Tuesday, 29 September 2009

Za Paul Varahil Cranicals




Trec zilele pe langa mine ca orele de matematica in liceu... nu ma ating deloc. Am un program aiurea rau. De la 3 la 11. Am noroc ca vine Claudia dupa mine seara si nefiind trafic ajungem in 15 minute. Mananci ceva, mai un film, mai un serial... si e 1 jumate noapte. Iti dai somn pana dimineata la 10 jumate. Pana bei o cafea, pana te caci, pana mai bei o cafea... pana mananci ceva... apoi iesi din veceu... Mai un film, mai un serial si hai ca e 2 si tre' sa merg la munca. Si a doua zi la fel... la fel... la fel.
Joia trecuta vine o locatara de la munca la mine si imi spune ca va veni proprietarul cu un estimator sa vada cat ar lua pe condo-ul ala si ca ea si-a luat potaia si a plecat in oras, sa nu stea acasa cand vin aia. Apoi mi-a dat doua bilete la baseball... dar pentru seara aia, ca ea nu putea sa mearga. evident nu puteam sa merg nici eu. Dar claudia putea. am sunat-o. Eu i-am spus ca am doua bilete la Blue Jays, ea a inteles ca la Jersey Boys asa ca o suna pe Eneida si ii spune ca are o surpriza pentru ea si ca sa se imbrace elegant. Jersey Boys sunt niste ghei poponari care baleteaza in balerini. Pana la urma a priceput. Le-am dat biletele si s-au dus sa vada un meci de baseball. Normal ca nu cunosteau regulamentul. Cica biletele erau pe randul 3, banca de la geam, foarte aproape de teren. Nu-i rau. Eu nu-s fan baseball dar Matei Corvinus este si murea de ciuda ca nici el nu putea pleca de la munca. Asta e... cand e seceta, e seceta... cand ploua- toarna.
Sambata am fost Party Gurad la bairamul ucrainiencei aleia de am crezut eu ca e rusoaica. Ea e combinata cu un canadian, mare goanga la o companie de hydro. Si era ziua ei. Evident... foarte multa mancare la ei... lucru ce l-a facut pe canadian sa remarce: you can feed a freaking army in there. Pai asa e la noi astia... SA FIE MASA PLINA! Exact cum ma asteptam, m-au imbuibat cu haleala si mi-au adus si alcool sa beau desi am refuzat vehement. M-au luat cu aceasi vrajeala arhicunoscuta: haaai maaa, ca nu stie nimeni... e doar putin, nu stie nimeni... e putina votca cu cranberry juice. NU! Am urmarit femeile trebaluind la bucatarie. Am avut flashback-uri de acasa... parca o vedeam pe mama si pe matusa facand mancare. Faza tare e ca colegii mei canadieni o considera pe ucrainieana o Lady Bitch. Evident cu ei, cu mine n-are nici o treaba. Mie mi-a facut cunostiinta cu parintii ei si m-a catalogat drept "unul de-ai nostrii"... hahahahah.
Imprumutasem masina de tuns de la Matei si am pus-o pe Claudia sa ma tunda. Asta era Joi. Claudia nu a tuns pe nimeni in viata ei dar era sigura ca poate sa o faca. Cat poate fi de greu, nu? Asa e. Dupa ce ne-a fost clar ca nu merge treaba si ca masina de fapt e descarcata si trebuie lasata la incarcat, nu mai aveam timp pana sa plec la lucru asa ca m-am dus din nou la frizerie. Acum arat ok din nou.
Duminica am fst 10 minute la basket unde am jucat 1 la 1 cu un pusti de vreo 15-16 ani pe care l-am batut urat de tot iar el a decretat ca nu e in forma. Ooookkkk!
Ieri din nou la munca. Toata saptamana sunt pe tura cu tibetanul. Avem o gramada de discutii interesante datorita diferentei de cultura din care venim. Si totul pe fondul ingrijorarii, caci nimeni nu stie unde va fi repartizat. apoi la munca e o stare de durere de carici, cacai asta e ultima saptmana... lasi totul sa curga si ai grija sa nu faci vreun cacat major. Pe 14 avem bilete la Cirque du Soleil si ma intreb adca am sa pot sa merg. N-as vrea sa-l ratez.
In rets numa de bine... ma refer la sperantele de bine caci altfel e cam innorat afara, in viata noastra.
Bahtalo!

Wednesday, 23 September 2009

Krasniy Oktiabr

Octombrie Rosu fi geana pe damigeana. Peste 4 zile se implineste un an de la nunta noastra. Cumva importanta evenimentului la vremea aceea a fost umbrita de plecarea noastra in Canada, o luna mai tarziu. Sambata asta s-a insurat fratele Rasputin. Decizia lui a fost un soc pentru toata lumea, nimeni, absolut nimeni nu se astepta... Dumnezeule, asa de repede sa te insori? Dar... CASA DE PIATRA TINERILOR INSURATEI!
Septembrie e pe duca iar Octobrie vine cu evenimente necunoscute nici de "celepra" mamica Omideea.(CA)Compania mea a pierdut site-ul unde lucrez eu asa ca voi fi mutat si desi cunosc Toronto-ul ca in palma mea paroasa... tot nu stiu unde voi fi relocat. Claudia inca mai cauta de munca. A mai fost pe la interviuri, a fost chiar si acceptata dar nu unde trebuie. Tot mai des s-a lovit de importanta Englezei-scris. De vorbit o mai strecori cum o mai strecori dar cand e vorba de negru pe alb ( Domnu' Patapievici, n-am fost domne rasist... asa e expresia)... e cam nasol. Si totusi intalnesti romani lucrand la office sau receptioniste si nu toti cunosc arta pixului pe hartia englezeasca. Eu cred ca angajatorului nici nu-i trece prin cap ca vreunul nu stie sa scrie dar are tupeul sa vina la interviu. eu daca as fi in Romania si as intervieva pe cineva care ar vorbi o romana acceptabila nu cred ca i-as chestiona capacitatea de transcriere a vorbelor pe hartie. Acum probabil m-as intreba... Limba engleza poate fi un impediment mai mare decat crezi. Pe aici sunt multi romani care vorbesc decent dar au probleme grave cand e vorba de scris. Cacata asta de limba engleza are nesimtita tendinta de a se pronunta cumva si a se scrie imbarligat. Si mai sunt si capcane gen: Knight-night-nite... Dar mai sunt si exceptii in care regula fonetica nu se respecta desi se scrie asemanator: rough-tough-though. Cele mai grele de pronuntat in fraze rapide mi se par "33rd aka thirty-third". Si va implor, aveti mila de canadieni, nu pronuntati tărtii-tărd!! Puneti limba unde trebuie (Domnu Patapievici, nu e nimic porno aici...)... asadar, limba intre dinti si pronuntati. Limba noastra care este o comoara, este invatata altfel.
Matei Corvinus, fratele meu roman din Toronto a fost si el la doctorul Ciomu, la recomandarea noastra. Si DA, si lui i-a fost verificat uleiul si seria de la motor. Si ca veni vorba, ce faci cand cleaner-ul mexican e originar din Sodoma? Ce faci cand se ofera sa te invete spaniola si e foarte incantat sa invete si el romana? He-He-He! Nu faci nimic, mergi pe coarda ca vin eu pe sipca. Nu mi-e frica de Bau-Bau!
Sunt la munca. A fost foarte busy azi. arunc rutinat o ocheada la monitoarele de supraveghere si vad ca piscina e cam in semi intuneric. Era un singur inotator si nu parea deranjat. Sigur pare mai intunecat pe camere. Intr-adevar, doar becurile direct de deasupra apei nu mai mergeau... dar suntem aici unde toata lumea da in judecata pe toata lumea... fara ezitare am incuiat piscina. Nu te joci, gata cu scaldatul pe ziua de azi.
Tot azi am mai cunoscut o romanca din bloc iar o rusoaica cu care am tratat la telefon m-a intrebat din secunda 2 daca vorbesc frumoasa limba a lui Stalin. NU, sunt roman... dar accentul e la fel: RRRomania... RRRussia...
Weekendul a trecut foarte repede. Vineri ma sunase SRI-ul sa merg sa ma uit la un bairam dar n-am avut chef... daca intelegeti jocul de cuvinte. Sambata la pranz am facut curatenie in toata casa, ca de obicei, am vorbit acasa iar dupa-amiaza am fost la romanasi, unde 8 ore au trecut usor ca moravul colegelor lui Badea de apar in revistele colorate. Steaua juca Duminica de la ora 16, ora Romaniei. Era ora 3 dimineata, eram obosit si n-am calculat bine si mi-am reglat ceasul sa sune la 8 dimineata. La 7:30 pijdele erau in actiune si darama ceva neidentificat facandu-ma sa ma trezesc injurand. Am decis ca oricum mai e putin pana la meci. Pana sa ma dumiresc de ce nu gasesc meciul pe internet si ca stai ma ca nu-i asa, bausem deja o cana de cafea. Dupa meci m-am culcat din nou dar pe la doijpe juma' m-a trezit Claudia din nou caci matusa Lucy sunase si ne rugasem sa mergem la ea mai repede. Saptamana trecuta a fost ziua varului Gonzalez, La multi ani sa traiasca! El a petrecut cum se cuvine cu prietenii lui iar acum era invitata familia, duminica la amiaza. Chiaun de somn am urlat incurajator: Wow! Egzact ce mi-am dorit!
... Mai sunt 50 de minute pana ies din tura. De vreo 2 ore e liniste. Din capul noului meu coleg tigan iese fum albastru caci trebuie sa-si scrie raportul pe computer si da in taste atat de concentrat de zici ca face o operatie pe cord deschis. Ii strig sa deschida usa din fata, ca are butoanele langa el ... nu ma aude deloc. Eh, ma ridic si deschid eu... E din Indiile de Vest. S-a laudat ca de fapt el e sudor de meserie si e atat de priceput ca ce face el e arta nu munca. A inceput sa-mi descrie cum trage el cusatura sudata... perfecta... dar nu mai lucreaza caci nu e tolerant la gazele emanate in timpul sudarii. De-al draq ii spun ca-s inginer in Tehnologia Sudurii... dar nu-s bulangiu, ii spun si ca habar nu am sa sudez.
... Familia rusoaicei coboara vorbind si razand zgomotos. Se privesc cu subinteles si se uita la mine. Unul mai curajos incearca sa-mi descifreze numele de pe insigna din piept. Insigna nu are nume ci doar numarul legitimatiei mele de securist. Do you speak rrrussian? ma intreaba el. NU, sunt roman! Aaaah, Bucuresti! Ce? Acum ar trebui sa fac si eu: Aaaah, Moskva?
E induiosator ca rusii ne considera de-ai lor. Imediat dupa razboi au inceput sa ne arate dragostea lor si astfel am avut deosebita sansa sa fim de partea norocoasa a Cortinei de tinichea. Ce fericire... mi-au dat lacrimile... si mie si lui Ovidiu.

