Ekarenniondi si imprejurimile

E vara, se apropia ziua mea, nu mai fusesem la Wasaga Beach. Hai sa mergem. Uite aici matematica simpla. Dar apoi apar si variabilele (fucking shit, m-am balbait tot in -lele-urile astea). Variabile cum ar fi cazarea. Preturi aberante in Wasaga Beach. O ard canadienii astia intreprinzatori la un nivel de parca iti ofera all-inclusive la hotelul California al formatiei E-Girls. Am umblat prin destule moteluri sa pot sa fac o diferenta. Ce ofera aia la Wasaga e peste pretul pietei.
Variabile cum ar fi vremea, care cu doua saptamani inainte arata un placut de 24C plus taxe pentru cele doua zile planuite. Cu o zi inainte totul se redusese la un 20C in prima zi si un 25C in a doua.
Rezultatul e modificat deci si planul trebuie modificat. Am luat o camera la motelul Luxury Inn din Collingwood, aflat aproape vizavi de Cineplexul din localitate. A fost $207 pentru 2 nopti, taxe incluse. Din cate am observat motelul pare preluat de o familie de maronii ce l-au renovat cat de cat. Nu ofera nimic in plus fata de camera, dar camera e mobilata cu gust si arata bine. Dar e mereu aceeasi problema. Imi amintesc, baietan fiind, cand am vazut filmul Universal Soldier si J.C.V.D. trecea prin peretii motelului unde se ascundea cu mizda lui. Pai daca peretii sunt din drywall... Motelul a fost excelent pentru ce aveam noi nevoie. Singurul lucru naspa a fost ca in ultima noapte, pe la un 1:30 am ala de deasupra a inceput sa repare ceva. Numai bine sa ajunga din oras cardul ala de tineri alcoolizati ce-i auzeam perfect desi erau la vreio 2 camere distanta pe acelasi palier. Dar n-a durat mult, probabil tanarul ala ce aprinsese lumina a reusit sa-i organizeze pe restul sa nu mai trebuiasca s-o ia sus doar el.

GPS-ul ne-a facut figuri, mancami-ar sexofonul cu galci. Hwy 26 e destul de noua intre Stayner si Collingwood, dar nu atat de noua incat GPS-ul TomTom sa creada ca suntem pe camp. Noroc ca stiam drumul ca mai fusesem in Collingwood. Am alimentat cu benzina. Ciudat a fost ca erau doua benzinarii una langa alta iar preturile difereau mult. Aia cu pretul mai ridicat nu avea nici un client. Ne-am oprit la o ferma din asta B.O., ah nu, Bio... de unde am luat un cosulet de capsuni. Gata cules. Doar nu suntem in Spania, ce naiba, in puii mei. Eu am venit in Canada sa-mi echivalez studiile, sa urmez o cariera in inginerie. Romanul asta nu e capsunar, da? (asta in timp ce mananc capsuni de la Costco). B.O., ne-Bio... am mancat capsuni si mai gustoase decat alea de la ferma.

