Lana de Aur si Argonautii

Pe la sfarsitul lui August se implineste un an de cand am luat cetatenia. A fost interesant anul asta ce a trecut de atunci fiindca podidit fiind de corvezile vietii de imigrant nu stai sa te gandesti activ la asta. In schimb iese din cand in cand gandul asta la suprafata si te trezesti ranjind, macar in interior, bucuros ca ai ceva in plus. Ai acest plus ce pare un avantaj. Cand luasem pasaportul canadian in mana ma cuprinsese o senzatie de libertate. Cu carnetelul acesta poti calatori... oriunde. Ai bani si intentia? Probabil nu ti se va cere sa ai viza sa intri in tara respectiva. Cetatenia vine si ca un must do pentru imigranti. E o etapa naturala in viata de imigrant, cel putin in Canada. Din cate cunosc eu pe aici... unii desi nu s-au grabit si au lasat chiar si 7-8 ani pana sa aplice pentru cetatenie... tot au facut-o. Pana la gata, ti-e la indemana si e pacat sa irosesti ocazia sa adaugi un plus la CV-ul tau de imigrant.

La ceremonia de incetatenire ni s-a inmanat un brat de pamflete iar in unul din ele ni se spunea despre Cultural Access Pass-ul ce iti dadea libera trecere sa vizitezi anumite obiective turistice din Canada. Noi l-am folosit sa intram la Royal Ontario Museum si sa mergem inca o data la Ontario Science Centre. Ba, ce fail a fost revizitarea Science Centre-ului. Am vrut sa facem si noi niste poze de fun cu ghitarele alea sau la intsrumentele de percutie... dar n-aveai loc frate de cohortele de copii nesupravegheati ce calareau chestiile alea de parca era Playground-ul de la Mickey D. A trebuit sa ne certam cu micutii si sa le explicam ca nu ne pricepem la Photoshop deci tre' sa iasa ei de bunavoie din cadrul pozei.

La inceputul lui August 2014 primesc un e-mail interesant. Cultural Access Pass-ul expira si Canada, pup-o mosu s-o pupe, ne oferea o sansa de a lua contact in adnacime cu latura sportiva a culturii canadiene: 4 bilete la 2 meciuri ale echipei de fotbal... americano-canadian Toronto Argonauts. Recapitulam. Doua meciuri. Cate 4 bilete per meci. Trebuia sa dai niste click-uri, sa bagi codul Pass-ului tau si primeai biletele. Haplea a facut repede calculul. Un Pass/Cod = 4 bilete la un meci + 4 bilete la celalalt meci. Dar mai am un Pass... deci totul e dublat. De ce sa nu fii lacom, nu? Pai, ce plm?
Dar nu e asa. Am primit doar 4 bilete la meciul contra celor de la Winnipeg Blue Bombers in data de 12 August si 4 bilete pentru meciul din 17 August, contra celor de la BC Lions. 17 August pica Duminica si nu puteam merge. Voiam insa sa profitam de biletele pentru meciul de Marti, 12 August. Ce facem cu celelalte bilete?
Sun repede pe Varu Nubira: Bruh, ai 4 bilete la dispozitie pentru Duminica. Aaaaghhhh, nu e in oras in ziua Z. Daca n-am ce face cu biletele stie el pe cineva. Las' ca ma descurc io.
Sun pe Rick Ross. Bruh, ai 4 bilete la dispozitie pentru Duminica. "Agggghh, just my luck, man!" imi zice fostul meu sef. Duminica e ziua fiicei lui mari. N-are cum sa mearga. Incredibil. La multi ani!
Trimit mesaj lu Gospodin Lenin: Bruh, ai 2 bilete la dispozitie pentru Duminica. "Lol I'm not really a football fan bro. You can't make it that day?" Il sun sa salvez timp pretios si ii ofer inca o data biletele. Ma intreaba cat costa. Bruh, nu costa nimic si nici nu trebuie sa fi fan. Trebuie doar sa mergi si sa te distrezi. Accepta, usor neconvins. Mai am doua bilete pentru Duminica. Noul boss, Jason Bourne, pare candidatul ideal. Il sun. Tre' sa verifice cu consoarta. Ma suna cat poate de repede. Trec doua zile pana ma intalnesc cu el sa-mi spuna ca nu poate sa mearga caci are planuri. Bai frate, nimeni nu vrea sa experimenteze cultura canadiana? Nici moccacino? Ne gandim la un fost coleg de-al Claudiei, un baiat prea fain pentru binele lui, daca stiti modelul. El poate sa mearga dar e prea baiat fain sa accepte. Insistam si accepta.
Mai doua bilete, pentru meciul de Marti. La care mergem si noi desi o sa fim varza cu munca. Ne riscam. Am fost la un meci de-al Argonautilor si anul trecut, atunci pentru prima oara, si ne-a placut mult. Pierdusera ca niste lame-eri in fata echipei Calgary Stampeders. In plus de asta ne parea rau sa dam pleasca din mana cu totul, fara sa ne inmuiem si noi ciocul un pic. De data asta a fost mai simplu cu biletele ramase. Rick Ross si sotia puteau veni la meci in acea Marti. Perfect. Perfect si meciul, caci scorul a fost mare, si la final, in favoarea Argonautilor.

Locurile au fost excelente ca locatie, chiar surprinzator de bune. Cu un an inainte luasem bilete mai naspa dand bani pe ele. Bai, nu e minunata Canada cu copii ei infiati, imigrantii? Ofera gratis marfa mai buna decat cea pe care dai banii. Banii tai truditi din greu pe meleaguri aflate departe de zona ta natala de confort, fireste.

PS: Luni, Gospodin Lenin imi trimite un mesaj: "Hey dude thx for the tickets I enjoyed most of the game."


Cupla!

Anybody seen the Po-Pos?

