Mai stam, ce dreac sa facem aici

Epilog
Eroii intra in ultima saptamana de metri. Are balta peste? Ca nu e unu mai... tare decat Metalu. E cazul sa facem bagajul. E cazul sa grabim pasul. Paradoxul de a pleca de acasa ca sa ajungi acasa (jocul de cuvinte e bonus). Nu e nici un dubiu - Don't speak. Ce ciudat e in Canada. Aici tre' sa mergi la munca. Si niste concluzii...

Cand ajungi iti tot repeti si apoi repeti la toata lumea ca e timp destul. Hai sa mergem colo, hai si colo, hai pe la mine, hai sa iesim, hai sa facem pe dreacu ghem. E TIMP! Si nici nu minti. Chiar e timp. Apoi nu mai e. Faci ce poti. Dupa faza cu gaboru... m-am trezit usor mahmur cand m-a sunat socru-miu. N-aveam chef decat sa beau apa minerala si sa fac niste yoga. Nu mergem la un pescuit? Hopa... mi-am revenit din prima dupa reteta lui Barney Stinson: Everytime I feel sick I stop being sick and be awesome instead. True story!
Pescuit asa, de duminica la pranz, gen. Si inainte sa plec in Canada am mai pescuit acolo, la Lacul Doman. Lacul e o ciudatenie fiindca a stat ascuns o tona de ani fara sa stim de el. Iar acum fostul sat Doman a devenit bijuterie pe coroana Resitei, langa celelalte diamante: Calnic, Cuptoare si Terova. Lacul are o poveste interesanta. In locul acela exista o mina de carbune de suprafata. Dorel, a dat cu tarnacopul la fel ca Thor si a dat de apa. Atata apa incat, dupa cum am auzit eu povestea de la bro Andreij, n-au avut timp nici sa evacueze utilajele, ce acum au devenit epave submarine. Ba, Marrine!
Carasi, cu barba si fara barba,... bibani mititei... si raci. Carasu se tragea pe gauaza in acea zi si nu voia sa traga la rama sau viermus. Socru-miu a prins doi bibanei si un rac. Marfa asea. Am luat si eu un bibanel cu vreo 20 de minute inainte de plecare. Oricum, n-a fost rau. Partea proasta a fost ca nu am luat absolut nimic de rontait.
Tot romanetul de pe meleaguri era excitat sexual ca vine 1 Mai. Doar ca vremea a fost de cacat. Oricum, in ultima perioada cam plouase si am apreciat ca am avut bulan in excursia la Sarmizegetusa. Deci mare lucru nu s-a facut de sarbatoarea nationala. Sambata pe 3 Mai juca Metalu Resita cu CSM Ramnicu Valcea, in play-off-ul ligii secunde.
Nu mai fusesem la un meci in Valea Domanului de ultima oara cand venise Steaua. Looooong time ago. Acest Metalu Resita, inainte sa se marite si sa ia numele sotului se numea Damila Maciuca. Hehehehehhe. Scris gresit, bine-nteles. Lipseste o cratima. Numele corect ar fi : Da-mi la maciuca. Patronul a mutat echipa in Resita si i-a schimbat numele. Acest Metalu e CSM Metalu... si cica a nu se confunda cu Metalu Resita sau CSM Resita. Nici nu stiu de ce am explicat toate astea. Daca erai curios si voiai sa afli, acum ai aflat. La Metalu joaca si o vedeta, o super vedeta, o mega vedeta, o ciuMEGA vedeta. E vorba de Oprita... ce in cariera a jucat si la Steaua Bucharest, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni in 1986. De cacat. Desi Metalul cica erau favoriti sau ceva nu au jucat fotbal decat in ultimile 5 minute, din care 3 au fost alea de prelungire. Dar scorul era deja 0-2. De remarcat ca galeria a cantat fara incetare toata partida. Efort apreciat de jucatori care au venit sa salute suporterii impreuna cu antrenorul. Macar atat.
Mai niste vizite si uite ca deja e Duminica. Avem avion Luni dimineata la 6:30. Din Timisoara. N-am mai facut ca datile trecute ci am plecat decuseara la Timisoara, la cumnat. La proiectorul lui am vazut in marime naturala super fail-ul Raptorilor in meciul 7 din seria de play-off contra Bruclinejilor. Oricum a fost un sezon bun.
Dimineata, la aeroport, ne-am mai intins la vorba. Eram exact langa coloana de la Check-in. Se mergea la o viteza decenta asa ca nu ne-am grabit. Cu jumate de ceas inainte ne-am asezat si noi la coada. Normal ca din momentul acela nu s-a mai mers asa de repede. Cand eram acolo unde decartam tot fierul din buzunare si din sange ne auzim numele la megafon: Coisilor, graba nu strica treaba in acest moment. Ne panicam dar degeaba... mizda aia isi face treaba ca o profesionista deci trebuie sa scot aparatul foto din geanta lui si sa imprastii totul frumos. Resuim sa trecem mai departe. Aveam la poarta 6 sau ceva. Claudia se duce la poarta 7 si impinge de ea in zadar. Langa noi... era Dumnezeul. Dumnezeul avea o vestuta rosie sa se asorteze cu burta de manelar. Tipa numele noastre, asa in greata. M-am plantat in fata lui: noi suntem. Dumnezeu ne ia la pula: unde umblam?! la ora asta se vine la aeroport?! Claudia se enerveaza si-l intreaba: Da' tu ce plm urlii la noi? Cum de-ti permiti? Dar Claudia nu realizase ca sta de vorba cu Dumnezeu... faca-se voia lui. Iar voia lui in acel moment era ca cica ne arata el. De nu stam noi aici in aeroport caci el ii anunta pe piloti sa decoleze fara noi. La injuraturile... aaaah... rugaciunile noastre, s-a lasat induplecat si apoi, usor imbujorat de emotie, ne-a urat drum bun: Du-te-n pizda ma-tii!
S-am plecat. Off we went.
In Munchen ne dam jos din avion si urcam in autobuz. Nici n-apuc sa las geanta jos ca dau cu ochii de bro Vickystein. Se ducea in vizita de lucru in Ukraina. Asa zicea el... si nu voia nicidecum sa recunoasca faptul ca mergea acolo pentru proteste. Nu a recunosct nici cand i-am aratat Exibit #1: geaca lui de pe el avea gluga cu fermoar ce se inchidea total, pana sus... iar de o parte si de alta a fermoarului avea lentile de ochelari... deci gluga se facea un fel de casca. Nuuuu, el nu merge la proteste... de aia e imbracat ca in trupele paramilitare.
Caterinca.
Canada s-a prezentat familiara si totusi ciudata. Si aici e acasa dar in vacanta aceasta am stat destul de mult in Romania incat sa fim prinsi din nou in rutina de acolo. De aceea cand a fost sa plecam parca nu mai venea asa usor, cum a fost in 2010, ultima oara cand am fost eu acasa. Abia am asteptat sa vedem ce face Fetitza. A stat fara noi mai mult de o luna, cu cat sitter ce venea o data la doua zile. Din fericire sufletelul nostru era bine si s-a bucurat enorm ca am venit. In noaptea aceea n-a lasato deloc pe Claudia sa doarma. I se urca pe perna si ii dadea gheare in cap. Feel the love, baby?
A doua zi am facut o curatenie generala, sora vitrega cu curatenia de Pasti. Apoi... la munca. Aici... nici o schimbare. Lumea remarcase ca am lipsit si destui de multi pareau sa se bucure sincer sa te vada. Asta e, ce sa-i faci daca suntem awesome?

