Thursday, 22 October 2009

Dupa 100 de ani din Canada...

1. Cu ce idei am plecat din Romania.
M-am hotarat sa plec in Mai 2007 si am plecat in Octombrie 2008. A fost o perioada in care am citit, am vazut, am auzit, am gandit si am visat. Incet incet in mintea mea se forma o idee despre cum este Canada. Din fericire imaginea din mintea mea a fost una foarte apropiata de realitate si nu m-au surprins multe. Claudia a avut insa un soc caci se asteptase la mai multa civilizatie din partea canadienilor. Iar cum noi am fost pusi la fiert in cazanul de la Balaceanca dupa doar 2 saptamani… numai canadieni nu erau aia. Exemplul nu era bun.
Planul din Romania e simplu si direct: sa faci bani si sa traiesti bine. . Stii ca o sa fie greu si ca o sa dureze. Dar oare STII? Pana la gata matusa a avut dreptate, nu prea stii. Emigrantii veterani au e expresie definitorie pentru atitudinea romanilor proaspat veniti: mentalitatea de la Romania. Si toti noii veniti o au. Ea se manifesta prin “Eu stiu tot, nu ma inveti tu pe mine. Pai tu stii ce faceam eu in Romania?” Cei care se integreaza bine isi pierd aceasta mentalitate si se dau dupa felul “ipocrit” al canadezilor. If you wanna make it here you have to blend in. Chiar si Varu Nubira care este un amestec de nitroglicerina nationalista isi tine discursurile reactive doar intre romanasi.
2. Primele impresii. Diferente.
Eu n-am iesit niciodata din tara (desi am fost odata in Oltenia). N-am zburat niciodata cu avionul si totusi, iata-ma impreuna cu Claudia pe aeroportul Pearson impingand carutul cu bagaje, cu ochii dupa Varu Gonzales. Daca Varu G. era ceva ce mai vazusem, in schimb pick-up truck-ul Unqului Jan era ceva diferit. Era IMENS. Un pick-up truck heavy duty de la GMC. Cu patru locuri in cabina. IMENS!
Ulterior, de fiecare data cand treceam pe langa aeroport am retrait emotia primei ore, primului minut, primei secunde. Drumul spre casa matusii Lucy cand cu ochii mariti inregistram hulpav imagini live din Canada. Autostrazile late si cu benzi multiple. Masini cu alura diferita decat cele din Romania. Basca senzatia aia de “aici sigur nu e Romania!”.
3. Dupa 2 saptamani.
Aleg ca prima piatra de hotar cele 2 saptamani caci atunci am terminat primele demersuri administrative:SIN, Health Card si Credit Card. Amintesc ca noi am locuit la inceput in Woodbridge, la matusa Lucy, si am fost foarte imobili si dependenti locomotor de familie. Nu cunoasteam zona iar autobuzele aproape lipsesc. Astfel, am stat mai mult in casa si am iesit de cateva ori cu varu G. Varu Nubira ne-a luat si el pentru weekend, la el in Aurora. Cele 2 saptamani s-au incheiat cu interviul pentru job si apoi primul job luat. Job luat nu din pricina calitatilor noastre extraordinare ca si superintendenti ci datorita pilelor si recomandarilor.
4. Primele 3 luni.
In acele luni, precum si in cele ce vor urma, viata noastra se confunda cu munca noastra. Munceam mult si locuiam unde munceam. Nu aveam masina si era si iarna. Ne aventuram in excursii pana la supermarketuri sau pana in Yorkdale Mall. Timpul trecea iute ca sageata. Daca n-ar fi fost atatea probleme in bloc am fi putut fi si fericiti. Credinta Claudiei in cetatenii canadieni a fost spulberata cu salve repetate de katiuse. Nesimtirea si snobismul unor oameni de nivel social scazut nu avea margini.
“Canadienii” din bloc erau canadieni… ca si noi… canadieni.
5. 6 luni.
Dupa 6 luni eram stapani pe bucata noastra de Canada. Blocul era oarecum sub control si deja aveam curajul sa facem planuri despre plecarea noastra in alta parte, spre alte joburi, spre cursuri/scoala si alte oportunitati. Din pacate nu am prea economisit bani. Aveam sa regretam asta amarnic si imi vine sa ma duc cu tesla-n baie pentru o sedinta cand ma gandesc ca nici macar nu-mi amintesc ce am facut cu banii. Ne doream un televizor Flat Screen, pe care ni-l permiteam, dar vorbele matusii erau pirogravate pe circumvolutiuni: nu stricati bani! Iete ca nu i-am stricat…
6. 1 an.
Acum, la un an de la aterizare, facand un bilant observ ca am avut de toate. Experienta noastra canadiana a fost spumoasa dar si contondenta, pe alocuri. Pentru un an de Canada noi am punctat la capitolul experienta de viata. Inca nu avem joburile care ni le dorim. Eu nu am apucat inca sa lucrez in domeniul meu dar am obtinut prima certificare Microsoft. Claudia incearca sa se orienteze catre o cariera dar are carente la engleza-scris. Un mare plus avem la engleza-vorbit. Ne exprimam destul de bine incat altii sa fie surprinsi ca abia avem un an de Canada. O sa fie bine dar stii vorba aia” AS Roma, unde apara sLobont, n-a fost construita intr-o zi”.
Din pacate, si pentru noi, LA INCEPUT A FOST SI INCA E GREU IN CANADA.
7. Familia.
Nimanui nu-i este usor. Nici noua, nici celor dragi ramasi acasa. Dar totodata e mai usor decat obisnuia sa fie. Folosind computerul si camera web poti vorbi si te vedea ore intregi la costul mic al internetului. Din fericire, ai nostrii au facut pasul tehnologic asa ca toata lumea stie si cunoaste. Vorbind de 4-5 ore pe saptamana esti la curent cu totul. Nu e usor dar e mai usor.
Ajuns aici descoperi ca e mult mai usor sa-ti aduci familia in Canada decat sa mergi in vizita in Romania. FOARTE multi romani isi aduc parintii sa aiba grija de nepoti. E cel mai convenabil babysitter iar avantajele sunt multiple.
8. Prietenii.
Cu prietenii din Romania vorbim din ce in ce mai rar. Nu doar din cauza noastra dar si noi poate ca am evitat. Devine obositor sa povestesti din nou si din nou ce am facut, ce facem. Cine a fost interesat cu adevarat a citit pe blog. Am ajuns sa vorbim cu alti amici si mai putin cu prietenii vechi. Inca dinainte de plecare rarisem iesirile cu prietenii deci n-am avut diferente mari de viata sociala odata ajunsi aici.
