Viciu

Ca un viciu acceptat de societate - sunt microbist. Sportul, dar mai ales fotbalul mi-a influentat si inca imi influenteaza aspecte majore ale vietii. In exprimari pur matematice nu se desluseste vreun motiv sublim sau care este motorul ce ma impinge de peste 20 de ani sa imi petrec sute, mii de ore urmarind partide de fotbal. Divizia A, Liga 1, Cupa Campionilor Europeni, Champion Leagues. Apoi am mai crescut. La Liga, perioada cand eram fan Galatasaray, Premier League, Bundesliga,Ligue 1, Liga Portugheza si bine-nteles, Grecia. Apoi am dat de dreacu atunci cand am inceput sa ma joc Football Manager pe PC. Jocul acela parca e facut special sa imi manance mie timpul si viata. Acest joc are un replayability factor imens caci mimeaza cu succes fantasma de a fi antrenor de echipe de fotbal. Wooooo! don't I know something about playing that game?

Dar astea erau in paralel cu restul. La o cafea, dimineata, te delectezi cu rutina: facebook, emailul, bloguri si apoi stirile sportive. Adica se incepe cu Gazeta Sporturilor, "se verifica din alta surse" citind ce scriu si aia de la ProSport si se incheie apoteotic cu varianta in engleza a ziarului Marca. Cand n-am access la interenet sunt ala de se uita nauc la pereti. Cand nu e computer deloc la indemana e nasoleala mare. Dar nu e ca si cum sunt dependent de computer. Pot sa nu pun mana pe un computer cu zilele atata timp cat am la indemana iphonul, nu?

Cand am inceput sa joc basket s-a incheiat cu mersul la fotbal. Nu urmaritul meciurilor, acolo nu se schimbase nimic. Tovarasii mei cu care am crescut erau fani Steaua. Impreuna cu ei am mazgalit pereti cu grafitti-uri sau am mers in alte orase sa vedem meciurile Stelei. Mereu ma gandisem oare cum incepuse totul? Cand aveam 4-5 ani mi se spunea Piturca fiindca psihopatul de Piturca era singurul nume ce-l cunosteam de la Steaua. Una din cele mai vechi amintiri ce le am e Duminica, ziua de meci, cand tata ma lasa sa sorb din paharul lui de bere in timp ce urmaream meciul cu barbatii adulti. Psihologie de manual. Unchiul ce venea in vizita era super-fan Steaua. Varu-miu Feivush avea steag si o "lava lamp" super cool, in forma de racheta, pe care nu aveam voie sa o atingem sa nu o stricam.

Nu stiu ce-i face pe altii sa fie microbisti. Un joc bun este acel joc in care nu exista un singur invingator mereu. Indiferent ca vorbim de sport sau jocuri video. Sa creezi reguli ce duc la un joc echilibrat ce nu creeaza avantaje doar anumitor echipe sau jucatori nu e usor. Si mai ales stiu pe incercate ca eu nu pot ce pot ei. Caci am jucat si eu si stiu ca nu e la indemana oricui. Si de accea imi place sa urmaresc sportul. Adopti o echipa si incerci sa fii cu ea si la rau si la bine. Trecand peste patetism, this shit happens si e parte din mine. Cand imi pierde echipa imi strica ziua. Cand castiga sunt fericit. Cand pierde echipa rivala "de moarte" simti bucurie. Cand imi schimb programul vietii doar sa vad un meci, cand mi-e ciuda cand nu pot urmari un meci important... cred ca pot spune ca face parte din mine, nu?

Vicii...

Si acum scriu asta de la biroul meu unde in display, in loc de bibilouri am doua mingi de fotbal cu autografe, primite cadou, multumesque flumosz. O minge semnata de jucatorii de la Real Madrid si una cu semnaturile celor din nationala Braziliei. Amanadoua sunt din perioada 2010-2012.