Thursday, 17 September 2009

Gripa aviara a porcului de caine.

Am ajuns la vorba "batranilor". E greu in Canada. Culmea e ca nu am negat asta niciodata. Am spus si am sperat ca nu trebuie sa fim ca altii. Dar viata e curva perversa si nu se phute gratis. Dar am credinta ca va fi bine. Mai devreme sau mai tarziu.
Claudia nu s-a mai dus la Metro CA CAsierita. A reusit sa traga curent si s-a rezolvat de niste dureri groaznice de dinti. Si de aici am ajuns la niste dicutii IN-CRE-DI-BI-LE cu familia. In urma unor sedinte s-a ajuns la concluzia ca Claudia e suspecta de gripa porcina !!!! ????????????????????????????????????????????????????????
Acum se simte mai bine si ii urez insanatosire grabnica. Intre timp cauta de munca pe net si acum are 2 interviuri, vineri si sambata. Nu stim ce iese dar incercarea e incercare.
Eu m-am obisnuit cu locul de munca si locul de munca cu mine. Am un coleg de munca din Tibet. Iar aseara am avut o discutie cel putin interesanta cu el. Ati discutat vreodata despre religia crestina cu cineva care habar nu are despre Dumnezeu sau Isus? L-am intrebat ce parere are despre dogma crestina iar el mi-a raspuns ca vede Zeul crestin ca orice alt zeu... caci si tibetanii au multi zei, indienii la fel... Si aici l-am intrerupt: Dar Dumnezeul crestin se autoproclama SINGURUL DUMNEZEU ATOTPUTERNIC si cine se inchina la alti zei pacatuieste grav. Ochii Lui mici s-au facut rotunzi de mirare si a declarat ca aceasta este o prostie. Ei, pe naiba, e o prostie.... in puii mei!
Am cunoscut si romanii din bloc. Cuplul de romani s-a mutat... in mod pervers am intrebat "de ce?"... raspunsul a venit dupa o pauza in care s-au cautat cuvintele potrivite: " Pentru ca............ nu mai e loc aici pentru noi..." Oooouuuu-Kaaaay....
Pe cealalta romanca am abordat-o cand am citit numele ei. Apoi, a doua zi a aparut brusc de dupa colt si mi-a vorbit in romana de am ramas blocat cateva secunde gandindu-ma ca imbecilul la familiaritatea cuvintelor... stiam ca stiu ce inseamana dar nu intelegeam de ce nu seamana cu engleza... PENTRU CA ERAU IN ROMANA.
Ieri am avut si niste incidente cu locatari care incercau sa jmekereasca aparatul de taxat din parcarea pentru vizitatori. Cu povesti de genul: am bagat banii in masina dar mi-a scuipat banii inapoi si nu mi-a scos bon. Baga rumanul doar 2 dolari in loc de 3... Altul vine si spune ca locul lui e ocupat de alta masina. OK, vrei sa chemam Parking enforcement? Nu, nu voia... dar voia un Temporary Parking Permit... de fapt ii venea fratele in vizita si voia sa-l parcheze in locul lui, ca sa nu plateasca. Altul isi face rezervare la lift, sa mute mobila intre orele 17 si 19. Iar la 7 fara 20 apare sa inceapa treaba. Pai pana la 7 ai voie. ATAT! Eh, probleme marunte.
stiti ce am citit aseara in ziar? Ca vor sa construiasca la intersectia dintre University si Bay un Condo fara locuri de parcare. Dar cu 300 si ceva de locuri pentru biciclete. Data fiind locatia, ai totul aproape si au credinta ca vor vinde apartamentele. Dar vrajeala marketing e ca fac asta pentru mediul inconjurator... dar ziaristii explica si faptul ca de fapt se va darama o cladire veche ca sa poaa fi construit blocul... iar cladirile vechi din zona aia se vand fara parcare. Oricum... interesanta ideea.
Inchei ca de obicei cu un banc. Aici in Canada esti sufocat cu bancuri ce incep cu "A man walks in a bar" care LE URASC! Dar asta e tare:

