O dupa-amiaza de caine

Ziua de 22 Iulie 2014 a fost o zi obisnuita de vara. Intr-o compunere de inceput de an in clasa a treia, ai fi povestit ca personajul lui Mircea Santimbreanu: In trafic masinile... faceau zgomot, pietonii... faceau zgomot, pe cer... avioanele faceau chemtrails, dar si zgomot. Si incheiai cu fraza aia citita in ultima carte de Coelho: "Pretutindeni domnea o liniste poetica si adanca. Se putea auzi firul de iarba crescand." Probabil era vreun meci de soccer prin apropiere. Probabil amicalul ala a lu Toronto FC cu Tottenham.
Dar desi totul era piersicuta semne malefice se iveau si trebuia sa ne dam seama ca ceva e in putrefactie in interiorul granitelor daneze caci mergeam pana la Costco, la Warden si Ellesmere, sa cumparam branza feta la galeata si capsuni. Ajungem la Costco. Nu au nici capsuni nici branza. WTF is going on?
Eram plecati in turneu. Costco, RBC, Canada Computers si Al's Pet Store. Astea, ultimile trei, sunt pe Kennedy Rd, la sud de Ellesmere.
Ajungem la banca, coltul de sud-est al intersectiei Ellesmere-Kennedy. Dam din colt in colt caci parcarea e plina. Uite ca iasa unu. Ah, e loc rezervat pentru handicapati. Hai ca stam aici pe margine. Ba Claudia, nu vrei sa astepti tu in masina pana ma duc eu sa rezolv cecul asta? Uite ca totusi pleaca cineva. E un negru cu dreadlocks intr-un Chevrolet Malibu maro cacat. Dar deja ieseam din masina. Ma duc in banca. E aceeasi sucursala unde lucrase indianul ala ratat ce-si tragea pantalonii de costum pana sub sfarcuri si care nici dupa un an si jumatate lucrati acolo nu stia sa faca nimic. Uite-o si pe okioasa aia ce in 2009 imi gresise numarul de cont de la Bell si din cauza careia facusem plata la dreacu si apoi ne-au taiat telefonul. Chiar ma gandeam ca daca nimeresc la ghiseul ei o sa-i povestesc cum mi-a distrus viata. Dar okioasa e sefa sau ceva si doar frunzarea niste hartii. Oricum nu era decat un singur client. O femeie imi face semn sa vin la ghiseul ei. Ii intind cardul de debit si astept cu cecul dar n-apuc sa zic nimic. Ceva mi-a atras atentia in stanga mea. Intorc capatana si ma uit o fractiune de secunda la un negru cu fata de Easy-E. Mai palpitant mi s-a parut sa ma holbez la pistolul ce-l tinea cu amandoua maini. Se pare ca pana iti intorci caPU LA loc e timp suficient sa plasezi niste intrebari la Yahoo Answers: Ba, ala e pistol? O fi adevarat? Asta e momentul in care imi voi da Sign Out?
Privind in fata catre mainile in care inca tineam portofelul si cecul am ginit la periferia eurovisionului meu ca in spatele functionarei mai sunt 2 negri. Functionara, o indianca, parea sa recite niste mantre sau ceva. Eu calculam scenarii posibile in care tiganii mi-ar fi putut cauza intoxicatii cu plumb. Am decis sa stau si mai calm si sa las portofelul pe masa.
Dar tot atunci s-a si incheiat. Tiganii se si tirasera. Brusc tiganul ala din masina de afara deveni in mintea mea soferul ce tine tira. Se mutase fiindca venind noi... aproape il blocasem... si prin natura meseriei sale tiganul avea nevoie sa o uscheasca mai repede ca superintendentul de aici de la munca atunci cand aude ca s-ar putea sa fie nevoit sa te ajute sa agati paturile alea pe peretii liftului.
Femeia aia de la intrare incuie usa si ne intreaba daca suntem ok. Ca ea a incuiat usa. Dar in mortii tei, fuh.... nu vrei sa spui si daca au plecat baietii veseli? Oricum deja ii telefonam Claudiei. Ea parcase in locul negrului ce plecase. Esti ok? "Da. Pai?" Pai au fost niste baieti aici si au retras niste fonduri in regim de urgenta. Incredula, m-a intrebat din nou: CE?! Vino inauntru, o sa vorbesc cu astia sa deschida usa. Tre sa vina si Pulitia. O sa mai stam pe aici. In fata mea, funtionara imi spunea ca degeaba sun, ca au sunat si ei, oricum dureaza pana ajung, ma stresez degeaba, sunt ok?
Vine si Pulitia. Tranzactiile sunt inghetate deci nici macar nu putem rezolva pentru ce am venit. Asteptam sa ne vina randul sa dam declaratii. Claudia nimereste la o blonda iar eu la un sri lancier din insula Ceylon. Sri Lancierul e un om cu gusturi si a remarcat din prima ceasul meu Fossil S+arck. "Nice watch!" Le raspund cum le raspund la toti: Nu numai ca e marfa ceasul dar e si al meu.
Ii povestesc ce si cum iar el scrie in carnetel. La gata ma pune sa recitesc si sa semnez. Pleaca din birou catvea secunde si profit sa fac poze cu telefonul la paginile carnetelului lui. Vine inapoi la un moment nepotrivit si ma intreaba: "Did u take pictures of my Memo Book?" Da, cois, dar doar la ce erau cuvintele mele.
Gaboru, desi era singur, incepu sa joace good cop... si... atat, caci era singur. "You can't do that, they're gonna take your phone for that". E de acord cu mine ca "politistii rai" imi vor lua telefonul doar daca ma da el in gat pe gheata dar insista sa sterg pozele. La plezneala insist sa imi lase macar prima pagina, aici cu datele mele personale. Nu vrea si se uita atent cum sterg pozele. Inainte sa-mi semnez declaratia ii atrag atentia ca soferul negru din parcare mi s-a parut suspect datorita comportamentului suspect, dublat de evenimentele ce au urmat, dar el zice ca e bine si asa. In declaratie scrie ca am vazut un negru suspect. Pai eu nu sunt din ala caruia i se pare ca orice negru e suspect.
Poate acum. Muje!

PS. Inca o data muie la Castor si Pulox ce credea ca anumiti bloggeri din diaspora romaneasca in Canada inventeaza scheme senzationaliste. We live rough, tough and dangerous. But we live, we live to fight another day. (citate din filme cu negri).

Comments

Tzipi said…
Da' ce bafta aveti si voi !
Acuma nu mai puteti zice ca nu traiti ca in filmele americane ...
paulvarahil said…
:) Nu e rau deloc. Evitam rutina cum putem si noi.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum