Tuesday, 16 February 2010

Balentines

Yep, inca aici, inotand voiniceste in amonte. Raul vietii e populat de multi pesti (aka pimps) caci viata e curva mare. Ni s-a rupt in paijpe. In paijpe februarie. de cum am aflat ca pica intr-o Duminica mi-am zis ca nu trebuie ratata ocazia. Claudia si-a luat liber Sambata si impreuna cu romanasii v2.0 am inchis ochii si am pus degeteul pe harta ontariota: Belleville. Belleville? Yeah, why not?

Am rezervat camere la Ritz-Carlton si am studiat in lene posibilele obiective turistice da pa zona.Si-am incalecat p-o sa si am purces la drumeag. Si cand spun drumeag ma refer la ulita, adica la Hwy 401 East. Prima oprire- Trenton. Apoi Batawa Ski resort. Cum singurul sport de iarna practicat de mine a fost sa curat driveway-ul de zapada cu lopeti de diferite calibre... nu ne-am dat la vale deloc. Flacara olimpica nu prea ardea in noi. Eu personal nu dadeam nici un penny pe faptul ca Festivitatea de deschidere a fost Vineri, eu m-am uitat la NBA All Star Weekend. Si oricum nu aveam echipament de ski la mine caci i-l imprumutasem cu ani in urma lu tovarasaul meu, Alberto Tumba. Si nu mi l-a mai dat inapoi. Cacat!
Dar ne-am tras in poze fara jena. Cu partiile in background. Ne-am pus fara jena langa niste skiuri parcate regulamentar si ne-am tras iar in poze. Langa snowmobil, etc. Apoi am plecat. Batawa e un sat saracacios, in Trenton nu am gasit McDonald's dar Belleville avea sigur. Go Planet!

In Belleville ne-am oprit la Mall, la Food Court., unde am avut norocul sa mancam cel mai najpa Souvlaki dinner din istoria noastra canadiana. Claudia a numarat pana la 3. 3 fire de par.

Urmatoarea oprire- Ritz Carlton. Clarion Hotel ne-a surprins placut cu interiorul classy, cu mobila de epoca. Camerele nu au numere ci au nume. Noi am stat in Ivanhoe Room, care intre noi vine vorba intotdeauan mi s-a parut un nume supercool. Un has de odihna dupa care am plecat sa exploram orasul. Am mers pe faleza dar era un ger de capra crapa piatra-n patru. Lacul era inghetat complet si intr-un mic golf copii patinau sau jucau hockey. in larg unii se dusesera pe copca la pescuit, sa prinda pestisorul de aur, fara indoiala. In acel moment urmatorul obiectiv turistic era McDonald's sa ingurgitam niscaiva geneticaly modified shit. dar pana acolo, pe o ulita am intalnit grupate 4 biserici cu arhitectura mai misto decat fooooooaaarteee multe din mandrele noastre biserici ortodoxe. Am tras in parcare langa aia mai aratoasa si am mers sa facem poze. Am intrat si inauntru unde Claudia a profitat de moment iar eu am facut niste poze fara blitz. Dupa ce-am mancat sanatos Romanasii v2.0 au avut o idee geniala de a merge la Popice. Era momentul propice sa mergem la popice. Eu nu mai jucasem pana atunci bowling dar tot am reusit sa castig prima partida si sa iau prima medalie de aur pentru canada. Din nefericire nu mi-a mai fost acordata din cauza ca nu am cetatenie. Cum nici Claudia nu mai jucase pana atunci, si ea era pe punctul sa castige a doua partida dar timpul trecuse si imbatraneam, ba baiatule. Apoi am mers la cinema. In bellevile un bilet e $8+ tax, pe cand in TO e $10+tax. Fiindca eram impreuna cu Romanasii v2.0 noi am mers la The Wolfman si ei la Percy Jackson. Lupulainen nu e un film rau dar nici foarte bun nu e. Faza tare e ca in film e un clan tiganesc (probabil a lu' Bercea Mondialul) pentru ca DA, sunt tigani romani. Si la un moment dat dupa engleza, engleza, engleza... o dau pe romaneste. Au fost 3 fraze, eu prinzandu-ma la finalul lu a doua. Claudia a realizat dupa ce i-am spus eu. Ciudata senzatie, ti-o jur. Aproape ne-am dat de gol ca suntem romani.

Intorsi la hotel ne-am retras repede in iatac. Inainte de 12 noaptea am fost sunat de colegii mei care aveau o problema. un locatar cu acre ma imprietenisem mintea ca a vorbit cu mine ca poate sa foloseasca Saala de sedinte dupa ora 11 noaptea. Pana la urma am vb si eu cu locatarul si am aflat ca "nu pot sa-i fac asa ceva... ca are 6 prieteni cu el, sa joace poker" ?????????????????????? oh yeah!

La 11 dimineata am eliberat camera si ca sa nu fim neam de tarla, am lasat un $5, de-o bere.

Ne-am oprit din nou langa Trenton la un muzeu al Aviatiei Canadeze, RCAF. Foarte interesant. Ceva relicve din WW2 precum si o hala cu cateva avioane din care cel mai impresionat, un Halifax imens. apoi observam ca afara e un parculet unde sunt si mai multe avioane. Parculetul ne-a placut atat de mult ca l-am vizitat de 2 ori caci odata ajunsi la masina Claudia a descoperit ca a pierdut cheia.

Am ajuns acasa pe la 3 cuprinsi de un sentiment placut de detasare, ca dupa vacanta. Chiar ne simtisem bine. Acum pregateam de unn barbecue, aveam sampanie... era Valentine's day, nu?

Vacantele de vara, la rand, le-am petrecut la Lugojel, nu fiti surprinsi, un sat la vreo 10 km departare de Lugoj. Raul timis era un magnet prea mare penrtu mine, impatimit al pescuitului si scaldatului. Tot la Lugojel am invatat sa merg pe bicicleta si imi amintesc cand am facut pana la roata din spate... si bicileta era mijlocul de transport al unchiului. Imi amintesc cand unchiul, de altfel priceput frizer, mi-a ciupit urechea dreapta si eu m-am speriat ca mi-a taiat-o de tot... asa de tare ustura. Imi amintesc de jocurile interminabile de carti, de rummy cu prea multe restrictii, de discutiile lungi in caruta si de placuta senzatie de a fi prieten cu unchiul tau mult mai in varsta.

N-are legatura cu ce povestisem pana acum? Are!

Unul din primele lucrurui ce le-am facut odata ajuns acasa a fost sa verific mesajele offline de pe mess. Primul mesaj era de la sor'mea si anunta placid: "A murit unchiul Vio. noi plecam la Lugojel".

In cartea ce-o citesc acum gasisem o fraza: We all are a bunch of selfish self-centered pricks but when shit hits the fan... we're at our best. Din pacate viata asta mai curva ca o aruncare de zaruri a pus familia mea de prea multe ori la incercare. Si acum doua zile... din nou.

Asta e teama mea cea mai mare vis-a-vis de Strainatate. Momentul ala cand o ruda apropiata te suna parca fara motiv anume si ti se pare ca are vocea afectata. Sa-ti dea vestea... Recunosc ca mi-a venit sa-l bat pe varu-miu care cioplea in lemn expresii goale gen: "Ce sa-i faci? Asta ne e destinul"... Si recunosc ca ma urasc ca nu pot fi acolo... Si recunosc ca urasc ca s-a intamplat di nou... caci stiu cum e... si nu doresc nimanui.

Odihneste-te in pace, unchiule. Esti plecat, dar niciodata uitat...