Prietenii din Canada sunt rari si greu de castigat si dificil de mentinut. Relatiile se incheaga pe criteriul : eu Tarzan, tu Jane aka eu roman, tu roman. Nu ma refer acum la cei care au prieteni aici pe care ii cunosteau inca din Romania. Relatiile fragile incheiate aici se erodeaza repede fiindca exista ceea ce altii numesc invidie. Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata. Pana la ora actuala am avut noroc din punctul asta de vedere. Hahahhahaa, ce e de invidiat la noi? Noi am cunoscut un cuplu de romani, tineri ca si noi, cu aceleasi nazuinte si cu preocupari comune. Suna a anunt de pe siteuri de swing? Ne-am imprietenit repede dar au fost si destule momente gen “ ia mai dute-n ma-ta cu figurile tale”. Dar din nevoia de a avea totusi niste prieteni s-a trecut peste toate, oricum lucruri marunte care privind retrospectiv, iti dai seama ca le-ai trait si cu prietenii tai de-o viata din Romania. Caci si cu ei a existat un proces de cimentare a prieteniei. Eu personal refuz sa am vreo competitie cu prietenii mei si in speta cu noii nostrii prieteni. Nu imi pasa daca au sau n-au bani, ce masina conduc, ce casa au, unde au fost sau unde vor merge in vacanta, ce toale si-au luat sau ce televizor, laptop, telefon, caine… Sa fie sanatosi! Eu trag pentru mine, pentru Claudia, si nu sa moara dusmanii de ciuda. Sau prietenii. Eu sunt nesimtit si direct si le-am spus romanasilor in fata: “Nu e nici o competitie intre noi. Ne cunoastem deja de ceva timp. Ne intelegem cat de cat. Avem preocupari comune. O ardem deja ca tovarasii vechi., hai sa ne si comportam ca atare. Puteti sa va puneti baza pe noi, dar pe toti zeii, asteptam si reciproca. Acum mai vedem ce si acum.
Cu familia noastra de aici e mai ciudata treaba. Tot respectul pentru varu Gonzales si Uncle Jan, si accentuam pe matusa Lucy, caci nu multi fac ceea ce a facut ea pentru noi. In schimb am racit-o cu varu Nubira, culmea din cauza ca semanam foarte tare. Amandoi avem mentalitate de Chuck Norris.
Si eu si Claudia suntem tipi sociabili asa ca ne-am imprietenit si cu alti oameni. Indeosebi romani dar si de alte natii. Multumim pe aceasta cale celor care ne-au ajutat cat de cat: Gheorghe SuperIntendentul, Athena Contractoarea, Albert Duro, Demolari si Chrislord.
In general cand e vorba de romani, cuvantul de ordine e MUCLES. Ciocu mic si joc de glezne. Eu si Claudia ne plangem mult iar ei par multumiti sa auda asta. Aici, trebuie sa intelegi ca toti au probleme, toti se zbat sa faca bani, sa aiba o casa, sa aiba o masina mai buna, o vacanta mai lunga si mai spectaculoasa. E o lupta continua catre “mai mult” si “mai bine”. Aici nu prea e timp de barfa in fata scarii sau de spart seminte la coltul blocului.
Sunt niste legi nescrise ale Strainatatii care spun ca odata ajuns acolo descoperi ca tovarasul cu care ai crescut si pe care-l cunosteai ca pe buzunar e schimbat si se comporta ciudat. Si membrii de familie se schimba. Lumea se adapteaza la mediul inconjurator. Auzi de la toti CA CAnadienii sunt oameni reci. Dar aici e tara lor… si fara sa vrei ajungi s-o lasi mai moale cu felul tau de-a fi… mentalitatea de la Romania. Se presupune ca ai venit aici sa devii canadian nu sa cuceresti Canada si sa faci tu regulile, nu?
9. Cum vedem noi Torontezii
Dar nu sunt doar romani in Canada, mai sunt si canadieni… Atragand din nou atentia ca vorbesc din experienta mea de viata canadeza spun ca fara discutie, cei mai rai sunt negrii cu nume englezesc, nascuti si crescuti aici descendenti din sclavi. Pardon, cele mai rele sunt negresele si apoi negrii. Ei sufera de frustrare. Ei sufera de “drepturi”. Negresele sunt exact cum le vezi in filmele americane. Se imbraca la fel ca-n videoclipurile hiphop si au o voce cu multi decibeli si o atitudine de parca intreaga lume le datoreaza ceva. Vei vedea balene ce merg pe strada si in Mall cu niste aere de diva de ramai masca. Vei vedea FOARTE multe negrese cu 1-2-3 copii si fara barbat langa ele. Vei vedea multe negrese sub 30 de ani cu 2-3 copii, necasatorite. Sunt celebrele mame singure.
Sunt foarte multi chinezi in Toronto. Ma gandesc ce-o fi in Hongouver, BC. Pe ochiosi eu ii vad ca niste oameni linistitii si muncitori. Desi e dovedit stiintific ca ochiosii sunt ce-i mai prosti soferi din univers ii veti vedea mereu la volanul masinilor scumpe. Interesant e ca un ochios va ramane mereu un ochios chiar daca e nascut aici si engleza lui e perfecta. Si nu e din cauza ochilor ci din cauza ca o au mica!!!
Indienii si pachistanezii sunt si ei la fel de multi si la fel de linistiti si muncitori. Hey, buddy!! Ei nu prea o ard in masini scumpe. Problema lor e ca ei PUT! E de la mancarea lor traditionala al carui miros iti va intoarce stomacul pe dos daca ai norocul sa le fii vecin. Claudia zice ca ei nici nu se spala. O cred.
Totodata sunt foarte multi portughezi emigrati acum 40-50 de ani. Apoi, evident, obisnuitii italieni la fel ca si in State, cu firme in Constructii si Salubritate. Italienii se vor lauda mereu cum ca ei sunt italieni desi sunt la a doua sau a treia generatie, nu au fost niciodata in Italia, nu stiu unde e Italia, nu stiu de unde din Italia sunt originari parintii sau bunicii si vorbesc doua cuvinte italienesti fiindca au urmarit atent serialul Sopranos.
O alta comunitate importanta in Toronto este comunitatea greaca. E si o zona, pe Danforth St numita Greek Town. In rest- ghiveci de rase si natii. Multi filipinezi. Multe filipineze ce lucreaza ca live-in nanny. Foarte multi hispanici. Cu ei e mai greu sa spui de unde vin caci de la Mexic in jos, ai de unde sa alegi. Hispanicii se cam baga la muncile de jos. Companiile de cleaninig adora hispanicii, fiindca fac treaba buna si nu se plang de nimic. Ca veni vorba, vei vedea enorm de multi romani lucrand ca ceramicari.
Unii vorbesc de cat de frumos e Downtown dar abordand polul opus, cea mai rau famata zona e considerata zona din imediata vecinatate a intersectiei dintre Jane Street si Finch Avenue. Celebra Jane & Finch. Acolo se afla cateva blocuri inalte cu apartamente sociale. Adica saracie multa. Multi negrii, multi negrii traficanti, multe negrese tinere cu puradeii dupe ele. Multa lume saraca traind pe welfare.
Intr-o societate plina de imigranti, canadinaul ajunge sa se creada superior doar fiindca s-a nascut aici. Cu cat e mai incult canadianul, cu atat e mai smecher. Si daca ajunge si sef, ai belit carichu lu’ Patrichu aka Suji Machu-Pichu. E o vorba romaneasca: fereste-te de fraierul jmecherit. Multi din acesti canadieni abia au terminat liceul. Multi n-au iesit din Ontario toata viata lor. Habar nu au unde e Romania si nu le pasa. Ai sa-i intalnesti des la Liquor Store… atentie!… la Liquor Store nu la Beer Store, caci la Beer Store nu gasesti bauturile tari ca piatra si iuti ca sageata.. Ei muncesc de la 9 la 5 iar la 5 si 10 le pute botu’ a alcool. Dar se comporta frumos, si cand afla ca esti din Romania, sunt sanse mari sa fi avut vreun prieten roman, Great Guy. Calca-i insa pe dejte si ai sa fi un “fucking immigrant” pana apuci sa-ti ceri scuze. Nativii din New Foundland aka Newfies… sunt moldovenii canadienilor, tinta glumelor… considerati cei mai prosti dintre canadieni. Dar sunt foarte mandri, ai grija cum o arzi in glume cu ei.
Am ajuns sa-mi para rau de canadienii de aici care nu stiu decat o limba… engleza… intr-o societate multilingvista. Torontezii invata franceza la scoala dar prea putin invata cu adevarat. Nici n-au nevoie.
Mergand pe strada vei vedea o gramada de fete exotice. Cu timpul vei ajunge sa distingi nationalitatile dupa trasaturi specifice.
Copii si adolescentii de pe aici sunt exact cum ii vezi in filme. Incep sa munceasca de pe la 16 ani in joburi part-time pe la cinematografe, McDonalds, Burger king, etc. Liceul e unul dintre cele mai importante lucruri in viata lor iar Facultatea e locul unde trebuie sa te destrabalezi inainte de a duce o viata conventionala.
Sa nu credeti ca toti canadienii stau la casa. Nu. Sunt multi care nu-si permit sau nu vor sa stea la casa. Unii locuiesc in chirie 30 de ani si stai si te gandesti daca nu le era mai bine sa plateasca la un mortgage decat la o chirie. Cel mai jegos apartament in care am intrat a fost al unei canadience. Praful si parul facuse blana pe covorul alb. Insa cel mai bun gust in materie de apartament l-am vazut la… o tiganca. Canapele din piele alba. Semineu fals, dinning table-ul era fumos aranjat , ca la restaurant, cu farfurii si in ele prosopele Ralph Lauren. Problema era ca aceasta masa era just for show… caci praful pe masa era de 2 degete.
10. Cum vedem noi Viata in Toronto.
Cand vorbim de locuinte vorbim de chirie la bloc, la casa, la basement, case in proprietate sau apartamente in proprietate aka Condominiums aka condos. Ca nou venit te bagi in mod natural la chirie: apartament cu cate camere ai nevoie. Unii prefera sa inchirieze o camera sau doua la subsolull vreunei case, avand bucatarie si baie separata… iar chiria fiind sensibil mai mica. Unii proprietari de condo isi dau apartamentul la inchiriat. 1BR la condo e de pe la $1300/luna iar in comparatie, intr-un bloc normal ar fi de pe la $850. E diferenta dar si confortul este altul. Un bloc de condominium arata ca un hotel scump. Sunt construite de mai putin de 10 ani, unele chiar de mai putin de 5 ani. Chiriile sunt cam scumpe in Toronto si imprejurimi. Tot mai des trebuie sa platesti extra pentru un loc de parcare (cam $50/luna) si in tot mai multe blocuri trebuie sa platesti curentul electric. In functie de locatie chiriile cresc. Chiar daca blocul e vraijte, vei da 1300 pentru un 1BR, cum a fost cazul in blocul unde a lucrat Claudia, doar fiindca poti arunca o geana pe geam la apa lacului. La banii astia poti inchiria echivalentul intr-un Condo si sa traiesti regeste cu Security si Consierge, cu Party Room, Barbecue Grill, Piscina interioara, Sauna, Jacuzzi si sala de sport. Toate incluse in pret.
La fel ca multi romani ne dorim si noi o casa. Nu cunosc inca in detaliu preturile ce se vehiculeaza pe piata imobiliara dar stiu un lucru simplu: un avans mare ajuta la o rata mai mica la mortgage.
MAGAZINELE. E cam diferit fata de cum suntem obisnuiti. Totul e centralizat si la scara mare. Magazinele sunt pozitionate in Plaze grupate in apropierea unor intersectii importante. Plazele sunt deservite de parcari intinse caci aici nu vei vedea masini parcate pe trotuar. Bucurestenii cred ca sunt uimiti ca asa ceva este posibil. Aici masina este o necesitate si fara una e cam dificil sa faci cumparaturi. Ai de parcurs distante importante. Vara mai e cum mai e dar iarna cand e ghetus sau e zapada pana la genunchi si -20 de grade e cam dificil de inotat cu bratele lungite de plasele pline.
Mall-urile sunt mici si mari. Cele mari sunt pe mai multe nivele, au magazine si cinematograf multiplex. Cele mici se intind pe un singur nivel si nu au cinematograf.
A nu se intelege ca cinematografele sunt doar in incinta Mall-urilor. Elementul comun al Mall-urilor este Food Court-ul. Aici te poti imbuiba cand iti scade glicemia de la atata shopping. Recomand sa incercati Chicken Souvlaki Dinner de la Jimmy The Greek, dar nu recomand sa mancati acelasi lucru de la restaurantele grecesti autentice de pe Danforth. Chestie de materie prima… prospetime… etc.
Supermarketurile cele mai importante sunt Metro, Loblaws, Highland Farms, No Frills, Food Basics, Galati, etc. Aici gasesti de toate cele in materie de mancare iar pentru restul exista magazinele romanesti … sau rusesti… sau poloneze. Alte magazine mari unde se merge des sunt Best Buy, Future Shop, Wall Mart, Home Depot. Aici cumperi de toate , de la haine pana la obiecte casnice si alte electronice. La fel si la Canadien Tire, insa cu precizarea ca aici gasesti si piese si accesorii auto, precum si un service auto. Sa nu se inteleaga ca magazinele mici au disparut cu desavarsire, doar ca sunt rare. Cum se stie bine, fast food-urile ocupa un loc primordial in aceasta societate. In fiecare Plaza veti gasi cel putin o franciza unde puteti crapa in voi un combo de burger+ cartofi prajiti+ suc. Sau o felie de pizza. Aici nu gasesti pizzerii ca in Romania unde sa mergi la o pizza in regim de restaurant. Cred ca in unele restaurante italienesti poti comanda pizza… dar la ideea de antreu… pana se face mancarea. Pentru burgeri exista McDonalds, Burger King, Wendys, etc. Poti manca decent si de la Subway. Dar primul lucru pe care-l veti invata aici va fi despre Tim Horton’s. Toti cumpara cafea de la ei, celelate francize ca Strabucks sau Second Cup fiind foarte slabe, comparativ. Pentru poporul nord american lenes s-a inventat cu dedicatie sitemul Drive-Through prin care primesti totul la botul calului. Faci comanda la un microfon, ocolesti cladirea pana la un gemulet unde primesti marfa si platesti: cash, debit sau credit.
La RESTAURANTE n-am iesit prea des dar stiu ca cele italienesti au succes de durata aici. De restaurante romanesti am auzit vorbe dar daca nu ma intereseaza, am uitat complet ce si cum. Nu stiu daca exista, daca MAI exista sau unde au fost sau mai sunt. Cand Claudia gateste minunat romaneste, de ce m-as duce la un restaurant romanesc? Pentru sarmale? Nu-mi plac sarmalele atat de mult. Cel mai cunoscut magazin romanesc este cel de pe Sheppard & Victoria Park. Noi mergem la Bucharest Deli, de langa Food Basics-ul de pe York Mills Road. Mai sunt insa si altele imprastiate prin tot orasul. Ca alternativa, Varu Nubira cumpara cam aceleasi produse de la un magazin rusesc. Spasiba!
TURISM. La acest capitol am punctat cat am putut prin must see-urile CN Tower si Niagara (de 2 ori- o data iarna si o data vara). La Niagara am vizitat si Marine Land, un aqua park + parc de distractii. Tot in iarna am fost la un cottage in zona Muskoka la aproape 200 km nord de Toronto, pe Highway 400.
Sa nu uitam de Downtown Toronto si de malul lacului Ontario. Terasa de pe Polson Pier are aceasi priveliste ca si de pe Central Island. Central Island e o insula park la care ajungi cu feribotul. Vara poti face picnic, poti inchiria biciclete, iti poti aduce propria ta bicicleta, poti inota, etc. Am fost si la Safari Park. Am fost dezamagiti, dar daca n-ai altceva de facut da o fuga si pana acolo. Inca nu am fost la pescuit dar am de gand.
Ca iesire in aer liber poti alege oricand unul din multele parcuri din Toronto. Unele au si gratare special amenajate pentru Barbecue. Cumperi carbuni de la benzinarie si esti pe treaba.
CONCERTE. SPECTACOLE. Totul e accesibil aici. Suntem la sute de kilometrii departare de New York. Toate vedetele ajung mai devreme sau mai tarziu in Toronto. In fiecare saptamana sunt concerte cu trupe mai mult sau mai putin cunoscute, bani sa ai. Biletele sunt de pe la $40 in sus… in functie de nivelul de vedetism si de locul in sala pe care-l vei avea. Noi am fost la Ice Cube, Cold Play si Cirque du Soleil. 40-50-100 de parai canadezi.
AUTOTURISMELE. Nu sunt un connaisseur. Dar am vazut ca gasesti cam de toate: americane, japoneze, koreene. Mai putin frantuzesti. Nu stiu cum e in Quebec dar aici n-am vazut nici un Peugot sau vreun Renault… si Dumnezeule, nici un Logan.
Din cele europene am vazut indeosebi Merz-uri, Audi, VW Golf si modelul Jetta care cred ca e varianta pentru America de Nord a VW Passat. Drumurile sunt late si vei vedea pick-up truck-uri imense si late cat un Hummer. Preturile difera si e discutabil cand e vorba sa cumperi o masina la mana a doua. Un “batran” p-aici ar lua de inceput o masina pana-n $2000. Asa am fost si noi sfatuiti dar n-am bagat la cap. Dar cand esti nou venit, nu-ti vine sa dai banii pe o rabla si gandesti ca mai bine mai pui cateva mii si iei o masina mai noua, cu kilometri mai putini la bord… pe ideea ca e astfel mai buna. Dar de prea multe ori descoperi ca “batranii” au avut dreptate. Una e sa dai $2000 pe o masina si sa trebuiasca sa repari apoi ceva la ea in valoare de $1500 si altceva e sa dai pe ea $5000 si sa trebuiasca sa repari acelasi lucru, in valoare de $1500. Totodata am descoperit ca decat sa dam $5000 pe un Hyundai din 2003 mai bine luam o masina cu valoare peste $10 000, folosind aia $5000 ca down payment sau plateam cu ei ratele pe un an. Nesiguranta zilei de maine specifica emigrantului nou sosit ne-a facut sa gandim diferit.
Daca n-ai masina poti folosi transportul in comun. TTC (Toronto Transit Comission) se refera la autobuze si metrou. La inceput mi s-a parut foarte complicat sa merg cu autobuzele sau cu metroul dar in realitate e simplu. O ruta de autobuz urmeaza o singura strada. Rutele speciale au o litera dupa indicativul rutei si inseamna ca va face un traseu special dar va ajunge la aceasi statie terminus ca si ruta normala. Strazile se intersecteaza in unghiuri drepte ca pe o tabla de sah impartind orasul in patratele inegale. Strazile merg E-V sau N-S fara diagonale. Vrei sa ajungi undeva? Urmezi laturile. Metroul apartine tot de TTC si are 4 trasee dintre care cele mai folosite sunt cel E-V, de la McCowen Station pana in Kipling station si acel U din Downsview, din nord pana in Downtown (S) si apoi din nou in Nord la Finch Station. La TTc un bilet costa $2.75. Abonamentele sunt pe o zi, pe o saptamana si pe o luna… si nu stiu cat costa. Biletul il poti achizitiona din autobuz, de la sofer, cu precizarea ca trebuie sa ai cash… si suma exacta. Din statiile de metrou sau partenerii TTC (cum e supermarketul Metro) poti cumpara niste monezi emise de TTC care se numesc Tokeni. Tokenul tine loc de bilet. Cand schimbi ruta nu uita sa ceri bilet de transfer de la sofer. Transferul nu este valabil si la intors, chiar daca e aceeasi ruta. Unii soferi verifica, altii nu. Eu am fata de delicvent si pe mine ma verifica mereu. TTC nu acopera tot. Daca vrei sa mergi mai departe trebuie sa folosesti alte companii. De exemplu, vrei sa mergi in Mississauga? Iei metroul spre Vest pana in Kipling Station, iar de acolo iei un autobus ce deserveste City of Mississauga. Adica alt bilet.
Woodbridge , Richmond Hill sau Aurora sunt deservite de Viva Bus. Ce-mi place la Viva e ca in fiecare statie de autobus e un automat de unde poti cumpara bilet, platind cash sau cu cardul. Daca esti nevoit sa folosesti companii diferite exista niste reduceri de pret, cred. Totodata, optiunea TTC pentru zonele periferice este GO Train-ul sau GO Bus-ul. Go train-urile sunt folosite de navetistii din oraselele din apropierea Toronto-ului. Navetistii vin cu masina lor pana in parcarea garii, isi lasa masina si apoi iau trenul pana in oras.