Prima oara nici n-am stiut ca o sa-mi trebuiasca acel card. A fost in regula, il aduc data aviatoare. Data viitoare imi cade cardul in ghiozdanul de munca si nu observ. Ajung acolo dar dau doar de propriul madular cautand prin buzunare. E in masina! Nu era in masina decat nevasta-mea care auzind de fail-ul meu a inceput sa-mi faca galerie. Intru inauntru la fel ca Luceafarul ce cobora jos si aflu ca e imperativ necesar sa am cardul la mine. Pai ma duc acasa si ma intorc, ce dreac sa fac. Omul deja mijeste in directia mea. I se pare usor suspect ca nu am adus cardul deja de doua ori la rand.
Ma intorc la masina si-mi anunt sotia ca in loc sa mergem acasa sa ne odihnim trebuie sa mergem acasa cu speranta-n suflet ca acel card e in ghiozdan si nu undeva pe jos, pierdut, fara familie si infrigurat pe strazile astea periculoase din Toronto. Claudia s-a aratat incantata si a continuat sa-mi faca galerie. Hai sa mergem pe Yonge pana la Hwy 401. Ok. Undeva la sud de Finch kilometrajul arata peste 70 km/h si ne oprim destul de greu cand popolitistul maroniu ne iasa-n fata agitand un dispozitiv ce seamana cu pistoalele din filmele SF din anii '50. Ne si arata, aveam 75 km/h. Nu cred. Sincer. Mai mult de 74.9 km/h nu cred ca aveam. Era restrictie la 50 km/h in zona aia. E ok. Mortii ma-sii. E baiat fain, dar ce credeai? Daca vrem,daca tot ne grabim, Claudia poate sa ma duca pana la statia de metrou si apoi sa revina. Riiight...
Ne ia actele si se duce la el in masina unde scrie o carte. Revine victorios si ne inmaneaza nu una ci DOUA amenzi. Claudia nici nu realizeaza ca are doua amenzi in mana si cere detalii despre amenda pentru viteza excesiva in timp ce maroniul vorbeste despre faptul ca ne-a ars consistent pentru faptul ca nu am autentificat actele masinii lipind acel abtibild micut ce vine langa celalalt abtibild mai mic ce il lipesti pe placuta de inmatriculare. Ultimul abtibild micut lipit pe actele masinii a fost din 2011. in 3 ani jumatate n-am avut nici o problema desi am mai fost opriti in trafic. Dar asta e diferenta dintre controale de rutina in trafic si politistul boschetar plantat in zonele Zoster pentru a gadila buzunare. Realizam pentru ce a a doua amenda si comentam, bine-nteles aratand catre stickerul lipit pe placuta de inmatriculare. Nu-l intereseaza. Din punctul lui de vedere noi trebuie sa citim instructiunile de pe spatele amenzii si daca mai avem intrebari sa sunam la numerele alea listate acolo. Totodata e optimist si ne asigura ca daca prezentam stickerul, amenda va fi anulata la tribunal. Incredibil!!! $118 pentru 75 km/h in zona de 50 si $100 pentru ca nu am lipit stickerul ala pe Vehicle Permit?!!!

A doua zi am mers la court sa cerem infatisare in fata judecatorului. Sa vedem ce iese. Sunt mai multe avantaje. Poti scapa de amenda. Iti poate fi redusa. In plus, daca platesti amenda pentru speeding imediat ce ai luat-o ti se trece in cazierul auto si cele 3 puncte de penalizare. Si iti pica naspa daca se nimereste sa renegociezi cu firma de asigurari. Daca te duci la tribunal,chiar daca pierzi, abia atunci iti apar punctele de penalizare. Castigi timp. Am avut noroc la fazele astea ca nu am pierdut timp stand pe la cozi. Am fost la Service Ontario pe O'Connor Drive, la sud de Eglinton si Victoria Park. Cu $7 am primit un alt sticker. Am fost trimisi la tribunalul din Scarborough de pe Markham Road, la nord de Hwy 401. Nici acolo nu a fost ingramadeala deci a mers repede. Ah, cat de fericiti suntem. Noooot!

La munca, Gospodin Lenin, colegul meu, imi povesteste cum si-a luat amenda $80 pentru ca a trecut strada ilegal intr-o noapte desi nu era nici trafic. A recunoscut insa ca ii era mai ciuda pentru faptul ca prietenul lui ce era cu el nu fusese oprit de popolitisti si plecase cu tot cu pizza proaspat cumparata, iar el nu mancase de la pranz in ziua aia. A zis ca din mana popolitistului a luat doar permisul de conducere si a lasat amenda sa cada pe jos. El nu plateste amenzi.

PS: Cineva, undeva... incalca legea.

Idei. Oameni. Internauti.

Nu neaparat in ordinea asta.

