Generation Jobless - Catch 22

Pe 14 Ianuarie mentionasem aici despre un documentar facut de televiziunea canadiana CBC. Acel documentar era despre piata condominium-urilor din Canada. Intre timp am mai vizionat multe din documentarele facute de ei, gasite tot acolo pe site. Subiecte foarte bune puse in documentare excelent facute. Multe subiecte sunt taioase si de interes public dar ma indoiesc de faptul ca au vreun impact la mase.
Generation Jobless e despre generatia actuala de tineri canadieni. 254 000 de studenti vor termina facultatea anul acesta. Pe la inceput, documentarul il arata pe valedictorian-ul unei generatii de absolventi declamand ca el poate spune cu incredere ca ei, studentii acestei sarje, sunt pregatiti. Ready 4 whateva, cum spunea philosphae-ul grec Tupac. Riiiight. Ready for a rude awakening, cum estimeaza naratorul.
In opinia mea, unul din elementele cheie al situatiei de fata este data de barbosul ala de la inceput: educatia superioara canadiana pregateste studentii pentru job-uri din trecut. Cum suna asta cand acelasi barbos, ce nu pare sa manance cacat, estimeaza ca pana-n 2030 cam jumatate din job-urile existente in lume vor disparea, inlocuite de tehnologie? Joburi din trecut. Alt element cheie. Lamentarea universala a tinerilor absolventi este comparatia cu generatia parintilor lor, parinti in a caror era, daca absolveau o facultate aveau garantat un loc de munca potrivit educatiei lor superioare. Dar asta e doar o judecata grobiana. Cum sa fii atat de imbecil sa te astepti la acelasi lucru valabil acum 30-40 de ani? In aceasta perioada lumea s-a schimbat enorm. In timpul generatiei parintilor nostri tehnologia a avansat incredibil. Nu-ti vine sa crezi? Cand mi-au luat computer ai mei parinti, tata a incercat sa vada si el pe ce a dat o tona de bani. Sa-l porneasca a fost usor... a apasat pe un buton. Sa-l opreasca... a stins monitorul. Ma gandesc ca acea masina de scris ce-o folosea sa-si scrie rapoartele era tot model "qwerty" dar ce drum lung pana la tastatura de computer. Si totusi... cine ti-a inoculat ideea ca trebuie musai sa termini o facultate? Erau ei la curent cu tendintele pietei muncii? Tendintele actuale? Sau peste 10 ani? Dar 20 de ani? Sa fim seriosi. Acum cateva saptamani vazusem pe net un top al coruptiei in facultatile din Romania. Crezi c-am fost socat sa vad ca Universitatea Eftimie Murgu din Resita era a doua cea mai corupta din Romania? Nu, baby. Dar realitatea e mult mai crunta. Citind comentariile aveai sa afli socat despre unii ce aflau socati ca facultatile ce le urmasera ei erau pe primele locuri la integritate... iar asta contrazicea ceea ce stiau si traisera ei. Rezultatul este o inflatie de diplome. Si cu asta cred ca pot incheia paralela Ro-Ca si sa revin la Canada.
Canadienii isi denumesc actuala generatie de tineri drept cea mai educata din istorie. Ca au diplome sunt de acord. Da. Ca sunt cu adevarat educati... ma indoiesc. E fucking clar ca aproape toata lumea merge la facultate si un lucru stiu sigur... majoritatea oamenilor sunt mediocri sau submediocri. Nu-mi amintesc exact sursa, dar citisem ceva despre capcana continuarii educatiei superioare prin master-uri in conditiile in care tu esti tot somer. Aceasta iluzie ca nu ti-ai gasit job din cauza ca e competitivitate mare pe piata muncii din cauza ca poate n-ai indeajuns de multe diplome iti face doar rau. Te baga si mai mult in datorie si apoi ajungi la riscul de a fi overqualified. Cand esti overqualified inseamna ca ai investit mult in educatia ta si e stupid sa te multumesti cu un salariu mic. Asteptarile tale sunt mai mari si contrazic asteptarile angajatorului care va prefera sa angajeze altul pe bani mai putini. In engleza, cercul vicios se numeste Catch 22. Tot Catch 22 e si faza aia cu experienta canadiana sau cu experienta in domeniu, ceruta la angajare... pe care un tanar, la fel ca un proaspat emigrant nu o poate avea. In Canada, datoria medie la absolvire a 60% din viitorii absolventi e de $27,000. De dragul statisticii, asa din topor, $27,000 pentru 152,400 de viitori absolventi... in fiecare an. Documentarul mai spune ca 1 din 3 absolventi cu varsta intre 24 si 29 de ani va ajunge sa lucreze intr-un low-skilled job... in general ospatar, chelnerita sau security guard, de ce nu? Aici nu discut cifrele ci amintesc doar ca din absolventi... unii au doar diploma... iar unii au si invatat ceva... deci aia ce ajung in lowskilled... ajung si din cauza lor. Dar...
