Sunday, 9 March 2014

Miller Time. Reloaded. Plus HST


Cam asa se auzea din Star Trek Entreprise-u' lu Rick Ross Vineri, pe la un 5 pm. Mergeam Sud pe Yonge St inspre ACC sa vedem meciul Sacramento Kings vs. Raptorii locali. De ceva saptamani il manca pe Rick Ross in zona basketbalistica a sufletului si incerca sa-mi afle planurile de viitor. I-am spus ca "o am acoperita" aka I got it covered. L-am intrebat eu ce planuri are pe Martie 7. Cica e Miller Time din nou. Pai sa fie. Am luat bilete nici prea-prea nici foarte-foarte. Adica nici prea sus, sa ne dea sangele pe nas, dar nici prea jos unde sa ma usture-n portofel. Afara era decent, aproape de 0 grade. La Maple Leaf Square am bagat deja traditionalul carnat inainte de meci. De data asta am primit ce am cerut si chiar am renuntat la ketchup si mustar, rezumandu-ma la muraturi. Deci geaca mea e curata. Oricum, la ce foame conduceam in momentul ala eram ca si cainele ala ce nu te scapa din priviri in timp ce mananci si cand ii arunci o bucata de ceva o hapaie cu atata repeziciune de nici nu stie ce a mancat. Chit ca am stat la soare ca iguanele ne-a cam intrat frigu-n oase si ne-am grabit inauntru. Era inca prea devreme dar nu prea devreme sa te pui la coada. Oricum, in 15 minute in spatele noastru coada se sextuplase. Rick Ross face niste remarce gen, ce nasol e sa stai la coada. Ii povestesc ca in Romania, in timpul comunismului, era o cultura a statului la coada. Existau tehnici, tinea unu randul pentru mai multi, iti lasai doar plasa. Exista glume, asta daca nu-s bazate pe fapte reale, cu oameni ce stateau la rand fara sa stie la ce, doar pentru ca era coada formata... si se stia, ca daca e coada se va da ceva, si indiferent ce e... nu poate fi pierduta ocazia. Good times!
Cu exact o ora inainte de meci se deschid portile castelului. Ne-am infipt la bere imediat ca ne era sete mare. Cu moralul ridicat am dat o tura de stadion caca mpionii dar tanjeam sa stam jos asa ca destul de repejor ne-am dus la locurile noastre. Locurile erau aproape de scari si asta inseamna ca de fiecare data cand intra sau iese careva trebuie sa te ridici. Rick Ross propune sa mergem pe randul de jos ca e liber. Stam acolo dar parca nu eram in largul meu caci imi aminteam harta aia cand am luat biletele si nu erau locuri libere pe randul ala. Nici nu erau. Cu vreo 5 minute in primul sfert au venit aia cu biletele. Am jucat teatru ieftin, de complezenta, ah stai, credeam ca aici avem noi... Ah, mi scusi. Oricum, am stat destul acolo cat sa aud doi romani vorbind in spatele meu. Revenind la locurile noastre de bastina, aveam acum compatriotii in dreapta mea. Am fost placut surprins sa aud de la ei un dialog de oameni normali, nu de romanasi in Canada. Romanul mai in varsta fusese adus la meci de cel mai tanar, ca un fel de surpriza. Nu-mi era clar daca era un bromance gen ginerica-tata socru dar sunt sanse mari sa fi fost asa. Tata Socru parea impresionat de eveniment dar nu si-a scos aparatul foto decat in momentul in care majoretele au iesit sa danseze. Bebeluselor, dans! Celalalt roman era simpatic. Parea sa aiba aproape de 40 si pigmenta conversatia cu comentarii admirative fata de jocul de basket in general dar mai ales se simtea ca aprecia cu adevarat ca are sansa sa urmareasca de la fata locului un meci NBA. Parca ma auzeam pe mine. La un moment dat ii povestea socrului sau cum se trezea el la 4 dimineata sa se uite la meciuri NBA. Ohohohohooo... daca esti fan basketball, si esti dintr-o anumita generatie... n-ai cum, fra'... n-ai cum. Pui