BENZINA. Pretul ei a fluctuat de la 87 centi pana la 98-99 de centi per litru. Motorina nu se prea foloseste pe aici, mai mult la camioane sau utilaje.
PERMISUL DE CONDUCERE are 3 stagii: G1,G2 si G Full. G1 dovedeste ca ai trecut examenul teoretic si cu el te poti apuca de scoala de soferi. Sunt multi instructori romani care performeaza sub pretul pietei. Chiar si cu scoala de soferi facuta trebuie sa astepti 8 luni pana sa fi lasat sa dai examenul pentru G2. Daca nu faci scoala de soferi CU ACTE, sau nu o faci deloc, esti obligat sa astepti un an de la obtinerea G1. G2 iti permite sa conduci in oras DAR si pe highway. Guvernul de obliga ca in termen de 5 ani de zile sa sustii examenul pentru G Full, altfel ti se revoca G2. Daca ai avut permis de cel putin 2 ani in Romania ai dreptul sa dai examenul pentru G2 imediat dupa obtinerea G1. Un posesor de G1 are dreptul sa conduca doar in prezenta unui instructor licentiat sau a unui posesor de G Full cu mai mult de 4 ani experienta.
STRAZILE sunt late si ofera conditii ideala de condus. Nici nu e atat de periculos, aproape toate strazile avand cel putin 2 benzi pe sens… nefiind astfel nevoit sa intri pe contrasens pentru a face o depasire. Aici, cea mai mare problema este verificarea punctului mort cand schimbi banda de mers. Daca in oras, la viteze mici asta poate cauza accidente usoare… pe autostrada, la viteze mari, se ajunge la accidente grave.
Autostrazile sunt vitale pentru deplasarea in Toronto. Toronto e mare si nu poti realiza cat e de intins decat daca vezi cu ochii tai. Ca exemplu, de la mine de acasa si pana la mine la lucru sunt cam 35 km pe care ii parcurg in 15-20 minute, in traficul de la ora 14:30, catre Downtown. Autostrazile care duc greul sunt Don Valley Parkway/ Hwy 404 (N-S); Hwy 427 (N-S); pe ruta E-V, exista veritabila artera Hwy 401, care este cu adevarat impresionanta, ajungand in unele locuri la 8 benzi pe sensul de mers. Benzile dim mijloc (cate 3 pe sens) sunt separate de restul si constituie Hwy 401 Express. Cele de pe margine sunt denumite Colectoare. Evident din loc in loc exista intrari pe express sau iesiri catre colectoare si apoi catre strazile orasului. Autostrazile au iesiri si intrari catre orice strada mai importanta cu care se intersecteaza. Totul este semnalizat prin indicatoare. Un GPS il poti gasi la un pret incepand de la $130.
Ca exercitiu de memorie, GPS gasesti de cumparat la Best Buy, Future Shop, Canadien Tire, etc.
BISERICA. Noi nu prea am fost la biserica. Singura data a fost de Pasti, undeva aproape de Fairview Mall. Era o biserica de alt rit folosita de comunitatea romana. Stiu ca este o biserica romaneasca undeva in Richmond Hill. Mai sunt si alti preoti care inchiriaza locatii pentru a tine slujba. Nu stiu insa prea multe pentru ca mie nu-mi foloseste iar Claudia e catolica. Si nu, nu stim nici despre biserici catolice romanesti.
SCOALA. Nu cunosc prea multe. Nu ne-am echivalat diplomele. Am observat ca pentru a fi admis la colegiu trebuie sa ai o anumita nota obtinuta la examenul IELTS sau TOEFL. Totodata iti vor cere si notele din liceu la materiile relevante cursului pe care l-ai ales la ei. Pentru scoala elementara, gimnaziu sau liceu se vehiculeaza ideea ca scolile catolice sunt cele mai bune. Unii schimba ritul copiilor doar pentru a fi acceptati acolo.
SISTEMUL SANITAR. Daca nu ai BENEFICII aka Asigurare medicala ai cam pus-o. Oricum ai mult mai mult decat cat au vecinii de la sud. Cu Health Cardul ai anumite gratuitati si in caz de urgenta te poti duce la un spital sau la un Walk-in Clinic. Dar nu e chiar asa de roz problema caci o data ajuns acolo poti sta multe ore pana sa ajunga cineva sa te vada. La doctorul de familie stai cel putin o ora. Nesimtitii fac programari din 15 in 15 minute si mereu sunt in urma cu timpul. Toata lumea cauta job unde primesti si beneficii. Mai ales beneficii dentare, care sa acopere costurile uriase. Dentistii astia sunt tiparnita de bani. Plomba- $500. Extractie- $500. Si la asta cred ca trebuie sa adaugi costurile procedurilor adiacente. eu, daca o sa ajung sa stau 3 luni la compania asta, am sa primesc o decontare de 80% la medicamente si o decontare de $1000/an la dentist. Deci nu primesti automat. Toti angajatorii te iau pe o perioada de proba de 3 luni de zile in care nu esti asigurat medical.
POLITIA. Fara jena scriu Politia cu litere mari. In Romania se scrie pulitia. Aici e o mandrie sa fii politist. Aceasta institutie are credibilitate aici desi sunt sigur ca au si ei bube-n cap. Si n-ai sa vezi nici un burtos imbracat in uniforma, doar tipi tineri si lati in umeri.
POMPIERI. Nu sunt numai barbati bine cum vezi in filme dar sunt foarte eficienti. Astia nu se joaca atunci cand e vorba de alrme de incendiu. Fiecare bloc e obligat sa aiba sistem de alrma conectat permanent la o firma de monitorizare. In caz de alarma popmierii apar in cateva minute. Ii auzi mereu tiuind din sirena in tmp ce gonesc pe strazi. Nu ai cum sa nu prinzi incredre in baietii astia cand ii vezi ce profesional se comporta in caz de alrma de incendiu. Cand ma gandesc la bietii militari in termen din Romania…
JOB-urile. Aici poti vorbi 2 saptamani in continuu si tot nu termini. Opinia mea este ca daca esti cu adevrat bun in ceva, iti vei gasi si aici de lucru. Sa nu te astepti insa sa te angajezi la un nivel inalt, de la inceput. Dar aici se discuta in ani de zile. Marile exceptii sunt Medicina si Dreptul. Pentru astea trebuie sa re-faci scoala integral. Iar bariera limbii e cumplita. Una e sa vorbesti engleza sa te descurci in societate si alta e sa cunosti atata amar de termeni specifici… in engleza.
Ca sa agati jobul perfect aplicand pe internet trebuie sa ai ori maaaaaarrree noroc, ori sa ai un resume impresionant. Si te lovesti des de “ok, interesant… dar ai lucrat asta si aici in Canada?”. Cica banii adevarati nu-i faci la birou ci in constructii. Exista un ocean de romani ce lucreaza ca ceramicari. Muncesc mult si greu pentru bani frumosi, multi dintre ei avand firma lor proprie, dupa ce s-au saturat de muncit la patron. Se vehiculeaza cum ca ceramicarii fac o gramada de bani dar atentie! … patronii fac banu grup, caci tu esti platit la ora… iar munca e grea. Am intalnit si multi romani zugravi si specialisti in rigips aka drywall. La fel ca si la ceramica multi au propria lor companie si subcontracteaza job-uri de la firme mai mari. Jumatate din romani sunt ceramicari iar restul sunt… superintendenti. E convenabil pentru inceput sa lucrezi ca superintendent pentru ca faci niste bani si nici nu platesti chirie. Dar sunt mai multe tipuri de superintendenti. La unele blocuri trebui sa faci reparatii minore, la unele trebuie sa si zugravesti, la unele trebuie sa faci si reparatii de plumbing, elctrice… deci trebuie sa cunosti nejte kestii. Sunt posturi de superintendent pentru cuplu sau doar pentru barbat. Si nu uitati, Assistant-SuperIntendent inseamna de fapt Cleaner.
Cand e vorba de job-uri se merge pe pile si recomandari. Daca esti recomandat de cine trebuie, in resumeu se minte si esti calificat pentru orice job. Sunt multe resumee pe orice birou de HR si o vorba buna il poate pune pe-al tau deasupra teancului.
SPORTURI. Canadienii joaca orice in afara de handbal. Evident primeaza hockey-ul dar basketball-ul, baseball-ul si soccerul au echipe in liga nationala americana. Au si echipa de fotbal american dar aceasta activeaza in liga nationala canadiana.
CABLU-INTERNET-TELEFON. Cei mai mari furnizori sunt Rogers si Bell. Sunt companii bune cu servicii bune dar daca ai vreo problema cu ei, ai belit-o! Eu m-am ars cu Rogers. Am petrecut 8 ore la telefon cu operatoriii si nu am rezolvat nimic… ba chiar a durat 1 luna jumatate pana am incheiat contul cu ei. De 5 luni de zile nu avem cablu si ne bazam doar pe internet. Internet care merge blana. Download-ez tone de filme si seriale si ma uit la programele romanesti pe internet in regim streaming. Problema aici e ca ai limita de downloadare. Pe pachetul cheap de la ambele companii primesti o viteza decenta de download dar o limita de download la 30 Gb/luna. La Rogers plateam $70 pentru 8 Mb/sec viteza de download si o limita de download la 90 Gb, pe care am marit-o la 120 Gb prin plata a inca $10/ luna. In acest moment, cu Bell, platesc $65 pentru 10 Mb/sec si 180 Gb/luna. Initial erau 100 Gb/luna… la $55 dar cu inca $10 am primit inca 30 Gb. Baieti faini, Bell mi-au marit dupa doua luni (din oficiu) la 180 Gb/ luna. Iar eu le multumesc frumos. Ca sa inteleaga baietii de la Romania… de pe filelist.ro dau jos filmele noi cu 700Kbs- 1.1 Mbs.
TELEFON. Un abonament pentru telefon fix e de pe la $25/ luna. Aici mobilele sunt ciudatenia dracului: ma suni- platim amandoi! AIR- MUTHA-FUCKING-TIME! Abonamentele sunt de pe la $30 in sus, in functie de optiuni. A nu se uita!!! Caller ID se plateste in plus. Daca nu ai Caller ID nu poti vedea nici macar numarul celui care te suna. Iti apare Unknown Caller pe display. Costa cam $7/luna in plus. Au si optiune de Free Incoming. In general ai cel putin 200 de minute pe luna cu oricine si liber dupa ora 17 si in weekend-uri. Totodata mai exista o nesimtire numita taxa de conectare care te mai sare din $50. Asta se aplica doar o data. Oferta de telefoane e jalnica in comparatie cu Romania. Aici sunt la moda I-phone-urile si Blackberry-urile. Blackberry are si Claudia. Plateste $70/ luna pentru abonament si niste optiuni in care se remarca acces la internet cu o limita de download de 500 Mb/luna, ceea ce e mai mult decat destul. E foarte usor de folosit si poti instala Yahoo Messenger care este popular in Romania. Mai o treaba importanta. Pe telefoanele astea nu poti sa pui mp3-uri ca ringtone. Aici ringtone-urile se cumpara. Si chiar se cumpara. Si nu le poti copia sau trimite de la unul la altul.
COMUNITATEA ROMANEASCA. Nu am cunostiinta de asa ceva, in acceptiunea larga a expresiei. Exista chestii pe care le fac romanii impreuna dar e nimic comparativ cu alte natii de pe aici. Romanii cand dau de romani isi activeaza scutul defensiv. Am intalnit destui romani. Toti se poarta secretosi cand e vorba de ei insisi dar au mereu cate 5 cataralioane de sfaturi pentru noii veniti. Eu mi-am facut un cod verbal cu Claudia prin care sa ne anuntam daca am detectat romani prin preajma. Ca sa avem grija ce vorbim si nu sa incepem sa ciripim in engleza sa nu ne depisteze fratele ruman. Nu am atractii speciale fata de manifestatiile asa-zisei comunitatii romanesti. Nu am mentalitate de turma. Dar nici nu ma feresc gen “n-am plecat din Romania sa stau iarasi intre romani”. Sunt sociabil si am o gluma si pentru un fartat roman. Dar si injuraturi sunt in arsenal.

CONCLUZII
A venit momentul sa trag concluziile de coada. Privesc in urma… stiu ca a trecut un an de zile deja . Stiu sigur ca a fost un an plin… si totusi, a trecut atat de repede.
Cred ca am inceput sa ne maturizam canadian. Lucrurile incep sa devina a doua natura. Din punct de vedere financiar, la venirea noastra am pornit bine, banesc vorbind. Dupa 2 saptamani aveam job si apartament. Dar jobul ala ne aducea securitate financiara pe de-o parte iar pe cealalta ne rodea ficatii. Dupa 8 luni acolo aveam nevoie in primul si in primul rand de o schimbare. Trebuia sa incercam sa traim in lumea reala, sa incercam sa gasim joburi in domeniul nostru… sa traim visul. Am plecat pe cai mari… “doi cai frumosi”… vorba intervievatului. Claudia si-a gasit imediat un job ce insemna si un pas inainte intr-o eventuala cariera in domeniu iar eu am stat acasa si am invatat, obtinand astfel prima mea Certificare Microsoft. Pe cai si mai mari, m-am napustit vijelios pe piata de munca in domeniul Ai-Ti. Si iata-ma! Consierge pe termen nedefinit.
