Transmisie live din Tara Minunilor

Cine sloboz e Alice?
Sunt in Tara Minunilor dar nici urma de Alice.
Da, am ajuns la locul faptei. Ne-am intors la radacini, radacina Ginseng. Chilotul avionului era comediant caci ne-a anuntat ca motorul auciliar nu porneste si trebuie sa gaseasca o masina care sa-l porneasca si ca "ar trebui sa ajungem la Munchen"cu o intarziere de vo 10 minute". Ar trebui?!!? Hahhahahahhahahahhahahha.
Drumul a fost ok, a trecut relativ repede, mai ales bucata TO-Munchen caci a fost noaptea, si aveam si LCDuri in scaunele din fata si acces la filme relativ noi. Am vazut Despicable Me de 2 ori, o data singur si apoi cu Claudia, caci e prea tare. IT'S SO FLUFFYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY!!!!!!!! 4 ore de asteptare in Munchen ne-a cam rupt. Ce ma distruge pe mine la drumurile astea este faptul ca nu poti da o besina ca lumea si ajungi sa te balonezi de nu mai ai chef de nimic. Din Munchen la TM, 75 de minute au trecut ca gandul. La plecare, chilotul asta avea si el bancuri in program. CiCA COlegul lui Dietmar Hockenzollern are deosebita onoare si placere sa ne foloseasca drept cobai pentru PRIMA decolare a carierei lui. Bai, nu e minunat????
Ne-au ajuns amandoua bagajele si am rasuflat usurati. Din ce am observat noi am fost singurii pe care iau ales sa-i caute in geanta sa vada ce traficam. Dar pana si Claudia a fost prea obosita sa se certe cu mustaciosul ala. Totul ok, si am trecut vama. Nu pot sa nu precizez inca o data ca datoria statului roman este sa vamuiasca.
Sor'mea si cumnata-miu ne asteptau nerebdatori, bagajele in po'bagaj si am plecat. Am intrat in Timisoara, dinspre Aeroport. Priveam pe geam incercand sa-mi reobisnuiesc ochii. Cumntaul se strecura prin traficul romanesc intr-un pur stil romanesc de condus haotic. Da, haos. Asta mi-a fost senzatia. Un haos care functioneaza, dar totusi haos. Ne-a luat mai mult de jumate de ora sa traversam orasul si sa iesim pe drumul spre Resita. Sunt incredibil de multe masini care incearca sa se insinueze intr-un spatiu care n-a fost destinat sa suporte asemenea trafic sau numar de automobile. Urasc drumul Resita-TM, dar a trecut si am ajuns.
Bine am venit!!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!!Te-ai ingrasat!! DA, STIU! :)
Prima noapte am dormit decent dar in 2 reprize. Cumne-a fost planul, eu dormeam la maica-mea si Claudia la parintii ei. Prima zi am petrecut-o in totalitate cu fratii mei lautari, Taraful din Bremen. Miercuri am inceput sarabanda vizitelor printr-o sedinta prelungita la Nasi. Am reusit sa beau o sticla de Bordeaux fara sa ma imbat. Pela 2am am dus-o pe Claudia acasa si m-am reunit cu Muzicantii din Bremen unde am participat la o discutie geniala in imbecilitatea ei cu Fratele Martin. Daca ai murit in ultimii 2 ani in Viena, ai sanse mari sa te odihnesti intr-o groapa sapata de Fratele Martin. Un Frate Martin obsesiv repetitiv cu "gropi la 2,70 m". A doua zi, treaz fiind, era alt om. Fiind mahmur, noi l-am inteles si a fost randul nostru sa-l stresam auditiv despre gropi adanci de 2.70m.
Ziua urmatoare am fost in vizita la Fini, care duc o viata molcoma de ardelean. practic am avut exact aceasi discutie de acum 2 ani, inainte de plecare. Ce a diferit au fost povestile noastre.
Si devine obositor sa povestesti o data si inca o data "ce faci, ce muncesti, cum e acolo"...
Nu m-am adaptat la fusul orar si disper, dorm numai aiurea. Ma ia somnul pe la 7 seara. Daca ma cul, ma trezesc pe la 10-11. Apoi nu-mi mai e somn pana la 5-6 dimineata. Si n-are nici sens daca stau sa-mi traduc in ora canadiana, caci aici ma ia somnul cand in canada ar fi inca zi.
Am facut plimbari prin oras cascand ochii la locuri si oameni. Inca nu m-am obisnuit sa aud lumea pe strada vorbind romaneste. Adica mi se pare normal sa vorbesc cu tine dar tresar cand aud pe altcineva in apropiere. Apoi nu pot sa vorbesc normal... adica cu injuraturi, cum m-am obisnuit si cum ii sta bine unui adult responsabil.
Cand m-am dat jos din masina la mine la bloc, am ramas socat. Am povestit de modul profesionist in care s-a lucrat pe Victoria Park, atunci cand au schimbat tevile si au reparat drumul. Si la mama la bloc au schimbat tevile. As minti daca as spune ca stiu unde au sapat, pentru ca pamantul pus la loc acopera totul de nu se mai vede nici aleea. Aleea Copilariei e o ulita de sat. Fiindca m-am domnit in Canada si acum am nasul mare si pe sus, am strambat din acelasi nas gandindu-ma la binele ghetelor mele Nike Flight. Pe scara pute si la fiecare etaj lumea are depozitat cate ceva, de la mobila veche pana la frigidere sau masini de spalat stricate. Dar in doua zile ma reobisnuisem cu totul.
Banii zboara ca pasarica finics. In prima zi am schimbat 100 de CAD la 3.7 ron, la banca Transilvania. Jumatate de ora mai tarziu Claudia a schimbat la alta sucursala (aflata la 300 m distanta) cu 3.4 ron. Cum plm? ai fi tentat sa te intrebi... E ROMANIA, FRATE.
Mergand pe bulevard observi ca micii intreprinzatori au cam disparut si ca magazinele sunt cam asa: banca, banca, casa de pariuri, magazin alimentar, banca, casa de pariuri. La cumparaturi am fost tentat sa-mi traduc in CAD sau sa incerc sa-mi amintesc cat a costat acelasi produs acum 2 ani, si daca atunci il consideram ieftin sau scump. Pana la urma am renuntat. Ca am avut o discutie cu Veverita si sotul ei, legat de ciorapii din Canada si cei din Romania... Claudia a cumparat 20 de perechi din ciorapii nostrii preferati... si totusi: doar 87% bumbac. La procentajul asta am gasit si in Canada. Dar mai cautam. Azi avem sedinta de shopping.
Ieri am fost si la basket. Am fost degeaba. Dupa doua meciuri, am ales sa traiesc si am plecat acasa. Dupa doua ore de repaos, mi s-a pus un carcel la gamba stanga de n-am putut sa dorm cu nevasta-n pat. Asa ca m-am dus acasa la mama si m-am culcat pe la 8 jumate, in reprize si cu incapatanare, am dormit pana la 8 dimineata iar acum ma simt bine si sunt mandru de mine. Zi tu, nu e minunat? Ba da, e marfa rau.