E greu sa discuti idei cu oameni, dar e si mai greu sa discuti idei cu oameni pe internet. Libertatea de exprimare vine si cu reversul meadliei: toata lumea apuca sa vorbeasca. Asta e. De aceea exista moderare si de aia exista oameni ce inteleg ca moderarea facuta cum trebuie NU este cenzura.
Oamneii sunt partinitori indiferent de subiect. E in firea noastra. Situatia din fasia Gaza produce discutii in toate directiile, la toate nivelele, pe toate culorile.
Asta e un subiect unde oricum o dai... ti-o iei. Ti-o iei clar si ti-o iei cu pasiune. De asta eu nici nu ma pronunt pe subiect la modul subiectiv. Nu sunt nici israelian nici plaestinian, deci incerc sa discut detasat. Si nu fiindca sunt pe langa subiect ci fiindca am pretentia de la mine ca inteleg macar un pic cum merge de fapt treaba. Nu e vorba de cine are dreptate, ci de cine are puterea si cine nu.
Cine are puterea da tonul si directia in care evolueaza lucrurile. Eu personal, nu am incredere 100% in judecata mea. In perioada de formare intelectuala am fost expus prea mult la propaganda sionista, ca apoi sa nimeresc in curente anti-semite. La un moment dat am inceput sa inteleg ca e si asa dar e si asa. Dar tot mai ies chestii la suprafata din pre-programarea la care am fost supus in copilarie si adolescenta. La fel ca si cu crestinismul. STIM ca lumea nu a fost, nu este si nu va fi condusa de flower power dar tot vorbim si actionam de parca asa e. Si totusi lumea merge inainte. Iti asculti preotul citind dintr-o carte "sfanta" in paginile careia sunt descrise genociduri si consideri ca acea religie e "a iubirii". Obama devine laureat al premiului Nobel pentru Pace fiindca a pornit razboi. Mircea Badea e monstru fiindca a zis ceva urat de Szobi Cseh desi ala il ameninta cu moartea la televizor. Nu mai suport sa vad imbecili pe internet ce considera ca evreii sunt sursa raului in lume. Ba, sunteti siguri? Toti evreii sunt de vina? Ca stiu si eu cativa... si aia n-au nici o treaba. La fel si musulmanii. Stiu si eu cativa si nu-s demoni.
Totul e de perceptie. Fasia Gaza e rezultatul unor evenimente complexe. Ratatul ala de Jon Voight ii acuza pe Penelope Cruz si Bardem de instigare la anti-semitism. Dobitocul da si o lectie de istorie: "They are obviously ignorant of the whole story of Israel’s birth, when in 1948 the Jewish people were offered by the UN a portion of the land originally set aside for them in 1921, and the Arab Palestinians were offered the other half. The Arabs rejected the offer, and the Jews accepted, only to be attacked by five surrounding Arab countries committed to driving them into the sea."
Ok. Perfect adevarat, doar ca Voight nu pune deloc interes pe faza cu " The Arabs rejected the offer". Pare ca refuzul nu a fost luat in considerare ca optiune. Aia nu a fost o oferta ci o impunere. Si acesta este motivul conflictului. Restul devin amanuntele desfasurarii acestui conflict.
Cunosc extrem de multe persoane ce-ti pot citi o carte de istorie si sa ti-o recite si care nu sunt in stare sa inteleaga ca situatia actuala in lume este influentata de evenimentele din trecut, evenimente ce daca te tine intelectul, realizezi ca puteau avea o alta turnura (ma gandesc de ceva timp la un articol pe tema). Citind acea carte de istorie, daca ai cu ce sa intelegi, vei intelege ca aproape totul s-a facut cu forta, prin razboi sau sub amenintarea razboului, etc.
Mi se pare incredibil de imbecil sa fim mandri de latinitatea poporului roman. Citim cumva detasati ca romanii au venit si au cucerit Dacia cu toata impotrivirea dacilor. Mai sunt imbecili ce justifica acea cotropire prin civilizatia adusa de romani in aceste pamanturi barbare. Dudes, au cucerit Dacia prin razboi, deci: crime, jaf, viol, sclavie. Da, maaah... dar vorbim o limba latina. Good Game. Realizati, baieti, ca istoria e plina de popoare ce au existat odata si acum nu au ramas decat cioburi de ceramica? Dacii au avut bulan ca n-au fost extirpati. Dar toate evenimentele trebuiesc judecate bazate pe realitatea istoriCA COntemporana, atunci sau acum. Alan Turing e creditat ca a ajutat la scurtarea celui de-al doilea razboi mondial. Deci a salvat vieti si bani. Deci a influentat lumea in bine. Insa, realitatea contemporana postbelica spunea ca homosexualii sunt esenta raului in lume deci Alan Turing a fost gasit vinovat de "indecenta" si a avut de ales intre parnaie si elibereare conditionata de castrare chimica prin tratament hormonal de reducere a libidoului.


L-am judecat pe Russel Brand (actor, stand up comedian, ex-drug addict)foarte superficial bazat pe filmele in care a jucat si nu mi-au placut, bazat pe felul cum se imbraca si nu-mi place, si bazat pe accentul aspru de englez din insula ce pare ca macelareste limba engleza. Dar eu nu-mi bat capul aproape deloc cu vedetele din ziarele colorate, deci e cumva normal sa nu aflu decat tarziu ca omul e super tare.
Cand se da jos de pe scena se ocupa si cu alte chestii, chestii tari de tot, chestii in care e implicat personal, pe care pune mana. La fel, dar altfel, era si actorul Paul Walker despre care s-a aflat doar post-mortem ca petrecea luni de zile in zone lovite de dezastre ajutand lumea la modul direct, cu uneltele in mana, cot la cot cu localnicii. Russel Brand, a fost depnedent de droguri, iar acum e implicat in campanii de ajutorare a dependentilor de droguri, cautand o metoda eficienta. In plus, are o atitudine si un discurs gen George Carlin, amestecat si in materialul de stand-up comedy ce-l produce pe scena.
Pe canalul lui de youtube, afce un fel de show in care discuta chestii.

Aici il acuza de ipocrizie, pe buna dreptate, pe un dobitoc de la Fox News din Statele Unite.
Dobitocul, Sean Hannity. E suficient sa stii ca e "conservator" si ca e din Statele Unite si atunci ii vei intelege mai bine atitudinea.
Hannity afla de filmuletul lui Russel Brand si il discuta (editand ce vrea mujkiu lui) impreuna cu niste invitati. Din pacate, nu verifica ce parrere are colegul lui Geraldo Rivera despre subiect, si are o surpriza neplacuta atunci cand Rivera e de acord cu punctul de vedere al lui Brand.

Placerea mea perversa este sa citesc si comentariile la articole. Nu numai ca aflii trenduri de gandire, dar aflii si chestii pertinente precum si comentarii atat de stupide incat iti vine sa iti bagi pumnul in monitor.

Inchei descriind mediul in care lucrez. Am un coleg evreu-rus, ce a locuit in Israel ce e convins ca niste evrei suspusi trag fraiele lumii, si nu ne vor binele. Am un coleg iranian ce a crescut in propaganda musulmana anti-semita. Are poker face vizavi de situatie. Superintendentul e evreu ce a scapat cu viata din al doilea razboi mondial in situatii limita. Toata familia lui austriaca nu a supravietuit. Asta cu cine crezi ca tine? Supervisorul,... a venit acum 2 saptamani din Israel, unde fusese la nunta surorii prietenei lui. Toata familia prietenei locuieste in Israel. A stat 3 saptamani si a plecat exact cand conflictul escalada in intensitate. Inainte sa plece imi povestea ce vrea sa faca, ce sa viziteze, obiective trusitice, etc. La reveneala il intreb daca a apucat sa faca si sa vada tot ce-si propusese. El imi raspunde ca e super dezamagit (parea ca i-a stricat vacanta) ca nu a vazut cu ochii lui cum rachetele lansate de catre palestinieni sunt doborate in aer de sistemul anti-aerian israelian Iron Dome. Ma uitam incredul la el cum imi imi povestea cu obida ca facuse greseala sa considere plictiseala sa mearga cu prietena lui si cu mireasa sa ridice rochia de la magazin, astfel ratand acest eveniment celest. Ce ratat!

