Pilde de pilde

Iar e de sezon subiectul cu copiii. E ars cu fier rosu pe creier. Esti pirogravat inca de mic, laolalta cu restul datinilor si obiceiurilor batute-n cuie. Inca un subiect pe care lumea nu vrea sa-l adapteze la epoca in care ei traiesc de fapt. E fucking 2014... nu mai e epoca Patriarhilor biblici si nici macar Decretul 770 din anul de gratie 1966. Inainte sa venim in Canada erau luati ca posibilitate si niste eventuali copii. Dar socoteala din pantaloni... nu, stai... socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asta e o vorba din batrani ce chiar are sens. Nu am de gand sa filosofez pe tema ci sa dau niste exemple concrete cu iz de pilde.
In momentul asta am 3 colegi. Rick Ross... canadian sarac din tata-n fiu. Darius Za Greit - fost profesor universitar in Teheran, de 4 ani in Canada. Gospodin Lenin - ruski de 21 de ani... in Canada de la varsta de 12 ani.
Rick Ross e canadian. Nu stiu daca realizeaza dar n-a avut nici o sansa sa reuseasca in viata. A fost sarac toata viata si au trebuit sa se mute des. Cand i-am spus ca ma uit din nou la Married with children mi-a zis ca obisnuia sa se uite la acel sitcom impreuna cu taica-su si ca show-ul era parca despre familia lui... cu diferenta ca el nu era ca Bud, el nu mai era virgin. A avut o sansa caci in liceu cand se apucase de furat si a fost prins, parintii lui l-au trimis la niste rude in afara Toronto-ului pana la 18 ani. Asta l-a salvat de anturaj. I-am cunoscut o parte din familie... majoritatea parnaiasi, fosti parnaiasi sau in drum spre. E inteligent si autodidact dar viata grea parca nu i-a dat voie sa ridice capul mai mult decat atat. E doar unul cu inteligenta peste medie dar fara cultura. Prietena a ramas gravida de tanara, s-a casatorit cu ea, a mai facut un copil si acum e tata exemplar... si se zbate sa faca bine. Cu sanse putine. Oare ce sanse au sa aibe fetitele lui? Oare au sa ajunga la facultate?
Darius Za Greit se insurase in Iran si avea deja un copil. Au bagat dosarul de emigrare pentru Canada sa poata sa ofere fetei lor o viata decenta, o viata normala departe de aberatiile sociale din Iran. Era profesor universitar in capitala iraniana, bagase ore suplimentare de nebun si reusise sa-si cumpere apartament cu banul jos... lucru necesar sa devina "bun de sot". Avea status social de care acum ii este dor si care inseamna extrem de mult pentru el, aveam sa descopar dupa aproape 3 ani lucrati cot la cot cu el, cand mi s-a destainuit ca prietenii lui de aici din Canada nu stiu ca el e securist. E adevarat ca in paralel e si traducator si are si niste ore la un liceu. Tre sa bage din greu fiindca in primul an in Canada au mai facut un copil si nevasta-sa sta acasa, nu munceste. Acum cateva luni imi povestea ca ia serios in considerare sa se intoarca acasa. Era un aspect ce nu-i dadea pace. Mi-a spus ca de fiecare data cand merge in vizita pe la prieteni il ingrozeste sa vada cum copii acestora s-au canadienizat devenind niste razgaiati nerecunoscatori. Totodata, ca securist, a vazut multi locatari iranieni de toate varstele... si se pare ca nu i-a placut cum au evoluat in societatea canadiana. Uite cum te sucesti dupa ce ai lasat o viata in urma pentru noua viata in Canada si apoi descoperi ca rozul ala era doar in brosura de emigrare iar la fata locului cam inghiti cu noduri. Bine, mai sunt niste chestii Cpt. Obvious la care nu s-a gandit: fetele umbla cu fusta lata cat cureaua, sunt poponari pe strada, totul e vulgar si plin de sexualitate... nu e un mediu propice pentru cresterea unor fetite... afla prea devreme despre chestii ce ar trebuie sa fie cunoscute mai tarziu in viata. Asa e, no doubt. Dar, din nou, suntem in 2014 si asta e societatea vestica in care traim.
Gospodin Lenin a fost adus de parinti in Canada la varsta de 12 ani. Lenin e un exemplu extrem de strident de canadienizare din aia proasta. Cand l-am cunoscut isi invinuia parintii pentru tot. Ca s-au ratat, ca n-au avut ambitie, ca n-au bani si prin coroborarea acestor lucruri propria lui ratare. Ca nu-s parinti buni cu surioara lui in varsta de vreo 7 ani. Parintii lui plecasera din Sankt Petersburg in Israel si fiindca nici acolo nu era Pamantul Fagaduintei s-au mutat in Toronto... unul din motive fiind ca feciorul lor sa nu fie cooptat in armata. Rezultatul? Cand a ajuns la liceu feciorul s-a inhaitat cu baietii cool. Au urmat probleme cu popolitia si a rezultat un rus incult, arogant, canadienizat, ce n-a terminat liceul si care viseaza doar bani facuti usor, tunuri, masini scumpe si care are niste vise irealizabile. I se pare cool sa fie soldat si a luat in considerare sa se inroleze in armata canadiana. Dar el isi ia in serios sansele sa devina politist, RCMP, agent al serviciului de informatii canadian, sa lucreze pentru NSA in State, etc. Nici o varianta aplicabila REAL persoanei lui. Dar asa e el, "da, NSA... tre' sa locuiesti Statele Unite vreo 5 ani si sa fii cetatean dar daca vreau, ma duc, am un buddy ce locuieste in LA ...."
Am cunoscut si romani din aia ce acum au 40 de ani si care au venit aici de copii si care n-au reusit sa faca nimic. Astia au cate o poveste din aia in care nu e vina lor. Asa il vad si pe Lenin la varsta de 40 de ani. Imi vine sa fac cu nervii cand aud cliseele alea cu romanii destepti, capabili, ce muncesc din greu. Imigrantii romani sunt la fel ca cei rusi sau cei iranieni sau cei nigerieni. Unii sunt destepti, altii nu; unii sunt capabili, altii nu; unii merg la scoala, altii nu reusesc sa faca fata sau nu merg deloc; copiii lor ajung ratati sau ajung doctori. Nu conteaza de unde esti.
Nu vreau sa trag concluzii ci le las in coada de peste. Parerea unanima a unui parinte este oricum ca "nu mi se va intampla mie sau copilului meu".
Voiam doar sa mentionez niste povesti de viata din Canada.

Comments

Elena M said…
Treaba este ca un copil nu vine niciodata cu un manual de utilizare ... Trebuie sa-l cresti "dupa ureche" , lasandu-te in voia curentului , a inspiratiei . Fiecare este unic si nu poti aplica nici formule si nici protocoale "de crestere si educatie ...E loterie , talent , rabdare si multa dragoste in a a creste un copil , Evident ca nu e pentru toata lumea . Din pacate unii ii fac doar de gura lumii ,,, proasta alegere . Altii cred ca pot trai in locul lor sau prin ei . Dar cel mai important de tinut minte este ca in viata nu exista garantii . Si nici nu trebuie sa ceri garantii .Nici de la parinti si nici de la copii .
paulvarahil said…
(scuze de raspunsul tarziu)
Ai dreptate in tot ce zici dar as mai completa cu ceva. Nici un parinte nu va creste un copil perfect. Nu o spun ca pe o scuza pentru parinti ci ca pe o... statistica seaca. Oricat te straduiesti ca parinte the best you can achieve e ceva cu marja de eroare acceptata de societate ca "normal". Prea multi oameni talentati au acel talent in urma vreunui OCD dobandit in copilarie sau genii ale istoriei au fost dovedite avand forme de autism. De aia se ajunge ca viitorii parinti sa spere la un copil sanatos. Ca minimum standard.
Prea mult de discutat aici dar macar am atins niste aspecte, macar in treacat.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum