nu e ca Drake, Canada's sweethart, nu?

Raptors au castigat destul de usor, zic eu... dar imbucurator a fost ca a revenit DeRozan... si a revenit decent cu 20 de puncte marcate. Si sa nu se uite ca NBA All-Star Game 2016 e in Toronto. O sa curga basketul si la robinet.

Good Game. Well Played.

La anul si la multi ani

Banalitate: fiecare emigrant are drumul sau si nu seamana la fel cu drumul altora.

Poate seamana, la fel ca taranii primavara... nu mai stii care-i Ion si care-i Gheorghe.

Printre alte banalitati neinteresante iterate pe blog de-a lungul anilor a fost ideea ca noi nu semanam la fel cu marea majoritate a imigrantilor romani de aici din Toronto. De comportament, e vorba. De idei, idealuri, vorbe, fapte. Nu ca am fi noi mai cu mot ci doar remarcam diferenta.

Am fost tentat sa scriu ceva despre anul ce a trecut cu ocazia Anului Nou dar mi-am dat seama ca Anul Nou calendaristic nu reprezinta un prag in viata asa cum o face de fapt data de 13 Ianuarie 2015.

Pentru prima data in aproape 6 ani de zile am reusit amandoi sa lucram ca oamenii normali: Monday to Friday from 9-5. Banalitate pentru altii. Nu pentru noi.

Ca un frate mai mare atentionez viitori emigranti sa ia aminte. Cand spui la plecare din tara ca "vei face tot ce e nevoie, cam despre asta e vorba. Sa muncesti joburi de supravietuire timp de multi ani. Sa bagi pe ture ce te scot din circuitul social al cunostiintelor tale. Sa bagi doua joburi deodata sau job si scoala concomitent.


Dupa ce am lucrat aproape trei sferturi de an ca si superintendenti, avand program cu foarte mult "on call" am facut tranzitia spre cei trei ani ce i-am lucrat amandoi de la 4 pm la 12 noaptea de Marti pana Vineri si 12 ore Sambata de la pranz la miezul noptii. Te culci tarziu, te trezesti tarziu dupa care imediat vine timpul sa pleci la munca. Sambata nu exista decat din prisma serviciului, ne trezeam doar sa plecam la munca pentru 12 ore. Cu un weekend plasat in intervalul Duminica, Luni si Marti... e cam greu sa te sincronizezi cu prietenii si familia sa faci chestii... "de weekend". Stiu, nu conteaza... si asa nu prea ieseai la baruri si la terase nici in Romania. Eh, in 3 ani de zile ai timp sa te gandesti la asta... dar e degeaba, esti prins.

Scapa cine poate!

Ca sa scapi trebuie sa faci scoala, nu? In Ianuarie 2013 am schimbat tura de seara pentru cea de noapte, 5 zile pe saptamana. Incepeam spumos cu 12 ore de la miezul noptii Sambata pana Duminica la pranz. Let me tell you, son... a fost de cacat. Cumva, am reusit sa facem si scoala. Citeste-mi disclaimer-ul blogului... nu e important ce scoala.

A fost un plan cu bataie lunga. Doi ani de zile. Din fericire planul a iesit. Nu fara trepidatii... dar a iesit. Sa nu se inteleaga ca la gata a fost de parca am castigat potul cel mare ci doar o intoarcere la normalitate. La program normal. Ai zice ca ne zumzaie niste insecte la felinar daca ne-ai vedea cum iesim seara la cumparaturi si radem ca realizam ce ciudat e sa faci cumparaturi la ora aia. Sau ce ciudat a fost sa nu mai lucrez de noapte. La fel cum a simtit si Claudia, fara doar si poate, alaltaieri.

S-a muncit mult. Doi ani sa lucrezi de noapte si sa incerci sa mai si traiesti in paralel nu e chiar usor. Si macar daca anii ar fi trecut fara probleme, si aici ma refer doar la job. Desi jobul in sine a mers binisior dupa proverbul "salariul merge" au mai fost situatii de cacat... ce nu au rezistat insa la selectia finala si nu le-am bagat pe blog. Pe langa oamenii cu povesti de viata au existati si dubiosi din aia ce incercau sa te sape doar asa, ca asa e filmul lor. Fucking premiile Oscar. Dar "totul e bine cand se termina cu bine" sterge orice amintire nasoala, nu?

Reusita sta de fapt in noul inceput, care deschide alte usi, dar cum am spus mai sus... n-am castigat nimic spectaculos ci doar niste joburi mai normale. De aici e alta munca, alti ani. Claudia a bagat aproape 7 saptamani cu doua joburi full time, un fel de 70-80 de ore pe saptamana, cu naveta facuta intre North York si Mississauga sau Etobicoke. Dar asa era filmul nostru.