ceasul la 3 jumatate. Te trezesti nauc de somn si se da o lupta in tine, iti bagi paula in el de meci si dormi dulce in continuare sau te trezesti? Erau vremuri in care se difuza un meci pe saptamana, nu-ti permiteai sa dormi asa ca te trezeai. Nu aveai paleta de oferte, vedeai ce meci dadeau aia desi in general incercau sa bage meciuri ale echipelor in voga iar asta era bine. Erai atat de incintat incat iti venea in momentul ala sa pleci la teren sa joci. In weekend-ul ala, la teren, se discuta. Ai vazut meciul? Unii pierdusera lupta cu somnul, altii erau soldati bravi ca si tine. Ai vazut ce dunk a dat Shawn Kemp? Sau ce capac a pus Mutombo? Auzi, citesti sau scrii despre asemenea chestii utopice incat un neavizat crede ca am vreo 120 de ani si povestesc de perioada interbelica. Pustanii de azi nu pot sa vada cat s-a schimbat Romania din '90 incoace. Claudia mi-a povestit cat de mult s-a bucurat socru-miu cand au tras cablu de satelit si la ei in bloc iar ea nu intelegea, si nici nu avea cum sa inteleaga, ce atata fandoseala? Trebuie sa montezi antene pe bloc sa poti vedea cu purici un derby Crvena Zvesda - Partizan ca sa simti ce inseamna de fapt sa ai cablu de satelit cu enjpe programe. Sau momentul ala cand ai tai cumpara primul televizor color. Sau cand il cumpara pe al doilea si televizorul mai vechi devine al tau, in camera ta... unde te poti trezi vineri noaptea la 4 sa vezi meciul. Intelegi?
Eu aveam 13-14 ani pe-atunci. Nici nu ma gandeam la emigrare in Canada. In schimb USA parea la un loz castigator distanta. Aveam destule cunostiinte ce castigasera o viza in State si plecasera. Pe unii dintre ei ii cunosteam de la teren sau i-am cunoscut ulterior la teren. Invariabil, ii intrebai acelasi lucru: ai fost la meciuri? Invariabil am primit acelasi raspuns. Nu. Imi statea mintea-n loc. Cum sa nu mergi? Uite ca unii nu au mers. Bine, mai era un aspect... unii locuiau in metropole gen Cucuiets of the Hill, USA si nici sa fi vrut nu se puteau apropia de vreun meci NBA. De fapt singurul ce fusese la meciuri e Varu Gonzales... dar el nu era de la teren.
In 2008, cand am plecat din Ro, jucasem basket la teren de mai mult de 13 ani. Si cand spun jucasem ma refer ca eram acolo indiferent de era vara sau iarna. Insemna ca daca jucai basket in Resita probabil ma cunosteai. Reciproca nu era neaparat valabila. Dar din cate cunosc eu... dintre toti astia nici unul n-a ajuns la vreun meci NBA chit ca au locuit ani de zile in Cleveland sau Atlanta, ca to'arasul DavideL.
La primul meci, in 2009 eram atat de vrajit incat uitam de meci si ma trezeam holbandu-ma la habitatul inconjurator... imi luau ochii bannere-le ce spanzura din tavan, ma distrageau animatorii aia voluntari de fac multimea sa urle ca niste descreierati doar-doar le da si lor o punga cu alune, cum dadeau ieri, nici macar un maiou de basket in valoare de $100. O fucking punga de alune! Dar si a doua oara, sau a treia, sau a patra oara... era la fel. Simteam un fior placut cand paseam de pe hol in sala iar uriasul amfiteatru mi se desfasura la picioare. Mutha Fucking NBA. Ei Flavius, draga varu, iti mai amintesti cand scriam rezultatele NBA de pe teletext? Hahaha teletext. Old school shit. Din era aia de dinainte de internet.
Raptors au castigat usor impotriva Sacramento Kings, la primul meci in Toronto pentru Rudy Gay, de la plecare. L-au fluierat putintel dar nu foarte mult. Baietii joaca excelent iar asta nu poate decat sa ma bucure ca uite, sunt deja 5 ani de cand am venit iar Raptors au fost vraijte pana acum.
GG! FTW!