Am mers direct la hotel unde am primit camera desi era inca devreme. Fiindca nu era vreme de plaja, desi era placut afara am ales sa vizitam ceva. De la motel esti exact pe teava sa mergi la Scenic Caves. Wasaga Beach si Collingwood sunt in partea de sud a Georgian Bay, dar pe maluri opuse. Soseaua urmareste malul iar distanta dintre cele doua orasele e parcursa in vre 20-25 de minute.
De la motel, pe Mountain Rd, te indrepti spre Blue Mountain apoi cotesti stanga si urci peste deal. Mi-am batut paula fara jena de Muntii Albastri de la Collingwood. Acum am mai mult respect. Blue Mountains nu fac parte din vreun lant muntos ci din ceea ce aici este denumit Niagara Escarpment, unde escarpment inseamna in romaneste coastă; povârniş; escarpă. Ce e fascinant insa este lungimea aceste coaste. 1,100 kilometri!
Scenic Caves se afla in cel mai inalt punct al acestei coaste. Ai mai multe activitati din care sa alegi. Desi ne manca sa facem zipline am ales sa keep it simple si am vizitat pesterile. Daca esti ceva niscaiva speolog vei fi dezamagit. Pesterile sunt niste gioco di mano In general pesterile astea de aici sunt un fel de crapaturi in roca si nu sunt formate de actiunea apei. E plin de copii, majoritatea alergand aiurea-n tramvai. Sunt portiuni alunecoase si unde e extrem de usor sa-ti dai si sa-ti fracturezi mizda. Crede-ma ca stiu.
Claudia se bagase printr-o crapatura ce o ducea de partea cealalta a stancii, dar era inghesuiala mare si nu mi s-a parut apetisant sa imi frec coatele pe acolo asa ca am asteptat rabdator. Am profitat de moment sa bag scot ceva din ghiozdan cand domna in alb din poza de mai jos s-a dezechilibrat si s-a rostogolit la picioarele mele. Am dat sa o ajut dar s-a intamplat prea repede si eu in mana stanga aveam ghiozdanul iar cu dreapta scotoceam sa caut punctul G. Bai, s-a intins doamna ca o stampila din aia. Si-a mulat oasele pe stancile alea si inclusiv mecleul. Adica nu avea indeajuns de multa viteza sa alunece rapid dar era indeajuns de abrupt incat sa nu se poata opri si contiua sa se rostogoleasca asa in sloow-moooo. Eu am reusit sa nu rad dar barbata-su o aduna de pe jos razand in hohote. Scapase doamna doar cu o sperietura. Lol, eu avusesem impulsul sa bag un picior s-o opresc din alunecare. Cred ca intelegti socul nostru vazand o filipineza cu un copil proaspat nou-nascut la gat incercand sa-si gaseasca pasii pe POTECA... pai mai la vale prin grohotis ce sloboz faci, draga pelo?

Sunt niste portiuni din traseu extrem de interesante. Niste crevase dubioase si niste megaliti formati natural. Ce lipseste? Zona e bogata in istorie umana. E Canada deci istoria e privita din doua parti. Anul 1616 e momentul 0, caci vine Samuel de Champlain in vizita. Inainte de momentul 0 aka 1616 cica traiau peste 8000 de huronezi din tribul Petun in vreo 9 sate. Satul Ekarenniondi se afla exact in locul unde acum sunt Scenic Caves. Cica restul huronezilor ii numeau Tionontati, baietasii de pe partea cealalta a muntelui. Francezii ii numeau Tobacco people, un fel de Marlboro Men neaosi. Nu se stie daca erau numiti asa din cauza ca ar fi scos recolte record la hectar sau doar fumau la greu.

Una din pesteri e perfecta pentru tinut provizii la rece. Un frigider natural. Probabil gheata pe post de pana/ic a despartit o bucata de coasta formand o coloana inalta separata de restul printr-o crevasa larga de cel mult 2 metri. Coloana devine punct de observatie dar si... camera privata pentru sfatul indienilor. E la inaltime si se poate ajunge doar printr-o parte deci e perfecta pentru sfat de taina ceea ce a si fost. Un alt lucru interesant despre locatie este ca e proprietate privata inca din anii 30 cu unic scop - turismul. Ultima oara s-a schimbat proprietarul in 2003 cand un investitor din Toronto a cumparat si a amenajat ceeea ce se vede acum.
In 2003 se adauga cealalta "atractie", podul suspendat. Au ales o locatie buna cu vizibilitate maxima in zona. Ni se tot repeta ca e o zi cu vizibilitate buna si ca poti vedea chiar si Christian island. Iti jur ca aveam si binoclu si tot nu vedeam nimic. E cam greu cand nici nu esti sigur ce e aia Christian Island sau in ce directie e. Sau poate ateul din mine refuza sa gaseasca acea insula crestina. Podul in sine este pus pe taraba de catre operatorii turistici ca o minune a tehnicii si de ce nu, a naturii. Pregateste-te insa sa gasesti pe the little lil' midget petite praslea cel mic, fratiorul podului Golden Gate din San Francisco. Are aproape 130 de metri in lungime si o arde boss la aproape 25 de metri inaltime, inaltime pe care nu o simti caci il gadila la talpi copacii de dedesupt. Privelistea e din plin dar nu-ti rupe muia cu nimic. Lacul desi ocupa mare parte din ecran nu comporta nuante frumoase de culori precum mai la deal , la Tobermory. Nu e foarte departe de Scenic Caves dar doar daca esti cu din astea gen mersul pe jos, altfel stai pe bancuta si asteapta sa vina tractorul cu remorcile de transport.

