Quinta Royala la Frunza de Artar

E de cacat sa lucrezi cu un prost dar si mai de cacat e ca prostu sa nu realizeze ca e prost. Si prostul “destept” e periculos. Si fiindca e prea prost sa fie prost in plm de prost ce e iti devine dusman. Da, ma refer la okiosul mizdei pa-sii. Cassius Clay. Asta nu m-a placut de cand am lucrat cu el in Downtown si a venit intr-o zi la lucru si a aflat ca sunt seful lui. Bai... m-a privit prin fantele alea inguste cateva secunde grele ca sa macine creierul informatia... ca poate fac eu caterinca, si cu mine nu stii niciodata la asta. Dar nu, era pe bune si ma jur ca in urmatoarele 5 minute s-a aratat interesat de job si de alea ca a reusit sa compileze ca daca iti faci treaba serios CHIAR poti promova. Dar dupa 5 minute a obosit. Apoi eu “am decis” sa plec de acolo. Am fost pasat de colo-colo ca un joint in insulele Colo-Colo si am ajuns la probabil cel mai tare site din TO, cladirile Carlsberg. Baaah, dar dupa 2 luni la turnul celalalt apre si Yao in gura Cassius Clay Ming. Plus o mari...

Plm... Tre’ sa incep asa. Frustrari, planuri, ganduri, nervi, intrebari... plm, raspunsuri mai putine. La munca am spor mai mult la citit blogul lui Laiviu (vezi blogroll-ul meu) decat la citit Noble House de James Clavell. Laiviu asta seamana pana la confuzie cu Fratele Andreij. Nu ma refer la fata ca nu-l cunosc pe Laiviu dar de la meserie, la gandire, la atitudine... E lectura placuta pentru unul ca mine acest blog. Poate o sa incep sa aberez si eu ca el desi am incercat sa mentin blogul acesta pe ideea lui initiala, aceea de jurnal de emigrant in Canada. Poate ma sucesc si bag si alte alea ca sa nu adoarma blogul. Deci... intrebari... Saptamana trecuta incepuse sa ma enerveze dublul standard al femeilor legat de “limbajul uzual considerat de unii obscen”. Romana mea e o intalnire de gradul 3 dintre presedintele Academiei Romane si Ombladon de la Mafia... wait, what? De regula reusesc sa ma cenzurez in anumite anturaje, de exemplu cand merg la Opera sau la prasit dar aici in Canada...

Hey, yo... ce este sus, fra’? La multi ani! A trecut si asta. A venit si 1-1-le. Mai putin pana in Decembrie 2012. Ca si Craciunul, in seara de revelion ar fi trebuit sa fim la munca pana la 12... adica atunci cand e duda. Am vorbit cu colegul CIA si a venit rumunul cu o ora mai devreme, ca paula lui... io’s mai invechit pe cand el e fresh nasty immigrant si de sarbatori munceste, nu? Claudia a avut acelasi aranjament cu schimbul ei si cum ala a venit chiar mai devreme de o ora numai bine am ajuns si noi pe la 23 si 10 acasa. Ca sa nu ne prinda Anul Nou cu moci ponosite, la fel ca anul trecut, am trecut la treaba. Am facut dus, ne-am imbracat in haine decente ca sa dam bine in poze si am pregatit sampania. Ce sampanie? Exact, nu mai aveam sampanie, ultima sticla am baut-o de ziua Eneidei si restul sticlelor de pe frigider erau de vin. Pana si sticla-cadou de la Toyota era vin si nu sampania cum te-ai fi gandit. DA, am luat caleasca. Cenusareasa s-ar pisa pe ea de invidie. Lumea ne feli...

Craciun merrycit! Ce ziceti ca spuneti? Si noi printre ele. Ati ascultat pe maistrul Hrusca? Da, “maistrul”, ce? Noi am bagat din greu la munCA, CA asa ii sta bine imigrantului. Poate va mai amintiti ce i-am spus anul trecut Varului Gonzales: noi suntem imigranti proaspeti, noi nu avem Sarbatori, in primii 5 ani muncim. Atunci era mai in gluma, mai in serios. Dar se cam adevereste. Sa nu credeti ca ma plang. Aici, la Canada, am tot ce mi-am dorit: apartament cu 3 camere decomandate si chirie mare, o masina in care intra proaste cu tot cu masina, si doua matze care nu pricep ca tre sa lase globurile in pace. Da. So, ramasesem data trecuta cu masina busita si fara vesti de la firma de asigurare. Claudia a sunat in fiecare zi si era mereu directionata catre femeia care se ocupa de claim-ul nostru. Iar aia nu raspundea niciodata. Ii lasai mesaj... si nu te suna inapoi. In a 10-a zi a sunat ea. Claudia i-a dat cacat, asa in spiritul sarbatorilor dar s-au despartit prietene caci firma de asi...