Ridic paharul si inchin pentru noi inceputuri. Hai mai toarna unul!

E greu sa fii emigrant dar cineva trebuie s-o faca.

Liber sa ma exprim

Sa crezi ca esti liber si sa fii cu adevarat liber nu este acelasi lucru.

Un prieten cita pe facebook pe Sartre care zicea ca si un sclav din ala in lanturi ar fi liber... daca s-ar sinucide. M-as da pe spate la duma asta doar ca nu e asa tare. Cand vorbesti de libertatea unui sclav nu te gandesti sa moara sclavul. Nu ca nu inteleg la ce nivel o da Sartre... dar pragmatic vorbind... filosofia e o laba.

Cand ma mai uit la emisiunea lui Cap-de-porque de labeunu il mai aud cum argumenteaza anti-paranoia celor de la antene vizavi de asa-zisa cenzura a sistemului basist cu simplul fapt ca vorbind despre asta si ca l-au facut pe Basau in fel si chip, denota o libertate a presei. Asta pe subiectul antena 3 vs. basescu. Extrapoland la societate si mass-media, omul de rand crede ca exista aceasta libertate de exprimare. Pana si eu am blog. Si bag ce vrea mujkii mei, nu? Pai realitatea e ca eu nu deranjez de fapt pe nimeni la un nivel care necesita un contra-raspuns represiv din partea... oricui. De asta am EU libera exprimare.

Comentasem despre asta pe un alt blog romano-canadez si vreau sa reiterez ce am spus acolo. Libertatea de exprimare ti se termina in momentul in care cineva ce iti poate rupe capul (metaforic sau nu) te ameninta sau chiar iti rupe capul. Ca e un avocat angajat de unul deranjat de exprimarea ta libera, ca e politia, judecatorul, guvernul sau biserica sau vreun bagabont tare-n pumn si iute la manie. Sau niste musulmani cu kalashuri, in cazul acesta. Cel care iti arata limita libertatii tale de exprimare va fi mereu cineva in pozitie de forta.

Libertatea ti se ia MEREU prin forta. Forta bruta sau mascata in manipulari abile.

Cred ca nu trebuie sa precizez ca pe mine ma seaca toate imbecilitatile facute in numele religiilor. Dar inteleg realitatea: unii nu inteleg ca altora li se rupe paula de zeii lor sau de profetii lor. Intr-atat de mult incat se face caterinca publica despre asta.

Si aici ajungem la tinta. Sunt vreo 5 milioane de musulmani in Franta. Societatii franceze i s-a cam pus de obiceiurile importate din nordul Africii de catre acesti bravi cetateni ai ei iar asta se intampla deja de multi ani. N-am urmarit atent situatia in Franta, ca nu sunt pasionat atat de tare, dar nu avea cum sa nu-mi atraga atentia decizia guvernului francez care in 2010 a interzis ca musulmancele sa se imbrace in ninja in public. Musulmanii francezi au raspuns cu urale apreciative, aplauze si incurajari entuziaste gen "Hai, baietii!!!" Evident... NU!

LOL! Sper ca nu se intelege ca aprob evenimentele. Nicidecum, doar ca... nu-s chiar asa de surprins ca s-a intamplat. Ambientul tindea catre ceva retardat.

Revin la libertatea de exprimare citand original ca Puie Monta de la altcineva cu copy/paste. Sursa

Ce e cel mai perfid in toate sistemele de legi cate au existat e faptul ca ele se prezinta ca un schimb economic liber. Totul pare un schimb corect: eu iti dau tie statule obligatia mea iar tu imi dai mie niste drepturi. In realitate acest presupus schimb ascunde o mare escrocherie generalizata. Cele mai multe din libertati sunt abstracte si care mai de care mai neaplicabile pentru omul de rand. Asa cum s-a vazut in articolul precedent ele sunt superfluu expuse in codurile de legi sunt puse doar formal si se aplica doar pentru o anumita parte a cetatenilor. Daca toti cetatenii si-ar lua toate libertatile promise atunci sistemul s-ar colapsa instantaneu. Sa luam de exemplu banala si mult prea trambitata libertate de expresie care teoretic este o libertate de baza a civilizatiei occidentale. Daca mai luam in calcul ca tulburarile depresive in randul cetateanului de rand ating o incidenta de aproximativ 80% si daca ne imaginam o libera exprimare a nemultumirilor de orice fel a acestor sentimente depresive atunci ar trebui ca 80% din forta de munca sa protesteze nonstop. Ori un astfel de scenariu ar duce efectiv la colapsarea sistemului social deoarece sclavii ar protesta in loc sa munceasca si sa fie productivi. Sistemul trebuie sa intervina si sa manipuleze expresia in asa fel incat libertatea promisa sa nu fie chiar atat de libera. Iata cum libertatea de expresie are limitele ei care o face mai curand o caricatura de libertate decat o libertate autentica. Legea scrisa pe hartie este o hartie care oricand poate fi interpretata, manipulata si folosita discriminatoriu de cei ce o aplica. Orice prevede si ofera legea poate oricand fi anulat de o alta lege, prevedere sau masura guvernamentala daca asta e in favoarea neoarsitocratilor. Viceversa este la fel de valabila: orice abuz din partea autoritatilor condamnat de legile in vigoare poate fi legiferat de alte legi sau masuri guvernamentale. Votul electoral realizat odata la cativa ani vine apoi sa ia pulsul reactiei sclavilor la o astfel de masura riscanta. Daca nemultumirea e prea mare atunci opozitia va incerca sa o absoarba si astfel sistemul sa continue in forma sa neschimbata dar mereu „schimbatoare”.

Apasa

Discutam acum ceva vreme de simbolistica asta din media si practic de oriunde. Cum functioneaza ea, scopul ei dar mai ales esenta: ca functioneaza.

"Ca esti prea surd sa auzi ca vorbesc de viata ta;
Frustrat ca e legata mult prea strans de a mea;
Frustrat ca desi nu te cunosc la modul personal
Se vede clar ca esti botist la propaganda acestor hoti,
Ce sa mai zic de subliminal, ca de-acolo ne-o luam toti... in mod egal..."

Eu ma gandesc in felul urmator. Subconstentul meu inregistreaza ce imi dau astia la nivel subliminal si n-am ce sa fac. Si imi dau, si mie si tie. Dar ma mai amuz din cand in candreusesc sa recunsoc mecanismele. De data asta ma uitam la un afis, in metrou.
Daca traiesti in Canada si ai fost expus la multiculturalism intelegi mai bine implicatiile.



PRESS FOR EMERGENCIES. Poza e regizata atent, la detaliu. Un gabor okios, un pompier brown si un smurdist latino. Toti au fete blande de oamenii familisti si dovedit fertili. Uniformele nu par proaspat scoase din cutie, ci par a unor oameni ce au trecut prin botezul focului. Oameni de nadejde. Apoi cireasa: mana ce apasa pentru asistenta de urgenta este al unei femei albe.

Cand stau in autobuz mai ales, in partea aia din spate... vad femei venind grabite si care se gasesc in situatia de a alege un loc liber. Dar in multe cazuri, unul din doua locuri pe fiecare bancheta e luat deja. Cand sunt imbracat ca un alb educat femeile gospodine tind sa se aseze langa mine. Probabil prezint incredere. Si probabil nu put la subrat. Cand sunt imbracat kejual sau e vara si mi se mai vad tatuajele... intervin si alti factori in alegere. Oricum, ma amuza sa le urmaresc cutele de pe frunte cand au in fata aceasta alegere.

Uite inca o poza din autobuz.

Doua mame au preluat controlul. Pe tiganca o durea direct la frana de mana despre faptul ca lumea nu reusea sa treaca. Mama alba avea jena in ea dar nu avea unde sa mute carutul. Haos si dileala. Radeam fara jena si imi dadeam coate cu un filipinez mai in varsta ce clatina din cap a "incredible, chico!".

L.M.A.!

La Multi Ani, Claudia! Incepem asa.

Pe fond de multa munca, de si mai multa munca, de timpi aberanti de asteptare in trafic sau prin autobuze, a venit si ziua Claudiei. La multi ani, draga mea.

Ziua mea e vara, iar a ei... tot vara daca ar sta in emisfera sudica. De ziua mea incercam sa mergem in diferite locuri, weather permitting. De ziua ei... incercam sa facem chestii, gen show-uri.

Anul acesta am luat bilete la concertul Justin Timberlake | The 20/20 Experience

Am luat biletele destul de tarziu si nu am mai gasit decat pe stubhub.ca, deci usor mai scumpe. Oricum eram bucuros ca reusisem si asa. Nu suntem neaparat fani JT, probabil si din cauza ca nu suntem pustoaice si nu avem 14 ani, dar adevarul e ca unele piese produse de Timbaland pentru baiatul asta suna incredibil si instrumentalele m-au dat pe spate de la prima auditie. Vezi? bine ca nu sunt pustoaica.

Si a venit momentul. Miercuri, cam prea obositi si infometati ne-am pus sa infulecam un carnat de la coltu strazii, ceva ce devine un fel de traditie, se pare. No E-Coli yet, fingers crossed.

Am luat de la unu cu fata de Down pe nume Schooley D. sau ceva. Ne-a inmanat ceva de o culoare cam dubioasa pe care le-am refuzat lansandu-ma un pic la discutii cu maestrul tonetar. Si a doua sarja arata cam la fel dar macar am stat cu ochii pe el cat le-a facut. La gust a fost ok.
Trecem Bay St. si dupa ce terminam de halit ne lasam controlati de catre security garzii de acolo. Omu' cotrobaie prin poseta Claudiei si vrea sa spuna ceva despre dimensiunile aparatului foto dar Claudia il asigura plina de incredere ca "e OK, e in dimensiunile regulamentare" si omul pune botul. In timpul spectacolului un okios din spatele nostru ne intreaba socat cum am reusit sa intram cu camera foto. Abia atunci parca observam si noi ca eram cam singurii cu un aparat de asemenea proportii. Lasa ca e bine.

Locurile erau sus, sus, sus la munte sus. Dar nici nu-mi mai aminteam daca asa le-am ales sau m-am uitat la unele, iar ala de le vindea pe stubhub mi-a dat altele. Habar nu am. Probabil ca alea erau.

Pana sa inceapa show-ul ne uitam la alt show. Mare parte din audienta nu avea buletin sau abia se uscase cerneala pe el si majoritatea purta mizda. Noi am stat in sectiune 323, la cucurigu cum spun eu sau nose-bleeds seats, cum spun canadezienii.

Din-jos de noi, era o scena cu sectiunile VIP precum si podiumul de unde un DJ negru intretinea atmosfera. Atmosfera avea sa fie aruncata in aer ca la Boston (too soon?) in momentul in care a anuntat ca are 2 bilete VIP pentru cine va urla cel mai adevaraciune. Si incepe sa dea indicatii gibonilor: Acum urla sectiunea ASTA! Apoi, ASTA! Apoi ACOLO! Si tot asa. Si lumea urla. Dar show-ul abia incepuse. Ghici ce? Sectiunea unde eram noi urlase cel mai tare deci trecuse de calificari si ajunsese in faza grupelor. Tiganul DJ inarmat cu un microfon si insotit de un badigard incordat a inceput sa se plimbe plin de "sueg" printre randuri, evaluand laborios urletele si scalambaielile audientei doritioare de viaipii ecspirians. Ba, si urca omu nostru pana ajunge undeva in dreapta noastra, in sectiunea vecina. Langa noi doua paras... domnisoare din rasa gunoi-alb fac taraboi. Una are un pic de jena si o da mai cu frana. Cealalata, vrea cu orice pret biletele si isi foloseste geaca rosie ca pe un steag din care falfaie de parca e pe o insula pustie si vede vaporul lui Basescu la orizont. Nu e suficient. Pleaca si se urca undeva la inaltime pe un podet de unde mesajele ei SOS sunt mai vizibile. Cel putin in teorie.

Tiganul DJ e insa neinduplecat si isi continua baia de multime. Se apropie de noi, fiind insa pe un rand mai jos. Eu fac poze amuzat-socat si schimb glume cu sotia sarbatorita. Deja va ganditi ca am castigat biletele, nu? NU, nu am castigat nici un bilet. Ca in bancul cu ala de se ruga la dumnezeu sa castige la loto, trebuie sa joci la loto prima data. Noi nu participam. Acum, Claudia zice ca nu a fost faza atat de tare dar mie mi-a facut ziua, cum se zice. Uite filmuletul de "dupa" ca sa vedeti si sa simtiti atmosfera.

Practic tiganul mergea si se facea ca evalueaza interesat, cum facea Ceausescu in vizitele de lucru. In jurul lui, lumea se dadea in stamba. Macar una vazuta de noi, s-a dezbracat pana la sutien sa explice ca ea e gata de orice. De orice, man!

Deci tiganul mergea agale inconjurat de jgshdughfdjgdfljkslkfjkjghjfdhgjhdshfjdsvbjdsjjhHJDJKEJFJKkjkshdfjdhgjfghdjgjvbjdfnbjfdnbj. Apoi da de noi. _______________________________________ Se uita la mine, ma uit la el. El mirat,eu impasibil. "You cool. I like that." imi zice. Eu ridic din umeri, pai ce dreac ai vrea sa fac, sa iti arat sutienul ca barbatii astia cu cateva randuri mai jos? El ma imita amuzat ridicand din umeri si pleaca mai departe nhdjgfhdfjghfjdhgjfghdfjhfsjkvnjkdnkjfvjdfnbjfdnbknfkmbngmfnbkmgfn bm.

Nu stiu cine a luat biletele. Nici nu ma intereseaza. Noi aveam bilete in penultimul rand. Deluxe!

La 8:30 pm a inceput spectacolul. Ne-a placut. M-a enervat ca a cantat What goes around intr-un format acapella sau ceva, ca voiam sa aud instrumentalul ala facut de Timbaland. Interesant la un moment dat a fost ca scena aflata in planul indepartat s-a ridicat usor in sus si s-a transformat intr-un pod ce tinea de la o tribuna la cealalta. Apoi a inceput sa traverseze terenul pe lung pana a ajuns in partea noastra, deasupra de sectiunile VIP unde a continuat sa performeze.

A fost frumos si sper ca i-a placut Claudiei.

La multi ani, my love.

Indeplinirea cincinalului

“I have been informed … that the number of provincial offence tickets issued, not just for traffic but for a number of other things, is significantly down,” Tory said.

Earlier this year, the city’s government management committee was told that the number of parking tickets issued in 2013 dropped by almost 5% compared to 2012.

“It has a revenue impact on the city among other things but it is also indicative of the fact there are fewer tickets being written today for people who are breaking the law that might have been the case previously,” Tory said.

John Tory e primarul orasului Toronto. Una din elementele de baza ale platformei lui electorale ce i-au adus victoria in alegeri a fost imbunatatirea traficului in oras, mai ales la ore de varf.

Apoi iese public si anunta practic ca s-au gasit vinovatii. Gaborii nu amendeaza indeajuns de des. Nu se precizeaza insa de unde stie el ca infractiunile se pastreaza la acelasi nivel sau au crescut ci se foloseste pervers de statistica ce ii spune ca numarul de amenzi a scazut comparativ cu anii precedenti. Aici nu e prezumtie de nevinovatie ca soferii s-au cizelat ci e clar lene si incompetenta in randurile celor de la Parking Enforcement si Pulitie. Prezumtie de nevinovatie?! Esti pruost?! Uite ca ti se explica de ce e clar ca esti infractor si pulitistii te fac scapat: numarul mai mic de amenzi date are un impact semnificativ asupra finantelor Primariei. Suna cunoscut? Gaborii tre' sa iasa pe strazi sa faca norma. Semnalul e clar. Politia intra in bosket... uuuh, in actiune. De unde vegheste si pandeste caci se stie, cineva, undeva... incalca legea.

Cu 5 amenzi luate in ultimile 3 luni cred ca pot emite o parere despre situatie. Una am luat-o aseara caci, din vina mea asumata nu am vazut cacatul ala de hidrant. Asta este. Ghnionul meu este insa ca a trecut Parking Enforcement pe acolo in cele 45 de minute cat am lasat masina acolo. Precizez ca locul e incredibil de pervers ales si pare o capcana. Parchezi in dreptul masinii de platit parcarea de pe marginea strazii... si cam in dreptul aparatului pe peluza blocului de locuinte zace si hidrantul. Inteleg de ce nu l-am vazut. Asta e. Am povestit cum in Septembrie am fost opriti pentru speeding. Ok. Apoi ne-a dat inca o amenda pentru some bullshit, ca n-am lipit un abtibild mic pe actele masinii desi acel abtibild vine in tandem cu stickerul ce il lipesti pe placuta de inmatriculare... deci daca ai ala lipit pe license plate e clar ca l-ai avut si pe celalalt. Se pare ca e o eroare ce merita o amenda de $100. Muje lor! A treia oara a fost un caz de panda, din bosketi a iesit gaborul. Daca amenda pentru care ne-a oprit sa zicem ca a fost justificata... bonusul de $100 pentru ca avem geamuri fumurii in dreptul soferului si pasagerului din fata... cum mortii lor se explica? Cum se imbina asta cu faptul ca geamurile nu sunt de fapt atat de inchise la culoare, ca asa am cumparat masina, ca timp de 5 ani am fost opriti de mai multe ori in trafic si nu a comentat nici un gabor nimic? Si probabil nu vor comenta nici in viitor? Decat daca exista un cincinal de atins inainte de termen?

Cum ziceam, am mancat cam scump aseara la restaurantul ala ieftin. Bagami-as!