In prezent, problema noastra este ca de prea mult timp lucreaza doar unul dintre noi. Si asta vine dupa o perioada de relativa bunastare in care ne-am intins la abonamente scumpe la telefoane si internet. Apoi am cumparat masina, de ea atarnand greu asigurarea de $300/luna. Dar piciorul “incaltat in ciocata din piele de sarpe veninos” ce ne calca pe cap la inceputul lunii si nu ne lasa sa luam o gura de aer este chiria. De catvea luni mergem in pierdere. Eu castig $1300/luna… maxim. Pai numai chiria si asigurarea face atat. Facem economii drastice si aflam la modul hardcore ca se poate trai regeste daca iti intra in visterie… 2 salarii, chiar si cu minimul pe economie. Totodata am descoperit ce de cacat e sa muncesti o luna iar la gata, nu numai ca nu iti ramane nimic peste dar mai trebuie sa faci rost. Musai!
Masina isi aduce si ea aportul si ne da perverse la ficat. S-a ars un bec la faza scurta. Un zgomt infernal se aude de sub masina cand e cu motorul pornit. Franele tiuie cand le calci. Nu e rau deloc. STII ca trebuie sa repari macar franele, sa fi sigur… dar cu ce?
Apoi lipsa banilor aduce stres si tensiune in cuplu. Dar discutam si realizam ca suntem stresati. Si rezolvarea pare atat de simpla: sa avem un job amandoi. Nu ne imbogatim dar macar platim facturile si mai ramane ceva peste… cu care sa platim alte facturi. Dar parca mai ai optiuni astfel, nu? Ca e ca paula sa vii in Canada si sa nu ai bani sa mananci.
Si acum stam cu curu pe bordura cu meclele spre Est asteptand sa rasara soarele si pe strada noastra. Sper sa facem insolatie. De-al dreaq nici nu o sa port ochelari de soare. Si nici lotiune.
Cineva comenta la un post anterior ca se simte tot mai mult negura din scrierile mele. Nu am cedat inca, nu suntem deprimati inca… dar suntem preocupati. Nu avem firi boeme incat sa nu respiram adanc si rar cand verificam extractul bancar. Stii cum e in filme: “ o suma cu”… 2 de zero… sau cu un zero la inceputul lunii. Fratele Delicione pare in aceasi situatie dar el se declara oficial bankrupt. Eu mai sper, ma gandesc…
N-am nici un dubiu ca merita sa vii in Canada. Chiar imi place aici. Vreau sa am copii nascuti aici. Sa mearga la scolile astea. La facultatile astea. Sa faca sport la nivelul permis aici. Sa aibe de toate. Sa putem sa le dam totul de-a gata iar ei sa nu aprecieze asta. Nu-mi pasa.
Dar luand-o pe ulita cealalta e tot mai evident CA Canada nu e pentru oricine. E clar ca sunt sanse mari sa dai de greu si iti trebuie psihic tare. Caci e usor sa cedezi.
Canadienii ma intreaba cum e Romania. Le raspund invariabil : DIFERITA. Apoi adaug: ma refer la mentalitate, in primul rand. Daca ma intreaba vreun roman din tara cum e Canada, raspund invariabil :DIFERITA. Apoi adaug: ma refer la mentalitate, in primul rand.
Cu Canada fizica inconjuratoare de obisnuiesti repede. Cladiri, strazi, infrastructura… te obisnuiesti repede dar felul de a fi al canadienilor e ceva diferit. Canadienii nu sunt mai prosti sau mai destepti, mai frumosi sau mai urati. Sunt oameni. Aici treburile merg in felul si in ritmul celor de aici. Pierzi energie pretioasa incercand sa schimbi angrenajul si sistemul lor. Ai incredere in fracili tau, angrenajul lor functioneaza! Hai sa mergem pe coarda ca vin ei pe sipca. Da-te dupa ei… dar nu pana la capat, ca multii dintre ei sunt poponari… Integreaza-te, fa ca ei, zi ca ei. Dar pastreaza si un pic de mandrie oarba romaneasca, sa-ti dea avant sa vrei mai mult si mai sus.

Numai de bine de la Claudia si Paul Varahil care tocmai au implinit 1000 de ani de Canada. SANATATE SI MULTI ANI TRAIASCA!

Tuesday, 13 October 2009

... SPER, MA gandesc...

Inca o saptamana...
La multi ani fratelui Dead Eye... La multi ani fratelui Sq... Si la multi ani si noua, ce sabia lu' Iulosh.
N-a iesit nimic la interviul Claudiei. A fost chiar aproape sa il ia, dar omul cauta mai multa experienta la office. Eu am inceput Joi trainingul la alt site. Bunavoisera sa-mi gaseasca si mie ceva. Macar au facut o treaba buna si m-au trimis exact la blocul lui Matei Corvinus, care si-a frecat mainile de bucurie. Am fost prezentat Property Managerului care a remarcat sec: The fuckin romanian mob is taking over. In schimb eu eram fascinat de cercelul ce-i atarna in urechea stanga... apoi am remarcat si frizura. Omul traia in 1990. Anyway, am inceput cu o zi de antrenament CA COnsierge. Sistemul e mai rudimentar decat eram obisnuit. Vineri Am fost antrenat ca Roamer aka Patrol Guard. Vineri au fost foarte multi contractori in bloc incat m-au trimis si pe mine sa supraveghez un muncitor. muncitorul era portughez dar toata lumea il lua drept polonez la fel cum eu sunt rus si toata lumea crede ca-s roman. Wait, what?!?
Am stat geana pe el sa-i fur meseria caci sunt deschis la slit catre noi meserii. Paint... drywall... e mai usor decat ceramica, nu? In timp ce vorbeam cu el ma suna Flash Gordon. Aici fuck o paranteza si explic faptul ca Flash Gordon a ramas la condoul din Downtown, trecand la cealalta companie de securisti. Si ghici ghicitoarea mea, ce imi spune Flash Gordon? Cica sa vin si eu cu ei... acelasi bloc, aceasi tura, poate mai multi bani si BENEFICII, dupa 3 luni. Banii s-au dovedit doar 50 de centi in plus pe ora... pentru ca nu stiu sa negociez. Toti zic ca trebuie sa stii sa te vinzi... eh, atunci eu m-am vandut pe un pret mic, ca tarfele de cartier. Dar beneficiile... hmmm... companiile la care esti platit putin nu se inghesuie nici sa-ti dea beneficii. Ah, bebeficiile egal asigurare medicala.
Asa ca mi-am bagat demisia-n plicu' mamii ei si l-am dat la sefime. N-am fost eu asa important incat sa nu-mi accepte cu demisia la zi.