When I thought I was out... THEY PULL ME RIGHT BACK IN!! Baaa, asa nu ma mai joc. Voi ati inceput sa spargeti... Pai eu ziceam ca ma opresc din scris fiindca nu mai am subiecte iar voi NU, NU, NU creeand astefel o karma negativa (in care eu chiar cred)... S-a intamplat (ca)cam asa... Ieri la pranz am dat sa mergem pana in Lawrence & Keel, cand da-te-n kil, in dreptul Parkway Mall Plaza o pizda incroyable de pruasta vrea sa se urce la noi in masina. Nu era problema, suntem oameni ospitalieri... dar nu veni soro cu tot cu masina, ca n-avem loc. Deci, o pizda pruasta da sa iasa din Plaza si s-o ia sus, pardon Sud pe VP si fiindca ma uitam la ea cu ochi incredul AM VAZUT-O ca se uita sa se asigure daca vine vreo masina NEVAZAND CA NOI ERAM DEJA IN FATA EI, pe banda a doua. Asa ca gospodina ii da gaz si se infinge in zona rotii dreapta-fata trimitandu-ne in farul unui Lexus SUV de vreo 70-80 da mii da para, ce astepta cuminte sa faca si el stanga, in Plaza. Am sa incerc sa reproduc dial...

Aproape o saptamana de cand am revenit in comuna Torontesti, judetul Ontario. Am fost foarte ocupati in a imbunatati apartamentul caci... Dar sa o luam mai din urma. La facutul bagajelor ne-am pomenit cu un bagaj de 23 kg si unul de 30 kg. Cum eram multi de fata, au fost multe pareri dar eu am urlat cel mai tare si m-am ocupat personal de problema. Ce naiba, doar am o diploma de inginer. Si una de Master in managementul Administratiei Publice, dar pe aia nu am ridicat-o caci nu aveam poze. Deci n-am aplicat cunostinte de master ci doar de inginer. La gata, doua bagaje de 23 si ceva kg. Ajungem la aeroport, primul bagaj pe cantar: 25.5 kg. Cantarul de acasa mintea ca Basescu. Doamna ne anunta ca ne va costa 115 euro daca bagajul depaseste. Se ofera sa ne pasuiasca daca macar bagajele de mana se incadreaza in 8 kg. Era clar ca daCA CAntarul ne-a furat cu 2 kile la bagajele de cala nea furat si la bagajele de mana. Claudia a inceput sa se certe cu femeia in timp ce eu ma gandeam la ce nai...

Daca data trecuta ne intorsesem la radacina gin sec, pardon- ginseng, Luni am fost LITERAL LA SCOALA VECHE aka Liceul Economic Resita. Vreme ploioasa, ca sa coloreze si mai bine tabloul (electric) tensionat si incordat mental. Ca un detinut care se intoarce la inchisoarea devenita intre timp muzeu. Dar eu nu sufar de sindromul Stockholm asa ca durerea mea de suflet era mai inghinala, la nivel metaforic. Din pacate stiam exact ce aveam sa gasesc. O calatorie in melancolic vazand doi baieti "de serviciu" la intrarea profesorilor. Fara sa vreau m-am vazut pe mine si pe "golegul meu de banga" (caruia ii dedic multa muje pentru ca s-a data poponar la fund, de nu mai stie nimeni unde salasuieste... si nu inteleg de ce, caci nu datoreaza bani niciunuia din prietenii nostrii comuni). M-am bagat in seama cu bajetii de serviciu si m-am dus la secretariat. M-am interesectat si cu Directoarea adjuncta, Ciurel Elena, fosta mea profa de chimie atomica. Am salutat-o iar ea a adulm...

