Sfarsit de cincinal p2

Dupa 3 ani in Canada scrisesem asta.

Acum, chiar daca nu-s inca 5 ani batuti pe muchie e tot pe acolo si pica bine acest sfarsit de cincinal incheiat cu depunerea juramantului de cetatenie.

Am sa folosesc acceasi structura a articolului de acum 2 ani pentru o mai buna comparatie.
Ultimii 2 ani au fost usor diferiti fata de ceilalti de dinainte. Sictirul a crescut de la an la an vizavi de cacaturile de zi cu zi ce reprezinta viata unui om obisnuit. Explicatiile date celor ce se mira despre noi au devenit tot mai scurte si tot "mai de sus". N-ai cablu? Nu. Pai si nu te uiti la televizor? NU. Inainte explicam conceptul de a folosi televizorul drept monitor si a avea un desktop computer pe post de media center. Aia a fost mai demult. Ai auzit melodia lui Drache? Nu. Nu am cablu si nu ascult radio. Nici macar in masina? Nici macar in masina. Apoi sunt romanii. Astia-s cei mai grei de cap fiindca nu poti sa-i scoti din ale lor. Astia de diferite natii iti accepta raspunsurile considerand ca poate, la o adica, esti un ciudat, mai esti si din Romania... what do I know 'bout those fucking people? Dar romanii din Canada TE CUNOSC si mai ales stiu CUM AR TREBUI sa fii. Si pe blog, p-aici, mai apare din cand in cand in cand ( ce? am zis de 3 ori? minus "din cand") cate un troll ingrijorat de starea mea financiara, sociala sau carieristica. Sub anonimat te umplu de sfaturi, te dojenesc parinteste fiindca te-ai dus pana-n Canada si acolo i-ai dezamagit prin comportamentul tau. Astia-s aia de au nevoie de o confirmare din partea celorlalti ca ei sunt za siet, folosesc blogul meu sa arate (dezinteresati, of course) cat de mult au muncit ei si au realizat in Canada, fara sa realizeze un simplu fapt: faptul ca trebuie sa te lauzi singur arata ca nimanui nu-i pasa.. de drept si de fapt. Iar considerand ca miserupismul meu e doar un defence mechanism e doar defence mechanism-ul tau. Trebuie sa ai incredere in vorbele mele: mie CHIAR nu-mi pasa ce faci tu, sau tu, sau tu... in sensul cel mai personal, nu fac grafice cu evolutia sau involutia cunoscutilor mei iar crezand in mintea ta ca TU, un anonim pe net, esti relevant pentru viata mea... nttttt... sunt putini oameni de parerea carora ma intereseaza. Este asta un defence mechanism? Probabil ca da. Diferenta e ca il aveam din Romania cand la un moment dat am realizat un lucru elementar: fa tu ce e bine pentru tine si lasa gura lumii sa bata curul. Asta nu inseamna insa ca am considerat ca scopul scuza intotdeauna mijloacele si ca pentru a-ti atinge telul tre' sa treci peste lege, peste mila, peste paturi de spital. Nu-s atat de bulangiu. In plus dialogul pe blog este bine-venit atata timp cat e on topic.

Rant-ul asta pare asa... un pic exagerat dar romanii de pe aici stiu bine cat de mult se caca pe ei, the fellow Romanians, si cat de des te lovesti de asta aici.

Am tot scris de-a lungul timpului de aceasta competitie intre romanii din Canada. Citez din articolul aniversar "1 an de Canada" : Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata.
Ah, iarasi mergi in Romania? Nu ai fost si anul trecut? Dupa aia te duci si in cruise? Fain, da... Am merge si noi... dar aia mici, stii...
Sau partea cealalta: Ai fost in Cuba? Noi mergem in Dominicana. Ai fost la 4 stele? Noi am fost la 4.5...
Sau paranoicii: Stiti... ne-am luat casa, Marti facem actele... Ghita si-a gasit un alt job... acum e sef. Da? Cand incepe? Ah... pai lucreaza deja de 4 luni... dar nu stiam cum sa va spunem...

N-am intalnit vreun roman prost in Canada. Toti sunt destepti, culti, informati. Toti sunt incordati cand stai de vorba cu ei. Imi amintesc de cate ori am stat de vorba cu romani doar fiindca ni-i prezenta matusa, si eram prezentati ca " ei sunt abia veniti" chiar si 3-4 ani mai tarziu. Sa vezi atunci cum primeam sfaturi de viata de la veterani iar noi ascultam incercand sa nu clipim de emotie. Nu ca sfaturile nu ar fi fost bune... dar nu erau aplicabile la situatia noastra. Plus ca unele erau date de catre Cpt. Obvious insusi: fa scoala si apoi iti cauti de munca. Hai du-tii, bai!

