Carla are un vis cu Nunta Royala

Salve, fete prealuminate! Ati fost ambuscati sa dati click cu un titlu capcana. Singurul cuplu royal vazut de mine e je et ma femme. Aniversari si noi pe 19 Mai a fost mai chill decat alta data. Semn de maturitate. Mai mult ca sigur. Si cand ne-o fi mai rau, sa ne fie asa de bine. Voisem sa dam navala la Niagara dar cu superoferta meteo de ploaie nu facea sens.

Bicicletele au fost luate in asteptarea acestor zile dar cum "Cartieru e prea mic pentru baietii astia mari" am cumparat online un ham ghidus ce se ataseaza pe po'bagaj. Ca sa extindem zona de actiune. Planuisem sa mergem in Pickering, pe waterfront. Putin cunosteam noi ca simplul fapt ca rotile sunt un pic mai mari decat media va influenta, Cpt. Obviously, garda de la sol. 6!! 6!! Ce garda? O roata statea direct pe sol. Nu mai avea sens sa incerc sa agat si a doua bicicleta. Si asa, prima atarna in rack-ul ala ca victimele in carligul pescarului din filmul Stiu ce ai facut asta vara in club, la Mamaia. Si-uite asa am amintit dibace, la o linie trasa in nisip departare de subliminal, ca am revazut seria de filme. Daca manaci pizza te astepti si la branza deci filmele-s cheesy, dar facute bine. E placut sa descopar cate filme am vazut la mijlocul anilor '90 la Cinema Dacia. Si extrem de important, pe o parte a cladirii, un business prosper - o sala de jocuri arcade. Campion undefeated si undisputed, Street Fighter 2. Si pentru cunoscatori, aparatul "fructele", niciodata liber.

Fiindca rack-ul nu putea fi folosit am aplicat Planul B. O plimbare prin cartierul minunat pe strada noastra preferata in timpul verii. Era o zi extrem de placuta si a fost marfa de pret toata experienta. Adevarul din teren a fost ca la intoarcere terenul inclina sa aiba o inclinatie de a fi extrem de inclinat. Din unghiul acela se vedea destul de clar ca locuim in varful unui deal si pana acasa... mai e departe... vorba aia. Am schimbat viteze ca aia din Fast and Furious pana mi-a picat lantul. Am dus repede mana la gat... glumesc... Am amintit cand am luat bitzoaclele ca e prima data cand sunt proprietar de una. Dar m-am holbat de multe ori la altii reparandu-le si am descoperit usor suprins ca am pus lantul la loc cu usurinta. Aminteste-mi sa-l sun pe Elon Musk sa vad daca vrea sa-l ajut la programul spatial. E greu la deal cu boii mici, e greu la deal cu bicicleta... e greu la deal in general. Dar si cand a ajuns sus, infectati cu febra musculara, acest cuplu royal ranjea fericit. Cu bicicletele-n lift ca intr-un car nuptial si noi doi, King and Queen of the Hill.
Era long-weekend, ultimul pana pe July 1. Mergem camping, fuck yeah. Tre sa caut ceva, sa putem lua si bitchicletele. Dar mai e pana atunci. In poveste suntem inca Duminica. O vizita scurta la Vaughan Mills apoi repede la matusa Lucy unde se intampla o reuniune familiala mai extinsa si nu des obisnuita. Acolo am bagat o friptura dar nevasta s-a stinut tare pe metereze. Este incredibil ce personal o iau unii cand le zici ca nu manaci carne. Da' ce mananci?! I'm telling you, priceless!

Fiindca varianta Niagara picase din cauza vremii, care trece-vreme vine, am luat bilete la concertul Carla's Dream. Se tinea undeva pe Sherbourne la sud de Bloor. Lucrasem p-acolo acum cativa ani. O zona interesanta ce arata o alta fata a Torontoului, unde cladiri patrimoniu vechi de 120 de ani atasate de zgarie nori de sticla se invecineaza ca "blocurile-nalte" ale zonei ce aduce a ghetto din St. James Town. Parcarea de vizavi era deja plina si am continuat sa mergem Nord pana pe Linden St, sens interzis, u-turn, parcare laterala, 7-8 incercari de plata,frustrare, cortizol, cu tupeu fortez norocul si platesc doar pana la 9 pm. Am plecat. Doi pietoni aranjeeati gigea. Sotia, pe tocuri, imi atrage atentia ca am parcat departe si mereu fac asa. Ma apar, era parcare vizavi, de un' sa stiu eeeu ca va fi plina? Am ajuns. E asa si-asa. Asteptand sa ma bage barmanita in seama urmaream niste rusi viteji. Si rusoaice. Carla's Dream au inceput la timp, give or take si au facut recensamantul. Avem romani aici?!!! Aaejsjgkjdfkjfjgkdjgfkd!!!! Avem moldoveni aici? Akjfkjkdjsjglkfjjgfkdffffjfjklr;aakl;aaaaaaaa! Avem rusi aici?!! Ati prins spilu'. Am estimat un 30% romanaches, 40% moldoveni di pisti Prut si 30% ruski. Ma gandesc ca tot din Moldova.

Ma steptam la un concert al unei trupe pop-rock dar mai mult inspre pop. In realitate, a fost mai mult niste baieti in hanorace cu gluga trasa pe cap vopsiti pe fata in culori inchise purtand ochelari de soare cantand un rock mai dur acustic fiind concert live. Nu am inteles aproape deloc versurile decat pe alocuri si nici nu cunosteam versurile indeajuns incat creierul sa completeze automat unde nu auzeam. S-a terminat abrupt lasandu-l pe Hamlet intr-o dilema schoredingiana: e gata? Era gata, am intrebat. O ora. Pret premium. Sunt buni baietii, nu e vina lor cu sala. Niste baieti din Republica Moldova care traiesc din muzica in Romania? Si mai au access si la piata ruseasca? Not bad at all.

La intoarcere a fost si mai greu pe tocuri. Dar am ajuns inainte de 9 pm. Platisem bine parcarea. O ocazie sa remarc ca in locul gropii aleaia imense acum rasarea falic inca un turn ce ridica serios talia skyline-ului in zona. Vazusem cu ochii mei o operatiune de 1 milion de parai in care o casa veche de 120 de ani a fost mutata cativa metri seriosi, inspre trotuarul deja existent, pentru a lasa mai mult spatiu din proprietate la un loc pentru amprenta viitorului turn. Precedentul fusese in Condo-ul de langa. Cladirea veche, aflata in patrimoniu, a fost cumparata de Constructor, reconditionata si apoi conectata la un turn residential modern. In vechea casa acum se afla sala de petreceri, o sala de citit, si o sala cu sistem audio tv si fotolii comfortabile. La ultimul etaj, o mica sala de sport. Totul la dispozitia exclusiva a locatarilor. Dar cu parfum de casa veche si mobila de Casa Loma. Unii produc dopamina serioasa in case de genul acesta. Langa e o cladire de rental de unde a sarit unu' odata si un coleg de munca se tanguia ca vazuse faza, iar eu credeam ca face caterinca. Good times. Good surroundings... ai vecini de baza in St. James Town si padurea aia de sub viaduct, unde am auzit prea multe detalii cu povesti cu sinucigasi. In plus, facea sens sa iei metroul si la metrou is like a box of chocolates, you dunno watcha gonna get. Si-a fost dubios in unele situatii.

A venit vara si la Toronto. Noroc cu A/C-u'. Chiar face diferenta si e trist ca in 2018 unii se feresc de el fiindca ii trage curentul. Zilele astea incercam sa sa ma fac sa-mi intre odata si-odata in capatana ca raceala e bazata pe virusuri si nu pe fluctuatia maselor de aer sau pe fluctuatii termice. E uimitor cat de adanc e inradacinat mitul in noi.

Viata si-a gasit iarasi o rutina dubioasa. Castigi pe de-o parte dar pierzi pe cealalta cand aloci mai mult timp unui lucru in detrimentul altuia. Si timpul trece.

Avem cateva saptamani de cand ne-am lasat de carne. Si nu a fost greu deloc. A ajutat ca de mult timp aveam o dieta de tranzitie, insa fara o directie precisa. Cel mai bun exemplu e ca avem o lista din ce in ce mai lunga de chestii ce nu atingem. Ne-am luat si-un blender to spice it up a notch. Sau poate mai multe notch-uri cand inveti la modul usturoi ca in blender se amplifica aroma enorm. Interesanta masinarie.

O data cu vremea buna speram sa marim productivitatea. Ieri am reusit sa adun resursele ( o carpa, pasta de dinti si apa) si sa curat galbeala aia de pe farurile masinii. Ii dadea un aspect de vechi najpa si se da jos extrem de simplu. Acum arata total diferit. Mai ales daca ai avut OCD si te racaia demult. Dar probabil nu racaia ataaaat de mult daca operatiunea a fost sabotata de procrastinare cu succes pentru atata timp.

Vine vara bine-mi pare, In gradina am o floare... versuri gangsta rap... treaba old school.

Uram toate cele bune noua si celorlalte cupluri royale. Long live the Queen.