Sunday 27 May 2018

Carla are un vis cu Nunta Royala


Salve, fete prealuminate! Ati fost ambuscati sa dati click cu un titlu capcana. Singurul cuplu royal vazut de mine e je et ma femme. Aniversari si noi pe 19 Mai a fost mai chill decat alta data. Semn de maturitate. Mai mult ca sigur. Si cand ne-o fi mai rau, sa ne fie asa de bine. Voisem sa dam navala la Niagara dar cu superoferta meteo de ploaie nu facea sens.

Bicicletele au fost luate in asteptarea acestor zile dar cum "Cartieru e prea mic pentru baietii astia mari" am cumparat online un ham ghidus ce se ataseaza pe po'bagaj. Ca sa extindem zona de actiune. Planuisem sa mergem in Pickering, pe waterfront. Putin cunosteam noi ca simplul fapt ca rotile sunt un pic mai mari decat media va influenta, Cpt. Obviously, garda de la sol. 6!! 6!! Ce garda? O roata statea direct pe sol. Nu mai avea sens sa incerc sa agat si a doua bicicleta. Si asa, prima atarna in rack-ul ala ca victimele in carligul pescarului din filmul Stiu ce ai facut asta vara in club, la Mamaia. Si-uite asa am amintit dibace, la o linie trasa in nisip departare de subliminal, ca am revazut seria de filme. Daca manaci pizza te astepti si la branza deci filmele-s cheesy, dar facute bine. E placut sa descopar cate filme am vazut la mijlocul anilor '90 la Cinema Dacia. Si extrem de important, pe o parte a cladirii, un business prosper - o sala de jocuri arcade. Campion undefeated si undisputed, Street Fighter 2. Si pentru cunoscatori, aparatul "fructele", niciodata liber.

Fiindca rack-ul nu putea fi folosit am aplicat Planul B. O plimbare prin cartierul minunat pe strada noastra preferata in timpul verii. Era o zi extrem de placuta si a fost marfa de pret toata experienta. Adevarul din teren a fost ca la intoarcere terenul inclina sa aiba o inclinatie de a fi extrem de inclinat. Din unghiul acela se vedea destul de clar ca locuim in varful unui deal si pana acasa... mai e departe... vorba aia. Am schimbat viteze ca aia din Fast and Furious pana mi-a picat lantul. Am dus repede mana la gat... glumesc... Am amintit cand am luat bitzoaclele ca e prima data cand sunt proprietar de una. Dar m-am holbat de multe ori la altii reparandu-le si am descoperit usor suprins ca am pus lantul la loc cu usurinta. Aminteste-mi sa-l sun pe Elon Musk sa vad daca vrea sa-l ajut la programul spatial. E greu la deal cu boii mici, e greu la deal cu bicicleta... e greu la deal in general. Dar si cand a ajuns sus, infectati cu febra musculara, acest cuplu royal ranjea fericit. Cu bicicletele-n lift ca intr-un car nuptial si noi doi, King and Queen of the Hill.
Era long-weekend, ultimul pana pe July 1. Mergem camping, fuck yeah. Tre sa caut ceva, sa putem lua si bitchicletele. Dar mai e pana atunci. In poveste suntem inca Duminica. O vizita scurta la Vaughan Mills apoi repede la matusa Lucy unde se intampla o reuniune familiala mai extinsa si nu des obisnuita. Acolo am bagat o friptura dar nevasta s-a stinut tare pe metereze. Este incredibil ce personal o iau unii cand le zici ca nu manaci carne. Da' ce mananci?! I'm telling you, priceless!

Fiindca varianta Niagara picase din cauza vremii, care trece-vreme vine, am luat bilete la concertul Carla's Dream. Se tinea undeva pe Sherbourne la sud de Bloor. Lucrasem p-acolo acum cativa ani. O zona interesanta ce arata o alta fata a Torontoului, unde cladiri patrimoniu vechi de 120 de ani atasate de zgarie nori de sticla se invecineaza ca "blocurile-nalte" ale zonei ce aduce a ghetto din St. James Town. Parcarea de vizavi era deja plina si am continuat sa mergem Nord pana pe Linden St, sens interzis, u-turn, parcare laterala, 7-8 incercari de plata,frustrare, cortizol, cu tupeu fortez norocul si platesc doar pana la 9 pm. Am plecat. Doi pietoni aranjeeati gigea. Sotia, pe tocuri, imi atrage atentia ca am parcat departe si mereu fac asa. Ma apar, era parcare vizavi, de un' sa stiu eeeu ca va fi plina? Am ajuns. E asa si-asa. Asteptand sa ma bage barmanita in seama urmaream niste rusi viteji. Si rusoaice. Carla's Dream au inceput la timp, give or take si au facut recensamantul. Avem romani aici?!!! Aaejsjgkjdfkjfjgkdjgfkd!!!! Avem moldoveni aici? Akjfkjkdjsjglkfjjgfkdffffjfjklr;aakl;aaaaaaaa! Avem rusi aici?!! Ati prins spilu'. Am estimat un 30% romanaches, 40% moldoveni di pisti Prut si 30% ruski. Ma gandesc ca tot din Moldova.
Ma steptam la un concert al unei trupe pop-rock dar mai mult inspre pop. In realitate, a fost mai mult niste baieti in hanorace cu gluga trasa pe cap vopsiti pe fata in culori inchise purtand ochelari de soare cantand un rock mai dur acustic fiind concert live. Nu am inteles aproape deloc versurile decat pe alocuri si nici nu cunosteam versurile indeajuns incat creierul sa completeze automat unde nu auzeam. S-a terminat abrupt lasandu-l pe Hamlet intr-o dilema schoredingiana: e gata? Era gata, am intrebat. O ora. Pret premium. Sunt buni baietii, nu e vina lor cu sala. Niste baieti din Republica Moldova care traiesc din muzica in Romania? Si mai au access si la piata ruseasca? Not bad at all.
La intoarcere a fost si mai greu pe tocuri. Dar am ajuns inainte de 9 pm. Platisem bine parcarea. O ocazie sa remarc ca in locul gropii aleaia imense acum rasarea falic inca un turn ce ridica serios talia skyline-ului in zona. Vazusem cu ochii mei o operatiune de 1 milion de parai in care o casa veche de 120 de ani a fost mutata cativa metri seriosi, inspre trotuarul deja existent, pentru a lasa mai mult spatiu din proprietate la un loc pentru amprenta viitorului turn. Precedentul fusese in Condo-ul de langa. Cladirea veche, aflata in patrimoniu, a fost cumparata de Constructor, reconditionata si apoi conectata la un turn residential modern. In vechea casa acum se afla sala de petreceri, o sala de citit, si o sala cu sistem audio tv si fotolii comfortabile. La ultimul etaj, o mica sala de sport. Totul la dispozitia exclusiva a locatarilor. Dar cu parfum de casa veche si mobila de Casa Loma. Unii produc dopamina serioasa in case de genul acesta. Langa e o cladire de rental de unde a sarit unu' odata si un coleg de munca se tanguia ca vazuse faza, iar eu credeam ca face caterinca. Good times. Good surroundings... ai vecini de baza in St. James Town si padurea aia de sub viaduct, unde am auzit prea multe detalii cu povesti cu sinucigasi. In plus, facea sens sa iei metroul si la metrou is like a box of chocolates, you dunno watcha gonna get. Si-a fost dubios in unele situatii.
A venit vara si la Toronto. Noroc cu A/C-u'. Chiar face diferenta si e trist ca in 2018 unii se feresc de el fiindca ii trage curentul. Zilele astea incercam sa sa ma fac sa-mi intre odata si-odata in capatana ca raceala e bazata pe virusuri si nu pe fluctuatia maselor de aer sau pe fluctuatii termice. E uimitor cat de adanc e inradacinat mitul in noi.

Viata si-a gasit iarasi o rutina dubioasa. Castigi pe de-o parte dar pierzi pe cealalta cand aloci mai mult timp unui lucru in detrimentul altuia. Si timpul trece.

Avem cateva saptamani de cand ne-am lasat de carne. Si nu a fost greu deloc. A ajutat ca de mult timp aveam o dieta de tranzitie, insa fara o directie precisa. Cel mai bun exemplu e ca avem o lista din ce in ce mai lunga de chestii ce nu atingem. Ne-am luat si-un blender to spice it up a notch. Sau poate mai multe notch-uri cand inveti la modul usturoi ca in blender se amplifica aroma enorm. Interesanta masinarie.

O data cu vremea buna speram sa marim productivitatea. Ieri am reusit sa adun resursele ( o carpa, pasta de dinti si apa) si sa curat galbeala aia de pe farurile masinii. Ii dadea un aspect de vechi najpa si se da jos extrem de simplu. Acum arata total diferit. Mai ales daca ai avut OCD si te racaia demult. Dar probabil nu racaia ataaaat de mult daca operatiunea a fost sabotata de procrastinare cu succes pentru atata timp.

Vine vara bine-mi pare, In gradina am o floare... versuri gangsta rap... treaba old school.

Uram toate cele bune noua si celorlalte cupluri royale. Long live the Queen.