20-15 Poarta-n casa

Cand vad prin ziar articole ce analizeaza piata imobiliara canadiana, devin usor curios si arunc repede o geana. La fel ca un stecher in priza, vreau sa fiu la curent. Cat pot. Articolul asta din The Sun incepe cu ce spune economistul sef Bob Dugan de la Canada Mortgage and House Corporation. El spune destul de vehement ca preturile caselor in Canada sunt cu doar putin mai mult decat ar trebui. Un piculet. Un degetel. Un micron. "Modestly overvalued in average". In Vancouver nu e absolut nici o problema. Poate, doar in Montreal si Quebec City, unde preturile au urcat cam mult in comparatie cu veniturile localnicilor. Dar nici macar acolo, de fapt, caci s-a echilibrat situatia. Deci DA, dar NU... intelegi? In Toronto, Calgary sau Halifax... problemele sunt "modeste" si per total sunt riscuri mici de corectie a pietei. Asta e de-al "lor" cum ar veni si e "obligat" prin contractul de munca sa spuna din astea. Apoi vine un economist de la Canadian Imperial Bank of Commerce aka CIBC si zice ca e de bine... ca raportul ala de analiza era inainte doar de uz intern pentru CMHC si omul de rand se paniCA CA fraierul dupa analize grobiene de taran prost: "pretul urias caselor vs. venituri mici= bula imobiliara" sau "numeri blocurile in constructie sau macaralele din Vancouver sau Toronto si iti zici ca e nebunie ce se intampla". Dar acum, ai o unealta a celor de la Canada Mortgage and House Corporation. Acum poti sa analizezi in detaliu si sa nu mai pui botul la ce vezi sau traiesti. Ce, tu esti vreun economist sef?
Iar la gata vine din nou Mr. Bob Dugan, economist sef, si aduce argumentul suprem sa ai incredere in raportul lor: raportul analizeaza date bazat pe modele economice din trecut, in preconceptia ca si in viitor se va intampla la fel in economie. Tot el spune ca exista pericole mergand inainte cu masina in timp ce conduci uitandu-te in oglinda retrovizoare. Eu nu vad nici o problema in asta.
Se preconizeaza ca piata imobiliara va continua sa se mentina la acelasi nivel in 2015 si abia din 2016 va suferi niste modificari insprea nasoleala . Linistitor, nu? Dar tu daca cumperi o casa cu mortgage pe 30 de ani... cu ce te ajuta ca in urmatorii ani piata va fi in regula? Acum fii sincer cu tine insuti, daca raportul ala ti-ar spune ca piata va cadea in 2016, te-ai grabi sa iti vinzi casa? Doar ai unealta lu' aia in fata ochilor. Sau e doar ca "daca zice de bine - e bine" iar "daca zice de rau"... asteptam sa vedem cu urechile noastre? 'om trai si 'om vedea.

Disclaimer: Sper ca nu s-a inteles ca eu m-as pricepe la imobiliare. Eu doar citesc ziare si imi dau cu parerea fiindca am blog unde sa o fac.

Urgia

M-a prins ieri urgia. Eram la mama dreacu si trebuia sa vin cu autobuzul. Primul autobuz spre Sud. S-a lasat asteptat. Ma foloseam de app-ul ala RocketMan unde aflii cand ajunge autobuzul. Degeaba, ca ala se foloseste de locatie dar nu ia in considerare traficul. Deci alea 4 minute au fost inspre 20. Hai ca a venit. Imbarcarea!, ar fi strigat un anume presedinte chior dintr-o tara oarecare, vecina cu Ungaria, Ucraina, Moldova, Pontul Euxin, Bulgaria si Serbia, pe vremea cand era capitan de vas dar nu si agent acoperit al Securitatii. Hai ca tre' sa ma dau jos sa prind alt autobuz sa merg inspre Est. Cu mine se mai da jos un gunoi alb gras, din ala de ori e motociclist ori e sofer de truck. Injura ceva si in autobuz, in spatele meu, dar ascultam muzica si nu eram sigur daca doar se lamenta sau il faultasem cu geanta. Am fost sigur ca e nebun imediat cand aproape a dat cu pumnii in masina ce facuse stanga si ramasese din cauza masinilor din fata bara la bara pe trecerea de pietoni. WHAT THE FUUUCK?!!!!
In statie era deja o coada lunga incovrigata pana departe in ceea ce cu cateva zile in urma inca era spatiu verde. Acum e alb... din ce in ce mai mult alb. Cacatul asta nu se mai opreste!!! Ma pun in spatele psihopatului dar pastrez totusi un pic de distanta... sa poata sa treaca lumea daca vrea... nu? Am batut cuie in zapada ca un pinguin, cu pantofii mei de ginerica. Era un vajgalau ca-n Ciresarii volumul 4. Si nici un autobuz la orizont. De cacat. Dupa vreo 35-40 de minute apare unul. Nu am absolut nici o speranta. Sunt convins ca deja e plin pana la refuz. Asa si este... doar ca intersectia in care ma aflu e importanta si mai sunt ce coboara. Nici asa nu am sperante. Ca sunt multi inainte mea si se imbulzesc toti. Dar nici nu-mi vine sa cred cand reusesc sa intru ultimul cu usa raschetandu-mi spatele dar... inchizandu-se. Sunt inauntru si nu-mi vine sa cred. Ma simt ca unul din aia de pe Titanic ce au prins un loc in barca de salvare. Ma uit la ceas incercand sa fac un calcul, asa de caterinca. Se merge cu 10 km/h. Cam cand as ajunge acasa. Mai am de luat un metrou si apoi un autobuz... Hmmm! Nasol. Pentru mine. Macar incep sa-mi simt dejtele de la picioare. Hai sa facem un apel de seara: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10... sunt toate. Alive and kicking. Pun intended.

Pe drum sunt masini ce nu pot sa urce ca le patineaza rotile si merg cu avariile palpaind. Aia cu tractiune mai buna ii ocolesc. Unii incep sa derapeze in lateral si rateaza autobuzul de putin. Soferul, un jamaican, nici nu se enerveaza. Ma anunta de fiecare data sa am grija la usa cand trebuie sa o deschida. Cum se face loc imediat se imbulzesc alti fericiti si autobuzul e constant full ca trei popi si doua dame. Mi-e sincer mila de oamenii zgribuliti din statiile une soferul nu opreste daca nu a tras nimeni semnalul ca vrea sa coboare. Aici nu e ca-n Romania unde trebuie sa opreasca in fiecare statie, in lipsa semnalului de intentie. Daca e plin si nu coboara nimeni... te-am pupat din mers. Dar lumea nu stie si iese la intalnire... apoi... dezamagirea. Noi, cei dinauntru ne simtim special, alesi de Domnul sa savarsim munca lui catre casele noastre mai repede. Ceilalti ramasi sunt sigur niste pacatosi. Inghetati de frig in Iad, pacatosilor.

Ajungem in timp triplu la statia de metrou. Aceasta e plina ochi de zici ca e Black Friday si sunt oferte. Era ingramadeala si afara dar aveam sa descopar ca abia aveam loc sa trec si inauntru, sa pot ajunge in subteran.

Nici metroul parca nu merge la viteza maxima ci o arde chill si chiar se opreste si asteapta. WTF? Nu mai am rabdare. Inca mai am mult de mers si mai trebuie sa prind un autobuz. Daca nu nigea inca vreo 2 saptamani nu as fi avut problema asta caci nu m-ar mai fi prins in locatia aia. Dar asta e. Probabil si eu am pacatuit. Macar nu l-am maniat pe dumnezeu cum au facut-o aia 7 din Buffalo, nu? Autobuzul asta vine repede. Macar atat. Oricum, ne aliniem in traficul infernal si inaintam ca melcul. Deja sunt apatic. Nici nu mai conteaza cand ajung. Important e sa ajung. Ca un facut, aproape nici nu mai ninge. Intr-un final ajung unde trebuie sa ma dau jos. Mai am de mers inca vreo 3 minute pe jos. Acum ninge si bate vantul de nu pot tine ochii deschisi. Marfa, nu? Pana ajung mi-au inghetat iarasi picioarele inotand prin zapada neatinsa. Hai ca am ajuns... nu mi-a luat decat 2 ore si 45 de minute. Aproape triplu decat de obicei. Dar am ajuns. Sunt acasa si trebuie sa inceapa meciul. Toronto Raptors vs. Memphis Grizzlies. Adica cei mai buni la ora actuala din Est vs cei mai buni la ora actuala din Vest. Ain't that the shit. Ajutati si de faptul ca le lipseau niste oameni adversarilor... destul de greu, dar totusi... le-am rupt muja. Si asta a salvat ziua. Bine ca nu am luat bilete la meci cum intentionasem Luni. Cine stie daca ajungeam la meci si m-as fi zgariat pe ochi.

Deci zapada si frig la greuceanu inca din Noiembrie. We the mutha fucking North! Se stie. Si respect Carter pentru munca depusa cand inca ii placea in TO.

Trăiască eroica noastră clasă muncitoare!

Pe 3 si 4 Noiembrie Guvernatorul Bancii Canadei, Stephen Poloz,scotea niste porumbei pe gurita spunand ca acei tineri ce fac bataturi pe buci stand degeaba in basement-ul parintilor ar trebui sa mearga la munca, chiar daca e si gratis. Asta a s-a suprapus perfect pe scandalul de dinainte cu cateva saptamani despre ilegalitatea si imoralitatea unpaid internship-ului. E un lucru stiut ca in unele domenii nu aveai sanse sa te angajezi daca nu prestai ca ucenic mocca. Ei se foloseau de tine ca de un sclav modern iar tu trebuia sa te descurci cu alea, cu traitul, ca poate-poate pica vreo angajare permanenta si platita, la gata. Sistemul parea promitator pana cand a ajuns abuzat de angajatori ce se foloseau de el sa salveze bani pe carca ta.

Ce vreau eu insa sa remarc sunt unele aspecte:

- Mereu ala de te sfatuieste sa muncesti mocca e un imbuibat bogat aflat in pozitii inalte de unde se poate pisa pe tine fara sa sara nici un strop pe pantofii lui scumpi

- Citeam niste comentarii la un articol-analiza despre faptul ca sistemul de unpaid internship cerne prin sita persoanele ce nu-si permit sa se sustina financiar pe perioada internship-ului si asta nu are nimic de a face cu capacitatile si talentele saracului. Dar cineva comenta ca lui ii este cam greu sa citeasca analize facute de un profesor alb si anglo-saxon despre inegalitatea din societate.

- Ma amuza asta cu basement-ul. E destul de perversa, implica un anumit grad de comfort, de privacy caci se stie ca multe basement-uri sunt amenajate ca un apartament separat. In realitate foarte multa lume locuieste la bloc iar "locuitul la parinti" e de multe ori in acelasi apartament cu ei, poate chiar impartind o camera cu fratele sau sora.

Politicienii au ridicat eufemismul la rangul de arta.

Citand dintr-un comentariu al unui canadian care n-are de munca din cauza imigrantilor... (sarcasmul se scurge din degetele mele in tastatura si de acolo pe blog).

..." the real reason for the younger generation not being able to get into the work force is because the reliance of foreign workers taking the jobs.this is because the wages that foreigners see here is much more than they see in there home country and are not likely to ask for a raise because they are happy where they are. our own government that we pay income taxes to creates a situation were our own kids (don't have any) will not have a chance to create a future for themselves."

Joburile alea de care vorbeste el sunt joburi de la Tim Hortons, adica minimum pe economie.Autorul e un canadian ce scrie "your" in loc de "you're", lucreaza "in the trades" si desi are full time job el inca locuieste cu parintii fiindca costurile vietii sunt prea ridicate.

Oare cum isi explica el ca traiesc foreign workers aia care nu au parinti la care sa stea... si totusi o fac? Am mai povestit pe blog ca am stat cu multi colegi de-ai mei de vorba despre viata si bani si ii intrebam pe unii ce gandeau ca asta de mai sus: dude, noi castigam la fel. TU ce faci cu banii tai ca si tu stai acasa la parinti si nu platesti chirie?

E dreptul fiecaruia sa isi doreasca mai mult. Eu sunt unul care spune mereu ca e anul 2014 si e aberant sa ai veceu in fundul curtii si sa ti se para normal. Dar totodata simplul fapt doar ca EXISTI nu te califica la toate beneficiile din viata moderna. Isaac Asimov remarca genial ca unii au inteles ca democratia inseamna ca "ignoranta mea este egala cu cultura si cunoasterea ta". Nici anti-intelectualismul din comunism nu promova altceva, de altfel.

Realegeri

Cred ca trebuie sa precizez din startul inceputului ca doar imi dau cu parerea despre alegerile din Romania, asa cu iz de bagat in seama. Mai sunt mai putin de 15 minute pana la inchidere... daca am inteles eu bine. Sunt curios, normal, desi nu vad sa aibe vreun efect asupra mea. Vreau sa mentionez ca daca era sa ma duc as fi mers sa votez anti-Ponta. Dar aici e iarasi de mentionat ceva... Dusmanul dusmanului meu nu mi-e prieten de data aceasta. E tare dubios cum Iohanis asta a aparut din neant si a venit sa salveze neamul. Daca n-as stii ca el e doar masca de dupa care zambesc satisfacuti aceeasi, nici n-are importanta numele lor. Mereu e o re-alegere chiar daca fatada se schimba. Cum zicea unul odata, alegerile astea... e ca si cum o diva isi schimba chilotii cu unii noi dar nu se mai si spala inainte.

Hai Romania!