Banii. Job-ul.

Ieri vorbeam cu un frate, fotbalist pe locomotiva la FC Barcelona, ce imi cita din clasici romani din Romania: vin-o ba sa muncesti in Ro pe 10 milioane si sa vezi ce te fute patronul pentru banii aia. Aceeasi mentalitate simplista care considera ca "afara" banii pica din cer, de parca aici nu muncesti din greu si Mos Craciun iti este patron. Tot din Romania mi se pare ca se vede gresit inca un aspect. Nu toti romanii plecati afara lucreaza in constructii sau culeg capsuni (cu precizarea adaptata dupa un episod din Seinfeld: "not that there's anything wrong with that") ci unii chiar invata o limba straina la nivel mult mai avansat decat "sa rupi cateva cuvinte", unii merg si la scoala in tara de adoptie, unii lucreaza si in meserii cu raspundere... Se lucreaza in stres si aici. Si aici sunt patroni si sefi muisti. Si aici esti angajat la salariu sub-piata. Si aici esti sarit la promovari sau mariri de salariu. Si aici sunt pile si relatii. Si aici sunt incompetenti angajati in pozitii cheie. Am mai scris de multe ori despre romanii de succes din Canada... cu nuantele de rigoare despre ce inseamna succes.
In ACEST moment eu imi definesc succesul ca: sanatate, armonie in cuplu, job fara prea multi ce sa te pise in freza, job ce sa iti permita o viata decenta in ideea in care nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, macar 2 vacante pe an si sa locuiesti intr-o zona cu clima mai blanda decat 7 luni de frig in Toronto.

Totul se leaga de locul de munca, evident. Am mai spus-o de multe ori. Nu cred ca totul se invarte in jurul a cat de mult produci ci mai mult cat de bine te simti TU. Ca poti sa faci o tona de bani dar sa muncesti 2 joburi deodata si asta nu-i smecherie deloc. Poti sa produci un catralion dar sa ai o raspundere pe cap de nu apuci sa te relaxezi nici in somn, si care e smecheria in asta?
Ca imigrant totul se rezuma la ce faceai in tara de origine, cat de bun esti in asta, cat de usor e sa intri in campul muncii in acel domeniu, aici in Canada si de... noroc. Des trebuie sa te reprofilezi... des sub nivelul tau de pregatire. Des trebuie sa faci o scoala si sa inveti o meserie noua. Des trebuie sa iti echivalezi studiile si sa mai faci niste scoala sa poti lucra in meseria ce ai practicat-o si in Romania. Dar asta depinde de fiecare in parte.


Hai ca greoi greoi trec la alt punct de interes.

Scoala.
Minunata scoala canadiana. Nu esti scaldat, ci inundat, in sfaturi despre scoala. Fa aia, fa aia, aia e buna, aia e minunata. Cel mai des ti se sugereaza sa te faci politist si asistenta medicala. Nu cred ca exista roman emigrant in Canada caruia sa nu i se fi spus la un moment dat sa faca astea, in functie de gen. Merita mentionat ca scoala de asistente necesita sa faci Anatomie si Chimie in limba engleza? Pentru Politie e discutabil. Site-ul lor spune ca 12 clase sunt suficiente dar e bullshit. Am intalnit multi security guards ce se pregateau pentru aceasta cariera si facusera sau faceau ceeea ce e numit Police Foundation si multi spuneau ca e un avantaj (daca nu chiar necesar) sa ai si un colegiu sau o facultate terminata, indiferent de ce domeniu. Deci cum suna de fapt sfatul acesta ce-l primesti ca nou venit in Canada? In mod clar nu se aplica la foarte multi proaspeti imigranti.
Noua ne-a luat aproape 4 ani sa fim siguri de ce alegem. De-a lungul timpului am mai avut tentative, am testat apa. E limpede (sa continui jocul de cuvinte cu apa) ca daca vrei mai mult trebuie sa mergi la scoala. Nu uita insa ca e scumpa si nu uita ca e aceeasi situatie ca in Romania. Aproape toata lumea merge la scoala si e plin de posesori de diplome deci trebuie atentie deosebita in domeniul ales. Uneori nu ai de ales caci vrei o dimploma canadiana in domeniul tau in care ai activat si acasa. Si nu uita ca... e in engleza. Am intalnit care s-au bagat la scoala si au facut cu greu fata sau n-au facut si s-au lasat. Dar iar depinde de fiecare subiect in parte.

