Un canadian vs. Romania. Bilet dus-intors.

Am carat pagina asta din The Globe and mail inca din 10 Mai, 2014. Dadusem din greseala de acest articol in sectiunea de Travel a ziarului. Titlu titra, evident: THIS IS ROMANIA? si ca subtitlu Romania: THE ESCAPE - A spur-of-the-moment decision took Alexander Besant to Bucharest, where he discovers a country with surprising tastes, breathtaking architecture - and an undeserved dour reputation.
Articolul a fost preluat si de ziare.com

"Mai multe destinatii din Romania sunt descrise intr-un amplu articol realizat de o publicatie straina.

Este vorba despre The Globe and Mail, care face o trecere in revista a unor destinatii ce nu ar trebui ratate in cazul unei vacante in tara noastra, dar si o enumerare a pericolelor si a aspectelor mai putin pozitive cu care se poate confrunta un strain in Romania.

Articolul semnat de Alexander Besant descrie obiective turistice precum Castelul Huniarzilor din Hunedoara, Piata Universitatii din Bucuresti, orasul Brasov, Castelul Peles, Cetatea Rasnov, Manastirile Sucevita si Voronet sau Sighisoara.

"Sosirea mea la Bucuresti a fost nefasta. Dupa un zbor cu turbulente, un taxi m-a lasat in Gara de Nord, o parte mai putin placuta a orasului, ceea ce ma facea sa tremur de furie. Important e sa nu lasati niciodata primele impresii sa va strice restul excursiei", a scris autorul articolului.

Acesta scrie despre amprenta lasata de comunism pe strazile Bucurestiului, despre cainii vagabonzi si despre iluminatul stradal care lasa de dorit, spunand totusi ca acest oras este "un amestec fascinat intre Balcani, Orientul Mijlociu si Europa".

El a remarcat ca Centrul Vechi a fost renovat conform "gusturilor moderne", a mancat ciorba de burta si a fost incantat de gust, dar nu a putut sa nu sesizeze urmele lasate de grandomania lui Nicolae Ceausescu prin Casa Poporului, pe care a vizitat-o de asemenea.

De asemenea, in viziunea sa, o vizita in Brasov nu trebuie sa fie lipsita si de un tur al castelelor din zona, dar recomanda si Sibiul pentru cei care vor sa incerce o varianta mai germanica a Brasovului. "

Din propriile mele spicuiri dupa citirea articolului scris de Alexander Besant am remarcat ca el a remarcat cateva lucruri principale despre Bucuresti:
Omul incepe bine, asa cum trebuie. Exact cum ti-ai imaginat. Canadianul stia despre Romania doar ca e un loc dubios, fost comunist dar inca neclar in gand si in fapta, Ceasusescu si evident, comoara nationala roamneasca - romanul de fictiune Dracula scrisa de olteanul din Craiova, 80 de km mai la sud de gara - Marinel Bram Stoucher. Deci canadianul era un taran cu harfe de cult. A ajuns in Romania dupa un zbor plin de zgaltaituri dar nu de genul celor din Ukraina. A fost jecmanit de taximetrit si a fost lasat la Gara de Nord din capitala, zona pe care el o considera dubioasa. Dar omu nu a vrut sa lase primele impresii sa-i strice placerea. Cica i-a revenit moralul dupa o ciorba de burta la Carul cu Bere, Citez: ..." all was quickly forgiven after a meal at Caru cu Bere, a kitchy but wonderful restaurant that serves up traditional Romanian dishes such as ciorba de burta, a kind of sweet-n-sour tripe soup that tastes better than it sounds. LOL!!! (n.a.)

