Tuesday, 4 August 2009

I are baboon

A ramas ca mergem la Safari. Cu masina noastra. Vineri seara am stat pana pe la 1 jumate cu Claudia sa vedem Angels & Demons. Un film bun. Mi-a placut mai mult si prin prisma faptului ca nu stiam absolut deloc despre ce e vorba. Mai trebuie sa precizez CA COdul lui Da Vinci pentru mine nu a insemnat vreo teribila rascolire a sentimentului crestinesc... pentru ca nu am asa ceva. Pentru mine a fost doar o alta interpretare a povestilor biblice. Faptul ca Biserica s-a implicat sa nege (de fapt reusind sa toarne gaz ) o interpretez prin faptul CA CArtea lui Dan Brown devenise best-seller... Altfel, beletristica mondiala e plina de scriitori si scriitorasi cu descoperiri si interpretari spectaculoase ale Cartii negre. Institutia bisericeasca nu isi bate prea tare capul cu acestia... dar cartea lui Brown avusese deja succes... N-am citit nici una din cartile lui Brown... si nici n-am sa o fac... sunt destule carti in lumea asta... TIMP nu e destul... Filmul Angels & Demons e un film bun pentru ca in el nu e vorba de Dumnezeu si nici de Isus... e vorba despre oameni... in sutana sau nu.
Sambata dimineata ne-am trezit la 7:15 si am inceput pregatirile. Am hranit pijdele, am ascultat divagatiile lui Mircea in timp ce sorbeam cofeina dupa care am plecat. In Yonge & Sheppard... acest nexus al fantelor oculare inguste... un ochios a facut dreapta pe o straduta, direct de pe banda a doua, exact in fata noastra... dar baiat fain, a ridicat mana cerandu-si scuze. Analizand problema, am ajuns la concluzia indreptatita de experienta ca NU toti chinezii sunt un pericol la volan... ci doar vreo 5oo de milioane dintre ei...
Cu 401-ul scrasnind sub rotile masinii ne-am indreptat spre Vestul capitalist. Io aveam treaba la un magazin in Mississauga... dar aia nu au raspuns la telefon decat dupa ce am trecut de oras... si am ramas cu treaba nerezolvata. La Safari e simplu de ajuns daca ai mai fost vreodata acolo si e complicat daca e prima data... Belind ochii dupa panouri indicatoare cu 100 km/ora ii strig Claudiei, ca un veritabil co-pilot de la Paris-Dakar: "Fa dreapta aici!!!"... Imperturbabila, Claudia ii da inainte... dupa care se intoarce catre mine: "Pe bune?"... Dupa un U Turn complicat datorita topografiei locului am facut virajul care trebuie si am ajuns la Park.
Parcul nu e asa de impresionant cum e reclama la el. Faptul ca leii sunt in libertate nu inseamna nimic atunci cand ei zac lesinati de caldura pe niste pietre... iar leoparzii... ce pot goni cu 80 de km/ ora dorm la umbra unui copac de nu puteai nici sa le faci poze decente. Babuinii sunt deliciul... alearga printre masini... s-ar pe masini... se agata de capota stand cu gauaza pe oglinzile laterale... Apoi vine restul de animale specifice ideii parcului... dar nici o scanteie adevarata. Ne-am dat cu feribotul pe lac... o alta prostie caci NU AI CE SA VEZI pe insulele alea... Urmatoarele? Custile cu vulturi si soimi... aici mai e ce mai e... apoi elefantii... Copii nostrii mici aka nevestele au vrut sa se dea pe elefant... dar nu aveam cash la noi... organizarea noastra a fost varza... nimeni nu a scos cash... ATM-ul aveam sa-l gasim la plecare. Am fost la show-ul cu pasarile de prada, care a fost decent. Cu greu ne-am tarsait picioarele catre masina.
Evident, am intalnit si romani. Evident, am intalnit si romanul care credea ca nu stiu ca e roman si ca doar el ne-a deconspirat... si evident, romanul m-a privit "romaneste" in ochi... dar totusi dezinteresat... oh, da!
Seara a continuat la romanasi acasa. Am fost la biliard. Dupa ce am jucat cateva partide la dublu fetele s-au retras in iatac iar noi am continuat inca vreo 2 ore. S-au incarcat bateriile pana la 110% caci s-a dormit pana pe la 2 pm. Cafea, mancare, meciul Cheahlaul- Steaua si apoi faza urmatoare a planului: mergem in Downtown... la Polson Pier. Polson Pier contine o multitudine de questii. Futeti un click la www .polsonpier .com si giniti. Plus ca view-ul are efect laxativ caci te caci pe tine cand il vezi. Am sa dovedesc cu poze... ale privelistii nu ale excrementelor.
Am mancat niste chicken legs am facut 349 034 de poze dupa care ne-am intors la romanasi. Matei fusese chemat la o sesiune de Texas Hold'em, acasa la un prieten canadian... ce locuia in bloc cu el. Matei obisnuia sa piarda bani cu baietii aia inca din perioada cand activa ca securist in acea cladire. Eu am participat ca lucky charm. Data viitoare voi avea sansa sa pierd si bani. Intrarea era $20. Castigatorul lua 70% iar locul 2 restul. Erau 5 jucatori... si un lucky charm. Baieti de treaba baietii, ce stiu de gluma. La final, eu mi-am facut treaba caci Matei Corvinus a castigat locul I. Ajunsi acasa ne loveste un damf de alcool si auzim voci zglobii din balcon. Amuzati descoperim ca fecili noastre si-au inecat amarul in Dublu-Ve...skey. Cu Claudia inca se putea discuta dar Eneida experimenta prima ei betie crunta... manifestata prin logoree, invincibilitate, lipsa butonului Mute si umor... iar apoi, agonia expectorarilor necontrolate... adica manga!
Luni (zi libera de la Guvern) ne-am trezit iarasi tarziu si am plecat la casele noastre. Adica noi, Varahilii. Acasa au urmat filme, Mircea si somn.
Noapte buna.









1 comment:

myxro said...

mai spune ceva de joburi,este chiar asa de greu,nu te lipesti de nimic?

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...