Diverse
Din mai multe motive personale noua ne place in Canada. Ne-am schimbat mult fata de acum 7 ani cand am decis sa plecam sau acum aproape 5 ani cand am aterizat. Noi consideram ca am evoluat. Ma refer emotional si mental. Ne-am maturizat. Eram tineri cand am plecat si nici unul nu fusese rupt de parinti sau de casa parinteasca. Anonimitatea printre atatia straini, aici in Canada, a dat un sens si mai adanc la a incepe o noua viata. Am acordat mult mai multa atentie la ce conteaza cu adevarat versus ceea ce ni s-a spus toata viata ca ar conta. Am analizat cu multa atentie ce ne dorim de fapt de la viata si cum putem obtine asta. Am ales sa facem ce ne-am propus in felul nostru si in ritmul nostru.
Folosesc cuvinte parca prea mari cand de fapt suntem niste oameni destul de simpli. A fost greu si inca este in anumite momente. Stau de multe ori si ma uit la persoanele din jurul meu si vad atat de multi ce toata viata au fost concentrati pe telul lor in viata si anii au trecut degeaba. Au uitat sa se bucure de lucruri marunte repetandu-si ca astea nu conteaza. De aia eu ma bucur sa petrec o aniversare intr-un weekend la Sparrow Lake alaturi de hippioata mea draga sau sa mergem la un meci de fotball american, ca Vinerea trecuta, sa vedem si noi cum e.
Pare ca vorbesc doar de lucruri frumoase dar au fost destule momente in care Canada ne lovea cu pumnii la ficat, momente de disperare cand nu stii ce sa faci sau nu poti face nimic. Situatii absurde in care intrii sau esti bagat. Situatii ce curg usor pentru altii dar se incalcesc incredibil cand ajungi in aceeasi situatie de ajungi sa dai vina pe karma.
Viata in Canada, eh?

Comments

skiorul said…
Iti dau totala dreptate(desi nu ai cerut-o), viata in canada e asa cum si-o face fiecare si n-ar trebui sa fie subiect de barfa pentru nimeni.
numai bine!
Misto. Mare adevar ala cu "Am fost la hotel de 4 stele" "Da, fain, noi am avut 3.98 stele", aud asta atat de mult incat nu mai dau detalii din astea calitative care invita la comparatii. Hai noroc si continua sa scrii.
Mowgli said…
Mi-a placut foarte mult ce ai scris si repetand si eu ceea ce a scris comentatorul dinainte, si eu mi-as dori sa citesc mai mult din ce scrii tu. Esti un deliciu. Sincer iti spun, la un moment dat chiar vorbeam cu cineva despre blogul tau (!) si i-am zis ca si despre nimic daca ai scrie, tot mi s-ar parea interesant.

In alta ordine de idei, ziceai in postare ca nu crezi sa existe roman care sa nu fi primit sugestii din partea altui roman cum sa se faca politist sau asistenta medicala, in functie de gen. Si eu am primit. Sa ma fac politista hahahaha.
PS: Felicitari pentru obtinerea cetateniei!
Chrislord said…
daca ai nevoie de sfaturi, stii unde ma gasesti. vezi ca mie imi place single malt. :)
Nightclaw said…
Sa-ti urez felicitari pt cetatenie? Hai ca iti urez ca macar in Europa da mai bine "pa sticla" decat aia...prima de o ai :D.
Sa stii ca si io am prins shpilu' care e treaba cu romanashii de acolo desi inca nu am aterizat dar mai e otzara de tot.Dar sa stii ca printre ei mai sunt si cativa cu care "se merita" sa te intalnesti la un pahar de vorba.Se stiu ei care :P
Bafta in continuare and keep it simple ;)

P.S. Orice ar fi, eu asistenta nu ma fac sa fie clar!
paulvarahil said…
@ skiorul
Viata oriunde e cum ti-o faci... dar omu sta atent la aproapele lui... foarte atent... prea atent... e parte din viata.

@that would be you
Sunt unii care au scop doar sa faca mai bine sau mai mult decat ala de langa el, altfel nu se simt bine. Tot parte din viata si asta

@ Mowgli
Multumesc de aprecieri. Si eu citesc tot ce scrii doar ca nu comentez. Keep up the good work.

@ Chrislord
Jur ca daca pun mana pe un wiskean bun la tine ma opresc cu el.

@ GhearaNoptii
Romanii-s romani peste tot. Normal ca sunt si din aia buni, acum depinde sa-i dibuiesti si sa-i tii aproape.

Fa-te gabor atunci... poti sa impusti lume. Ieri s-a dat lege ca toti gaborii au voie sa poarte taser... poate fi caterinca maxima... mai pazesti un sit de constructii pe $80/h... si in general sa fi gretos cu oricine.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum