Tuesday, 8 September 2009

Traim viata ca-n filme... filmele low-budget

E 8 dimineata. Marti, dupa Labour Day. Claudia incepe munca la Metro CA CAsierita. O munca de rahat dar macar e aproape de casa. Am aplicat si eu odata cu ea pentru o positie de Bulk Specialist. Dar nu m-au acceptat. Asa ca raman sa pazesc blocul ca securist. Eu incep de la la ora "15 sute". Dar ce voiam sa spun este ca m-am trezit azi si am privit zgribulit pe geam. Apoi Claudia mi s-a alaturat si a remarcat: "Parca se simte toamna, nu?". Asa e... toamna. Si brusc am derulat in minte TOT. Toamna? Peste o luna si jumatate se implineste un an de cand suntem aici. Hmmm, 1 an! A trecut atat de repede. Atat de multe s-au intamplat... nici nu-mi vine sa cred. Si uite aici isi dovedeste blogul utilitatea. Incerc sa-mi amintesc mental fapte si intamplari. Imi amintesc "landmark"-uri... dar unde sunt detaliile? Unde sunt gandurile "la cald"? Pe blog!
Miercurea trecuta am aflat ca amandoi vom incepe munca Marti, 8 Septembrie.
.............................................................................
Azi e Miercuri 9 Septembrie. Am dormit lemn dupa prima mea zi de munca de unul singur. Vinerea trecuta ar fi trebuit sa mai merg inca o zi la training dar sefa a hotarat sa nu merg ci in schimb sa ramana 2 ore in plus supervisorul cu mine. Si a ramas. N-am nimic impotriva sa stea doar ca el este poponar si ghei si mi-a fost greu sa stau cu bucile stranse de frica, timp de 2 ore. Inca din timpul trainingului (Adidas, luat de la 'oti) am descoperit ca nu stiu sa vorbesc FRUMOS in engleza. Formulele de adresare... formulele de raspuns. La "How-z-going?" sau "How r u?" bag mereu acelasi "Fine, how r u". Dar apoi vine legea lui Murphy si vine altul si intreaba "What's up, man?" si eu raspund imediat: Fine, how r u? Si nu prea se bungheste. Dar tot raul spre bine, nu? Pana la urma tot invat ceva din meseria asta.
In rest... nu zic ca e rau acolo dar e trafic mare... si sunt pe tura in care vine lumea acasa de la munca... adica toti... Lumea e politicoasa, iti zambeste si te saluta... si te intreaba "Cum esti?". Dar e de la 3 la 11 "without the possbility of parole". Cred ca daca au sa-mi ceara sa fuck overtime in weekend am sa-i refuz. Macar atat.
Claudia a inceput si ea munca la casierie. Nu-i place si mi se pare normal caci ce e de placut? Stai 8 ore in picioare faci jonglerii si giumbulsucuri cu produse, scanere, carduri si bani gheata. Pentru $9.75/h? Nu e usor si nu se merita dar ce sa-i faci? Oricum de acum am sa am mai multa consideratie fata de casieritele de la supermarketuri.
Mai inainte m-a sunat sefa si "m-a intrebat" daca pot sa lucrez si Sambata... sa fiu securist la o Onomastica. Normal ca "voiam". Vorba fetitei din vacanta lui Mircea Badea: "Oaaaaauuu! EGZACT CE MI-AM DORIT!" Nu-mi place dar la sfarsitul lunii sunt niste bani in plus. Mi-am scos abonamentul la internet si la telefon... aproape. Claudiei nu-i convine, caci ea e libera Sambata. Nici mie nu-mi place dar trebuiesc bani... multi... Vreau bani! Ma gandesc in schimb ca la petrecerea asta trebuie sa stau 7 ore. Muama, coite... pai acum 2 weekenduri am stat 4 ore la un Babyshower... si am innebunit. Trebuie sa stau pe hol, pe un scaun sau sa ma plimb... Pai cat pot sa ma plimb pe etajul ala? Plus ca cacatul ala de covor e cu cerculete langa cerculete... multe cerculete... si daca te uiti mult timp la ele incep sa danseze. Peretii au tapet asa ca nu poti nici macar sa te uiti pe perete sa vezi vopseaua cum se usuca. E crima!
Incepusem sa povestesc ca aflasem inca de saptamana trecuta ca vom incepe munca Martea aceasta. Mai era si Labour Day in ziua de Luni deci era si un long weekend la orizont. Sambata am facut curatenie de Pasti in apartament si sprea seara am fost la Romanasi. Duminica planuisem cu Claudia o excursie in afara Toronto-ului. Am futut un Google la "camping sites" si am ales un loc langa un lac. N-aveam nici o intentie sa campam... am folosit "camping" pentru a gasi un lac cu amenajari, gen. Si am gasit Scugog Lake. Am bagat adresa in GPS si am bi-ci-uit caii putere de la masinuta. Gipiesul e mujist si cum i-am dat sa calculeze cea mai rapida ruta tot incerca intr-un mod pervers sa ne scoata la Hwy 407... care cunoscatorii stie ca e ETR... adica T e de la Toll... iar Toll e de la bani. Si cum tocmai ce platisem vreo $6 ca mersesem pe 407 candva prin iulie... am zis MAAAARJ!
Am continuat pe 404 North pana la Hwy 7 si apoi am cotit-o West. Lumea se pacaleste crezand ca Hwy 7 e Highway. Cat esti in Toronto, la vest de 404, are restictii de viteza la fel ca orice strada normala din oras. Si multe semafoare. Am mers cam o ora pana la Port Perry... dar noi am mers mai departe pana la camping site. Ajunsi acolo ne-am privit amuzati: ce cacat cautam noi aici? Era pur si simplu un camping site... in afara oraselului. Pai noi voiam sa mancam la un fast food... sa ne plimbam sa facem poze, etc. Hai inapoi. In Port Perry am mers la Wendy's unde am bagat un No.1 Combo si un Timmy. Lacul e aproape. Am mers pe o strada paralela cu lacul pana la un parculet. Ne-am plimbat, am jucat carti, am facut poze. Am dat o tura si prin centru istoric al oraselului apoi am plecat acasa.
Luni, ne-am trezit odihniti, am vorbit la Romania iar pe la 3 jumate am pescuit-o pe Eneida si ne-am intreptat spre Downtown. Asa de distractie. Nici nu stiam unde sa mergem dar pana la urma ne-am hotarat sa mergem pe insula. Am cautat parcare undeva pe Lakeshore si am observat ca o nava a patrulei de coasta era amarata in port si puteai sa o vizitezi. Ne-am urcat la bordul navei Ville du Quebec. Nava e veche cred de cel putin 30 de ani si acum sincer, de cine se apara canadienii patruland pe Lacul Ontario? De americani? Pai daca americanii vor sa vina peste Canada... crezi ca "Ville du Quebec" ii va opri?
Dupa aceea am mers sa luam feribotul- nu feribotul, sa mergem pe Marea Insula a Brailei. Biletul e $6.50 de persoana. Iti spun sincer ca nu ma asteptam sa gasesc asa ceva pe insula. Toata insula e un parc imens. Cu un lac in mijloc si cu plaja si loc de baie in extremitatea vestica a insulei. Si asta nu e tot, asta am vazut eu. E frumos rau, poti sa vii sa stai toata ziua, la picnic. Poti sa te plimbi cu bicicleta sau cu rolele. Sa stai la plaja sau sa inoti. Sunt si terase unde poti sa mananci sau sa bei enjpe beri reci. Am mancat un hotdog, am stat pe plaja, pe ponton iar apoi ne-am intreptat obositi spre feribot. Am ajuns obositi dar multumiti acasa desi singurul lucru la care ne gandeam era ca a doua zi mergeam la munca.
De incheiere recomand filmul documentar Ancient Aliens din 2009. Am inceput sa ne uitam si la Cities of the Underground, produs de History Chanel. Si acum un banc, banc genial... si daca nu razi... inseamna ca problema e la tine.
Banc genial:
I’ll try to sum it up by first telling you about the folks I work with:

First, there is this supermodel wanna-be chick. Yeah, okay, she is pretty hot, but damn is she completely useless. The girl is constantly fixing her hair or putting on makeup. She is extremely self-centered and has never once considered the needs or wants of anyone but herself. She is as dumb as a box of rocks, and I still find it surprising that she has enough brain power to continue to breathe.

The next chick is completely the opposite. She might even be one of the smartest people on the planet. Her career opportunities are endless, and yet she is here with us. She is a zero on a scale of 1 to 10. I’m not sure she even showers, much less shaves her “womanly” parts. I think she might be a lesbian, because every time we drive by the hardware store, she moans like a cat in heat.

But the jewel of the crowd has got to be the fucking stoner. And this guy is more than just your average pothead. In fact, he is baked before he comes to work, during work, and I’m sure after work. He probably hasn’t been sober anytime in the last ten years, and he’s only 22. He dresses like a beatnik throwback from the 1960’s, and to make things worse, he brings his big fucking dog to work. Every fucking day I have to look at this huge Great Dane walk around half-stoned from the second-hand smoke. Hell, sometimes I even think it’s trying to talk with its constant bellowing. Also, both of them are constantly hungry, requiring multiple stops to McDonalds and Burger King, every single fucking day. Anyway, I drive these fucktards around in my van and we solve mysteries and shit...









No comments:

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...