Ciudat. Acum esti in Romania. Acum esti in Canada si intrii direct in paine, cum se zice. No rest for the wicked.

Romania...
N-a fost rau. Ne-am simtit bine. Pacat ca vremea n-a fost placuta in pondere mai mare. Iar n-am apucat sa ma vad cu toata lumea care mi-am propus. Oricat m-am babardit la gauaza n-am ajuns sa joc un basket cu bajetii. Nu ca as fi dat numa dunk-uri din intoarcere la 360 dar n-am ajuns nici macar sa arunc la cos o data.
N-am sa mai vorbesc de Romania si de saracie. Mi-as bate joc de mine. Stiu ca sunt saraci destui dar sunt si destui cu bani. Uita-te numai cate masini sunt pe strazi. Am fost la Iulius Mall si nu gaseam parcare intr-o zi de Marti. Remarca socru-miu atunci faptul ca situatia economica a romanului nu e cum se spune ci romanul de rand produce de fapt mai multi bani decat se considera oficial. Discutand despre asta cu bro Volpone aflu de la el ca cu vreo doua luni inainte isi facuse si el un calcul din ala, sa vada cat cheltuieste el cu nevasta-sa si fetita. Calcul simplu: intr-o luna jumatate nevasta lui a facut un salariu si jumatate, cam 15 milioane si au cheltuit cam 40 de milioane. Logic, nu? Ca el mai produce la negru. Deci adevarul e cu totul altul. Si cum terasele sunt pline, barurile sunt pline, pizzeriile sunt pline... inseamna ca nu e stress. Kein stress, fratie!
In Romania mi-a lipsit cu adevarat iphone-ul meu. Sa am internet atunci cand imi trebuie. Sa pot sa fac un cacat de poza cand vreau fara sa fiu nevoit sa car dupa mine aparatul foto. In final... n-am nici o poza cu tovarasii mei. Marfa asa.
Dar stirile astea sunt deja vechi de doua saptamani.
Gata. S-am incalecat p-o sa si v-am spus poveste-asa. Sarpele s-a suit pe soparla s-a cazut in sant.

Comments

Chrislord said…
This comment has been removed by the author.
Chrislord said…
cand veniti la o bere sa-mi povestesti cum mai e prin rashitza? mai e terasa aia la colt la victoria,langa dacia?
paulvarahil said…
dude, scuze de raspunsurile mele tardive.
nu vreau sa fac vreo promisiune si apoi sa nu o tin. dar trebuie gasit timp.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Pedigree de fata blocului - 4 "Exodul"