Posts

Intre Stelare

Image
Rad de unul singur fiindca am vazut ca intr-un loc aveau paie de plastic, pentru baut. Alea mici si subtiri erau albe. Alea lungi si groase erau negre. Right?... Right?!
Nu ca a fost o saptamana rea dar multe chestii marunte nu au iesit nici macar din a doua sau a treia incercare. Cel mai dezamagitor insa a fost premiera premierei la filmul Interstellar.

Practic premiera ar fi fost Vineri, ca de obicei, dar de data asta a fost un preview in ziua de Marti. Not bad, ar fi spus si Obama bin Laden.
Ajungem din timp. Luam bilete. Omoram timpul prin Fairview Mall dar avem grija sa ne punem la rand devreme sa prindem locuri bune. Eram intrigati de acest film despre care se stiau foarte putine. Cica cele 3 trailer-e aratau imagini doar din prima treime din film. Daca va amintiti, primul trailer arata doar un Mecanahei fermier plangand la volan si apoi rachete NASA. Ramanea sa faci tu conexiunile... sau sa nu le faci. Suspansul crestea. Dar uite-ne, suntem in scaune gata de vizionat. Am suport…

Vomit Rocket

Image
Nu mai fusesem cu transportul in comun de vreo 4 ani. Nici mie nu mi-a venit sa cred atunci cand am facut calculul. Am ajuns iarasi ceea ce se numeste floater. Adica sunt trimis pe unde e nevoie de mine. Sunt un fel de jolly joker gata sa-ti intre-n gaura, sa-ti completeze formatia castigatoare. Deci a trebuit sa merg in destule combinatii de autobuz-metrou sau autobuz-metrou-autobuz-autobuz. Alea-s maaarfa rrrraaaaau.

Perioada asta de tranzitie intre vara si... toamna?... iti reduce din arhicunoscutul confort al transportului in comun. Fratele Rick Ross supranumeste the Red Rocket drept The Vomit Rocket. Stie el ce spune.
Dar cum spuneam, vremea asta parsiva... dimineata e mai frig si mai pui o haina pe tine. Noroc bun iti doresc atunci cand iti freci coatele cu restul torontonienilor in autobuzul arhiplin. Bagi un Cotabita instantaneu.

Am cam ars-o prin Downtown in ultimile saptamani. Tre' sa vezi cu ochii tai ca sa intelegi magnitudinea la care se construieste, sa stai nauc int…

Dear Stolo

Ce senzatie de deja-vu. In ajun de alegeri candidatul se imbolnaveste iar fratele de cruce sau de sange isi dezveleste pieptul neprotejat de Kevlar si e gata sa fie strapuns de gloante pentru binele alegatorului. E vorba bine-nteles despre Lolek si Bolek Ford. Rob e bolnav, dar nu cu capul cum ar crede vreun dusman de-al lui, iar fratele mai mare v-a preula stafeta.
Ce e interesant e ca se schimba usor dinamica acestei campanii electorale. John Tory conducea in sondaje dar Campania lui parea a avea fundatia pe "nu-l vota pe RoFo". Dar acum ca Rob Ford a iesit din poza l-a cam lasat descopeirt. Pana si eu ma intreb daca are sa merite sa ma carabanesc pana la sectiile de votare. Nu-l support pe Rob... dar cat de tare imi pasa de frac-su?
Okioasa Chow se apre ca are si ea o sansa in toate astea caci s-au reimpartit cartile, sau cel putin asa spera ea. De mentionat ca ma scotea din minti o reclama la chipsurile Pringles, pe youtube, unde un imbecil o ambusca regizat pe Chow in m…

Semnul mirarii

Image
A trebuit sa antrenez un guard. De fiecare data e la fel dar totodata diferit. La fel, ramane partea de training. Ce difera e omul. N-am fost dezamagit niciodata. Am scris mereu pe blog ce discutii aveam cu oamenii astia. Unii veneau de prin Africa si nu prea intelegeau ce-i ala un Condominium. Altii se ocupau cu chestii dubioase, adica exact ce imi place si mie, iar altii cu benzi desenate sau jocuri de carti.
La modul personal, in viata noastra, de cate ori ni se intampla cate ceva dubios, gen sa te nimeresti in mijlocul unui jaf armat la o banca, stau si-mi adresez un sincer WTF?! Dude, ce sloboz se intmpla? Am stat de vorba relativ recent cu un coleg de breasla alaturi de care am sclavit multi ani, aici in Canada. Omu' probabil isi inchipuia ca ma cunoaste cat de cat. Niste beri mi-au dezlegat limba si cand am inceput sa-i povestesc... nu ma mai opream. Cam aceleasi lucruri ce le-am share-uit de-a lungul anilor si pe blog. Nu e chiar totul aici, dar e in majoritate covarsito…

FANeXpo

Image
Abia anul trecut am aflat de FanExpo, acest Comicon canadian. Aflasem din timp deci aveam timp sa fac planuri, sa cumpar bilete, etc. Doar ca ma interesa doar din postura de a avea sansa de a sta fata in fata cu o vedeta hollywoodiana din filmul meu preferat sau din serialul meu preferat. Apoi am inteles ca tre sa le dai bani separat pentru aceasta onoare. Stiam de aceasta chestie din serialul Entourage unde Drama juiseaza de placere gandindu-se ca vine Comicon-ul deci poate sa se imbrace in armura de Viking si sa reprezinte serialul lui ce avusese succesul unei flacari de chibrit made by Gherla. Si el isi numara banii. Vazand lista de invitati la FanExpo 2013 am vazut ca singura vedeta ce parea interesanta era Lena Heady aka the Bitch Queen din The Game of Thrones. Dar ea a renuntat in saptamana premergatoare. Probabil Joffrey ii facea probleme sau ceva. Pana la urma... nu am mai mers. Anul acesta insa se mai intampla ceva la FanExpo. Turneul de Starcraft 2 - Intel Extreme Masters. I…

Lana de Aur si Argonautii

Image
Pe la sfarsitul lui August se implineste un an de cand am luat cetatenia. A fost interesant anul asta ce a trecut de atunci fiindca podidit fiind de corvezile vietii de imigrant nu stai sa te gandesti activ la asta. In schimb iese din cand in cand gandul asta la suprafata si te trezesti ranjind, macar in interior, bucuros ca ai ceva in plus. Ai acest plus ce pare un avantaj. Cand luasem pasaportul canadian in mana ma cuprinsese o senzatie de libertate. Cu carnetelul acesta poti calatori... oriunde. Ai bani si intentia? Probabil nu ti se va cere sa ai viza sa intri in tara respectiva. Cetatenia vine si ca un must do pentru imigranti. E o etapa naturala in viata de imigrant, cel putin in Canada. Din cate cunosc eu pe aici... unii desi nu s-au grabit si au lasat chiar si 7-8 ani pana sa aplice pentru cetatenie... tot au facut-o. Pana la gata, ti-e la indemana si e pacat sa irosesti ocazia sa adaugi un plus la CV-ul tau de imigrant.
La ceremonia de incetatenire ni s-a inmanat un brat de …

Anybody seen the Po-Pos?

Prima oara nici n-am stiut ca o sa-mi trebuiasca acel card. A fost in regula, il aduc data aviatoare. Data viitoare imi cade cardul in ghiozdanul de munca si nu observ. Ajung acolo dar dau doar de propriul madular cautand prin buzunare. E in masina! Nu era in masina decat nevasta-mea care auzind de fail-ul meu a inceput sa-mi faca galerie. Intru inauntru la fel ca Luceafarul ce cobora jos si aflu ca e imperativ necesar sa am cardul la mine. Pai ma duc acasa si ma intorc, ce dreac sa fac. Omul deja mijeste in directia mea. I se pare usor suspect ca nu am adus cardul deja de doua ori la rand.
Ma intorc la masina si-mi anunt sotia ca in loc sa mergem acasa sa ne odihnim trebuie sa mergem acasa cu speranta-n suflet ca acel card e in ghiozdan si nu undeva pe jos, pierdut, fara familie si infrigurat pe strazile astea periculoase din Toronto. Claudia s-a aratat incantata si a continuat sa-mi faca galerie. Hai sa mergem pe Yonge pana la Hwy 401. Ok. Undeva la sud de Finch kilometrajul arata…