A man walks in a bar. OUCH!!!

Thursday, 10 September 2009

Balcaniada

In spiritul timpurilor ce le traim postez la mine pe blog gandurile Unq-lui Vazy vazand ca el nu le posteaza pe blogul lui.

"Fie X egal cu cantitatea tuturor cantitatilor lui X.
Fie X egal cu stresul.
E stres in decembrie.
Luna stresului egaleaza perioada din noiembrie pana in februarie.
Sunt 4 luni de stres si 4 luni de calm, lasand loc la 4 luni de ingrijorare nedeterminata.
In februarie risipim dureri, in martie Atlasibul e supraaglomerat.
In septembrie romanasii se intorc, iar discotecile sunt pline.
Fie X egal cu luna discotecilor pline.
Numarul manelelor se apropie de infinit asemenea lunilor de stres care se apropie de 4.
Azi nu posed atat de mult stres asa cum voi avea pe viitor. Viitorul stresului e infinit. Viitorul lipsei de griji este viitorul stresului.
Depresia este matematica iar nepolitetea este infinita.
Fie X egal cu cantitatea de simpatie europeana in functie de tupeul romanesc raportat la criza mondiala.
Discotecile sunt infinite, deci nu sunt niciodata pline in septembrie, caci nu exista niciodata in deajuns de multe manele."

VASI LUNGEANU, Demonstratie de furt balcanic.
28.06.2009 ora 1 fara 10, noaptea, acasa... RESITA ,ROMANIA.
>>Familiei mele care suporta tacit iesirile si plecarile mele, care nu intotdeauna inseamna acelasi lucru. Lor: Flaviei si micutului Lucas. Iubindu-i.

Unchiului meu, Anthony Hopkins, care prefera sa piarda vremea pe la Hoolywood, decat sa se intoarca acasa. Cu respect... >>

Tuesday, 8 September 2009

Traim viata ca-n filme... filmele low-budget

E 8 dimineata. Marti, dupa Labour Day. Claudia incepe munca la Metro CA CAsierita. O munca de rahat dar macar e aproape de casa. Am aplicat si eu odata cu ea pentru o positie de Bulk Specialist. Dar nu m-au acceptat. Asa ca raman sa pazesc blocul ca securist. Eu incep de la la ora "15 sute". Dar ce voiam sa spun este ca m-am trezit azi si am privit zgribulit pe geam. Apoi Claudia mi s-a alaturat si a remarcat: "Parca se simte toamna, nu?". Asa e... toamna. Si brusc am derulat in minte TOT. Toamna? Peste o luna si jumatate se implineste un an de cand suntem aici. Hmmm, 1 an! A trecut atat de repede. Atat de multe s-au intamplat... nici nu-mi vine sa cred. Si uite aici isi dovedeste blogul utilitatea. Incerc sa-mi amintesc mental fapte si intamplari. Imi amintesc "landmark"-uri... dar unde sunt detaliile? Unde sunt gandurile "la cald"? Pe blog!
Miercurea trecuta am aflat ca amandoi vom incepe munca Marti, 8 Septembrie.
.............................................................................
Azi e Miercuri 9 Septembrie. Am dormit lemn dupa prima mea zi de munca de unul singur. Vinerea trecuta ar fi trebuit sa mai merg inca o zi la training dar sefa a hotarat sa nu merg ci in schimb sa ramana 2 ore in plus supervisorul cu mine. Si a ramas. N-am nimic impotriva sa stea doar ca el este poponar si ghei si mi-a fost greu sa stau cu bucile stranse de frica, timp de 2 ore. Inca din timpul trainingului (Adidas, luat de la 'oti) am descoperit ca nu stiu sa vorbesc FRUMOS in engleza. Formulele de adresare... formulele de raspuns. La "How-z-going?" sau "How r u?" bag mereu acelasi "Fine, how r u". Dar apoi vine legea lui Murphy si vine altul si intreaba "What's up, man?" si eu raspund imediat: Fine, how r u? Si nu prea se bungheste. Dar tot raul spre bine, nu? Pana la urma tot invat ceva din meseria asta.
In rest... nu zic ca e rau acolo dar e trafic mare... si sunt pe tura in care vine lumea acasa de la munca... adica toti... Lumea e politicoasa, iti zambeste si te saluta... si te intreaba "Cum esti?". Dar e de la 3 la 11 "without the possbility of parole". Cred ca daca au sa-mi ceara sa fuck overtime in weekend am sa-i refuz. Macar atat.
Claudia a inceput si ea munca la casierie. Nu-i place si mi se pare normal caci ce e de placut? Stai 8 ore in picioare faci jonglerii si giumbulsucuri cu produse, scanere, carduri si bani gheata. Pentru $9.75/h? Nu e usor si nu se merita dar ce sa-i faci? Oricum de acum am sa am mai multa consideratie fata de casieritele de la supermarketuri.
Mai inainte m-a sunat sefa si "m-a intrebat" daca pot sa lucrez si Sambata... sa fiu securist la o Onomastica. Normal ca "voiam". Vorba fetitei din vacanta lui Mircea Badea: "Oaaaaauuu! EGZACT CE MI-AM DORIT!" Nu-mi place dar la sfarsitul lunii sunt niste bani in plus. Mi-am scos abonamentul la internet si la telefon... aproape. Claudiei nu-i convine, caci ea e libera Sambata. Nici mie nu-mi place dar trebuiesc bani... multi... Vreau bani! Ma gandesc in schimb ca la petrecerea asta trebuie sa stau 7 ore. Muama, coite... pai acum 2 weekenduri am stat 4 ore la un Babyshower... si am innebunit. Trebuie sa stau pe hol, pe un scaun sau sa ma plimb... Pai cat pot sa ma plimb pe etajul ala? Plus ca cacatul ala de covor e cu cerculete langa cerculete... multe cerculete... si daca te uiti mult timp la ele incep sa danseze. Peretii au tapet asa ca nu poti nici macar sa te uiti pe perete sa vezi vopseaua cum se usuca. E crima!
Incepusem sa povestesc ca aflasem inca de saptamana trecuta ca vom incepe munca Martea aceasta. Mai era si Labour Day in ziua de Luni deci era si un long weekend la orizont. Sambata am facut curatenie de Pasti in apartament si sprea seara am fost la Romanasi. Duminica planuisem cu Claudia o excursie in afara Toronto-ului. Am futut un Google la "camping sites" si am ales un loc langa un lac. N-aveam nici o intentie sa campam... am folosit "camping" pentru a gasi un lac cu amenajari, gen. Si am gasit Scugog Lake. Am bagat adresa in GPS si am bi-ci-uit caii putere de la masinuta. Gipiesul e mujist si cum i-am dat sa calculeze cea mai rapida ruta tot incerca intr-un mod pervers sa ne scoata la Hwy 407... care cunoscatorii stie ca e ETR... adica T e de la Toll... iar Toll e de la bani. Si cum tocmai ce platisem vreo $6 ca mersesem pe 407 candva prin iulie... am zis MAAAARJ!
Am continuat pe 404 North pana la Hwy 7 si apoi am cotit-o West. Lumea se pacaleste crezand ca Hwy 7 e Highway. Cat esti in Toronto, la vest de 404, are restictii de viteza la fel ca orice strada normala din oras. Si multe semafoare. Am mers cam o ora pana la Port Perry... dar noi am mers mai departe pana la camping site. Ajunsi acolo ne-am privit amuzati: ce cacat cautam noi aici? Era pur si simplu un camping site... in afara oraselului. Pai noi voiam sa mancam la un fast food... sa ne plimbam sa facem poze, etc. Hai inapoi. In Port Perry am mers la Wendy's unde am bagat un No.1 Combo si un Timmy. Lacul e aproape. Am mers pe o strada paralela cu lacul pana la un parculet. Ne-am plimbat, am jucat carti, am facut poze. Am dat o tura si prin centru istoric al oraselului apoi am plecat acasa.
Luni, ne-am trezit odihniti, am vorbit la Romania iar pe la 3 jumate am pescuit-o pe Eneida si ne-am intreptat spre Downtown. Asa de distractie. Nici nu stiam unde sa mergem dar pana la urma ne-am hotarat sa mergem pe insula. Am cautat parcare undeva pe Lakeshore si am observat ca o nava a patrulei de coasta era amarata in port si puteai sa o vizitezi. Ne-am urcat la bordul navei Ville du Quebec. Nava e veche cred de cel putin 30 de ani si acum sincer, de cine se apara canadienii patruland pe Lacul Ontario? De americani? Pai daca americanii vor sa vina peste Canada... crezi ca "Ville du Quebec" ii va opri?
Dupa aceea am mers sa luam feribotul- nu feribotul, sa mergem pe Marea Insula a Brailei. Biletul e $6.50 de persoana. Iti spun sincer ca nu ma asteptam sa gasesc asa ceva pe insula. Toata insula e un parc imens. Cu un lac in mijloc si cu plaja si loc de baie in extremitatea vestica a insulei. Si asta nu e tot, asta am vazut eu. E frumos rau, poti sa vii sa stai toata ziua, la picnic. Poti sa te plimbi cu bicicleta sau cu rolele. Sa stai la plaja sau sa inoti. Sunt si terase unde poti sa mananci sau sa bei enjpe beri reci. Am mancat un hotdog, am stat pe plaja, pe ponton iar apoi ne-am intreptat obositi spre feribot. Am ajuns obositi dar multumiti acasa desi singurul lucru la care ne gandeam era ca a doua zi mergeam la munca.
De incheiere recomand filmul documentar Ancient Aliens din 2009. Am inceput sa ne uitam si la Cities of the Underground, produs de History Chanel. Si acum un banc, banc genial... si daca nu razi... inseamna ca problema e la tine.
Banc genial:
I’ll try to sum it up by first telling you about the folks I work with:

First, there is this supermodel wanna-be chick. Yeah, okay, she is pretty hot, but damn is she completely useless. The girl is constantly fixing her hair or putting on makeup. She is extremely self-centered and has never once considered the needs or wants of anyone but herself. She is as dumb as a box of rocks, and I still find it surprising that she has enough brain power to continue to breathe.

The next chick is completely the opposite. She might even be one of the smartest people on the planet. Her career opportunities are endless, and yet she is here with us. She is a zero on a scale of 1 to 10. I’m not sure she even showers, much less shaves her “womanly” parts. I think she might be a lesbian, because every time we drive by the hardware store, she moans like a cat in heat.

But the jewel of the crowd has got to be the fucking stoner. And this guy is more than just your average pothead. In fact, he is baked before he comes to work, during work, and I’m sure after work. He probably hasn’t been sober anytime in the last ten years, and he’s only 22. He dresses like a beatnik throwback from the 1960’s, and to make things worse, he brings his big fucking dog to work. Every fucking day I have to look at this huge Great Dane walk around half-stoned from the second-hand smoke. Hell, sometimes I even think it’s trying to talk with its constant bellowing. Also, both of them are constantly hungry, requiring multiple stops to McDonalds and Burger King, every single fucking day. Anyway, I drive these fucktards around in my van and we solve mysteries and shit...