In plimbarile din pauza de masa am trecut des pe langa o scoala de prichindei. Tare de tot ca acea curte a scolii semana cu ce-mi aminteam eu din Romania si totul era fiindca desi unii copii jucau basketball, restul... si ma refer la RESTUL, juca fotbal/soccer... mereu cateva miute incinse in diferite locatii. Dar era o diferenta. Gainile astea de copii nu-s in stare sa sara nici macar un gard lesinat sa poate iesi in strada in mijlocul traficului si sa-si recupereze mingea sutata peste gardul scolii. Probabil sut de fundas, un nouar veritabil o baga doar la vinkel. "Neneaaaaah... ne dati si nuoua minja?" De doua ori m-am dus si o data l-am vazut pe altu' aruncandu-le mingea inapoi peste gard. Popularitatea fotbalului in curtea unei scoli oarecare, intr-o zi oaarecare, confirmate prin repetitie ma face sa ma gandesc ca aria de selectie de jucatori canadezi se mareste. De aia nu am fost surprins, cumva, de stirea ca Mexic, SUA si Canada au pus-o de-o combinatie si vor fi gazdele Campionatului Mondial din 2026. Douazeci-douasase... cum ar veni. Am inteles ca in Romania doar daca vorbesc hipsterii romgleza e acceptat social, oricine altcineva trebuie scalpat.
Am aruncat suficient cu pronosticuri sportive sezonul asta asa ca ma abtin. Sustineam Spania... fiindca why the fock not. Deunazi vorbeam cu un tovaras despre astea si i-am spus ca eu, cum ar veni, sustin pe Rakitic (dar nu si pe Modric), pe Neymar si astept de vreo 3 editii sa faca Belgia "surpriza". De la un raspunzator de intrebari puse de ala de la Vax Populi am colectionat un fel de murphism ce se potriveste la multe, ca un Joker. De exemplu: Castiga Belgia campionatul mondial, la ce a aratat pana acum? Murphism: "Vorba lu' spaniolu' ala, pana nu vede ochiu - nu poti sa stii daca-l cumpar". Pana nu vede ochiu'... nimeni nu e campioana inca. Nu castiga.
Pe celalalt plan personal vremea buna ne-a scos din casa si acu doua weekenduri am mers hiking pe Seaton Hiking Trail in Pickering. Luasem o adresa de pe net cu parcarea Parcului dar GPS-ul nostru facea o faza ca-n povestea lu Martzogu': "l-am intrebat pe ala unde e ambasada Austriei si mi-a zis - te duci incolo... si apoi vi inapoi"... Asa si GPS-ul nostru, mergi pe o strada ce se opreste in T (optiuni stanga sau dreapta) si ne cere sa facem U-turn fiindca destinatia noastra era pe partea cealalta a drumului. Nu man, nu era nimic acolo decat un camp. GPS-ul de pe google maps cunostea zona mai bine si am mai mers macar un kilometru "in dreapta" plus inca "o dreapta".
Este incredibil, caci parchezi intr-un loc amenajat, langa niste case, te uiti la un teren anemic de fotbal apoi penetrezi liziera padurii si te trezesti de fapt intr-o padure. La modul relax am luat-o la pas... poteca nu e rea deloc si ofera varietate ochilor. Am bagat un 3.5 km dus si EXACT aceeasi distanta la intors. Era suficient pentru o Sambata. Mai aveam de facut si curat acasa, nu? Si la propriu si la figurat suntem drumeti de weekend.
Duminica, a doua zi, am mers unde am vrut sa mergem prima data cu bicicletele... atunci cand am incercat sa montez un jmen din ala pe po'bagaj, sa agatam bicicletele si se dovedise ca am luat biciclete cu roti cat aia de negru, atarnau pe jos... am fi putut sa aram cateva hectare... dar desi suntem tarani... ca majoritatea taranilor de oras, nu suntem si agricultori. Deci, fara bicilete, am mers in ceea ce credeam eu ca e Pickering Waterfront desi se parea ca suntem inca la Sud de Scarborough. Am gasit un helesteu interesant cu un boardwalk misto unde se poate pescui usor "de sanki fara pretentii" si am de gand sa revin. Pe malul lacului aveam sa gasim in primul rand o imagine si o senzatie de "la mare" accentuata si de valurile cu creasta alba create de agitatia lacului. O alee lata se prelinge de-a lungul malului servind pietoni, biciclisti sau oameni pe role. Calitatea asfaltului e superioara multor strazi romanesti dar si din Scarborough.
Privind inspre Est il vezi pe Putin dand lovitura de incepere a partidei si a campionatului mondial... ah nu... vezi Centrala moleculo-electrica de la Cernavo...ce? de la CERNavoda?... nu maaah, de la Pickering... si atunci am inteles ca eu acolo credeam ca voi merge cand am plecat de acasa dar nimerisem un pic mai la Vest. Va fi interesant si cu bicicleta ca alonja locomotoare creste.
Toate drumurile duc la Roma la fel cum toate centrarile se duc in careul advers. Toate gandurile erau pe weekend-ul lung de Ziua Canadei. Facusem rezervare pentru cort la Bass Lake inca din Februarie. Ne arsesem in primul an de aspiratii in zona cort-exului si a focului de tabara caci locurile de camping se rezerva online cu multe luni de zile inainte. Ajunsesem in anul acela la the next, next, next, next, next, next, next, next.... next best thing: un parc in Brampton. L-am numit antrenament. Ca pentru noobi. Atunci s-a testat echipamentul. Si atunci fusese cald...