O alta problema e ca tinerii de azi sunt in competitie pe joburi cu astia aflati la varsta de 60+. Baby Boomers, cum sunt supranumiti pe aici. Astia sunt atat de tare bagati in datorii (la fel ca restul canadienilor) incat nu-si mai permit sa se pensioneze si continua sa lucreze pana la adanci batraneti. Numarul redus de oameni ce se retrag din activitate adunat cu numarul imens de absolventi... da cu minus grav pe partea de tineret. Urmatoarea generatie e si ea prinsa in acest Catch 22... caci ei sunt si mai adanc in datorii si vor trage si ei cu dintii in urmatoarele decade. Angajatorul profita de faptul ca tinerii au gauza stransa de frica zilei de maine si cand angajatul lor platit cu top dollars se pensioneaza... tanarul angajat sa-l inlocuiasca va fi intampinat cu un salariu mult mai mic... pe care il va accepta.
Un alt element cheie ce lipsea pana acum din text dar nu si din context este situatia economiei canadiene si mondiale. Situatia nu se imbunatateste. E OK ce spunea o domnisoara imbufnata de faptul ca parintii au tupeul sa se planga de ratarea acestei generatii, tocmai ei... aia de au trait in cea mai prospera perioada din istoria Canadei, care au avut totul usor... ei sa dea lectii? Dar mai e unul in documentar ce remarca "inteligent" ca aceasta generatie e foarte educata, cu joburi sub pregatirea lor profesionala care incep acum incet incet sa realizeze ca li s-a vandut o iluzie. Iar acum se plateste pretul. Pai abia acum ai realizat? Buna dimineata.
Job-urile full time garantate vor fi tot mai putine si piata muncii tinde spre contracte temporare, part time, sezoniere. Tristetea vine din faptul ca aceasta tendinta nu pare ceva temporar ci pare urmatorul pas in evolutia pietei muncii. Barbosul din documentar spune ca in medie o persoana aflata la varsta de 30 de ani a schimbat cam 11 joburi pana in momentul acela. Tot el estimeaza ca in numai 10 ani de acum incolo un individ in varsta de 30 de ani va avea in palmares nu joburi ci cateva sute de proiecte platite... caci el vede viitoarea piata a munci orientata pe proiecte platite.
E de mentionat ca Canada (cacofonie acceptata ca biserica catolica, ce peleu meu)e singura tara ce nu are un Minister al Educatiei. Si specialistii astia spun ca se vede asta. Fiecare provincie in parte se ocupa de Educatie pe tarlaua lor. Dar ruperea in bisericute duce la o lipsa a centralizarii a datelor pentru o imagine reala a cererii pe piata muncii, a standardizarii invatamantului spre o eficientizare, etc. Si ca sa prezentam niste numere elocvente. In fiecare an, numai in Ontario, absolvesc 8,000 de profesori. Mai adunam inca vreo 3,000 ce termina in alte provincii si vin aici. Din astea 11,000 de prospaturi scadem vreo 4,600 de pensionati... si ramanem cu un surplus anual de 6,400 de profesori.
Logica spune ca ratarea unei generatii va avea recul in viitor cand viitorii pensionari si-o vor lua in mana urat cand actuala generatie de tineri nu va produce indeajuns sa le plateasca lor pensiile si asigurarile sociale. Si de asta devine relevanta urmatorea comparatie.
Tot in documentar se face si o comparatie cu cea mai eficienta tara in integrarea tinerilor absolventi in piata muncii. Daca somajul in randul tinerilor in Canada este de cel putin 15% (si a scris Tzipi de n ori cum se face numaratoarea somerilor) in Elvetia e de 2.8% la suta. Dar ghici ce. Cumva ca in comunism, la 15 ani... pustanii elvetieni cu ceas la mana, briceag in buzunar si gurile pline de ciocolata Milka sunt pusi sa aleaga ce vor sa faca in viata. Te bagi la Liceu Teoretic cu posibilitatea de a continua la facultate sau faci o Scoala Profesionala sa inveti o meserie? Ooooh... dar stai! Cica in Canada te futi cu libertatea de alegere a individului. Un canadian de 15 ani e prea necopt pentru a lua aceste hotarari. Dar ghici ce? Fiindca te hotarasti devreme ai timp in viata sa te razgandesti si sa te reprofilezi. Elvetia are scoli profesionale ce ofera ucenicii in peste 230 de domenii si se pare ca doua treimi din studenti aleg calea uceniciei, invatand o meserie cautata pe piata muncii din tara lor. Ucenicie nu doar ca instalator sau tinichigiu auto ci in health care, IT sau domeniul bancar... asa zisele joburi cu guler alb. Sistemul e atat de eficient incat se pare ca 40% din studentii eminenti se sucesc pe parcurs si in loc sa mearga la facultate se apuca si ei de ucenicie gen domeniul bancar. Dar sistemul bazat pe ucenicie are sens cand inveti sa faci chestii lucrand, combinand teoria cu practica si nu doar stand 5 zile pe saptamana in sala de clasa si la gata ai diploma dar angajatorul iti cere macar un an experienta. Fucking Catch 22. Iar asta se intampla pe 230 de domenii de pe piata muncii din tara ta. Asta inseamna sa pregatesti oameni pentru ce se cere. In Elvetia exista o institutie guvernamentala ce supervizeaza acest sistem de ucenicii, ei fac curriculum-ul dar practica se face la firme si companii... iar acolo esti pus sa faci ce au ei nevoie... deci angajatorul influenteaza decisiv formarea profesionala, si o face la momentul potrivit... cand esti inca un ucenic, esti inca in scoala.
Dar de ajuns cu utopia elvetiana si sa revenim la realitatea canadiana. Canada, singura tara fara un Minister al Educatiei ceea ce duce la o fragmentare organizatorica de proportii, cu crapaturi mari prin care aluneca atat de usor tinerii absolventi. Guvernul federal nu poate sa faca nimic fiindca i-ar calca pe dejte pe aia de la guvernele provinciale.
Sfarsitul documentarului e alcatuit din concluziile trase de niste absolventi aflati pe la varsta de 30 de ani, blocati in low level jobs, sub nivelul lor de pregatire. Din pacate doar ala cu fata de Jonah Hill pare conectat la realitate cand spune ca poate e momentul sa ne gandim mai bine la ce standard de viata ne este accesibil de fapt, de cati bani avem de fapt nevoie caci am crescut pe spatele datoriilor facute de parintii nostri iar acum e cam nasol. In completare e bagata o domnisoara ce admite ca nici nu ia in considerare sa isi cumpere o casa... si am inteles ce vrea sa zica: sa cumpere o casa in conditiile acestea.
Asta e. Good times are yet to come.
Din nou vreau sa mentionez ce bune sunt documentarele acestea. Din pacate nu le gasesti pe youtube iar pe site-ul lor sunt vizionabile doar din Canada.

Comments

Tzipi said…
Tara asta face investitii enorme in perpetuarea in lume a imaginii de " the best country of the world" .Prin urmare, e foarte logic ca gunoiul sa fie tinut la secret, intre granitele Canadei : de unde si faptul ca nu exista filmuletele mentionate de tine pe Youtube, iar pe saitul lor nu se pot viziona decat din Canada ...
paulvarahil said…
Perfect de acord cu tine. Cand ii spui unuia despre actele de cenzura facute de media au impresia ca sunt scene din alea in care unora li se baga pumnu in gira la propriu, cand de fapt cenzura e compusa din mici limitari, dar numeroase.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

The art of regifting si alte jmenuri de sezon