Compania asta noua aka KGB, ar fi vrut sa incep munca de azi, daca ar fi fost posibil. Evident si maine ar fi fost o optiune dar fiindca avem bilete la Cirque du Soleil pentru maine... am spus Oh, no... no,no,no,noooooo! Oricum trebuie sa ma duc la un fel de traning, de la 9 la 5, 3 zile. Macar cu KGB nu trebuie sa platesti uniforma... ca uite ca la SRI am dat bani pe ea si dupa o luna jumate o donez la Value Village. Daca as fi avut drept uniforma un training de la Jordan sau de la PhatPharm...
Scurta perioada la Hunedoara, Ontario... in castelul lui Matei Corvin, a fost interesanta. Am stat de vorba cu un israelian scapatat, fost proprietar de atelier de diamante. Apoi am stat de vorba cu un tanar canadian rasist, fost hockeist, al carui tata a jucat in NHL in echipa cu marele Wayne Gretzky. Un pachistanez batran... un pachistanez nascut aici... si ca cireasa, un chinez tinerel si prostut. Dar acest ochios babalau mi-a fost de mare ajutor caci putea sa faca ceva folositor mie: stia sa citeasca si sa scrie in chineza. Am avut deosebita placere sa aflu ca literele chinezesti ce mi le-am tatuat acum 6 ani pe picior inseamna exact ce am crezut ca inseamna. Iti imaginezi ca Ricky Martinez nu stia chineza ci copiase literele dintr-u catalog... da' parca poti sa stii? William Shakespeare, ochiosul, isi lipise retina de lentila ochelarilor holbandu-se la tatuajele mele. "What's the meaning of this one?" e tribal. "And this one?" Tot tribal. "I this a code bar?" Yeah. "Why do you have a code bar on you?" Nevasta-mea m-a cumparat de la Wallmart, de Boxing Day! A ranjit stramb... era prima gluma pe care o pricepuse. Samabata lucrasem ca Roamer de la 18:00 la 02:00. De cacat a fost ca am plecat acasa cu cheile de la munca si am descoperit in timp ce imi dadeam jos pantalonii (iar pe fundal se auzea "you ca leave your hat on")... A trebuit sa ne intoarcem. Interesant e ca si consierge-ul ce a lucrat pana la 19:00 a plecat cu setul lui de chei acasa... iar el nu s-a mai intors. Io's baiat bun...
Vineri si-a gasit si Claudia de munca. Nu e ceea ce cauta dar e un job. Va incepe in noiembrie, la una din cele mai cunoscute firme din Toronto. Tot cu $10/h dar nu conteaza... eu tocmai am primit o marire de salariu... nu?
Ieri am fost la matusa Lucy, la Ziua Recunostiintei. Am mancat curcan si am baut Corona. Pnetru prima data Varu Gonzales a fost acasa si am putut vorbi mau multe. M-a invitat din nou sa mergem la basketbalet... dar eu voi lucra din nou de la 3 la 11... adio viata sociala.
Si uite asa SPER, MA gandesc ca o sa fie mai bine la Canada asta a noastra.
Folosesc aceasta cale sa urez Casa de piatra Varului Feivush si viitoarei lui sotii, Andreea.

PS: Umorul meu considera asta amuzant: www.hruscafacts.ro/unlimited-facts/

Tuesday, 6 October 2009

Weekend lung, negru, gros... si cu par pe el

Iar ma relaxez acasa. Pacat ca nu iasa bani din asta. SRI mi-a oferit un long weekend caci m-au lasat in asteptare, nu mi-au gasit un nou site. Cacatii. mi-au bagat melodia cu Don't worry, be happy, don't worry... ca au ei grija de mine. Plm.
Ultima zi la condoul ala a fost ciudata rau. Sa mor de nu mi-a parut rau ca nu ma mai intalnesc cu unii din colegi. Poponarul a trecut la tabara adversa... hahahhaaha... jocuri de cuvinte. El si mai unul au ramas la acelasi bloc cu noua companie. Poponarul mi-a tinut un discurs intre 6 ochi(2+2+ un ochi maro + un ochi maro. Mi-a spus ca eu sunt prezentabil si "fit for condo work". Si ca ii place de mine ca sunt cool. Fratele meu DeadEye stie ca eu sunt conditionat sa recit expresii prostesti cand aud un cuvant declansator. Astfel, cand aud "cool" recit automat " I'm cool cuz I'm hot, you ain't cuz ur not"... dar nu pica bine... la fel cum nu picau bine glumele dintre hetero-sexuali gen "that's gay!". De el nu mi-a parut rau. In schimb mi-a parut rau de tibetan. Am avut discutii lungi cu el. Despre viata in general. Si el are destule probleme. Vineri i-am tinut cursuri rapide de geografie, geologie, seismologie, istorie si IT. citise in ziar ca a fost un cutremur in Indonezia si a stat el si s-a gandit ca, dupa aceasi reteta ca in Japonia unde sunt multe cutremure, in mod clar aceste cutremure sunt cauzate de faptul ca atat Indonezia cat si Japonia sunt insule inconjurate de apa... si cand loveste apa din toate partile... SE ZGUDUIE PAMANTUL! Si uite asa i-am desenat o sectiune a globului pamantesc, cu straturi... i-am explicat cum functioneaza vulcanii, cum s-au creat insulele vulcanice. A spus ca "mda, sa stii ca are sens asa cum zici tu". hahahhahaha. Ca bonus i-am explicat si de ce muntii Himalaya sunt asa de inalti. Isi adusese si laptopul la el sa-i arat niste ghidusii ilegale ce implica download. Dar el nu are laptop el avea macbook. Pishas-ar pe el. ca a dat banii aiurea. Dar asa e cand nu ai cine sa te invete la prostii.
Si dupa cum am spus... am plecat. Astia nu mi-au dat inca de munca si am impresia ca pierd saptamana asta. Si cum, oricum, si cu banii aia tot in pierdere produceam... strangem din cur CA COlegul meu poponar. And taht's gay! All over!
Ieri am fost cu Claudia la Unemployment sa aplice pentru somaj. Foarte profesional cum te trateaza Guvernul. Aplici online la calculatoarele lor. Ai imprimanta si niste pustoaice ce roiesc printre mese sa te ajute. Caci ai sa vezi o gramada de tigani ce "hate the computer"... urmat de un ras care nu e al lor.
Romanasii au oaspeti din romania asa ca weekendul asta nu am mai fost pe la ei. Am stat acasa si ne-am uitat la filme si seriale. Bai, trece timpul de parca n-ar fi. Iti vine sa scoti bateria de la ceas sa stea putin. Sambata am spalat si matzele. Tigrutza a miorlait si s-a zbatut cat a putut. In schimb Fetitza nu a spus nici Ham-Ham! Pentru 2 zile au mirosit frumos a sampon de animal.
Claudia maine are din nou un interviu. Poate iese ceva de data asta. Pana atunci e inca greu in Canada.
PS: La multi ani in aceasta saptamana la fratii Delicione, Lord Knows si Vazy Pinocchio. Numa' de bine.