Friday 18 May 2018

Pedigree de fata blocului - 2

Parintii nostri democratizati, absolventi de Romanie Socialista, n-au reusit sa inteleaga ca rasnita societatii incepuse sa dea niste erori producand un tip de cetatean cu care nu era obisnuit. Pe care nu-l cunostea. Pe care nu stia cum sa-l struneasca si pe care nu stia cum sa-l administreze si sa-l foloseasca - dar pe care, cel mai important, nu-l mai putea slefui.

Golanul de fata blocului.

Romania ante-decembrista avusese alte metode de a rezolva aceasta situatie. Toata societatea comunista fusese creata sa ciopleasca minti, o coloana infinita de oameni ai muncii.

Why the USSR Never Had Successful Computer Industry
Autorul articolului pune niste intrebari de om normal dar face aceeasi greseala ca restul lumii: asteapta normalitate de la oameni ce nu erau normali. Si uite asa se trece prea usor peste "In addition, the USSR officials were never truly interested in people having personal computers at home." Da, comunistii nu erau interesati sa-ti bage tie in casa lux si posibilitati. Din cate am inteles primele valuri de muncitori comunisti adusi vrac in Resita din alte parti ale tarii au avut o cazare similara sau inferioara satului lor natal. Cand le-a dat apartament Statul... intelegi saltul? Pe atunci, poate nimeni nu mai traise intr-un apartament, din toata rasa lor si a lu tac-su'. Erau pionieri... cu sensul de dictionar...

O analiza superficiala a structurii societatii comuniste romanesti arata eforturi pe doua directii masive precum si unele mai putin importante pentru arhitectii sistemului. Directiile principale par sa fi fost crearea unei industrii grele pe viteza-inainte (in incercarea de a nu ramane in urma altor tari) precum si crearea unei armate nationale "mai de calitate". Nu poti acuza de paranoia pe unii ce tocmai incheiasera al doilea razboi mondial. Razboiul rece a racit si mai mult inimile comunistilor de frunte. Omul era materie prima ieftina si ce doreau ei sa construiasca era IMENS.

Nu hali repede ca la reclame, trebuiau sa construiasca imens fiindca nu era mare lucru construit deja si aproape tot ce au facut a fost "peste", extra si in plus ca bonus si sos cu cireasa pe tort, ce era. La un pahar de vorba socru-miu ne-a povestit cum a evoluat cartierul in care m-am nascut, in care am crescut si in care atatea belele am facut. Nu exista nimic acolo decat un rau mlastinos intre dealuri. Si din nimic a rasarit un cartier muncitoresc. Sa nu ne imbujoram inca, erau cartiere construite pentru muncitorii necesari in fabricile patriei. Plin de fabrici in Resita. Si da, unele faceau si armament... lucru nestiut de multi din copiii cu care am copilarit. Era secret.

In timp ce Ceausescu construia "cum nu are sa mai construiasca vreun pui de dac vreodata" (am combinat doua zicale aici) se mai construia si partea opresiva a sistemului.
Cum sa iesi comunist doar facand o scoala si apoi intrand in campul muncii?... Astea seamana a porcarie capitalista!

De mic erai facut obedient cand deveneai Soim al Patriei. Apoi deveneai si mai ascultator ca si pionier. Apoi deveneai si mai ascultator ca membru al Uniunii Tineretului Comunist. Apoi deveneai si mai ascultator cand aveai carnet de membru de Partid. Partid Comunist... era unul singur, nu o ardeau aia cu porcarii capitaliste cu mai multe partide. Ah, tot n-ai inteles ca astea iti ocupau toata durata vietii? Nu functiona suta la suta dar unde ratau - re-alinia Securitatea si Militia. O alta entitate extrem de periculoasa ce iti infrana pornirile exhaustive era prezenta in randurile pulimii a colaboratorilor, ce te aruncau cu un ciripit la zeghe. Te puneai contra curentului? Te vedeau ca pe-o malformatie... si-apoi bisturie ascutite erau gata de laceratie.

Dar mai era o unealta de a frange vointe - Armata Romana obligatorie.