Dar pe July 1st-u' acesta, din douaj'-opshpche, cine a fost acolo ( in sudul Ontario in perioada aia) stie cat a fost de cald. Am mers cu cortul mai pregatiti ca niciodata sa luptam cu elementele subversive ale naturii ce flutura avertismente meteo in culori aprinse de chuma rosie. Am pus pe cort folii reflectorizante sa taiem efectul de sera care s-ar fi creat in cort si am supralicitat cu un ventilator de tip turn inauntru, ce a mers aproape non stop. Creasem vant inauntru, scopul fiind sa ni se falfaie de caldura. S-a dovedit si singura linie de aparare. Abia zilele acestea a fost mai racoare seara, ideal pentru camping, o saptamana mai tarziu.
Vineri, pe 29 Iunie, ajunsesem pe la 7 jumatate acolo si am tras tare sa ne instalam totul si apoi sa facem foc, sa gatim. Interesant, nu? Cand faci foc dar nu mananci carne... Fiindca abia venisem, cum ar veni - pun intended, corpurile inca suportau caldura si am stat pana mai tarziu. Cerul senin permitea sa vedem stelele. Tanguindu-ne ca ce bine ar fi fost sa avem un telescop cu noi mi-am dat seama ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care am impachetat celebrul binoclu, atunci cand faceam bagajele. Dupa ani de zile de stat prin portbagaj, binoclu a devenit "antique" si acum sta pe raft indreptat catre camera web a laptopului... sa se cace aia pe ei cand se uita la noi "legal", cum spune mitul urban... Si noi stam cu binoclu pe ei.
Prima noapte s-a dormit bine... dar cu ventilatorul pornit. Greul avea sa fie a doua zi, cand a trebuit sa luptam cu caldura pe tot parcursul zilei. Ne-am inmuiat in lac pentru cateva ore si apoi am fost sa facem dus. Sa dam jos jegul... transpiratia... parca izvora direct din noi... vorba aia... prin toti porii. Ne-am retras in cort si, descoperind ca daca stam direct pe salteaua gonflabila, fara patura, e aproape placut... in scurt timp am picat lati... dar in jetul de aer emanat de ventilator. Seara nu a adus racoare ci a readus tantarii. Cam nasol sa folosesti produse pe piele si apoi sa transpiri instantaneu, transpirand depunand orice fel de efort, transpirand exact ca o glanda sudoripara gigantica. Haine groase sa te aperi de tantari la 35 de grade? Loooool.
Ne-am retras in cort mai repede decat in prima seara si, din nou, epuizati, am adormit instantaneu cu ventilatorul ventiland de zor in directia noastra. Ne-am mai foit prin pat toata noaptea dar la gata, vreo 9 ore mai tarziu ne-am trezit bine-dormiti... La trezire, mi-am anuntat sotia ca vrea-nu vrea, e dovada vie ca "sa tragi curent" e o imbecilitate. Dormise toata noaptea "in curent" fiindca, sa fim sinceri, nu puteai dormi decat scaldat in jetul de aer emanat de ventilator. Dar afara... uuuuu potanga era imensa. Pe scara Celsius. Planul era sa mergem la scaldat mai abitir decat cu o zi inainte fiindca era singura optiune anti canicula.
Dar cu consoarta eram conectati mental pe o frecventa superioara, in campul de energie subtila. Cand si-a exprimat cel mai mic dubiu vizavi de ziua ce se asternea in fata am si sarit pe telefon sa verific cu Busu, sa vedem cum va fi vremea. Well mutha fucka, "feels like 38" la 10 AM. Asta cu "saritu" pe telefon am bagat-o fiindca am reusit sa imi crap ecranul telefonului stand confortabil pe el. Cu cateva minute inainte fusesem fericit ca mi-am gasit mp3 playerul si castile in portbagajul masinii Claudiei... il pusesem acolo cu un an inainte... il pusesem acolo sa-l gasesc usor... ain't that a biatch. Ramane sa-mi gasesc ochelarii de vedere prin casa. Stim ca ultima oara i-am avut pe ochi si amandoi parem siguri de asta. In schimb nu gasim ochelarii.
O ora si jumatate si cateva transpiratii consistente mai tarziu aveam totul impachetat. La intoarcere, fara trafic.... am ajuns ireal de repede.
Pe modul gung ho, am descarcat, am dus totul in casa si abia apoi am luat o pauza. A durat cateva ore sa ne ajustam termic. Printre discutii s-a remarcat o evidenta... cu cortul eram doar cativa in acel parc, in parc predominand RV-urile, care ma gandesc ca au aer conditionat. Asta a produs efecte pentru weekendul lung din August, cand avem iarasi rezervare. Va trebui sa monitorizam vremea si sa aplicam ce am invatat din lectia predata de Mama Natura weekendul trecut: daca e heat wave NU mai mergem.
Inca "o iesire" din care am ramas cu amintiri negative desi in rest am avut fun. De referinta excursia in State, la Watkins Glen State Park, anul trecut. Poate intr-un episod retrospectiv.
No comments:
Post a Comment