La lumina zilei canadianul observa ca Bucalele nu se aseamana cu alte capitale europene si remarCA CA COmunistii au planuit si au construit pe picior mare ca egiptenii, remarcand fara sa fie o surpriza aici, marea piramida numita Casa Poporului. Remarca iluminatul stradal de cacat precum si perpetuum mobile-ul chinologic de pe strazile Bucurestiului.
Contiunua cu Bucharet's Lipscani neighbourhood is the heart of the city's active nightlife. Fucking Centrul Vechi. Cioaca a incercat vreo 6-7 baruri in noaptea aia. Cica ai de unde sa alegi. In ultimul bar s-a impiedicat de niste engleji tineri ce l-au imbarligat ca dea o fuga pana in Brasov. un oras foarte pitoresque, dupa spusele lui. Aici cica a mancat in crama unui restaurant, Bella Musica, ce servea cica mancare Mexicana si Ungureasca. WTF?!! (n.a.)
N-a ratat ratatul ocazia sa viziteze castelul Bran, sa vada castelul lui Dracula. Dar e fair omu. Admite ca ghizii romani spun adevarul, nu e nici un castel al lui Dracula.
Mai departe, se baga in seama cu o mizda, chelnerita la Time's Pub, ce-i recomanda sa se duca la Sibiu. Si fraieru se duce.
Sibiu is a more majestic version of Brasov, with a germanic feel. Din Sibiu omu pleaca sa viziteze manastirile din Bucovina. Aici isi da public cu tesla-n baie caci a planuit ca arhitectii din Caracal si in loc sa se intoarca la Bucale si de acolo la Suceava, s-a dus direct si a ajuns de se mira si el ca a ajuns. Manastirile din Moldova l-au excitat la culme si l-au imbrobodit cu adrenalina si amintiri de neuitat.
Articolul pare sa se incheie intr-o nota pozitiva. De incheiere mai sunt rubrici, IF YOU GO.
Din start potentialii turisti canadieni sunt atentionati ca vor trebui sa faca o escala fiindca nu sunt zboruri directe catre Romania de aici din Canada.
La WHERE TO STAY mi se pare ca abereaza. Sincer ma indoiesc ca accommodation in Bucharest is diverse but limited.

Incheie cu adevarat mirandu-se ca in Romania se gaseste mancare italieneasca la preturi mici. Pentru cine nu intelege, prin restaurant italienesc se intelege un restaurant normal, cu mancare normala.


Si fiindca sigur si-a luat bilet dus-intors, hai sa revenim in Canada. Amintindu-mi totusi de Pensiunea aia de la Sarmizegetusa unde ne-am simtit excelent si camera a costat cam $50/noapte. Amintesc asta facand legatura cu ce a scris Chrislord la el pe blog "Aventura? Da. Cand italianca de la motel ne-a cerut 200 $ pe o camaruta. Cat? Eu sa lesin, soatza, o luam. Camera. Ce ai fata cu nervii, ti-a crescut patronu` salaru` si eu nu stiu? Lasa pretene, ca au piscina cu apa sarata si calda plus hot tup (in limba canadiana, noi ii spunem jacuzii). Si ne da si cate un lantisor de aur la plecare? Nu, doar un calduros "la revedere" .".
L-am inteles perfect. Cu vreo saptamana inainte sa mearga ei la Wasaga Biatch rascolisem si eu internetul sa gasesc un hotel ieftin. Voiam sa stam 2 nopti si normal, cautam ceva bun la pret cat mai mic. Good luck with that. Cele mai proaste eperiente le-am avut cautand direct in Wasaga. De la $150/noapte in jos ... chiar in jos te duceai. Citeai la reviews chestii gen ca nu poti sa incui usa, sau bai comune dar usa dintre camre nu se incuie. WTF? Pozele aratau niste moteluri gen anii 50 cu mobila din anii 70.

Cred ca aici voiam sa ajung cu articolul. Camerele de hotel sunt scumpe in Canada. Parca ai mai multe sanse sa gasesti o camera decenta si ieftina cu cat e mai mare orasul, si nu invers. Am fost la Tobermory, la ma-sa-n ma-sa. Am sarit din vreo $120 pe o camera de motel din ala fara nimic iesit din comun. Poate doar ca arata mai rau pe dinafara decat pe dinauntru. Uitati-va pe harta sa vedeti unde e Tobermory. Am fost in Belleville, tot asa. Doar ca hotelul asta desi era mai vechi... era vechi din ala cu gust nu... delasare. Pe unde ne-am mai uitat preturi destul de mari, si sa ne intelegem... Ontario nu e presarat cu Coaste de Azur, Palme de Mallorca sau Niagara Falls. Majoritatea oraselelor sunt labe triste. Mereu am ajuns sa calculam asa: Pai decat sa stam un long weekend pe undeva pe la hotel mai bine mai punem cateva sute si mergem in Cuba. Word.

Si am fost si la Wasaga Biatch. Dar vorba lui Garcea invitat la emisiunea-concurs Stii-Nu stii, castigi: Mai pastrez si pentru cealalta intrebare. Doar nu-s prost sa dau totul din prima.

Mai stam, ce dreac sa facem aici

Epilog
Eroii intra in ultima saptamana de metri. Are balta peste? Ca nu e unu mai... tare decat Metalu. E cazul sa facem bagajul. E cazul sa grabim pasul. Paradoxul de a pleca de acasa ca sa ajungi acasa (jocul de cuvinte e bonus). Nu e nici un dubiu - Don't speak. Ce ciudat e in Canada. Aici tre' sa mergi la munca. Si niste concluzii...

Cand ajungi iti tot repeti si apoi repeti la toata lumea ca e timp destul. Hai sa mergem colo, hai si colo, hai pe la mine, hai sa iesim, hai sa facem pe dreacu ghem. E TIMP! Si nici nu minti. Chiar e timp. Apoi nu mai e. Faci ce poti. Dupa faza cu gaboru... m-am trezit usor mahmur cand m-a sunat socru-miu. N-aveam chef decat sa beau apa minerala si sa fac niste yoga. Nu mergem la un pescuit? Hopa... mi-am revenit din prima dupa reteta lui Barney Stinson: Everytime I feel sick I stop being sick and be awesome instead. True story!
Pescuit asa, de duminica la pranz, gen. Si inainte sa plec in Canada am mai pescuit acolo, la Lacul Doman. Lacul e o ciudatenie fiindca a stat ascuns o tona de ani fara sa stim de el. Iar acum fostul sat Doman a devenit bijuterie pe coroana Resitei, langa celelalte diamante: Calnic, Cuptoare si Terova. Lacul are o poveste interesanta. In locul acela exista o mina de carbune de suprafata. Dorel, a dat cu tarnacopul la fel ca Thor si a dat de apa. Atata apa incat, dupa cum am auzit eu povestea de la bro Andreij, n-au avut timp nici sa evacueze utilajele, ce acum au devenit epave submarine. Ba, Marrine!

Carasi, cu barba si fara barba,... bibani mititei... si raci. Carasu se tragea pe gauaza in acea zi si nu voia sa traga la rama sau viermus. Socru-miu a prins doi bibanei si un rac. Marfa asea. Am luat si eu un bibanel cu vreo 20 de minute inainte de plecare. Oricum, n-a fost rau. Partea proasta a fost ca nu am luat absolut nimic de rontait.
Tot romanetul de pe meleaguri era excitat sexual ca vine 1 Mai. Doar ca vremea a fost de cacat. Oricum, in ultima perioada cam plouase si am apreciat ca am avut bulan in excursia la Sarmizegetusa. Deci mare lucru nu s-a facut de sarbatoarea nationala. Sambata pe 3 Mai juca Metalu Resita cu CSM Ramnicu Valcea, in play-off-ul ligii secunde.

Nu mai fusesem la un meci in Valea Domanului de ultima oara cand venise Steaua. Looooong time ago. Acest Metalu Resita, inainte sa se marite si sa ia numele sotului se numea Damila Maciuca. Hehehehehhe. Scris gresit, bine-nteles. Lipseste o cratima. Numele corect ar fi : Da-mi la maciuca. Patronul a mutat echipa in Resita si i-a schimbat numele. Acest Metalu e CSM Metalu... si cica a nu se confunda cu Metalu Resita sau CSM Resita. Nici nu stiu de ce am explicat toate astea. Daca erai curios si voiai sa afli, acum ai aflat. La Metalu joaca si o vedeta, o super vedeta, o mega vedeta, o ciuMEGA vedeta. E vorba de Oprita... ce in cariera a jucat si la Steaua Bucharest, castigatoare a Cupei Campionilor Europeni in 1986. De cacat. Desi Metalul cica erau favoriti sau ceva nu au jucat fotbal decat in ultimile 5 minute, din care 3 au fost alea de prelungire. Dar scorul era deja 0-2. De remarcat ca galeria a cantat fara incetare toata partida. Efort apreciat de jucatori care au venit sa salute suporterii impreuna cu antrenorul. Macar atat.
Mai niste vizite si uite ca deja e Duminica. Avem avion Luni dimineata la 6:30. Din Timisoara. N-am mai facut ca datile trecute ci am plecat decuseara la Timisoara, la cumnat. La proiectorul lui am vazut in marime naturala super fail-ul Raptorilor in meciul 7 din seria de play-off contra Bruclinejilor. Oricum a fost un sezon bun.
Dimineata, la aeroport, ne-am mai intins la vorba. Eram exact langa coloana de la Check-in. Se mergea la o viteza decenta asa ca nu ne-am grabit. Cu jumate de ceas inainte ne-am asezat si noi la coada. Normal ca din momentul acela nu s-a mai mers asa de repede. Cand eram acolo unde decartam tot fierul din buzunare si din sange ne auzim numele la megafon: Coisilor, graba nu strica treaba in acest moment. Ne panicam dar degeaba... mizda aia isi face treaba ca o profesionista deci trebuie sa scot aparatul foto din geanta lui si sa imprastii totul frumos. Resuim sa trecem mai departe. Aveam la poarta 6 sau ceva. Claudia se duce la poarta 7 si impinge de ea in zadar. Langa noi... era Dumnezeul. Dumnezeul avea o vestuta rosie sa se asorteze cu burta de manelar. Tipa numele noastre, asa in greata. M-am plantat in fata lui: noi suntem. Dumnezeu ne ia la pula: unde umblam?! la ora asta se vine la aeroport?! Claudia se enerveaza si-l intreaba: Da' tu ce plm urlii la noi? Cum de-ti permiti? Dar Claudia nu realizase ca sta de vorba cu Dumnezeu... faca-se voia lui. Iar voia lui in acel moment era ca cica ne arata el. De nu stam noi aici in aeroport caci el ii anunta pe piloti sa decoleze fara noi. La injuraturile... aaaah... rugaciunile noastre, s-a lasat induplecat si apoi, usor imbujorat de emotie, ne-a urat drum bun: Du-te-n pizda ma-tii!
S-am plecat. Off we went.
In Munchen ne dam jos din avion si urcam in autobuz. Nici n-apuc sa las geanta jos ca dau cu ochii de bro Vickystein. Se ducea in vizita de lucru in Ukraina. Asa zicea el... si nu voia nicidecum sa recunoasca faptul ca mergea acolo pentru proteste. Nu a recunosct nici cand i-am aratat Exibit #1: geaca lui de pe el avea gluga cu fermoar ce se inchidea total, pana sus... iar de o parte si de alta a fermoarului avea lentile de ochelari... deci gluga se facea un fel de casca. Nuuuu, el nu merge la proteste... de aia e imbracat ca in trupele paramilitare.
Caterinca.
Canada s-a prezentat familiara si totusi ciudata. Si aici e acasa dar in vacanta aceasta am stat destul de mult in Romania incat sa fim prinsi din nou in rutina de acolo. De aceea cand a fost sa plecam parca nu mai venea asa usor, cum a fost in 2010, ultima oara cand am fost eu acasa. Abia am asteptat sa vedem ce face Fetitza. A stat fara noi mai mult de o luna, cu cat sitter ce venea o data la doua zile. Din fericire sufletelul nostru era bine si s-a bucurat enorm ca am venit. In noaptea aceea n-a lasato deloc pe Claudia sa doarma. I se urca pe perna si ii dadea gheare in cap. Feel the love, baby?
A doua zi am facut o curatenie generala, sora vitrega cu curatenia de Pasti. Apoi... la munca. Aici... nici o schimbare. Lumea remarcase ca am lipsit si destui de multi pareau sa se bucure sincer sa te vada. Asta e, ce sa-i faci daca suntem awesome?

Ciudat. Acum esti in Romania. Acum esti in Canada si intrii direct in paine, cum se zice. No rest for the wicked.

Romania...
N-a fost rau. Ne-am simtit bine. Pacat ca vremea n-a fost placuta in pondere mai mare. Iar n-am apucat sa ma vad cu toata lumea care mi-am propus. Oricat m-am babardit la gauaza n-am ajuns sa joc un basket cu bajetii. Nu ca as fi dat numa dunk-uri din intoarcere la 360 dar n-am ajuns nici macar sa arunc la cos o data.
N-am sa mai vorbesc de Romania si de saracie. Mi-as bate joc de mine. Stiu ca sunt saraci destui dar sunt si destui cu bani. Uita-te numai cate masini sunt pe strazi. Am fost la Iulius Mall si nu gaseam parcare intr-o zi de Marti. Remarca socru-miu atunci faptul ca situatia economica a romanului nu e cum se spune ci romanul de rand produce de fapt mai multi bani decat se considera oficial. Discutand despre asta cu bro Volpone aflu de la el ca cu vreo doua luni inainte isi facuse si el un calcul din ala, sa vada cat cheltuieste el cu nevasta-sa si fetita. Calcul simplu: intr-o luna jumatate nevasta lui a facut un salariu si jumatate, cam 15 milioane si au cheltuit cam 40 de milioane. Logic, nu? Ca el mai produce la negru. Deci adevarul e cu totul altul. Si cum terasele sunt pline, barurile sunt pline, pizzeriile sunt pline... inseamna ca nu e stress. Kein stress, fratie!
In Romania mi-a lipsit cu adevarat iphone-ul meu. Sa am internet atunci cand imi trebuie. Sa pot sa fac un cacat de poza cand vreau fara sa fiu nevoit sa car dupa mine aparatul foto. In final... n-am nici o poza cu tovarasii mei. Marfa asa.
Dar stirile astea sunt deja vechi de doua saptamani.
Gata. S-am incalecat p-o sa si v-am spus poveste-asa. Sarpele s-a suit pe soparla s-a cazut in sant.