Cei 7 ani de acasa ai romanului comunist-model fusesera rezultatul unor concasoare de spirite si minti. Scoala scotea numai "medici si ingineri". Pionieratul te facea obedient si muncile agricole "voluntare" iti ascuteau spiritul de gospodar. Partidul te finisa apoi la nivel de cireasa pe tort. Daca erai insa si barbat aveai sansa sa urmezi o cariera in Armata. Glumesc, nu te lua dupa bunic’-tu/tac-tu mincinosu’… in armata s-au simtit bine aia care au reusit sa se descurce sau sa se descurce tot in detrimentul celui mai slab. Si erau multi slabi caci Romania crestea doctori si ingineri nu amazoane.
Incorporau pe oricine caci aveau nevoie sa iti identifice un IQ suficient sa te califice macar pentru trupele de elita TSL (Tarnacop-Sapa-Lopata) unde, daca erai autist sau cu tot felul de “sindroame” ne-diagnosticate - dar reale - erai fortat la munci si caterinci “de armata” desi nu-ti puneau arma in mana. Soldatul a fost folosit si ca mana de lucru... obligatorie pentru ei.

Aici nu e bodega, aici ne aparam tara... si cel care vrea... si cel care nu vrea... scoatem noi oameni din voi!


Bunic’-tu mincinosu’ nu-ti explica cum trebuie ca FIECARE tanar era smuls de langa viata lui pentru minimum un an de zile de “armata” obligatorie(daca nu avea niscaiva pile si alte unelte din Scularie)… sa invete sa apere tara de cancerul vestic si capitalist. Asta era o temere reala, man… La fel de reala ca temerea unora de a face armata. Astfel nascand tot felul de situatii cu iz de dezertare... apararea patriei nu era negociabila. Cancerul vestic trebuia tinut departe de hotare.

Daca nu esti in stare sa vezi in caputul tau ce inseamna sa dispara din comunitate tinerii de 20 de ani pentru cel putin un an si apoi sa revina schimbati si chiar nu intotdeauna in bine… slabe sanse sa pricepi dramele create,cand unii lasau viata, iubite, neveste si familii in urma si apoi veneau schimbati ca dupa razboi. Ce sa mai zicem de “absolventii” Clasei ’89? Care au avut nesansa sa traiasca vremuri interesante? Ce au luptat cu teroristi tragand cu kalash-ul in noapte, tragic fiind ca exact asta se astepta de la ei?

Centrul Militar Județean, 50 de ani de la înființare

Acum ceva timp vazusem un articol despre aniversarea Centrului Militar de Recrutare din Resita. Se vorbea in cuvinte mari despre rolul civic acestei unelte de manipulare pentru comunitate. (A fost scris articolul de o femeie? Huh, Ildiko? Ce stii tu de armata? Cu tine a corespondat vreodata vreun tovaras care spunea ca vrea sa se sinucida fiindca armata i-a distrus viata?)

Ciudat, cand stateai in paula goala, literal cot-la-cot cu inca o tona de viitori bibani, intr-un vestiar inadecvat si suprapopulat gen 3:1, asteptand sa fi umilit de “domnu doctor” si toti atarnache plini de importanta de acolo, nu se vedea nici o cariera la orizont si nici campanii de razboi incununate de glorie. Eu vedeam ce era: un concasor de minti si spirite. Si da, mancami-ai epoletu’, am rasuflat usurat cand in muthafucking Noiembrie 2007!!! s-a incheiat cu incorporarea obligatorie, desi decizia era data inca din 2005. Ma chemau in fiecare an sa arat carnetul de student shtampulat de organele de invatamant superior, certificand ca sunt student-in termen si pana sa fiu TeRist in termen “la paula” gradatului oltean - Armata sa-mi suga parafa. Da man, SI din cauza ca nu am facut armata nu gandesc ca tine.

<"de asemenea, a fost citit ordinul ministrului Apărării Naționale, Mihai Fifor: „Acum, la ceas aniversar, când sărbătoriți cinci decenii de activitate neîntreruptă, vă felicit și urez întregului personal militar și civil din structura centrelor militare multă sănătate, putere de muncă și rezultate deosebite atât în plan profesional, cât și în cel personal, pe măsura aspirațiilor”>

SHUT-THE-FUCK-UP!

http://adevarul.ro/locale/slobozia/amintiri-vremea-armata-era-obligatorie-romania-barbati-femei-am-izbucnit-plans-n-am-avut-incotro-1_579a3d1c5ab6550cb847e29e/index.html Click aici

Inchei capitolul acesta cu o recapitulare: Cei 7 ani de-acasa creati prin megapropaganda in sistemul de invatamant la absolut toate categoriile de varsta, si mai multa propaganda in UTC si in PCR pentru adulti, o frica de Iuda ce te urmareste pe vizor plus o teama acerba de Securitate si Militie si cel putin un an de "specializare" cand deveneai "barbat". S-au oprit.

In acest vid de autoritate am scos noi capul... Educatia nu era facuta acasa cum incantau bovin aceeasi romani ce-si trimiteau copii la scoala romaneasca pentru a fi educati de catre Stat. Ce Stat? Ce educatie?

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...