We the North

We the North e o campanie de marketing facuta de Toronto Raptors sa aduca un slogan mandriei de a fi canadian. Sau ceva de genul. Sloganul insa, se poate stramuta foarte usor in discutia despre adevaratul Nord, zona Arctica si toate bonusurile ce se cunosc ca exista acolo sau se spera sa se gaseasca in aria lor de control. In poza de mai sus, soldatii canadieni planteaza steagul pe insula Hans, daramand in prealabil steagul plantat cu cativa ani inainte de danezi. Insula Hans se afla intre Insula Ellesmere, apartinand Canadei, si Groenlanda, apartinand Danemarcei. Desi e evident ca cea mai evidenta varianta tine de evidenta. 50-50. Bara-Bara.
De la basmele cu insule cu palmieri la polul Nord, la Mos Craciun si pana la Nansen, Amundsen sau Peary, zona arctica a ramas aproape de neatins. Nu va faceti iluzii, fooooarte putina lume stie what the fuck is going on there, iar cand te uiti in jurul tau intr-o zi aglomerata la metrou... cati dintre ei crezi ca stiu, de exemplu, ca exista un pol magnetic si unul geografic in Nord? Polul Nord Geografic e in mijlocul Oceanului Arctic, inghetat. In vremurile moderne satelitu sta cu ochiu belit pe zona, dar se practica survolarea cu avionul si, pe sub gheturi, cu submarinele.
Dar incalzirea globala si reducerea calotei polare naste o noua dilema. Prospectarile din zona au descoperit zacaminte enorme de... ORICE. daca acum nu e jmen sa exploatezi aceste resurse... in cateva zeci de ani se poate schimba total perspectiva. Un taran proverbial isi face vara sanie si cat mai tine iarna in zona arctica isi face titluri de proprietate pe cat mai mult poate sa convinga restul lumii ca merita. Jucatorii in meciul asta de It's mine, it's all mine! sunt vecinii zonei arctice: Canada, Rusia, SUA (Alaska), Norvegia si Danemarca (Groenlanda). Se pare ca Uniunea Europeana s-a bagat si ea, macar la discutii. Surprinzator pentru mine a fost sa aflu ca si Japonia adulmeca prin zona. Ei nu sunt in zona imediat limitrofa dar de zeci de ani de zile s-au implicat in cercetare si si-au facut si un loc in Consiliul Arctic. Intentia lor e poate materializata doar in momentul in care Trecerea de Nord-Vest va deveni accesibila transportului maritim.

Tratatul ce e inca in vigoare reglementeaza o zona de suveranitate economica exclusiva de 200 mile marine (370 km) in largul coastei pentru fiecare tara din zona. Aceste tari au drepturi economice exclusive asupra acestei suprafete si totodata a fundului oceanului cu toate resursele naturale aflate acolo. Situatia e imbarligata rau. Daca apele teritoriale sunt limitate la aprox 22km... suveranitatea economica este extinsa la 370 km dar daca se dovedeste ca plaCA COntinentala continua mai departe... se extinde si zona de control.

(poza e doar ca exemplu si arata de fapt zona australiana)
Pe 2 August, 2007, in The Guardian aparea un articol despre prima mutare in acest meci de sah, mutare facuta de Rusia prin plantarea unui steag pe fundul oceanului arctic.

Raspunsul Canadei a fost ironic, gestul Rusiei fiind comparat cu sterpelirea de teritorii intr-un stil retro gen anul 1500. Gestul a fost simbolic dar a fost inteles de cine trebuia sa inteleaga. Meciul de sah incepuse desi raspunsul rusesc la pozitia Canadei a fost sa se ascunda in sotron spunand ca acel steag plantat pe fundul marii nu a fost ca steagul lu Columb ci trebuie privit ca steagul american de pe Luna, cum s-au plantat steaguri pe Chomolungma sau la Polul Sud. Rusia a incercat sa demonstreze ca placa lor continetala s-ar intinde mult mai mult dar nu au avut rezultatul dorit. Rusii sustin ca Dorsala Lomonosov impreuna cu Dorsala Mendeleev sunt de fapt o continuare a placii continentale euro-asiatice. Danemarca incearca sa convinga ca e o continuare a Groenlandei iar Canada sustine ca e o continuare a placii continentale Nord-Americane.

Suveranitatea este o conventie. Ea trebuie sa fie recunoscuta de restul statelor dar s-a descoperit ulterior ca asta nu e intotdeauna suficient, ci ai nevoie sa ti-o demonstrezi continuu prin control activ asupra acelui teritoriu. De cand am ajuns in Canada am tot intalnit articole prin ziare despre lipsa de reactie satisfacatoare a Canadei in privinta defilarii de forte in zona arctica.
Canada's time for action on Arctic sovereignty
Q&A with Harper: No previous government has ‘delivered more in the North’
How Canada’s North has become a test of nation-building for us all
Se pare ca pana la Stephen Harper cam toti prim-ministrii canadieni au lasat securitatea granitei de nord in slujba naturii, a conditiilor vitrege de acolo si nu prin asezari, comunitati, baze navale sau flote militare de patrulare.
Pe 14 Iulie 2014, la pagina de National Affairs din Toronto Sun se titra CA CAnada rumega la nordul arctic pe cand Norvegia a marcat banu gros, 250 milioane de parai pentru un vas de spionaj, din ingrijorare fata de actiunile rusesti din zona. Interesant a fost sa aflu CA CArena acestei nave a fost construita in Romania, cel mai probabil la Tulcea. Norvegienii de la Vard vor construi un vapor de 120 de milioane de euro, corpul navei va fi asamblat la Tulcea
Am mai gasit insa o stire:
Santierul naval Tulcea va construi carena unei nave de 100 mil. euro, pentru o companie norvegiana
Se pare ca norvegienii de la Vard au construit si vor mai construi la santierele navale din Tulcea deci nu imi pot da seama daca e vreo legatura intre articolul din ziarul canadian si articolele romanesti.
Guvernul Harper promisese un sppargator de gheata in valoare de 720 milioane de dolari. Se pare ca acel cost a crescut binisor la $1.3 miliarde si nu va fi gata pana prin 2021. Totodata cica au fost alocate 7.4 miliarde de dolari pentru constructia a 6-8 vase militare de patrulare al caror design doar, costa $250 milioane. Vasele vor fi construite la santierele navale de la Irwing, New Brunswick incepand din 2015.
Din punct de vedere militar, granita de nord este "asigurata" de sistemul de aparare anti-aeriana american NORAD precum si de soldati canadieni si rezervisti in peste 60 de comunitati din cele 3 teritorii nordice canadiene, formand ceea ce se numeste "The Canadian Rangers". In plus, in fiecare vara, armata canadiana desfasoara exercitii militare in zona cu colaborarea Canadian Security Intelligence Service.
Cica in Decembrie 2012, fostul sef al CSIC, Richard Fadden a inaintat un raport Top Secret asupra activitatilor din nordul arctic. Quebecor Media Inc. (QMI Agency) a obtinut raportul, datorita Access to Information Act, dar cam totul era cenzurat ca fiind informatie sensibila. LOL.
Este evident insa ca shit got serious.

Ekarenniondi si imprejurimile

E vara, se apropia ziua mea, nu mai fusesem la Wasaga Beach. Hai sa mergem. Uite aici matematica simpla. Dar apoi apar si variabilele (fucking shit, m-am balbait tot in -lele-urile astea). Variabile cum ar fi cazarea. Preturi aberante in Wasaga Beach. O ard canadienii astia intreprinzatori la un nivel de parca iti ofera all-inclusive la hotelul California al formatiei E-Girls. Am umblat prin destule moteluri sa pot sa fac o diferenta. Ce ofera aia la Wasaga e peste pretul pietei.
Variabile cum ar fi vremea, care cu doua saptamani inainte arata un placut de 24C plus taxe pentru cele doua zile planuite. Cu o zi inainte totul se redusese la un 20C in prima zi si un 25C in a doua.
Rezultatul e modificat deci si planul trebuie modificat. Am luat o camera la motelul Luxury Inn din Collingwood, aflat aproape vizavi de Cineplexul din localitate. A fost $207 pentru 2 nopti, taxe incluse. Din cate am observat motelul pare preluat de o familie de maronii ce l-au renovat cat de cat. Nu ofera nimic in plus fata de camera, dar camera e mobilata cu gust si arata bine. Dar e mereu aceeasi problema. Imi amintesc, baietan fiind, cand am vazut filmul Universal Soldier si J.C.V.D. trecea prin peretii motelului unde se ascundea cu mizda lui. Pai daca peretii sunt din drywall... Motelul a fost excelent pentru ce aveam noi nevoie. Singurul lucru naspa a fost ca in ultima noapte, pe la un 1:30 am ala de deasupra a inceput sa repare ceva. Numai bine sa ajunga din oras cardul ala de tineri alcoolizati ce-i auzeam perfect desi erau la vreio 2 camere distanta pe acelasi palier. Dar n-a durat mult, probabil tanarul ala ce aprinsese lumina a reusit sa-i organizeze pe restul sa nu mai trebuiasca s-o ia sus doar el.

GPS-ul ne-a facut figuri, mancami-ar sexofonul cu galci. Hwy 26 e destul de noua intre Stayner si Collingwood, dar nu atat de noua incat GPS-ul TomTom sa creada ca suntem pe camp. Noroc ca stiam drumul ca mai fusesem in Collingwood. Am alimentat cu benzina. Ciudat a fost ca erau doua benzinarii una langa alta iar preturile difereau mult. Aia cu pretul mai ridicat nu avea nici un client. Ne-am oprit la o ferma din asta B.O., ah nu, Bio... de unde am luat un cosulet de capsuni. Gata cules. Doar nu suntem in Spania, ce naiba, in puii mei. Eu am venit in Canada sa-mi echivalez studiile, sa urmez o cariera in inginerie. Romanul asta nu e capsunar, da? (asta in timp ce mananc capsuni de la Costco). B.O., ne-Bio... am mancat capsuni si mai gustoase decat alea de la ferma.

Am mers direct la hotel unde am primit camera desi era inca devreme. Fiindca nu era vreme de plaja, desi era placut afara am ales sa vizitam ceva. De la motel esti exact pe teava sa mergi la Scenic Caves. Wasaga Beach si Collingwood sunt in partea de sud a Georgian Bay, dar pe maluri opuse. Soseaua urmareste malul iar distanta dintre cele doua orasele e parcursa in vre 20-25 de minute.
De la motel, pe Mountain Rd, te indrepti spre Blue Mountain apoi cotesti stanga si urci peste deal. Mi-am batut paula fara jena de Muntii Albastri de la Collingwood. Acum am mai mult respect. Blue Mountains nu fac parte din vreun lant muntos ci din ceea ce aici este denumit Niagara Escarpment, unde escarpment inseamna in romaneste coastă; povârniş; escarpă. Ce e fascinant insa este lungimea aceste coaste. 1,100 kilometri!

Scenic Caves se afla in cel mai inalt punct al acestei coaste. Ai mai multe activitati din care sa alegi. Desi ne manca sa facem zipline am ales sa keep it simple si am vizitat pesterile. Daca esti ceva niscaiva speolog vei fi dezamagit. Pesterile sunt niste gioco di mano In general pesterile astea de aici sunt un fel de crapaturi in roca si nu sunt formate de actiunea apei. E plin de copii, majoritatea alergand aiurea-n tramvai. Sunt portiuni alunecoase si unde e extrem de usor sa-ti dai si sa-ti fracturezi mizda. Crede-ma ca stiu.

Claudia se bagase printr-o crapatura ce o ducea de partea cealalta a stancii, dar era inghesuiala mare si nu mi s-a parut apetisant sa imi frec coatele pe acolo asa ca am asteptat rabdator. Am profitat de moment sa bag scot ceva din ghiozdan cand domna in alb din poza de mai jos s-a dezechilibrat si s-a rostogolit la picioarele mele. Am dat sa o ajut dar s-a intamplat prea repede si eu in mana stanga aveam ghiozdanul iar cu dreapta scotoceam sa caut punctul G. Bai, s-a intins doamna ca o stampila din aia. Si-a mulat oasele pe stancile alea si inclusiv mecleul. Adica nu avea indeajuns de multa viteza sa alunece rapid dar era indeajuns de abrupt incat sa nu se poata opri si contiua sa se rostogoleasca asa in sloow-moooo. Eu am reusit sa nu rad dar barbata-su o aduna de pe jos razand in hohote. Scapase doamna doar cu o sperietura. Lol, eu avusesem impulsul sa bag un picior s-o opresc din alunecare. Cred ca intelegti socul nostru vazand o filipineza cu un copil proaspat nou-nascut la gat incercand sa-si gaseasca pasii pe POTECA... pai mai la vale prin grohotis ce sloboz faci, draga pelo?

Sunt niste portiuni din traseu extrem de interesante. Niste crevase dubioase si niste megaliti formati natural. Ce lipseste? Zona e bogata in istorie umana. E Canada deci istoria e privita din doua parti. Anul 1616 e momentul 0, caci vine Samuel de Champlain in vizita. Inainte de momentul 0 aka 1616 cica traiau peste 8000 de huronezi din tribul Petun in vreo 9 sate. Satul Ekarenniondi se afla exact in locul unde acum sunt Scenic Caves. Cica restul huronezilor ii numeau Tionontati, baietasii de pe partea cealalta a muntelui. Francezii ii numeau Tobacco people, un fel de Marlboro Men neaosi. Nu se stie daca erau numiti asa din cauza ca ar fi scos recolte record la hectar sau doar fumau la greu.

Una din pesteri e perfecta pentru tinut provizii la rece. Un frigider natural. Probabil gheata pe post de pana/ic a despartit o bucata de coasta formand o coloana inalta separata de restul printr-o crevasa larga de cel mult 2 metri. Coloana devine punct de observatie dar si... camera privata pentru sfatul indienilor. E la inaltime si se poate ajunge doar printr-o parte deci e perfecta pentru sfat de taina ceea ce a si fost. Un alt lucru interesant despre locatie este ca e proprietate privata inca din anii 30 cu unic scop - turismul. Ultima oara s-a schimbat proprietarul in 2003 cand un investitor din Toronto a cumparat si a amenajat ceeea ce se vede acum.
In 2003 se adauga cealalta "atractie", podul suspendat. Au ales o locatie buna cu vizibilitate maxima in zona. Ni se tot repeta ca e o zi cu vizibilitate buna si ca poti vedea chiar si Christian island. Iti jur ca aveam si binoclu si tot nu vedeam nimic. E cam greu cand nici nu esti sigur ce e aia Christian Island sau in ce directie e. Sau poate ateul din mine refuza sa gaseasca acea insula crestina. Podul in sine este pus pe taraba de catre operatorii turistici ca o minune a tehnicii si de ce nu, a naturii. Pregateste-te insa sa gasesti pe the little lil' midget petite praslea cel mic, fratiorul podului Golden Gate din San Francisco. Are aproape 130 de metri in lungime si o arde boss la aproape 25 de metri inaltime, inaltime pe care nu o simti caci il gadila la talpi copacii de dedesupt. Privelistea e din plin dar nu-ti rupe muia cu nimic. Lacul desi ocupa mare parte din ecran nu comporta nuante frumoase de culori precum mai la deal , la Tobermory. Nu e foarte departe de Scenic Caves dar doar daca esti cu din astea gen mersul pe jos, altfel stai pe bancuta si asteapta sa vina tractorul cu remorcile de transport.

Trecem pe langa arta reprezentativa pentru oamenii aia de care tot auzim dar care nu au loc decat in prefata cartii de istorie.

Apoi trecem pe langa casa lu Administrat Ion.

Si uite ca ajungem si in San Fran, la pod.

De stiut faptul ca podul e solid dar are ruliu si tangaj si daca ai rau de mare si-ti tremura gladiolele s-ar putea sa ai probleme.Chiar am vazut niste personaje ce nu lasau balustrada din mana sau chiar renuntau.

Si asta a fost. Am revenit in Collingwood si ne-am facut de treaba sa treaca timpul. Ne-am dat KO devreme. A doua zi, echipati de scandal, ne indreptam catre Wasaga Beach. Muje Tom Tom si gipiesu mortilor lor. Am reusit sa ajungem totusi unde trebuie. E placut locul si imi place atmosfera. La lucrurile naspa as trece ca apa e pana la genunchi gen pana haaaat departe in larg. E bun pentru copii dar daca vrei sa inoti... ma din parti. Apa era rece gheata dar aici depinde cum iti place s-o porti, flasca relaxata sau viermus ascuns in cur. Cam rece totusi, mai ales ca afara erau un 25 C si nu un 30C. Alt lucru ce nu mi-a placut a fost ca desi am cautat sa gasim un loc fara copii... era inevitabil. Dar cel mai enervant a fost sa se puna in fata noastra o familie cu un baiat peste 30 de ani cu probleme psihice. Tartanul si-a luat paranoia big-time din cauza tatuajelor mele tribale din tribul Petun si se intorcea sa ma verifice la fiecare 5-10 secunde, ceea ce este destul e inervant. E ok, n-au stat decat vreo 2 ore. Ca bonus, s-a uitat toata familia lui pe furis la mine... caci sifonul a dat alarma imediat: est-european dubios la ora 6.
Cand ni s-a pus si de plaja am plecat. Ocheanu a fost pe odihna si ne-am odihnit din plin. Urmatoarea dimineata am facut check-out-ul devreme rau si ne-am indreptat spre Toronto.
La multi ani mie si sa fie bine, sa nu fie rau.
Howgh!