Cine sloboz e Alice? Sunt in Tara Minunilor dar nici urma de Alice. Da, am ajuns la locul faptei. Ne-am intors la radacini, radacina Ginseng. Chilotul avionului era comediant caci ne-a anuntat ca motorul auciliar nu porneste si trebuie sa gaseasca o masina care sa-l porneasca si ca "ar trebui sa ajungem la Munchen"cu o intarziere de vo 10 minute". Ar trebui?!!? Hahhahahahhahahahhahahha. Drumul a fost ok, a trecut relativ repede, mai ales bucata TO-Munchen caci a fost noaptea, si aveam si LCDuri in scaunele din fata si acces la filme relativ noi. Am vazut Despicable Me de 2 ori, o data singur si apoi cu Claudia, caci e prea tare. IT'S SO FLUFFYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY!!!!!!!! 4 ore de asteptare in Munchen ne-a cam rupt. Ce ma distruge pe mine la drumurile astea este faptul ca nu poti da o besina ca lumea si ajungi sa te balonezi de nu mai ai chef de nimic. Din Munchen la TM, 75 de minute au trecut ca gandul. La plecare, chilotul asta avea si el bancuri in program. CiCA...

Sunt la munca. AMR 48 de ore in capatana. Sunt excitat (excited). Mult a fost putin a ramas dar imi pica moralul pe gresie cand ma gandesc ca maine bag o tura de 12 ore. Plm, ma plang de parca n-as fi platit pentru orele alea… Am facut bagajele de Luni. Ati zice poate ca prea devreme, dar nu e caci fara sa luam in considerare hainele noastre aveam déjà un morman de nimicuri langa gentile goale si nu eram convinsi ca vom reusi. Le-am mutat din una-n alta pana le-am facut egale in preajma lui 23 de kile. Bine-nteles ca mai avem chestii de bagat, loc mai e… dar trecem de greutate si nu putem boxa pentru titlu. Miercuri ne-am dus la banca sa scoatem bani “de-o ciorba” dar era inchis asa ca am rascolit linistea cu niste neaose printre dinti. In rest, mai vorbim acasa, lumea ne asteapta… din astea. Ii urez pe aceasta cale bafta lu’ Sor’mea, ca are examenul de Barou. Am vorbit azi cu ea si cica e nasoale, dar mai vedem. Azi am vrut sa spalam ultima transa de toale si ghici ce? Trei din sase ...

AMR 7. Azi s-a rezolvat si ultima problema pre-plecare. Dar cu ce pret, chiar, cu ce pret? La sfarsitul lui August am hotarat sa trimitem balastul intr-un pachet, pe vapor, sa fie mai ieftin. Ca sa nu injumatatim noi toalele de firma cu care vrem sa defilam in Romania, asta parea ideea cea mai buna. Deci am intrebat in stanga si in dreapta care e cea mai buna companie... si am ales asta. I-am ales pe astia : coletero.com. Era convenabil, aveau un transport ce pleca imediat. Totul perfect. Si a plecat. ETA-ul era in 5-6 saptamani, cu livrarea la botul calului. Si au trecut 6 saptamani. Pe frontul de Vest era linsitea si pace, puteai auzi iarba crescand in ghiveci, sub lumina fluorescenta. 7 frunze... ah, nu.... 7 samtamani. Pachetul nu a ajuns. Sunam la doamna de la coletero.com. Vai, dar ei nu i s-a mai intamplat asa ceva. Din cate stie ea pachetele au fost livrate deja de 10 zile. Dar am intrebat acasa? Ca poate l-au primit intre timp. Doamna draga, suntem in 2010 unde vorbesti zilni...

E campanie electorala in Toronto. Peste tot vezi afise si flyere, dar nu lipite a proasta ca in Romania ci puse in asa fel incat sa le si dai jos cu minimum damage. Vrajeala e aceeasi, indiferent de tara. Voteaza-ma pe mine, eu fac, eu dreg. Numai ca pe afise scrie in toate limbile comunitatii: sanscrita, aramaica, klingoniana, elfa si braille. Ieri citeam in The Sun ca niste somitati inaugurasera noile trenuri de metrou. Ba ce COI-ncidenta, taman inainte de alegeri. Nici nu stiu exact pentru ce se voteaza, dar cui ii pasa. Vorbeam acum ceva saptamani cu Stupidvisorul meu si i-am spus ca nu votez in general dar cu atat mai mult in Canada. Cu doua sechele majore am venit din Romania. Nu am incredere in politica si nu-mi place garda. Si fiindca nu urmaresc politiCA Canadiana nici nu o sa ma duc sa votez doar pentru ca asta e dreptul meu sau datoria mea civica. N-a venit iarna dar e mai racoare. Lumea inca mai poarta sandale. Nu suport slapii si sandalele si nu ai sa ma vezi niciodata in ...