Trecem pe langa arta reprezentativa pentru oamenii aia de care tot auzim dar care nu au loc decat in prefata cartii de istorie.
Apoi trecem pe langa casa lu Administrat Ion.
Si uite ca ajungem si in San Fran, la pod.

De stiut faptul ca podul e solid dar are ruliu si tangaj si daca ai rau de mare si-ti tremura gladiolele s-ar putea sa ai probleme.Chiar am vazut niste personaje ce nu lasau balustrada din mana sau chiar renuntau.

Si asta a fost. Am revenit in Collingwood si ne-am facut de treaba sa treaca timpul. Ne-am dat KO devreme. A doua zi, echipati de scandal, ne indreptam catre Wasaga Beach. Muje Tom Tom si gipiesu mortilor lor. Am reusit sa ajungem totusi unde trebuie. E placut locul si imi place atmosfera. La lucrurile naspa as trece ca apa e pana la genunchi gen pana haaaat departe in larg. E bun pentru copii dar daca vrei sa inoti... ma din parti. Apa era rece gheata dar aici depinde cum iti place s-o porti, flasca relaxata sau viermus ascuns in cur. Cam rece totusi, mai ales ca afara erau un 25 C si nu un 30C. Alt lucru ce nu mi-a placut a fost ca desi am cautat sa gasim un loc fara copii... era inevitabil. Dar cel mai enervant a fost sa se puna in fata noastra o familie cu un baiat peste 30 de ani cu probleme psihice. Tartanul si-a luat paranoia big-time din cauza tatuajelor mele tribale din tribul Petun si se intorcea sa ma verifice la fiecare 5-10 secunde, ceea ce este destul e inervant. E ok, n-au stat decat vreo 2 ore. Ca bonus, s-a uitat toata familia lui pe furis la mine... caci sifonul a dat alarma imediat: est-european dubios la ora 6.
Cand ni s-a pus si de plaja am plecat. Ocheanu a fost pe odihna si ne-am odihnit din plin. Urmatoarea dimineata am facut check-out-ul devreme rau si ne-am indreptat spre Toronto.
La multi ani mie si sa fie bine, sa nu fie rau.
Howgh!

Comments

Andreea Kovacs said…
Incearca Crystal beach pe langa Fort Erie. Am fost o singura data prin 2008-2009 si a fost fain. Sau Prince Edward County la dune. Iar daca te tine stamina, baga un condus de 17 ore pana in PEI, gasesti cottage la 700/saptamana
paulvarahil said…
PEI suna interesant, dar deocamdata nu gasim motivatia necesara pentru a merge pana acolo... mai sunt inca optiuni pe aproape. "Piata" americana abia ni s-a deschis iar Caraibele raman in capul listei. Si cand spuneam de "piata" americana nici nu ma refeream la New York, Las Vegas sau LA, ce le consideram must dos. La Crystal Beach am fost acum vreo 2 ani si ne-a placut, si poate o sa mai mergem, chiar si anul acesta. Prince Edward County arata binisor. Thanks.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Decat cald