O dupa-amiaza de caine

Ziua de 22 Iulie 2014 a fost o zi obisnuita de vara. Intr-o compunere de inceput de an in clasa a treia, ai fi povestit ca personajul lui Mircea Santimbreanu: In trafic masinile... faceau zgomot, pietonii... faceau zgomot, pe cer... avioanele faceau chemtrails, dar si zgomot. Si incheiai cu fraza aia citita in ultima carte de Coelho: "Pretutindeni domnea o liniste poetica si adanca. Se putea auzi firul de iarba crescand." Probabil era vreun meci de soccer prin apropiere. Probabil amicalul ala a lu Toronto FC cu Tottenham.
Dar desi totul era piersicuta semne malefice se iveau si trebuia sa ne dam seama ca ceva e in putrefactie in interiorul granitelor daneze caci mergeam pana la Costco, la Warden si Ellesmere, sa cumparam branza feta la galeata si capsuni. Ajungem la Costco. Nu au nici capsuni nici branza. WTF is going on?
Eram plecati in turneu. Costco, RBC, Canada Computers si Al's Pet Store. Astea, ultimile trei, sunt pe Kennedy Rd, la sud de Ellesmere.
Ajungem la banca, coltul de sud-est al intersectiei Ellesmere-Kennedy. Dam din colt in colt caci parcarea e plina. Uite ca iasa unu. Ah, e loc rezervat pentru handicapati. Hai ca stam aici pe margine. Ba Claudia, nu vrei sa astepti tu in masina pana ma duc eu sa rezolv cecul asta? Uite ca totusi pleaca cineva. E un negru cu dreadlocks intr-un Chevrolet Malibu maro cacat. Dar deja ieseam din masina. Ma duc in banca. E aceeasi sucursala unde lucrase indianul ala ratat ce-si tragea pantalonii de costum pana sub sfarcuri si care nici dupa un an si jumatate lucrati acolo nu stia sa faca nimic. Uite-o si pe okioasa aia ce in 2009 imi gresise numarul de cont de la Bell si din cauza careia facusem plata la dreacu si apoi ne-au taiat telefonul. Chiar ma gandeam ca daca nimeresc la ghiseul ei o sa-i povestesc cum mi-a distrus viata. Dar okioasa e sefa sau ceva si doar frunzarea niste hartii. Oricum nu era decat un singur client. O femeie imi face semn sa vin la ghiseul ei. Ii intind cardul de debit si astept cu cecul dar n-apuc sa zic nimic. Ceva mi-a atras atentia in stanga mea. Intorc capatana si ma uit o fractiune de secunda la un negru cu fata de Easy-E. Mai palpitant mi s-a parut sa ma holbez la pistolul ce-l tinea cu amandoua maini. Se pare ca pana iti intorci caPU LA loc e timp suficient sa plasezi niste intrebari la Yahoo Answers: Ba, ala e pistol? O fi adevarat? Asta e momentul in care imi voi da Sign Out?
Privind in fata catre mainile in care inca tineam portofelul si cecul am ginit la periferia eurovisionului meu ca in spatele functionarei mai sunt 2 negri. Functionara, o indianca, parea sa recite niste mantre sau ceva. Eu calculam scenarii posibile in care tiganii mi-ar fi putut cauza intoxicatii cu plumb. Am decis sa stau si mai calm si sa las portofelul pe masa.
Dar tot atunci s-a si incheiat. Tiganii se si tirasera. Brusc tiganul ala din masina de afara deveni in mintea mea soferul ce tine tira. Se mutase fiindca venind noi... aproape il blocasem... si prin natura meseriei sale tiganul avea nevoie sa o uscheasca mai repede ca superintendentul de aici de la munca atunci cand aude ca s-ar putea sa fie nevoit sa te ajute sa agati paturile alea pe peretii liftului.
Femeia aia de la intrare incuie usa si ne intreaba daca suntem ok. Ca ea a incuiat usa. Dar in mortii tei, fuh.... nu vrei sa spui si daca au plecat baietii veseli? Oricum deja ii telefonam Claudiei. Ea parcase in locul negrului ce plecase. Esti ok? "Da. Pai?" Pai au fost niste baieti aici si au retras niste fonduri in regim de urgenta. Incredula, m-a intrebat din nou: CE?! Vino inauntru, o sa vorbesc cu astia sa deschida usa. Tre sa vina si Pulitia. O sa mai stam pe aici. In fata mea, funtionara imi spunea ca degeaba sun, ca au sunat si ei, oricum dureaza pana ajung, ma stresez degeaba, sunt ok?

Vine si Pulitia. Tranzactiile sunt inghetate deci nici macar nu putem rezolva pentru ce am venit. Asteptam sa ne vina randul sa dam declaratii. Claudia nimereste la o blonda iar eu la un sri lancier din insula Ceylon. Sri Lancierul e un om cu gusturi si a remarcat din prima ceasul meu Fossil S+arck. "Nice watch!" Le raspund cum le raspund la toti: Nu numai ca e marfa ceasul dar e si al meu.
Ii povestesc ce si cum iar el scrie in carnetel. La gata ma pune sa recitesc si sa semnez. Pleaca din birou catvea secunde si profit sa fac poze cu telefonul la paginile carnetelului lui. Vine inapoi la un moment nepotrivit si ma intreaba: "Did u take pictures of my Memo Book?" Da, cois, dar doar la ce erau cuvintele mele.
Gaboru, desi era singur, incepu sa joace good cop... si... atat, caci era singur. "You can't do that, they're gonna take your phone for that". E de acord cu mine ca "politistii rai" imi vor lua telefonul doar daca ma da el in gat pe gheata dar insista sa sterg pozele. La plezneala insist sa imi lase macar prima pagina, aici cu datele mele personale. Nu vrea si se uita atent cum sterg pozele. Inainte sa-mi semnez declaratia ii atrag atentia ca soferul negru din parcare mi s-a parut suspect datorita comportamentului suspect, dublat de evenimentele ce au urmat, dar el zice ca e bine si asa. In declaratie scrie ca am vazut un negru suspect. Pai eu nu sunt din ala caruia i se pare ca orice negru e suspect.
Poate acum. Muje!

PS. Inca o data muie la Castor si Pulox ce credea ca anumiti bloggeri din diaspora romaneasca in Canada inventeaza scheme senzationaliste. We live rough, tough and dangerous. But we live, we live to fight another day. (citate din filme cu negri).

Un canadian vs. Romania. Bilet dus-intors.

Am carat pagina asta din The Globe and mail inca din 10 Mai, 2014. Dadusem din greseala de acest articol in sectiunea de Travel a ziarului. Titlu titra, evident: THIS IS ROMANIA? si ca subtitlu Romania: THE ESCAPE - A spur-of-the-moment decision took Alexander Besant to Bucharest, where he discovers a country with surprising tastes, breathtaking architecture - and an undeserved dour reputation.
Articolul a fost preluat si de ziare.com

"Mai multe destinatii din Romania sunt descrise intr-un amplu articol realizat de o publicatie straina.

Este vorba despre The Globe and Mail, care face o trecere in revista a unor destinatii ce nu ar trebui ratate in cazul unei vacante in tara noastra, dar si o enumerare a pericolelor si a aspectelor mai putin pozitive cu care se poate confrunta un strain in Romania.

Articolul semnat de Alexander Besant descrie obiective turistice precum Castelul Huniarzilor din Hunedoara, Piata Universitatii din Bucuresti, orasul Brasov, Castelul Peles, Cetatea Rasnov, Manastirile Sucevita si Voronet sau Sighisoara.

"Sosirea mea la Bucuresti a fost nefasta. Dupa un zbor cu turbulente, un taxi m-a lasat in Gara de Nord, o parte mai putin placuta a orasului, ceea ce ma facea sa tremur de furie. Important e sa nu lasati niciodata primele impresii sa va strice restul excursiei", a scris autorul articolului.

Acesta scrie despre amprenta lasata de comunism pe strazile Bucurestiului, despre cainii vagabonzi si despre iluminatul stradal care lasa de dorit, spunand totusi ca acest oras este "un amestec fascinat intre Balcani, Orientul Mijlociu si Europa".

El a remarcat ca Centrul Vechi a fost renovat conform "gusturilor moderne", a mancat ciorba de burta si a fost incantat de gust, dar nu a putut sa nu sesizeze urmele lasate de grandomania lui Nicolae Ceausescu prin Casa Poporului, pe care a vizitat-o de asemenea.

De asemenea, in viziunea sa, o vizita in Brasov nu trebuie sa fie lipsita si de un tur al castelelor din zona, dar recomanda si Sibiul pentru cei care vor sa incerce o varianta mai germanica a Brasovului. "

Din propriile mele spicuiri dupa citirea articolului scris de Alexander Besant am remarcat ca el a remarcat cateva lucruri principale despre Bucuresti:
Omul incepe bine, asa cum trebuie. Exact cum ti-ai imaginat. Canadianul stia despre Romania doar ca e un loc dubios, fost comunist dar inca neclar in gand si in fapta, Ceasusescu si evident, comoara nationala roamneasca - romanul de fictiune Dracula scrisa de olteanul din Craiova, 80 de km mai la sud de gara - Marinel Bram Stoucher. Deci canadianul era un taran cu harfe de cult. A ajuns in Romania dupa un zbor plin de zgaltaituri dar nu de genul celor din Ukraina. A fost jecmanit de taximetrit si a fost lasat la Gara de Nord din capitala, zona pe care el o considera dubioasa. Dar omu nu a vrut sa lase primele impresii sa-i strice placerea. Cica i-a revenit moralul dupa o ciorba de burta la Carul cu Bere, Citez: ..." all was quickly forgiven after a meal at Caru cu Bere, a kitchy but wonderful restaurant that serves up traditional Romanian dishes such as ciorba de burta, a kind of sweet-n-sour tripe soup that tastes better than it sounds. LOL!!! (n.a.)

La lumina zilei canadianul observa ca Bucalele nu se aseamana cu alte capitale europene si remarCA CA COmunistii au planuit si au construit pe picior mare ca egiptenii, remarcand fara sa fie o surpriza aici, marea piramida numita Casa Poporului. Remarca iluminatul stradal de cacat precum si perpetuum mobile-ul chinologic de pe strazile Bucurestiului.
Contiunua cu Bucharet's Lipscani neighbourhood is the heart of the city's active nightlife. Fucking Centrul Vechi. Cioaca a incercat vreo 6-7 baruri in noaptea aia. Cica ai de unde sa alegi. In ultimul bar s-a impiedicat de niste engleji tineri ce l-au imbarligat ca dea o fuga pana in Brasov. un oras foarte pitoresque, dupa spusele lui. Aici cica a mancat in crama unui restaurant, Bella Musica, ce servea cica mancare Mexicana si Ungureasca. WTF?!! (n.a.)
N-a ratat ratatul ocazia sa viziteze castelul Bran, sa vada castelul lui Dracula. Dar e fair omu. Admite ca ghizii romani spun adevarul, nu e nici un castel al lui Dracula.
Mai departe, se baga in seama cu o mizda, chelnerita la Time's Pub, ce-i recomanda sa se duca la Sibiu. Si fraieru se duce.
Sibiu is a more majestic version of Brasov, with a germanic feel. Din Sibiu omu pleaca sa viziteze manastirile din Bucovina. Aici isi da public cu tesla-n baie caci a planuit ca arhitectii din Caracal si in loc sa se intoarca la Bucale si de acolo la Suceava, s-a dus direct si a ajuns de se mira si el ca a ajuns. Manastirile din Moldova l-au excitat la culme si l-au imbrobodit cu adrenalina si amintiri de neuitat.
Articolul pare sa se incheie intr-o nota pozitiva. De incheiere mai sunt rubrici, IF YOU GO.
Din start potentialii turisti canadieni sunt atentionati ca vor trebui sa faca o escala fiindca nu sunt zboruri directe catre Romania de aici din Canada.
La WHERE TO STAY mi se pare ca abereaza. Sincer ma indoiesc ca accommodation in Bucharest is diverse but limited.

Incheie cu adevarat mirandu-se ca in Romania se gaseste mancare italieneasca la preturi mici. Pentru cine nu intelege, prin restaurant italienesc se intelege un restaurant normal, cu mancare normala.


Si fiindca sigur si-a luat bilet dus-intors, hai sa revenim in Canada. Amintindu-mi totusi de Pensiunea aia de la Sarmizegetusa unde ne-am simtit excelent si camera a costat cam $50/noapte. Amintesc asta facand legatura cu ce a scris Chrislord la el pe blog "Aventura? Da. Cand italianca de la motel ne-a cerut 200 $ pe o camaruta. Cat? Eu sa lesin, soatza, o luam. Camera. Ce ai fata cu nervii, ti-a crescut patronu` salaru` si eu nu stiu? Lasa pretene, ca au piscina cu apa sarata si calda plus hot tup (in limba canadiana, noi ii spunem jacuzii). Si ne da si cate un lantisor de aur la plecare? Nu, doar un calduros "la revedere" .".
L-am inteles perfect. Cu vreo saptamana inainte sa mearga ei la Wasaga Biatch rascolisem si eu internetul sa gasesc un hotel ieftin. Voiam sa stam 2 nopti si normal, cautam ceva bun la pret cat mai mic. Good luck with that. Cele mai proaste eperiente le-am avut cautand direct in Wasaga. De la $150/noapte in jos ... chiar in jos te duceai. Citeai la reviews chestii gen ca nu poti sa incui usa, sau bai comune dar usa dintre camre nu se incuie. WTF? Pozele aratau niste moteluri gen anii 50 cu mobila din anii 70.

Cred ca aici voiam sa ajung cu articolul. Camerele de hotel sunt scumpe in Canada. Parca ai mai multe sanse sa gasesti o camera decenta si ieftina cu cat e mai mare orasul, si nu invers. Am fost la Tobermory, la ma-sa-n ma-sa. Am sarit din vreo $120 pe o camera de motel din ala fara nimic iesit din comun. Poate doar ca arata mai rau pe dinafara decat pe dinauntru. Uitati-va pe harta sa vedeti unde e Tobermory. Am fost in Belleville, tot asa. Doar ca hotelul asta desi era mai vechi... era vechi din ala cu gust nu... delasare. Pe unde ne-am mai uitat preturi destul de mari, si sa ne intelegem... Ontario nu e presarat cu Coaste de Azur, Palme de Mallorca sau Niagara Falls. Majoritatea oraselelor sunt labe triste. Mereu am ajuns sa calculam asa: Pai decat sa stam un long weekend pe undeva pe la hotel mai bine mai punem cateva sute si mergem in Cuba. Word.

Si am fost si la Wasaga Biatch. Dar vorba lui Garcea invitat la emisiunea-concurs Stii-Nu stii, castigi: Mai pastrez si pentru cealalta intrebare. Doar nu-s prost sa dau totul din prima.