Inchei aici prima transmisie din LaLa Land. Romania, o tara plina de romani care stiu ca e greu, nu mai suporta aceasta tara dar carora "le place aici".

Comments

Bishop said…
Salut si bine ai revenit in Roma(rla)nia. As vrea sa te intreb si eu, ca un posibil viitor canadian, sau norvegian (mai vedem) ce sunt, o intrebare la care probabil ai mai raspuns de cateva zeci de ori: Acum, ca stii cum e acolo si stii cum e si aici, ai mai pleca in Canada daca ai fi pe picior de emigrare? Sper la un raspuns serios, in stilul tau.

Mersi pt raspuns, oricare ar fi acesta.
lumea altfel said…
Sosete de Sebes, 100 % bumbac.
paulvarahil said…
@ Episcopu
Raspunsul este DA, DA, DA.
Am mai spus pe blog mai demult, imi doream sa plec si totodata imi doream sa plec intr-o tara vorbitoare de engleza, de preferat non-europeana.
Ca sa insumez si un raspuns pentru Veve, mie imi plac pana si ciorapii din Canada. :)

@ Veve
Am sa ma uit si dupa ciorapi de Sebes, dar la mine trebuie sa fie si albisi sa fie lungi cel mult pana la glezna... si sa nu scrie nimic pe ele, sa nu aiba dungi rosii sau albastre... (dar cred ca era mai simplu sa scriu ciorapi albii simpli)...
Andreea said…
Intrebare de la un fan:

Nu ti-e dor de frunza de artar dupa 2 saptamani de .ro?

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Decat cald